DarkIris03
ADMIN
 Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 15 ani
|
|
Intr-un loc necunoscut nici unui om, dar desi oamenii nu stiu de el cei de acolo stiu de oamenii. In acel loc nu exista bine...doar rau, nu-i bucurie...doar tristete, nu-s zambete...doar lacrimi. Acolo nimeni nu stie sensul cuvantului fericire.
Ingerii au fost trimit acolo ca sa remedieze problema, dar rau ii inlantiua si ii obliga sa treaca de partea lor. Daca in termeni de 3 zile nu se dadeau de partea lor ii omorau in cele mai groaznice chinuri. Pe unii ii prindeau in capcane folosindu-se de bieti copii aflati in pericol. In acesti ingeri nu se aflau mai mari ingeri ai lui Dumnezeu, serafimii si heruvimii ci un fel de ingeri zisi impropiu, pentru ca acestai nu locuiau in cer ci undeva intre Rai si Iad. Nu locuiau in Rai pentru ca acesta era alegerea lor, desi nu faceau rau, dar nici in Iad nu puteau sta pentru ca aveau un suflet bun.
Un inger cu ochii albastri, patrunzatori, reci si adanci, cu parul argintiu si lunga pana la umeri a fost prins de unul dintre demonii din acel loc si inlantiut. I s-a dat timp de gandire 3 zile dupa care trebuia sa aleaga ce vroia sa faca, sa moara in chinuri sau sa treaca de partea lor. In a-II-a zi de cand se afla acolo a mai fost adus un inger cu parul saten si ochii capriu-verziu, blanzi si calzi. A venit si timpul ca ingerul sa aleaga si a ales cu mai regrete sa treaca de partea lor.
Vazand asta Dumnezeu nu l-a mai lasat in slujba sa. Acesti ingeri defapt erau trimisi pe pamnat ca sa aiba grija de oamenii sarmani si sa-i ajute sa gaseasca calea catre nemurire si viata vesnica. Ingerul a ramas in slujba demonilor, cu mari regrete ca-l parasise pe Creatorul Lumii.
Demonul l-a chemat in fata sa inlantiut si l-a intrebat daca vrea sa ii fie liber si daca ar face orice pentru asta. Ingerul i s-a plecat si acesta l-a eliberat. Plin de sange statea jos, nu avea curajul sa priveasca spre cer. Atunci a auzit voce Creatorului care i-a spus ca nu va fi niciodata in slujba diavolului ci va fi liber sa hoinareasaca in nestire pe Pamant fara o tinta sau un scop. Domnul Dumnezeul sau nu-l parasise, chiar daca ingerul cu ochii patrunzatori asta crezuse.
Desfacandu-si lantul de la maini se ridica usor in zbor si pleaca din locul acela lasadu-l pe celalalt inger sa aleaga si el.
Unde se duce acum? Nici el nu stia exact. Era asa cum ii spusese Creatorul sau era liber sa hoinaraeasca in nestire pe Pamant fara tinta sau scop.
Intr-o scoala dintr-un mare oras al lumii, la un liceu, elevii clasei a-IX-a se preagteau sa mearga intr-o excursie de 3 zile la munte. O fata cu parul lung pana la solduri si negru ca noaptea fara stele, cu ochii verzi ca iarba frageda a primavarei, imbracata cu o pereche de blugi albastru deschis, cu un maieu negru, incaltata cu adidasi negri si cu un rucsac in spate tot negru reusise sa ajunga cu 2 minute inainte ca masina sa porneasca. Era noua in oras si nu prea avea prieteni, dar era draguta cu toti si incerca sa se adapteze.
