3xanime
 Lista Forumurilor Pe Tematici
3xanime | Inregistrare | Login

POZE 3XANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
NicoletaTana
Femeie
19 ani
Bucuresti
cauta Barbat
30 - 43 ani
3xanime / Fan fiction / Dragon si tigru Moderat de Ni Wei Ni, ~*Joker*~
Autor
Mesaj Pagini: 1
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Capitolul I Din paradis in infern

   Intr-un oras micut de provincie incepusera sa dispare copii din cauze nestiute de nimeni, in spertanta ca ii vor gasi parintii ii cautau pe campul din afara orasului, dar nu gaseau trupurile acestora nicaieri, uneori ar fi preferat sa ii gasesac morti decat sa nu stie absolut nimic despre ei.
   O tanara mama de numai 25 de ani, draguta, blanda, cu parul lung lana la coate si saten, prins intr-o coada, cu ochii caprui, care avea o fetita de numai 5 anisori, cu parul negru ca cerul noptii fara stele, cu pielea alba ca spuma laptelui si cu ochii verzi ca iarba frageda a primaverii, intarziasera acasa din cauza faptului ca au mers in vizita la o prietena de-a femeii. Intra usor in casa ca sa nu il deranjeze pe fiul ei de 10 ani care, probabil, la aceea ora dormea. Urca usor scarile in forma de spirala, aflate chiar langa usa de la intrare, care duceau la etaj unde se aflau camerele copiilor sai. O lasa pe micuta ei fiica, Mayame, in camera ei si apoi merge in camera fiului sau, Arthur, sa vada ce face.
   Mayame se arpopie usor de geamul care care dadea spre vest din camera ei si privea stelele, nu stai din ce cauza, dar acest lucru o ajuta pe micuta sa aiba un somn lin si plin de vise placute. Langa acel geam era patul ei, de unde putea sa mai vada cateva stele chiar si atunci cand statea intinsa pe spate. Paralel cu patul, in dreapta cum intrai in camera era un birou de culoarea lemnului de cires pe care se aflau desenele micutei Mayame, creioane colorate si o multime de coli albe format A4.
   Trisha, mama celor doi copii intra usor in camera fiului sau si il vede scriind ceva intr-un caiet de culoare neagra cu un cap de mort pe el. Trisei nu-i placea ca fiul ei era atat de rece cu ea si ca niciodata nu ii spunea ce are pe suflet. Asta inca de cand plecase tatal lor cu 5 ani in urma.
   El isi amintea de acesta mai mereu, tinuse foarte, foarte mult la el si o considera pe mama sa vitrega vinovata de faptul ca el plecase sau cel putin asta credea femeia. Mayame nu il cunoscuse decat din poze, nevazandu-l niciodata in realitate. Din poze parea sa fie un om bland, corpolent, cu parul blond si mai lung prins intr-o coada, cu barba ca a lui Smiley (din trupa Simplu) si cu ochelari cu lentile subtirei in forma de dreptunghi la ochi.
   Trisha se duce langa fiul sau si il mangaie pe frunte cu blandete.
   -Pleaca! ii zice pe un ton aspru Arthur.
   Mama nu ii zice nimic si pleaca cu ochii plini de tristete din camera lui si coboare la parter unde era camera ei. Mayame aude zgomot pe corior si, curioasa cum era deobicei, iese sa vada ce se intampla. Pe coridor era fratele ei mai mare cu caietul sub brat si cu un pix in mana dreapta. Fetita il privea nedumerita, acesta ii zambeste sa nu o sperie si o intreaba daca vrea sa mearga cu el la o scurta plimbare.
   -Noaptea? intreaba pe un ton naiv fetita.
   Arthur aproba din cap si o prinde de manuta. Au iesit prin spate ca mama lor sa nu-i auda. Acesta stiind ca usa era inchisa si ca cei doi micuti erau in camerele lor si dormeau, nu ar fi banuit niciodata asta.
   In acea noapte luna parca era rosie de sange, Mayame simtea ca urma sa se intample ceva anormal, dar avea incredere in fratele sau si a continuat sa mearga cu acesta prin intunericul apasator al noptii. Se indepartau tot mai mult de casa lor si au continuat sa meagra pana au ajuns la iesirea din oras. Mayame speriata de bezna crunta care o inconjura s-a prins cu ambele manute de bluza de pijama a fratelui sau mai mare. Din intuneric se apopie de ei un om al carui chip nu il puteau zarii, feita tremura toata, dar Arthur se apropie de om si incepe sa vorbeasca ceva cu el si ii face semn catre Mayame.
   -Bun! zice omul zambind rautacios. Cu cat mai tineri subiectii cu ata mai bine!
   Dupa ce zice asta incepe sa rada zgomotos, sunetul groaznic si demonic al razului sau spargand linistea intunericului. O prinde cu o miscare brusca si brutala pe micuta si o trage dupa el, acesta incepe sa tipe si sa planga strigandu-si fratele, care in loc sa ii sara in ajutor statea nemiscat zambind rautacios si facandu-i cu mana.
   -Frate, ajuta-ma! striga plina de disperare fetita cu ochii inecati in lacrimi.
   -Taci! Nu te-asi salva niciodata! Copil nemernic! Din cauza ta a plecat tata! Tu si boala ta de doi lei! Cui ii pasa daca mori? striga Arthur sau la Mayame.
   Omul o baga cu forta intr-o masina si pornesc catre o destinatie necunoscuta fetitei. Mayame nu vroia sa fie luata de langa mama ei si se tot zbatea prin masina si lovea cu pumnii in usi, dar era inutil! Nu era decat un biet copil de 5 ani. Omul enervat de tipetele disperate ale fetitei o loveste cu putere cu pumnul dupa ceafa facand-o sa lesine.
   Pe tot parcursul calatoriei a fost lesinata, nu stai cat de departea mersese de casa ei si nici unde se afla. Simtind razele soarelui care ii mangaiau cu blandete fata se treseste si observa ca era in masina, iar ca omul care o rapise era afara si vorbea ceva cu un om imbracat in halat alb. La inceput Mayame credea ca este un medic si se sperie foarte tare, ca majoritatea copiilor de varsta ei ii era frica de doctori. Barbatul care a rapit-o deschide usa din spate a masinii si o treage cu brutatitate de brat.
   -Cam mica! zice omul imbracat in halat alb.
   -Daca nu supravieturieste ce conteaza? Oricum iti mai pot face rost si de altii! Cum am mai facut si inainte! zice pe un ton nepasator rapitorul.
   -Toti ceilalti pe care mi-ai adus au murit! Nu au suportat durerea!
   Mayame ii privea speriata temurad din toate incheieturile. Gaseste insa curajul sa-i intrebe de ce au adus-o acolo.
   -Nu tie clar copil prost? Fratele tau te-a adus la mine! Te uraste cum a zis si el! Vei suferii si nu vei mai vedea vreodata lumina soarelui sau libertatea din cauza lui! Ai inteles? Spune! Ai inteles?! o tot intreba barbatul zdruncinand-o de umeri nepasandu-i ca fetita plangea.
   Omul imbracat in halat alb o ia de mana si o trage dupa el pana intr-un laborator. Abea atunci fetita observase ca se afla in fata unui mare laborator ascuns intre o fauna ciudata pe care fetita nu o mai vazuse pana atunci. Era vorba de  o padure cu hibrizi din diferite coltiru ale lumii creata de carte oamenii de stiinta.
   De cand a intrat in laboratorul acela viata Mayamei s-a schimbat radical. Nu mai simtea afectiune materna ci doar durere si suferinta cauzate de experimentele care se faceau pe ea, devenise un cobai in mainile nemiloase ale unor doctori geneticieni nebuni care vroiau sa-si testeze teoriile.
   La inceput i-au bagat in ochii testut tapet cum au pisicile ca sa poate vedea in intuneric si ca ei sa vada daca rezista ca mai apoi, dupa ce formula ar fi fost stabilizata sa o vanda oamenilor dornici de a vede si noaptea aprope la fel de bine ca si ziua.
   Inainte de a fi pusa pe masa de oberatie, Mayame observa ca in camera in care se afla ea mai erau multi alti copii, dar mai mari ca ea unii zacand in agonie, altii morti, iar altii care tipau si asteptau ca si ea sa urce pe masa suferintei etene.
   -Am mai pierdut 5 subiecti! striga un gardina.
   -Copii inutili! Sunt buni doar sa iti consume bani si sa te enerveze, dar sa aduca si ei profit?! Zero! Nimic! striga furios un doctor al carui experiment a esuat.
   Gardianul se apropie de cusca in care era tinuta ca un animal Mayame si deschide usa. Fetita era legata de maini si de picioare cu niste curele doarte stranse si foarte puternice. Gardianul o ia din cusca si o duce pe masa.
   -Va rog, domnule! sopteste usor Mayame. Nu ma raniti...mami va suferi foarte tare.
   Gardianul nici un o baga in seama si o leaga strans de masa cu alte curele, asta dupa ce o dezleaga de celelalte. Imediat in jurul ei se strang geneticienii care incep sa o pregateasca de operatie. Intelesese ca era inutil sa mai strige dupa ajutor sau sa indure mila, caci in inimile acelor oameni nu exista asa ceva.
   Urmatoarea zi de deimineata Trisha simtea ca ceva nu era in regula. Deobicei, Mayame venea in fuga la ea chiar inainte de a pregati micul dejun. Dupa ce termina cu pregatirile acestuia se urca la Mayame in camera sa vada ce se intampla. Cand intra acolo ramane stupefiata vazand ca micuta ei fetita lipsea de acolo. Incepe sa-l strige pe Arthur sa vada daca acesta este bine, baiatul vine abea mergand la ea si o intreaba plictisit ce vrea.
   -Unde este Mayame? il intreaba Trisha cu lacrimi in ochi.
   -Copilul tau nenorocit probabil ca acum este mort! Nu-mi pasa ce i-a facut omul acela! Dupa mine sa o omoare asa merita!! ii raspunde Arthur pe un ton rece dupa care incepe sa rada zgomotos.
   In acle moment plina de furie Trisha ii da o palma de-l muta din loc si apoi incepe sa-l certe si sa tipe la el. Enervandu-se si mai tare vazand ca baiatului nici macar nu-i pasa.
   -De ce ai faut asta, Arthy? Nu tin si la tine la fel ca la ea? Nu ti-am cumparat tot ce ai vrut? Spune! De ce ai facut asta? il tot intreba mama.
   -Pentru ca din cauza ei a plecat tata! Ea si boala ei de inima nenorocita! Cui ii pasa ca in cel mult 5 ani ea va muri din cauza ca microbul ii devoreaza inima? Nu putea sa faca un transplant?!
   -Stii bine ca microbul este in fiecare celula a organismului sau! Nu ea l-a trimis pe tatal tau de acasa! El a ales asta! Intelegi?!

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
abia astept sa vad si cine sunt dragonii!!biata mayamesa o tina ca pe un animal...

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
Phoebe-chan
In Love Of Alchemy

Inregistrat: acum 16 ani
E un fel de altă poveste ca Misterele Lumii însă în care de data asta se povesteşte numai de viaţa Mayamei?

_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
de unde sti?   poate ca asa e,poate nu!oricum sunt curioasa de coilaria mayamei!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Sa zicem ca se povesteste mai amanuniit viata tuturor

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
da???/   o sa se povesteasca si a lui shiro-chan,gaby si deidara?ayumi!?!?mira!?!?!?!?!!?  

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Capitolul II Intunericul ne e chiar atat de negru


   Dupa ce operatia a fost terminata, Mayame s-a intors in cusca ei alaturi de ceilalti subiecti aflati in custi. Statea intinsa pe spate si din ochii ii curgeau lacrimi de sange din cauza dureri. Nici macar nu ii pusesera bandaje la ochii, iar fetita trebuia sa-si stearga sangele cu manecile de  la bluzita. Din fata custii ei aude o voce blanda care o striga. Ridica capul insitinctiv fara sa poata vedea cine o striga. Vocea se mai aude odata.
   -Pe mine ma strigi? intreaba nesigura Mayame.
   -Da, esti singura fetita cu parul negru de aici. Ma poti vedea?
   -Nu...
   Se simtea din vocea ei ca ea trista. Baiatul baga mana prin grati si o mangaie cu blandete pe fata curatand-o de urmele de sange. Pentru prima data de cand se afla acolo cineva ii aratase putia compasiune. Isi pleaca usor capul spre mana baiatului care era pentru ea o raza de soare intr-o mare de intuneric. Baiatul o intreaba cum o cheama, iar fetita sopteste:
   -Mayame...
   -Frumos nume!
   Baiatul se prezinta si el, numele lui era Michel Murray, un baiat in varsta de cam 17-18 ani, un gardian destul de tanar, inalt, cu parul castaniu inchis si ochii de un albastru superb ca doua diamante. Uniforma lui, desi identica cu a celorlalti (camasa alb, pantaloni de camuflaj si o jacheta de aceeasi culoare ca pantalonii peste camasa) parea sa aiba ceva diferit deoarece era calcata si bine aranjata ca sa nu mai zic cat de bine venea pe trupul sau bine facut si tras ca prin inel. Ar fi vrut sa deschida cusca in care se afla fetita cu ochii de smarald, dar nu putea face asta, deorece ar fi fost sanctionat de carte surpriori, asta in cel mai bun caz, in cel mai rau ar fi fost omorat.
    Timp de o luna Mayame nu a mai putut sa vada nimic si nici sa faca ceva, zacea in cusca ei ca un animal fara aparare. In fiecare zi cand Michel ii aducea mancarea ei si celorlalti subiecti care era un viata, aceasta asa zisa mancare  consta intr-un sfert de paine si o cana cu apa, vorbea cu fetita ca sa nu se simta singura. Era mai rau ca la puscarie acolo! Cel putin detinutii au pauza si mancare mai buna si mai multa.
   Acasa, Trisha, facea tot ce putea sa dea de omul care ii rapise fetita (ma rog, rapise este un termen relativ), dar fara prea mari succese. Barbatul acela parca disparuse de pe fata pamantului sau fusese inghitit de acesta. Asta era dorinta femeii disperate, ca acel om sa fi murit in cele mai groaznice chinuri, desi in general nu dorea raul sau moarte nimanui, de data acesta simtea ura cu mai multa ardoare ca niciodata.
   Desi nu era mama naturala a celor doi copii ii iubea ca si cum ar fi fost ai sai. Tatal lor se recasatorise dupa ce fost lui sotie l-a parasit, dar nu inainte de a divorta de acesta, din cauza ca Mayame era bolnava iar ea spunea ca nu are nevoie de un copil handicapat. Pe Arthur ar fi vrut sa-l ia cu ea, dar Hohenhai nu a lasat-o sa il ia. De atunci nu au mai auzit nimic de ea...absolut nimic.
    Dante, asta era numele fostei soti a lui Hohenhai, era o femeie rautacioasa si inchisa in ea, avea parul negru si tuns scurt, ochii negri si reci si mereu era nervoasa si uracioasa. Parca ea nu stia ce inseamna sa zambesti si sa ai mila, dar cu toate astea era o femeie foarte frumoasa si avea un trup perfect. Arthur semana mult cu ea, dar soarta fusese blanda cu Mayame deoarece ea nu avea inima neagra a mamei sale ci doar culoare parului si mici trasaturi ale fetei.
    Bineinteles ca Mayame nu stia de existenta acestei Dante, iar daca ar fi stiut cu singuranta ar fi fost trista si s-ar fi simtit foarte rau pentru ca acesta o considera handicapata. Nici despre Hohenhai nu stia prea multe, decat ca numele sau complet, Jonathan van Hohenhai, si cum arata, dar nu stia cu exactitate de ce nu mai era alaturi de ei. Mama sa ii  spumea mereu lucruri de genul ca acesta ar fi plecat in strainatate, ca are grija de mama lui care este bolnava sau pur si simplu evita raspunsul. Nici nu ar fi fost prea indicat sa-i spuna ca tatal ei a plecat sa caute leac pentru boala ei. Defapt Mayame nici nu stia de cat de groaznica este boala ei, stia doar ca are o boala banala la inima care nu se poate vindeca prin transplant, nu ca ar fi inteles ea prea bine ce inseamna acest termen.
    Anii au trecut peste Trisha fara prea mult noroc, desi trecusera 9 ani inca avea speranta ca fiica ei era in viata. Timpul nu a uitat-o nici pe Mayame, care, acum, nu mai era un copilasi de 5 anisori ci o adolescenta de 14 ani, cu parul lung si negru, ochii la fel de verzi, de marime medie si foarte slaba din cauza mancarii insuficiente. Nici doctorii nu au slabit-o cu testele si operatiile, este adevarat ca ii scosesera tesutul tapet din ochii, chiar cu doua luni in urma sa imlineasca 14 ani pentru ca orbise si ei aveau nevoie de ea intreaga pentru urmatorul experiment pe care il numeau ei 'Descoperirea secolului'.
   Michel nu o parasise in toti acesti ani, ba chiar incepuse sa vina tot mai des in camera in care era tinuta ea si inca alti 5 subiecti pe care urma sa se experimenteze 'Descoperirea secolului'. Michel, fiind un baiat inteligent, mai bine zis acum barbat, s-a gandit ca ar fi bine pentru ea sa cunoasca mai multe limbi, sa scrie, sa citeasca si matematica. Nu era de ajuns sa stie doar limba din patria ei mama, limba romana, asa ca a invatat-o inca doua limbi pe care le stia el si anume engleza si japoneza. Care au ajutat-o sa comunice cu o parte din ceilalti subiecti si sa nu fie mereu singura.
    Chiar in ziua in care implinea 14 ani, Michel a venit la ea si ia da drept cadou un hambuger mare cu sintel de pui, mustar, maioneza, castraveti murati si cartofi pai. Indata ce i l-a dat fata l-a infulecat pe nerasuflate, in mod normal acest lucru ar fi dezgustat pe oricine, dar avand in vedere circumstantele in care se afla Mayame, acest lucru parea aproape normal. Michel o privea in tot acest timp cu mult drag, se atasase de fata cu parul ca noaptea ca de o sora mai mica si ii facea placere sa isi petreaca putinul timp cu ea. Mayame nici macar nu mai stia cat timp trecuse de cand se afla acolo, nu stia nici macar ce varsta are, aproape ca uitase si chipul dulcei sale mame care o mancaia mereu si ii alina toate durerile, dar acum durerea ei nu mai era alinata decat de gardianul Murray.
     -Iti este dor de casa? o intreaba Michel imediat dupa ce ea termina de mancat.
     -Nici nu mai imi amintesc asa de bine de casa...spune trista fata privindu-l in ochii lui ca cerul fara nori al primaverii.
     Michel ii ia mainile intrale lui si ii promie solemn ca va fi alaturi de ea cat va sta in acel laborator si ca ii va purta ce grija ca unei surori mai mici. Mayame fu miscat de vorbele lui apoi il intreaba de cat timp se afla acolo. Michel ii da o hartie  de care ii zice sa aiba foarte mare grija si apoi ii spune ca se afla acolo de 9 ani si ca astazi este ziua ei si implineste 14 ani. Mayame il priveste uimita, nu ii venea sa creada ca trecuse atat de mult timp de cand se afla acolo. Il intreaba ce este hartia pe care i-a dat-o.
    -Certificatul tau de nastere. ii raspunde Michel zambind. Aici este scrisa data nsterii tale, numele tau complet si locul unde te-ai nascut.
    A evitat intentionat sa ii zica si ca acolo trebuiau scrise numele parintilor deoarece nu detinea aceste informatii si nici nu a reusit sa le gasesca nicaieri, desi pentru toti ceilalti aceste lucruri se stiau.
   -Este foarte frumos din partea ta sa ai grija de mine si sa ma inveti aceste lucruri, Michel! ii spune pe un ton linistit Mayame privindu-l cu mult drag.
   -Nu strica o raza de lumina in acesta bezna groaznica, nu?
   Fata nu ii raspunde, dar stai ca are dreptate. Michel ii privea hainele zdremturoase si murdare, la fel si perul incalcit, se apropie usor de ea si o mangaie cu blandete pe frunte.
   Arthue era din ce in ce mai rau cu Trisha, mai ales ca acum avea 20 de ani. Intr-o seara a gonit-o pe femeie din casa spunandu-i ca nu ar pastra-o nici macar ca servitoare in casa.
   -Aceasta este casa mea! Nu ma poti da afara! ii zice indignata Trisha.
   -Femei! Vrei sa te si lovesc?! striga Arthur.
   Arthur plin de furie isi infige mana in parul mamei sale vitrege si o loveste cu o palma peste fata sparagndu-i buza inferioasa. Trisha isi duce mana la gura in incercarea de-asi opri sangele care curce continuu.
   -Acum dispari?! o intreaba si mai nervos Arthur.
   -Nu! E casa mea!
   Arthur simtea cum sangele i se urca in cap o loveste cu putere pe femeie, iar acesta cade lovindu-se cu capul de o teava de la calorifer. Sangele incepe sa ii curga din cap si sa murdareasca parchetul de culoarea lemnului de nuc. Speriat baiatul o ia de acolo cu gandul sa ii arunce trupul muribund in afara orasului intr-o rapa de unde sa nu o gasesaca nimeni. Se urca repede in masina si apasa pedala pana la pamant pornind cu o viteza ilegal de mare spre destinatie. Trece prin fata unei masini de politie, dar nici atunci nu o lasa mai moale cu viteza. Politistul se ia dupa el cu masina si ii taie calea la o intesectie. Speriat coboara din masina si vrea sa fuga cand vede ca politistul era un prieten de-al sau.
   -Ce m-ai speriat! ii zice nervos Arthur.
   -Scuze, frate! Da' de ce goneai ca un nebun?
   Arthur ii face semn carte masina, ia prietenul sau politist vede trupul mamei sale. Umit il intreaba cum de a ajus asa, iar Arthur ii povesteste tot. Politistul ia masina si pleaca inapoi la sectie lasandu-l pe Arthur sa mearga nestingerit cu masina.
     Ajunge repede la destinatie datorita vitezei foarte mare cu care rula pe sosea. Da jos trupul Trishei, fara sa vada daca mai era in viata si-l arunca intr-o rapa sperand ca cu asta s-a terminat totul si poate chiar asa era, cine ar ramane in viata dupa o semenea lovitura?

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
My just a angel
Fan anime nou

Inregistrat: acum 15 ani
frummos,imi place foarte mmult   

_______________________________________

I am the angel who writte your destiny.
pus acum 15 ani
   
Phoebe-chan
In Love Of Alchemy

Inregistrat: acum 16 ani
Biata Trisha!

_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Ma bucur ca va place, va rog sa nu va suparati pe mine daca exista greseli de tastare.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
lasa,ca eu is maiestra in greseli la tastatura!!! imi place baiatul care o ajuta e mayame.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Capitolul III Descoperirea secolului


     Desi neasteptata de nimeni veni si ziua in care genticienii urmau sa experimenteze pe Mayame si ceilalti subiecti 'Descoperirea secolului'. Cu siguranta va intrebati in ce consta aceasta, ei bine este de datoria mea sa va raspund la aceasta intrebare. Acest experiment consta in fusionarea ADN-ului uman cu cel animal, dar fara ca aceasta fuziune sa fie vizibila facandu-i pe subiectii sa-si contoleze ADN-ul animal si sa il dezlantuie dupa pofta inimii. Singura intrebare era daca acestia ar fi supravietuit unei astfel de operatiuni si nu ar fi inebunit din cauza durerii sau a ADN-ului nou introdus intr-al lor.
      Nici nu se crapase bine de ziua, nu ca din incaperea in care se aflau Mayame, Momoko si ceilalti s-ar fi putut vede lumina soarelui, asa ca ei isi dadeau seama de cat de devreme este cu ajutorul ceasurilor lor interioare, cand au fost cu toti treziti brutal de carte gardieni insotiti de un genetician care le-au pus catuse la maini si iau tarat cu forta pana in laborator. Mayame se uita sa vada daca printre acei gardieni nu era cumva si Michel, se gandise bine caci da cu privirea chiar de el cum priveste in sus sa vada cine era cel care o taragea dupa el. Pentru cateva secunde se teme ca nu cumva acesta sa-si incalce primisiunea pe care i-o facuse atat de solemn. Se uita fix catre el, Michel parca o simte si se intoerce spre ea.
    -Imi pare rau...ii sopteste intorcandu-se cu spatele la ea.
    Inaintea ei au fost bagati in laboratoare Momoko si un baiat. Michel ii zice sa stea pe un scaun pana cand intra si ea in laborator.Asteptarea o inebunea pe fata, mai ales ca stia ca nu avea scapare. Michel statea in picioare langa ea si ii tinea mana pe cap ca sa o linisteasca. Un alt gardian radea pe sub mustati la el. Michel ii arunca o privire rece in incercarea de-al face sa isi vada de-ale lui si sa nu se mai uite ca prostul la el.
    Din laborator se aude o impuscatura urmata de un tipat ascutit care face culoarul unde astepta Mayame si inca 3 subiecti alaturi de gardienii care erau cu ei. Mayame tresare si il prinde pe Michel de mana si il intreaba ce s-a auzit. Gabrianul continua sa stea tacut langa ea fara ca macar sa o priveasca. Peste cateva momente din laborator iese gardianul care era cu Momoko tarand un sac dupa el din carecurgea sange. Mayame intelesese atunci de la ce venise impuscatura si tipatul. La gandul ca si ea ar fi putut ajunge astfel se inspaimanta groaznic! Dupa ce arunca cadavrul gardianul lui Momoko se intaorce pe culoar si o ia pe Mayame de maini. Michel se opune, dar il lasa sa plece cand acesta ii spune ca bruneta este utmatoarea.
    Fata il urmeaaza putin speriata ar fi vrut sa fuga, dar ii era teama sa nu primeasca un glont in cap. Aceasta teama crescu atunci cand vazu pistolul in teaca gardianului. Paseste cu teama de pragul laboratorului asteptand sa vada ce se va intampla cu ea.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
biata mayame,nu-i corect!sa-i ia drakui!!!biata momoko!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Am sa pun cuntinuarea capitolului cand voi avea timp

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Se dezmeticeste peste cateva secunde apoi putu sa vada laboratorul in ansamblu. Pe peretele din stanga ei erau situate 3 cilindre mari dintr-o sticla foarte dura de care erau legat 3 tuburi, unul prins de partea de sus a acestuia, iar celelalte doua de parte de jos la o distanta de 5 centimetrii de podeaua pe care se vedeau urmele unei substante verde transparent. In partea dreapta erau tot felul de ustensile pentru operatii, iar in fata era o masa in jurul careia se aflau 3 geneticieni care pareau sa pregateasca un trup pentru stiu ei ce. Fata privea confuza la toate cele ce se aflau in jurul sau si incerca sa vada al cui este trupul de pe masa, dar fara prea multe rezultate. Gardianul ii infisese mana in ceafa ca sa nu o lase sa se uite la ceea ce faceau geneticienii si o seaza pe podeaua de piatra rece si umeda.
   Peste catva timpgeneticienii s-au oprit din ceea ce faceau si au dus trupul cu masa cu tot langa unul dintre cilindre. Mayame se uita catre acestia si vede ca pe masa era celalalt subiect cu care intrase Momoko. Unul dintre doctori ii face semn gardianului sa vina de langa Mayame la ei sa ii ajute sa puna trupul in unul dintre cilindrii. Doi dintre doctori erau mai invarsta unul parea sa aiba 50 de ani, iar celalalt mai tanar, 40 de ani, ultimul parea sa aiba intre 20-25 de ani, era un novice. Pe ecusoul celui de 50 de ani si celui mai tanat scria acelasi nume si anume Dr. Flicktz, pe semn ca erau tata si fiu.
    Bruneta se uita la ei in tot acest timp cu multa atentie ar fi vrut sa fuga, dar nu avea nici o portita de scapare. Peste cateva secunde de asteptare unul dintre aparatele aflate chiar langa cilindrii in partea stanga incepe sa lumineaza si sa scoata zgomote de eroare. Cu alte cuvinte experimantul de fuzionare a ADN-ului baiatului cu cel al unui leu a esuat si acesta incepe sa se zbata in interiorul cilindrului. Mayame vazand toate astea o rupe la fuga pe usa langa care statea sperand ca va scapa de chin, dar cand ajunge pe coridor se loveste de Michel care o prinde in bratele lui puternice. Fata ridica privirea sa-i vada superbii ochi albastri, dar in locul acestor ochii minunati care scanteiau plini de bunatate da de o privirea rece si trista. O priveste in ochii ca si cum i-ar fi vrut sa-si ceara scuze, o prinde de brat si o trage dupa el pana inapoi in laborator. Nu ar fi vrut nici el sa faca asta, ar fi vrut ca Mayame sa fie libera si sa nu mai sufere, dar nu putea face asta fara sa fie aspru pedepsit. Desi nu-si dadea seama, fata,  intelegea  si ea asta.
    Odata intoarsa in laborator este luata de catre geneticieni si dusa pe masa unde se aflase si baiatul de dinainte, arunca o privire scurta spre cilindrul in care era acesta si il vede plutind cu capul plecat. Daca privea cu atentie vedeai ca din lichidul verde transparent in care se afla parca se prindeau de el particule mici de praf care erau defapt parti din ADN-ul de leu. Trupul inert al baiatului plutea in lichid facandu-te sa te infiori pana in maduva oaselor, parca erai in filme horror.
    Michel o privea in tot acest timp pe Mayame desi celalalt gardian il felicita ca a reusit sa o aduca inapoi de buna voie fara sa faca uz de forta. Din cand in cand Michel incerca sa schiteze un mic zambet pe fata ca sa nu para absent, cu era defapt, de la discutia cu celalalt. Mayame ii arunca o ultima privire inainte de a fi adormita de geneticieni si pusa in cilidndru pentru finalizarea experimentului. Totul se petrecuse atat de repede incat nici nu aveai timp sa clipesti. Nici Mayame nu stia cand s-au petrecut toate, avea impresia ca toata actiunea anterioara nu durase decat o secunda, dar in realitate durase mai mult.
    Dupa ce adoarme este si ea dusa intr-unul dintre cilindrii. De data aceasta nu a mai fost pusa de catre gardian si fiul lui Flicktz ci de Michel si gardian. Baiatul cu ochii ca cerul o ia usor pe brate si o aseaza in cilindru care era ridicat de pe suportul sau de pe podea si este pusa pe sezut pe suport. Dupa ce este asezata cu grija acolo partea din sticla este coborata peste ea suport si astfel Mayame inchisa acolo. Substanta aceea vedre incepe sa tasneasca prin tuburile din podea si sa se amestece cu alta care venea prin tubul de sus incolora in care se afla ADN-ul animal. Imediat dupa asta Michel se intoarce pe culoar unde asteptau inca 3 subiecti, doi baieti unul de varsta cu Mayame si altul mai mic cu un an si o fata mai mica care privea speriata pe toate lumea.
    Gabrianul unuia dintre baieti incerca sa-l ia peste picior pe Michel cu privire la grija lui, uneori chiar exagerata, pentru Mayame, insa nu ia mers cu Michel pentru ca acesta i-a taiat repede macaroana cu cateva cuvinte bine chibzuite si spuse fara a avea un singur moment de respiro. Vazand ca nu are sanse gardianul bate in retragere. Michel nu avea prea multi prieteni printre ceilalti gardieni, defapt nu se legau foarte multe prietenii acolo si mai ales ca majoritatea dintre ei adorau sa vada bietii copii cum sufereau din cauza testelor, pentru asta Murray ii ura pe multi, dar si el la randul lui era urat.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Toate simturile Mayamei erau amortite, nu mai vedea nimic, nici n-si putea deschide ochii, ar fi vrut sa vorbeasca, dar daca deschidea gura ar fi inghitit o cantitate mare de substanta, nici nu mai resipra, dar nu-si dadea seama pentru ca in lichid se gasea o substanta care o sustinea intr-o stare de amorteala fara sa mai aiba nevoie de oxigen. Nu simtea nici frigul nici caldura, doar tresarea din cand in cand ca si cum ar fi fost curentata. Spre deosebire de primul subiect care trecuse prin acelasi experiment ea era linistita si nu a intampinat probleme. Baiatul incepe sa se zbata in interiorul cilindrului si sa loveasca cu pumnii si picioarele in peretii din sticla al acestuia. Mainile devin tot mai paroase pana cand tot antebratul a fost acoperit in totalitate de blana, iar degetele si unghiile i se transformasera in gheare ascutite cu care sparge sticla si il ataca pe Dr. Flicktz senior. Gabrianul scoate un mic dispozitiv cu care il atinge doar o data pe baiat care cade ca secerat pe podeaua rece. Acel micut dispozitiv era un aparat care elitea socuri electrice indata ce intra in contact cu un copr organic. Socu a fos simtit si mai puternic datorita fapului ca subiectul era ud si este bine cunoscut ca apa conduce elecricitatea, iar substanta din cilindrii era un amestec omogen intre apa si cateva substante solulie in aceasta.
    Gardianul il ia pe baiat si il duce intr-o cusca din subsolul laboratorului ca sa nu mai provoace probleme sau batai de cap. Subsolul era rece si intunecat, iar pe pereti se prelingea apa. Pe langa cusca in care a fost bagat baiatul mai eau inca doua custi mai mici ruginite. Dupa ce l-a bagat in cusca s-a intors pe culoarul unde erau Michel, cei 3 copii si inca 3 gardieni. Cand trece pe langa ei o prinde de brat pe fata care statea speriata pe scaun si o ia cu el in laborator. Ea urmatoarea care va primi ADN animal.La fel ca si Mayame este pusa pe masa si pregatita pentru urmatoarea faza a experimentului.
    Ultimul cutrenur al Mayamei fu mai puternic decat cele de dinainte, iar prin acesta prina faza a 'Descoperirii secolului' fu terminata. Urmatoarea consta in introducerea unei pungi cu veini tranchilizant in cavitatea bucala a subiectului. Toate aceste lucruri pentru ce? Poate doar pentru curiozitatea stiintifica si dorinta de a crea o noua rasa superioara de oameni sau poate pentru ai angaja ca mercenari, crimilai de elita in armata sau care sa serveasca scopurile personale ale vreunui maniac avid de putere.
    Doi dintre geneticieni o scot pe Mayame din cilindru si o duc iarasi pe masa pentru urmatoarea operatinue cea de implantare a pungi cu venin.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
o vai1biata mayame!dar am o intrebare,de unde scot asta bunga cu venin? adica am vazut cu mar trebu isa arate dar de unde o mai scot si pe aia?  

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Nu intelg ce vrei sa intrebi, unde va fi in interioul organismului sau ce?
Va fi ascunsa sub limba si va fi mica nu mare, iar veninul tranchilizant se va elimina prin caninii superiori.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
stiu definitia! si acu' sti si tu ca ti-am zis.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Operatia incepe, trupul Mayamei ramane inert in ciuda turutor instrumentelor metalice pe care doctorii i le introduceau in cavitatea bucala si taieturilor pe care le suferea, dar nu cred ca vreti sa aflati cat de groaznica a fost aceasta operatie. Am sa trec pentru binele vostru peste aceasta scena groaznica si am sa ajung la momentul imediat urmator. Odata terminata operatia Mayame este dusa inapoi in incaperea din care a fost adusa, iar dupa ea au urmat si ceilalti subiectii. La aceastia nu a existat niciun fel de probleme in prima operatiune, iar la a doua nu au mai fost supusi. Dupa toate acestea au fost dusi si ei in incaperea in care era Mayame. Toti ceilalti erau inca in stare de amorteala, doar Mayame era treaza si privea absenta in bezna deasa si cruda care o inconjura, in cavitatea bucala sub limba simtea ca si cum cineva o tot intepa cu un ac. Nu era din cauza tranchilizantului deoarece acesta era tinuta intr-un muschi neted asemenea cu cel din care sunt facute fosele nazale, doar ca era putin mai dur si mai rezistent ci din cauza taieturilor suferite. De asemenea simtea o durere surda care ii rasuna prin oase si muschii, o dureau ca si cum ar fi alergat 20 de kilometrii si ar fi facut febra musculara, dar nu aceasta era cauza si stiti foarte bine asta. O lumina slaba si timida patrunde in incapere printr-o crapatura a usii. Bruneta isi indreapta ochii spre firul de lumina si la usa il vede intrand pe Michel. Era cifulit, hainele ii erau sifonate si pe fata avea urme de praf, dar cu toate astea reusea sa zambeasca in fata Mayamei. Vine langa ea si o se aseaza pe podea mangaind-o pe parul incurcat. Nu era deloc greu sa iti dai seama dupa cum arata ca se intamplase ceva cu el, dar ce? Curiozitatea asta o deranja si pe Mayame asa ca il intreaba cu greu ce este cu el. Murray incerca sa ii spuna ca nu se intamplase nimic ci ca doar a alunecat pe o scara, dar fata nu se lasa si pana la urma il face sa ii zica. Atenta cu ochii mari il asculta sorbindu-l din priviri.
    -Esti asa de curioasa, Mayame! ii zice zambind trist. In fata ta nu mie teama sa-mi deschid sufletul...am sa-ti spun, dar vei fi trista...Te rog, sa nu fi! Nu ai de ce!
    Ofteaza si o mai mangaie o data pe par apoi continua:
    -Unul dintre gardieni a zis cateva lucruri urate despre tine, iar eu ti-am luat apararea si de acolo...Nu conteaza!
    Mayame il privea continuu la fel de atenta ca la inceput, dar ochii ei devin tristi si in acelasi timp plini de recunostinta. Pleaca capul in fata lui Michel si ii multumeste din tot sufletul ei, nu a mai insistat sa afle mai mult s-a multumit doar cu ce i-a spus el. Poate ca voi vreti sa stiti ce s-a intamplat cu gardianul Murray dupa ce i-a luat apararea fetei, colegul sau a continuat sa persiste in prostia lui pana l-a facut pe acesta sa se infurie si sa faca uz de forta. I-a infipt mana in piept si l-a aruncat intr-un perete plin de o furie oarba, dar nici oponentul sau nu s-a lasat mai prejos si a ripostat si de aici nu a mai fost decat un pas pana la o incaierare in toata regula. Bineinteles ca in ajutorul celuilalt gardian a sarit un prieten de-al, iar lui Michel i-a fost si mai greu sa se lupte cu doi oponenti. Incaierarea a fost oprita de catre Dr. Flicktz junior si de un alt gardian, un barbat inalt, puternic, furios cu o taietura fioroasa pe fata de la tampla pana la buza inferioara. Acesta nu avea prieteni si nici nu se intelegea cu nimeni deorece era extrem de dur si rau cu toti fiind si cel mai invarsta dintre toti gardienii. Ochii fetei incep sa scanteieze si il imbratiseaza pe Michel zicandu-i facand un efort sa pronunte corect:
    -Michel, ma bucur ca te-am cunoscut si ca esti fratele meu mai mare!
    Cuvintele ei l-au bucurat pe Michel si l-au facut sa se simta mult mai bine. Fata ii da repede drumul din stransoare slaba a bratelor ei fragile, iar imediat dupa asta baiatul isi aseaza hainele aproape la fel de bine ca atunci cand erau bine calcate. O prinde pe Mayame de mana si ii sopteste usor la ureche:
    -Iti promit ca vei scapa de aici!
    Aceste sapte cuvinte au continuat sa-i rasune in minte fetei toata noaptea, cu mult dupa ce Michel plecase in camera sa de la etajul superior al claridrii, am uitat sa mentionez ca laboratorul in care se aflau avea 2 etaja plus parter si subsol. La subsol erau tinuti subiectii periculosi si pe care experimentele esuasera, la parter erau numai laboratoare si incaperi lipsite de lumina in care erau tinuti subiectii, iar la etajele superioare erau apartamentele sau camerele gardienilor si ale doctorilor. Cuvintele ii bantuiau visele si ii rasunau in minte chiar si prin somn facand-o din cand in cand sa tresare. Singura intrebare era: La ce a vrut el sa se refere cand a spus asta? Poate la evadarea din laborator, dar cum puteai sa evadezi de acolo? Era mai securizata pana si decat cea mai mare inchisoare din lume!

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
hai mayame,scapa!!!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Descoperiri


    O alta dinimeata incepe in lumea intunericului, o alta dimineata de groaza. Toti 'cobaii' dormeau linistiti, doi dintre ei isi dormeau somnul de veci, iar ceilalti trei erau pe cale sa se trezeasca. Prima care deschide ochii fu cealalta fata care mai era cu Mayame acolo, acesta primise ADN de pisica si putea vedea in intuneric, asa cum putuse si bruneta cu ADN de tigru cu 9 ani in urma. Acesta cum deschide ochii scoate un tipat ascutit si strident care ii trezeste si pe Mayame si celalat baiat. Baiatul se ridica brusc gata sa atace si privetse peste tot in jurul sau fara sa vada doar sa auda. Fata mai striga ceva intr-o limba necunoscuta Mayamei asa ca ea neintelegand-o il intreab ape baiat ce are in toate cele trei limbi pe care le stia. Baiatul ii raspunde in engleza spundu-i ca nici el nu stie ce are. Bruneta se duce langa ea si o prinde de mana incercand sa o linisteasca, dar era in zadar ei nu vedeau trupurile chircite ale celor doi. A mai tipat cetva timp pana cand nervos baiatul o loveste cu mana dupa ceafa si acesta adoarme. Mayame speriata o intreaba ce a patit, dar ii raspunde baiatul care ii spune tot ce s-a intamplat. Bruneta se sprijina de unul dintre pereti si privea in gol napadita de ganduri. Pana atunci nu mai patise asa ceva. Nu prea recunostea sentimentul, sigurul lucur care il simtea era o lipsa profunda in suflet.
   O lumia marunta patrunde prin crapatura din usa, era unul dintre gardieni care le aducea mancare in fiecare zi. Atunci si Mayame si baiatul au putu sa vada motivul de la care a tipat fata. Bruneta se ingrozeste si isi acopera ochii cu mainile, insa gardianul din rautate o prinde de maini ca sa nu isi mai poata acoperi ochii, baiatul desi speriat si el incearca sa se bage pentru Mayame. Dupa ce gardianul pleaca si le lasa mancare, fata cu ADN de tigru ii multueste pentru ajutor si incep sa converseze. Numele lui era Jasper, avea parul saten, ochii negrii si parea a fi de treaba, era originar din Spania, dar fusese rapit din New Castel, Anglia. Mayame se prezinta si ea.
   -Mayame...asta nu e nume romanesc din cate stiu eu. ii zice Jasper.
   -Nu este.
   -Atunci de unde l-ai capatat?
   -Ii placea tatlui meu...
   Dupa asta nu au mai vorbit nimic, pana cand baiatul nu o cheama sa manance. Ia el un colt de paine si ii da si ei una. In timp ce ei mancau in incapere intra un alt gardian care ii ia pe ceilalti trei subiectii sa-i aduca undeva intr-o rapa unde sa nu ii gasesca nimeni. Jasper vru sa le spuna ca fata inca era in viata, dar Mayame il poreste. Dupa ce gardianul a plecat baiatul o intreaba de ce l-a lasat sa o ia si pe fata.
   -Poate ca macar ea sa vada lumina soarelui, poate ca s-a plictisit si ea doar de lumina de neon.
   Jasper se uita cidat la ea nu prea intelesese ceea ce vroia sa spuna, dar nici nu incearca sa afle mai multe. Planul mayamei patrea sa fie unul bun si gestul nobil, ar fi fost insa bine daca si mergea. Fata se trezeste pe la jumatatea drumul spre iesirea din labortor in curte si este dusa inapoi in incaperea unde erau cei doi. Gardianul se enerva foarte tare si era pregatit sa ii mustre pe Mayame si pe Jasper, insa cand intra in incapere nu mai era decat Jasper.
   In timp ce el ii ducea pe subiecti in afara laboratorului, Michel venise la Mayame profitand de faptul ca nu erau prea multi gardieni sau doctori prin zona, o duce in camera lui. Fata intra timida in incapere si priveste prin jur, pe peretele din fata ei erau doua paturi suprapuse, in stanga o usa care ea stie unde ducea in rest nu mai erau prea multe piese de mobilier: un dulap, o masa cu un scaun si cam atat. Michel o impinge usor cu mana de la spate sa intre in camera si abea atunci pasete si ea pragul. Gardianul ii zice ca ea va dormi in patul se sus si incepe sa-i prezinte camera, nu ca avea mult de prezentat. Mayame se aseaza pe patul de sus si se uita prin jurul ei, o cam dureau ochii din cauza lumini care era in camera si din cauza faptului ca ea nu era obisnuita cu lumina. Michel deschide sertarul unui dulapior si ii da o camasa de-a lui, ca sa se schimbe de tricoul ei rupt si murdar. Bruneta ia camasa si merge in baie. Baia nu era foarte mare, dar nici foarte mica, avea o cabina de dus intr-un colt, langa aceasta un suport pentru prosoape, o chiuveta langa usa si o tualeta pe peretele opus chiuvetei, gresia si faianta erau albe si bateau in ape albastre. Se intoarce catre Michel putin sovaitor si il intreaba:
   -Pot sa fac si o baie?
   -Poti face si fara sa-mi ceri voie, ai acolo tot ce-ti trebuie, eu am sa plec si voi incuia usa.
   Si spuand asta iese din camera si se duce sa-si ocupe noul post. A tras niste sfori si acum era unul dintre gardienii care patrulau in jurul laboratorului, erau echipe de cate doi, iar turele se schimbau o data la 6 ore. Aceasta nu era singura noutate din laborator, mai venise un nou gardian numit Arthur. Era inalt, cu parul blond-saten, ochii caprui-galbui, avea mereu un zambet rautacios pe fata in spatele caruia ascundea foarte multe. Norocul sau nenorocul lui Michel fusese ca acest nou gardian era cel cu care urma el sa patruleze. Nu aflase asta pana nu a ajuns la poarta principala a laboratorului. Cand s-au inatlnit noul gardian il saluta cu zambetul acela de vulpoi pe fata pe Murray, acest zambet il face sa devina suspicios cu privire la persoana noului gardian si cu privire la comportamentul lui. Ca sa sa-si ascunda banuiala il saluta si el si apoi incep sa patruleze.
   -Care sunt treburile pe aici? il intreaba Arthur.
   -Adica tu nu stii ce se face aici? Acesta este un laborator unde doctorii geneticieni nebuni fac experimante pe copii si fel si fel de alt astfel de lucruri! Mie unul mi se pare normal sa stii unde vei lucra inainte de angajare!
   Arthur se uita lung la el pe sub gene si fulgerator. Michel se preface sa nu il vede si continua patrula.
   Bill nu avusese acelasi noroc ca Mayame, iar gardienii il luasera pentru un alt experiment, pentru care era programata fata pe care a avut mayame sa o ajute sa scape, drept pedeapsa ca i-a mintit si din cauza ca nu stia unde este bruneta cu ADN de tigru. Supus acelui experiment groaznic nu a mai rezistat si a murit. S-a mai strins o lumina...
   Mayame dupa ce termina baia se imbraca in camasa si cu blugii ei murdari. Iese din baie si se intinde pe pat si adoarme, de foarte mult timp nu mai dormise pe ceva atat de moale si uitase cum este sa dormi intr-un pat. Intinsa pe spate, invelita cu patura, curata si cu parul curat parca era un ingera cu parul negru, doar ca nimeni nu o vazuse.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Yondaime
Fan anime nou

Inregistrat: acum 16 ani
ce se intampla mai departe ?

_______________________________________

Cand ziua e noapte si noaptea e zi,
Cand nu e nici astazi,nici maine,
Cand ceasul intors s-a oprit,s-a topit,
Cand umbra ta fuge de tine,






pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Chiar l-ai citit?

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Yondaime
Fan anime nou

Inregistrat: acum 16 ani
da....hai ca abia astept continuarea

_______________________________________

Cand ziua e noapte si noaptea e zi,
Cand nu e nici astazi,nici maine,
Cand ceasul intors s-a oprit,s-a topit,
Cand umbra ta fuge de tine,






pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Dupa ce au facut de trei ori inconjurul laboratorului Michel si Arthur s-au oprit sa ia o scurta pauza, erau putin obositi dupa ce au mers amprozimativ un kilomentru si jumatate, perimetrul curtii laboratorului era de aproape jumatate de kilomentru, desi vizbili si de la distanta, nimeni nu stai ce se intampla in interiorul sau. Michel s-a sprijinit de unul dintre stalpii portii de la intrare, iar Arthur s-a asezat pe iarba frageda care mijea pe langa gardul de piatra al laboratorului. Acest nou gardian nu stia multe despre cum stau treburile prin acel loc si era curios sa stie care dintre gardieni erau mai puternici si se aveau mai bine cu superiorii lor, isi cunostea interesele si stia sa-si asigure spatele asa cum facuse si pana acum. Conoscand faptul ca Michel era mult mai vechi in acea meserie decat el se hotaraste sa il intrebe pe acesta cate ceva:
-Imi poti spune care sunt cei mai vechi in slujba dintre gardieni si care se inteleg mi bine cu superiorii?
Michel se uita spre el si spre chiupul lui de vulpoi hotoman, isi cantareste cateva secunde vorbele si apoi ii raspunde:
-Nu suntem nici unul mai presus de altul, dar nici prieteni si avem controale lunare de la superiori.
-Dar chiar nu e nimeni care sa fie mai tare?
Raspunseul lui Michel a fost scurt, la obiect si negativ. Isi daduse seama ce urmarea 'vulpoiul' si de aceea nici nu vroia sa-i dea prea mult informatii, desi exista un gardian care le duce un raport zilnic superiorilor despre tot ce misca in laborator, acesta era cel mai invarsta decat toti, este vorba de gardianul cu cicatricea pe fata, numele lui este Roland Rai si are in jur de 40 de ani.
Dupa aproximativ cinci minute garda este sichimbata, se facuse seara, dar parca Michel nici nu-si daduse seama de cat de repede zburase timpul. Odata garda schimbata, se intoarce in camera sa, avand restul seri libere de aceea si acceptase acest post. Scoate cheia din buzunar si descuie usor usa, cand o da de perete si patrunde in semi-intuneric observa ca nu mai era nimeni in camera. Speriat aprinde lumina si se uita dupa Mayame. Din spatele sau aude pe cineva soptindu-i numele, se intoarce si o vede pe fata stand lipita de perete. Avea o privie blanda si era imbracat cu camasa de la el. Cand i-a auzit vocea s-a linistit. S-a apropit de ea si a mangaiat-o cu blndete pe cap, apoi s-a dus la baie uitand sa incuie usa. Fata se aseaza pe patul ei de sus si asteapta ca Michel sa se intoarca.
Dupa cateva secunde se aude o bataie puternica in usa, insa, Mayame, de data asta nu a mai avut timp nici sa clipeasca caci usa se deschide. In fata ei statea gardianul cel nou, Arthur. Cand il vede Mayame se sperie, dar el nu parea deloc surprins de prezenta ei acolo. Intra in camera inchizand usa si se aseaza pe un scaun fara sa zica nimic.
-Cine esti? veni imediat intrebarea Mayamei.
-Sunt un prieten de-al lui Michel, unde este el acum?
Fata nu raspunde, dar arata cu mana spre usa de la baie. Arthur o intreaba cum o cheama, Mayame se prezinta putin sovaind. Arthur zambeste aratandu-si dintii si ii repeta numele fetei care intrase in alerta si era gata sa fuga in orice moment daca Arthur s-ar fi apropiat de ea, insa nu-l lasa si pe acesta sa ii cunoasca sentimentele.
Auzind voci din camera alaturata, Michel se imbraca repede si vine sa vada ce s-a intamplat. Deschide incet usa de la baie cu mana dreapta in timp ce in stanga avea pistoul, priveste prima data spre Mayame si o vede ca este putin nelonistita. Observa incotro ii sunt indreptati ochii si sare de dupa usa spre cel de pe scaun, il pune la pamant cu pistolul la tampla lui Arthur. Noul gardian nu parea deloc speriat si incepe sa rada zgomotoz.
-Prietene, nu am de gand sa va fac rau! Nu trebuie sa ma omori! ii zice Arthur stapanindu-si rasul.
Acel ras salbatic ii aducea aminte Mayamei de ceva, dar nu-si putea da seama de ce. Michel il cataloga putin sarit pe colegul sau de garda, dar il elibereaza. Dupa care il intreaba ce face in camera lui; Arthur ii raspunde ca aceea este si camera sa ca asa au trimis superiorii ordin si ca oricum Michel statea singur.
-Or fi zis ei ca esti singur, dar vad ca stai in camera cu pustoaica asta. Cine este?
-Sora mea mai mica, numele ei este Mayame, nimeni nu stie de ea, asa ca te-asi ruga, 'prietene' sa nu pomenesti niciodata de prezenta ei aici. ii zice rugator Michel.
Arthur ii zice ca totul este in ordine si ca poate avea incredere in el. Chiar daca se straduia sa para sincer, Michel nu putea fi decat suspicios cu privire la persoana lui. Mayame inca incerca sa-si aduca aminte de cine sau de ce ii amintea gardianul.
Ca Mayame sa-si pastreze patul si ca Arthur sa doarma comod, Michel era nevoit sa doarme pe jos, isi facuse un culcusi din paturi si perna avea de la Mayame, ea oricum nu putea dormi pe perna fiind obisnuita sa doarma cu capul direct pe pamant. Totul parea sa fie bine, iar Arthur facea tot posibilul sa intre ca un sarpe pe sub pielea lui Michel si sa il faca sa aiba incredere in el.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Inima mea



     Ce bine ar fi daca toate planurile noastre ar merge mereu bine! Dar din pacate nu intotdeauna se intampla cum vrem noi.
     In urmatoarele 3 luni Arthur si Michel au devenit prieteni foarte buni, Michel credea ca il imbunase pe Arthur si avea deplina incredere in el. Zambetul lui neschimbat de vulpoi nu-i mai parea atat de evident ba chiar nici nu-l mai vedea, uitase toate motivele care il trezisera suspiciuni. Spre deosebire de el, Mayame, nu-si schimbase deloc atitudinea fata de el, nu putea sa aiba incredere in el si nici sa il vada altfel decat ca pe un intrus. De fiecare data cand Arthur intra la dus, ei ramaneau singuri, iar Arthur o privea cu o atat de mare ura incat fata era mereu pusa in garda si gata sa sara la bataie, desi nu se mai batuse ea pana acum decat cu copii de varsta ei cand avea 4-5 ani. Cu toata acestea nu i-a spus niciodata lui Michel de acest lucru. Arthur fara ca nici unul dintre ei sa stie se imprietenise cu un gardian pe nume Sylvester, un baiat tanar de cam 18 ani, cu parul mai lung de culoare negru-albastrui, cu ochii negrii-caprui, inalt si destul de solid, cu care se vorbea in fiecare zi prin  telefon.
     Urma Mayamei era pierduta, nimeni nu o mai gasise si nu mai aflase nimic de ea. Toti au ajuns la concluzia ca ea intreadevar era moarta. Si de ce nar fi fost? Ce motiv ar fi avut vreunul dintre gardieni sa o apere si sa o ascunda de geneticieni din moment ce stiau cate teste si experimente mai aveau de facut pe ea. Fata se simtea mult mai bine, nu mai avea dureri in tot corpul ca si alta data si toate ranile ei se vindecasera. Putea vorbi perfect ca si inainte de a i se implanta veninul in cavitatea bucala, acum parul ei nu mai era murdar si ciufulit, era pieptanat si spalat, nici hainele ei nu mai erau murdare ca alta data ci curate si asezate. Ii placea acest stil de viata si se simtea foarte bine asa, desi avea macare destula pentru ca Michel ii dadea ei mai mult de jumatate din mancarea lui, ea manca foarte, foarte putin nici jumatate din ce ii dadea el.
     Intr-una dintre dinimeti Mayame se trezi foarte speriata si gafaind, se ridica in fund si priveste in jurul ei, era singura cei doi gardieni cu care statea ea in camera plecasera in patrula e mai bine de o ora, nu apucase sa-i vada ca in celelalte dimineti deoarece se trezise mai tarziu decat de obicei. Speriata cade pe spate si isi pune mana pe frunte, nu se simtea prea bine, era ametita si ii vajia capul, nu stia ce este cu ea. Se da jos din pat si se duce la baie sa se spele pe fata cu apa rece in speranta ca-i va trece, din pacate nu s-a intamplat asta, dar nici nu avea de gand sa-i spuna lui Michel ca nu se simte bine. Se asa usor in genunchi lipita de un perete al baii respirand cu greutate si cu ochii intre deschisi. Deodata simte o intepatura groaznica in inima si atunci tresare. Ce era cu ea? Nu mai simtise asta pana acum! Ce ar fi putut sa faca? Durerea nu scadea, dar nici nu putea sa stea acolo pe gresia rece din baie, asa ca se ridica usor sprijinindu-se de pereti, deschide usa de la baie siintra in camera. Cum intra in aceasta da cu ochii de Arthur si de Sylvester, pe fata lui Arthur citea o ura mai mare decat pana acum, iar din ochii lui parca ieseau cutie gata sa ii strapunga inima si asa destul de bolnava, pe chipul lui Sylvesre, insa, era un zambet diabolic care ascunde ganduri si mai diabolice decat acesta. Vazandu-i asa, fata vrea sa se intoarca in baie, dar Arthur o opreste:
     -Unde te duci? Doar nu crezi ca o sa te mancam, nu? spunand aceasta incepe sa rada zgomotos.
     Michel era afara si patrula facandu-si griji cu privire la absenta lui Arthur, nu stia daca sa isi faca griji pentru el sau pentru altceva. Cu toate acestea nu s-a dus sa-l caute ci si-a continuat patrula ascunzand tuturor faptul ca Arthur lipsea. Se opreste in spatele laboratorului pentru cateva secunde privind la cerul senin de deasupra sa pe care lumina soarele. Era o caldura insuportabila afara, probabil ca erau 30 de grade, ultima data cand el s-a oprit sa admire impreurimile sale a fost acum mult timp cand iarba acea mijea, iar acum o vedea mare si din abundenta. Se aseaza cateva clipe sa-si traga sufletul pe aceasta iarba moale si scoate telefonul mobil incepand sal butoneze. Ajunge in agenda telefonica si gaseste un numar care ii trezea o multime de amintiri, era numarul de telefon al iubitei lui pe care nu o mai vazuse de 9 ani si nici nu mai vorbise decand o luase pe Mayame la el cu ea. Ii era dor de aceasta, era o fata minunata si peste masura de frumoasa cu ochii ca cerul de deasupra lui, parul moale, lung pana la umar de culoare rosie. O iubea enorm de mult, mai mult decat tinuse el vreodata la orice alta persoana. Cand se gandea la ea ii vedea sa fuga de acolo si sa ia primul avion spre aceasta, dar nu putea sa o lase pe Mayame singura cu Arthur si sa riste ca viata acesteia sa devina iarasi un calvar. Eliberandu-se din lantul gandurilor si din catusele amintirilor isi reia patrula.
     Mayame ramasese impietrita in pragul usi de la baie de tocul careia se tinea sa nu cada din picioare. Nu-si putea lua ochii de la cei doi si de la expresiile lor, nu stia de ce dar Sylvester o speria mai tare decat Arthur. Mai simte o durere puternica in inima si fara sa vrea scoate un tipat, aceasta durere era mai mare decat orice altceva simtise ea pana acum. Auzand-o ca a tipat si vazand-o cum se prabuse in genunchi neputincioasa, Arthur simtea in inima o placere inposibil de tinur in frau, ii placea atat de mult sa o vada cum suferea. Fata se uita la zambetul lui larg de le fata si brusc isi da seama de cine ii amintea acest gardian si zambetul lui. Se ridica in picioare si se duce spre el sprijinindu-se de pareti, il privetse drept in ochii cu ura si ii spune pe un ton rece si plin de durere:
     -Chiar si acum dupa atata amar de vreme tu tot nu te-ai schimbat! Inca iti place sa ma vezi suferind si sa ma vezi plangand! Macar daca ti-ai fi schimbat expresia fetei frate!
    Arthur o priveste cu si mai multa ura decat pana acum, se duce langa ea si isi infige mana in bogatul ei par isbind-o de un perete. Ii placea atat de mult sa o faca sa sufere, desi timpul ar fi trebuit sa o mai diminueze ura pe care o avea pentru ea din copilarie, mai mult o marise. In privireile celor doi era atata ura incat parca intre ochii lor se formau mici fulgere.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Sylvester se deprteaza de peretele de care se sprijinea si vine spre cei doi frati cu un zambet diabolic pe fata. Mayame il vede venind si stia ca nu poate avea nici un gand nobil, pasii lui parca nici nu se auzeau cand calca covorul de pe podea, nu mergea apasat ci mai mult alene. Ii pune mana pe umar lui Arthur studiind-o pe fata din cap pana in picioare si ridica din spranceana dreapta privind-o fix in ochii pe Mayame. Fata avea un sentiment rau cu privire la aceste gesturi ale lui, dar nu avea ce sa faca, era slabita, iar fratele sau isi infisese mana in gatul ei, incat abea mai respira. Arthur il priveste peste umar pe prietenul sau ca si cand l-ar intreba ce vrea, acesta zambetse si apoi ii spune privind mereu la Mayame:
    -Amice, daca tot vrei sa o omori de ce nu ma lasi si pe mine sa ma distrez putin?
    CAnd aude aceste cuvinte fata ingheata, ar fi vrut sa fuga de acolo, dar nu avea cum pentru ca acum fratele ei o tinea imobilizata de a,bele maini cu una singura. Degeaba se zbatea sa scape caci acesta mai tare o tinea si ca sa o potoleasca ii da si un pumn in stomac facand-o sa scuipe sange. Sylvester  se uita purin dezamagit la ea, dar nu zice nimic, iar Arthur o arunca pe podea nepasator. Mayame vazandu-se scapata din mainile lui vrea sa se ridice si sa fuga, dar chiar atunci Sylvester o calca cu bocancul pe inchietura. Se lasa pe vine langa ea si ii sopteste ca este inutil sa incerce sa scape de el. Atunci un tipat ascutit stragate camera si face coridorul sa rasune, era Mayame care speriata nu stia ce sa mai faca ca sa scape de ei. Se intreba de ce nu este si Michel acum cu ea.
    Michel care era inca inafara laboratorului tresare in acelasi timp cand fata a tipa. Bine inteles ca nu a auzit-o, dar in acel moment a simti o intepatura in inima, imediat se ridica, isi incarca arma si fara vreun motiv s-a dus in fuga direct la el in camera. Alera ca fugarit de lupi pe coridoarele laboratorului si nu s-a oprit pana cand nu a ajuns in pragul usii de la camera lui. In loc de obisnuitul batut in usa, de data asta, tranteste usa de perete si intra ca turbat in camera. Acolo il vede pe Sylvester peste Mayame pe podea incercand sa ii dea jos camasa pe jumatate descheiata, in timp ce fata se zbatea neputincioasa si incerca sa il loveasca. Acesta ii tintuieste mainile de podea cu ale lui si o muste de gat cu placere, producandu-i durere, apoi incepe sa o linga pe gat. Mai exact in momentul in care o lingea pe gat a deschis Michel usa. Arthur statea rezemat de un perete si se amuza copios vand-o pe sora lui mai mica suferind. Michel cuprins de o furie oarba isi scoate pistolul si ii trage un glont direct in cap lui Sylvester. In acel moment Arthur vrea si el sa-si scoata pistolul, dar ceva din Mayame se trezeste in momentul in care vede sangele care zburase din capul lui Sylvester pe fata si pe pieptul ei. Arunca cadavrul agresorului ei de un perete si in timp ce se napustea asupra fratelui ei degetele i se transformau in gheare de tigru, iar caninii i se lungeau. Sare pe Arthur si il darama pe pamant facand glontul din pistolul sau sa ricoseze in tocul usii si nu ii Michel. Ca sa fie sigura ca nu va mai trage un alt glont il raneste la mana in care il tinea.
    -De ce ai venit aici sa-mi faci viata si mai rea decat era? il intreaba mistuita de o furie oarba.
    -Vreai sa stii de ce am facut asta? intreaba Arthur bufnind in ras. Ca sa fiu sigur ca esti la fel de moarta ca si nemernica aceea care se credea mama noastra! Imi este rusine sa stiu ca imi esti sora! Te vreau moarta! Ma auzi? MOARTA!
    In momentul in care aude ca mama ei este moarte se enerveaza foarte tare si cu o gheara ii smulge vena jugularei lui Arthur. Apoi incepe sa tremure si sa planga, Michel care pana acum a stat in pragul usii fara sa se apropie de ea, intra in casa si se duce langa ea in coltul in care se ghemuise. Ii pune cu blandete mana pe frunte si o mangaie de cateva ori. Insa asta nu o ajuta ci mai tare o speria, ii impinge mana de langa ea. Ca din senin simte un jungi si mai puternic in inima, in acel moment duce lana la piept si se prabuseste cu capul pe genunchiul lui Michel. Acesta speriat o ridica si o zdruncina in speranta ca isi va reveni, dar vazand ca nu reactioneaza nici cum se sperie si o ia in brate, fara sa observe ca la usa se adunasera o multime de alti gardieni printre care si un doctor. Il prinsesera acum si nu mai avea ce sa faca, ce ar fi putut sa le zica? Dar el nu era genul de om care sa intre imediat in panica asa ca isi aduna repede gandurile si se duce cu fata in brate direct la doctor.
    -Sa traiti, domnule! Raportez ca gardienii Sylvester Hanson si Arthur Ioune au rapit subiectul XZ003788WL cunoscut si sub numele de Mayame Ioune ca sa profite aceasta si apoi au vrut sa o omoare, exterminand astfel unul dintre cele mai reusite experimente ale dumneavostra doctore Flitz!
    Doctorul se uita la el si la fata din bratele lui, nu parea sa o tina ca pe orice alta persoana ci mai mult parca o imbratisar, dar doctorul nu a spus nimic. Pune doi gardieni sa ia cadavrele celor doi garieni si sa le duca de acolo.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Apoi ii face semn lui Michel sa-l urmeze spre unul dintre laboratoare. Laboratorul in care Murray nu fusese niciodata. Au mers destul de mult pana sa ajunga acolo, iar starea Mayamei era din ce in ce mai rea si Michel era tot mai nelinistit. Parca ar fi mers jumatate de kilometru pana au ajuns la destinatie, dar bine inteles ca nu au mers atat de mult ci doar asa i se parea lui Murray. Doctorul cum a intrat i-a facut un semn din mana altuia pe care nimeni nu-l mai vazuse pana atunci. Acesta imediat a pregatit o masa si ustensilele. Mayame respira din ce in ce mai greu si tot tine pumnul strans in dreptul inimii tremurand din toate incheieturile. Flitz a luat-o din brate de la Michel si a aseazat-o pe masa pregatita de colegul sau, apoi l-a dat afara cu greu pe Michel deoarece acesta vroia sa stea langa Mayame sa vada cum va evolua starea ei.
In timp ce Doctorul Flitz o pregatea pentru operatie, colegul sau Doctorul Hisagi a scos dintr-un fel de concelator o inima pe care iau pus-o Mayamei. Nu, nu era vorba de o inima noua ci mai degraba de vecheai ei inima. Oricat de ciudat pare este adevarat, inima care ar fi trebuit sa cedeze la varsta de 10 ani, iar fata sa fie moarta, se afla in cel recipient. Doctorii geneticieni i-au depistat boala dupa un an de cand ea a fost adusa la ei si i-au inlocuit-o cu o alta de la un donator compatibil, in speranta ca o vor vindeca sau cel putin ii vor mai lungi viata ca subiectul lor cel mai rezistent sa nu moara inainte de finalizarea testelor. Insa acum cand inima cea noua a cedat, se gaseau nevoiti sa faca un alt transplant si sa-i introduca in piept inima ei.
Operatia a durat destul de mult, in tot acest timp Michel a asteptat in fata usii altauri de fiul lui Flitz. Era foarte ingrijorat si nu stia ce se intampla cu Mayame si de ce a cazut asa deodata ca secerata. Fara vreun motiv l-a intrebat pe Flitz junior. La inceput acesta a fost putin uimit, el il stia pe Murray mai inchis si deloc sociabil, dar nu vroia sa para necrescut si i-a raspuns:
-Subiectul Mayame sufera de o boala necunoscuta noua si foart grava. Este vorba de o boala la inima care, foarte ciudat, ii devoreaza inima la propriu, nu va trai mult nici macar dupa aceasta operatie, va fi un miracol daca prinde majoratul.
Michel se face alb ca varul la fata. Cum adica sa moara? Dupa toata suferinta prin care a trecut aici inca sa maai sufere? El avea de gand  sa o ajute sa evadeze de acolo si sa fie libera, bineinteles ca ei el avea de gand sa dezerteze se acolo, ura acel loc. Nici nu-si mai aducea aminte motivul care la indemnat sa se angajeze intr-un astfel de loc. I-a multumit lui Flitz junior si apoi a s-a indreptate spre camera sa.
La scurt timp dupa ce ei doi au vorbit doctorii au iesit cu Mayame pe o targa si au dus-o iarasi in incaperea in care se aflau si ceilalti subiecti, cati mai ramasesera din cei vechi si inca cativa noi care se vaitau si tipau intr-una. Mayame statea intinsa pe jos absenta parca la ce se intampla in jurul ei, nu ii auzea tipand, urland sau vainandu-se, ea tocmai suferise o operatie si trebuia sa stea linistita si sa-si revina intoarsa din nou in intuneric.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
ce nenorocit e silvester!totusi imi aduce aminte de un motan!

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
♥ღ ♥::Kill::♥ღ ♥
Fan anime nou

Inregistrat: acum 15 ani
  , oricum e tare continua 

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Este nume de motan

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Dulce gust de libertare




     Viata nu este intotdeauna asa cum ne-o dorim noi, majoritatea cilpelor sunt pete de intuneric, singuratate, lcrimi si suferita, dar mai exista si franturi de raze care patrund in viata noastra si de acestea trebuie sa ne bucuram si la nevoie sa ne agatam ca sa iesim din intuneric.
    Durerea cumplita, lacrimi de sange se scurg pe un obraz murdar de praf. Ustensile reci de metal, o masa de fier la fel de rece ca si singuratatea. Gemete de durere...aceasta este postura in care o putem gasi pe Mayame, legata de maini, picioare si gat intr-un laborator murdar. Nu a mai iesit de acolo de cinci zile, nici nu mai stie ce inseamna sa nu simti nici o durere. Inima, cei drept nu o mai inteapa atat de tare si chiar daca ar fi asa nu mai simte durerea ei caci acum un curent groaznic ii strapunge fiecare celula din corp. Ar urla de durere, ar plange cu lacrimi siroaie, dar nu mai are putere nici pentru atata lucru, iar lacrimi nu mai au loc sa curga de sange.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Deschide ochii, dar abea putea sa vada ce era in jurul sau de pacal rosie care ii acoperea. Totusi reuseste sa distinga formele nedefinite alte unor trupuri, probabil ca erau doctorii care operau pe ea. Incearca sa-si deschida buzele, dar nu reuseste decat sa le cresteze putin. Unul dintre doctorii, defapt cel mai tanar dintre ei, fiul lui Flitz, o vede, se apropie de ea si ii pune doua degete pe gat sa vada daca mai are puls. Inca traia, desi cu greu se prinsese de acest fir de ata, ar fi vrut sa moara, dar sa si traiasca in acelasi timp. Nu mai indura durerea si 'moartea' i se parea acum cea mai dulce alinare, dar totusi nu vroia sa se termine totul aici, vroia sa se razbune pe cei care i-au produs atat de multa suferinta si sa il mai vada o singura data pe Micheal. Un spasm ii trezeste la viata intreg corpul, incepe sa-si simte incet mainile si picioarele, simtea cum trupul i se umplea cu energie, desi ea era rapusa, tirgul din ea nu avea nimic si  continua sa lupte, nu avea de gand sa moara. Unul dintre doctorii vzand-o cu cata ardoare trage de curele sa le rupa si cat de nelinistita deveni, a pus mana pe o seriga pe care i-a infipt-o in gat. Imediat ce substanta rece a fost varsata in sangele ei, simtea cum trupul i se molesea devenind ca o leguma. Nu mai simtea nimic, nu mai auzea, nu mai stia de ea si de locul unde se afla.
In cladire era mare zarva. O creatura necunoscuta a fost adusa pentru exerimente in incinta. Toti paznicii erau in alerta, creatira era foarte periculoasa. Era un fel de monstru, cu gheare uriase, coltii enormi si aripi de liliac, era un fel de combinatie intre om si bestie.
Michael nu a fost tinut sub supravegherea superiorilor sai, deoarece e nu prea au crezut povestea lui cum ca Arthur si Sylvester erau vinovat de disparitia Mayamei, iar el nu avea nici o vina. Oricum trebuiau sa aiba grija la el caci a ucis un om.
In acest moment soldatul Murray se afla la usa din fata a cladirii pazind si asteptand sa mai fie adus un transport cu copii pe care sa se faca teste. Incepea sa urasca din ce in ce mai mult meseria pe care o avea, mai ales cand le vedea ochii nevinovati privindu-l. Mayame nu a fost primul copil care i-a frant inima vazandu-l cat sufera, inaintea ei au mai fost vreo cinci-sase copii, dar a fost singurul care a ramas in viata atat de mult timp. Se aseaza pe cimentul incalzit de soare de sub picioarele sale si isi spirijina barbia pe maini, iar mainile pe pusca pe care o avea in dotare, fiecare paznic avea cate una in cazul in care cineva evadeaza sau daca cineva ii descopera sa aiba cu ce sa-l neutralizeze. Insa de data aceasta el nu stia ca teava lui este goala, i-au fost luate gloantele, oricum pentru ei nu conta daca ei traieste sau moare, nu era decat un soldat, singurul lui scop era sa pazeasca si, la nevoie, sa ucida. Isi pleaca capul pe spate sprijinindu-l de zidul inalt din piatra al cladirii in care suferinta era ca padurea pe deal, iar sangele care rurile si paraurile care treceau prin aceasta. In pozitia aceasta, cu capul plecat, il napadeau o multime de ganduri care ii vajiau in cap. Ce se intamp,a oare cu micuta lui Mayame? Unde era ea acum? Dar iubita lui? Oare o va mai revedea?
Mayame simte un curent ciudat traversandu-i corpul, visa...visa la locuri minunate de a caror existenta uiase de mult timp, la lumina soarelui a carei mangaiere nu o mai intalnse de 9 ani, la animale, la pasarile care zburau libere, la cerul albastru ca smafirul. Oare aceste minuni chiar existau? Da, existau, dar erau amintit sterse, de mult moarte intr-o minte care a fost candva a unui copil a carui grjia era doar sa se joace, dar acel copil a fost de mult inmormantata, bolovanii de suferinta ii apasa chipul fragil si trupul micut, sangele ii sufoca visele, iar durerea, Of!, durerea i-a frant de mult aripile.
Deschide ochii brusc. Si-