Iti cere scuze profesoarei care ii insotea ca a intarziat si se aseaza pe un loc de langa usa. Isi scoate Mp3-ul, Well, care desi il avea de 4 ani arata ca avandu-l de un an, baga castile in urechi si incepe sa asculte muzica. Toti ceilalti elevi vorbeau, dar din cauza ca ea nu prea avea prieteni nimeni nu vorbea cu ea. Se uita la baterie dupa ce asculta cam 2 melodi si vazand ca nu mai avea prea multa il opreste si scoate o carte mica si veche pe care o deschide si incepe sa citeasca din ea.
Din spatele autocarului o privea singurul ei prieten care o acceptase asa cum era si care se comporta frumos cu ea. Acesta era un baiat inalt, slabut, cu ochii caprui, parul castaniu, imbracat cu un tricou bordo si o pereche de blugi lungi. O urmarea usor cu privirea fara sa ceilalti colegi sa-l observe.
-Hei!Tipul, mai dormi mult? il intreaba un coleg dandu-i un cot.
-Ce?Stii sa ma plictisesc! ii raspunde baiatul cu parul castaniu.
-Zachi, Zachi, mereu esti absent la discutiile noastre! ii zice colegul sau.
-Nu mai imi spune Zachi, ma cheama Zac! Si nu prea ma intereseaza ce vorbiti voi.
-Nici daca e vorba de tipa aia noua? il intraba ridicand din sprancene un alt coleg roscat.
-Nu si tu Matt. Alt subiect de discutie nu mai aveti?
-Suntem curiosi. Tu ce parere ai de ea? Tot timpul te vad vorbind cu ea. ii zice Matt.
-Pai...e de treaba...le zice Zac cu jumatate de gura.
El nu dorea ca prietenii sai sa afle ca o simpatiza pe fata si de aceea nu prea intra in discutii care o aveau drept subiect.
-Stiti ce am auzit? zice Matt
-Ce? intreaba Axel.
-Ca ea ascunde ceva.
-Ai citit in stele? il intreaba Zac luandu-l peste picior pentru ca Matt era putin mai ciudat, ma refer la faptul ca il interesanu lucruri care nu prea-s de baieti, ii placea sa dea in carti si sa studieze astromomia de asemenea si alchimia, lucruri care nu puteai spune ca intereseaza pe toata lumea.
-Mda..ca de obicei glumet. Am auzit ca ascunde un secret de toata lumea. Nu vrea ca noi sa-l aflam de aceea este asa ciudata.
-Daca ea e ciudata...ce sa mai zic de tine? il intreaba Zac.
-Credeam ca vei gasi ceva mai interesant! ii zice Axel dezmagit.
-Dar nu este? Axel, eu zic ca este! incerca sa-i convinga in zadar Matt.
-Lasa-o balta! il indeamna Zac.
Dupa ce-i spune asta isi reia activitatea initiala din nou absentand de la discutiile prietenilor.
Dupa 2 ore de mers masina se opreste in fata unui Mini Market de unde elevi isi puteau cumpara ceva de mancare. Pe aprcursul calatoriei fata cu parul negru adormise cu cartea in mana. Toti ceilalti treceau pe langa ea fara sa le pese ce citea si fara sa o deranjeze. Insa o colega rautacioasa care se credea cea mai frumoasa din clasa, daca era sau nu asta ramane la aprecierea colegilor sai. Avea parul lung pana la cot, rosu si neimblanzit ca focul si ondulat, ochii ii erau negri si era imbracata intr-o fusta scurta in carouri de culoare gri cu alb si cu un mieu decoltat si scurt alb, in picioare avea o pereche de sandale de aceeasi culoare ca fusta cu tocul inalt. Cand trece pe langa bruneta fara sa-i pese ca acesta dormea linistita o imbinge de pe scun si o darama din masina. Toti incep sa rada, biata fata se simtea asa de rau, in interiorul ei sufletul plangea vazand atata rautate din partea unei fete careia nu-i facuse nici un rau. prin mintea ei mereu trecea o intrebare care nu-si gasea raspuns: “De ce sunt oamenii asa de rai?” Fara sa ii zica nimic fetei care o impinsese se ridica de jos, isi ia cartea si se urca inapoi in maisna. Zac vine langa ea sa nu se simta chiar singura. Roscata radea cu pofta si coboara din masina indreptandu-se spre magazin.
-Esti bine? o intreaba cu blandete Zac.
-Da...
-Annet asta nu se mai satura sa faca rau! zice Matt.
-Dar ce i-am facut eu? intreaba fata trista.
-Tu? Absolut nimic, Mayame, asa este ea o harpie! ii raspunde la intrebare Axel.
Fata isi pune cartea in rucsac si coboara sa-si ia o sticla cu apa plata. Langa Mini Market era si o terasa unde erau cativa calatori si mancau. Profesoara le-a spus ca daca vor pot sa manance la terasa. Annet era prima care se duce, urmata de inca cativa colegi. Mayame se intaorce in masina si continua citeasac din carte. Zac o privea de la terasa.
-Ingrijorat? il intreaba Axel.
-Ma intreabam de ce nu mananca.
-Poate este obsedata de silueta, nu stiu? presupune Matt.
-Nu, cred ca este altceva. ii zice Zac.
Ii cumpara un sandwich brunetei si merge sa i-l duca in masina. Se apropie usor de ea si o face sa tresa, fiind absorbita de subiectul cartii.
-Ti-am adus un sandwich.
-Multumesc, dar nu trebuia.
-Ma gandeam ca iti este foame.
-Nu imi este.
Chiar daca ea zicea ceva se pare ca stomacul nu era de acord cu ea si scoate un chiorait, Mayame roseste putin. Zac ii zambeste si se aseaza pe un scaun paralel cu al fetei. Acesata incepe sa muste usor in sandwich-ul primit de la Zac.
-Ce citesti? o intreaba cu blandete si privind-o cu dragoste Zac.
-’Copiii betivanului’. raspunde incet fata.
-Despre ce este vorba?
-Despre trei copii carora le moare mama, iar tatalui lor ii placea sa bea si consuma toti bani care ii aveau pe bautura, iar de ei nu avea grija. Insa intr-o seara acesta si-a auzit copii cum se rugau la Dumnezeu sa ii ajute si a fost profund induiosat de rugaciunile copiilor sai si din acel moment s-a schimbat radical.
-Pare a fi o carte foarte interesanta! Mi-o poti imprumuta si mie? o intreaba Zac fascinat de subiectul carti.
-Daca vrei ti-o pot da acum...este a-III-a oara cand o citesc.
-Multumesc, dar nu vrei sa o termini?
-Nu...eu stiu sfarsitul.
Incepe sa caute prin rucsac si ii da cartea lui Zac, acesta ii multumeste si incepe sa o citeasca. Insa inainte de a se duce la locul lui o intreaba daca vrea sa stea cu el si prietenii lui in spate, mai era un loc. Mayame ii spune ca desi el si prietenii lui sunt draguti cu ea nu vrea sa-i deranjeze.
Toti ceilalti se intorc in autocar si sunt gata sa porneasca. Mayame scoate alta carte si incepe sa citeasca din ea. Prietenii lui Zac il intreaba ce citeste, iar acesta le povesteste despre discuta avuta cu Mayame si despre subiectul cartii.
-Pacat ca nu a venit sa stea aici cu noi, e de treba. zice Matt.
Au pornit spre primul muzeu pe care vroiau sa-l visiteze. Era vorba nu Muzeul Ginegetic, aici urmau sa admire trofee care constau in coarne de cerbi, colti de mistreti, blanuri de animale si animale impaiate prezestate in mediul lor de viata.
Pe tot parcursul calatoriei Zac nu mai lasa cartea din mana, nu numai din cauza subiectului ci si din cauza ca era de la Mayame, fata pe care o simpatiza asa de mult.
_______________________________________
REGULAMENT!
|
|
sper ca zero nu moare! 
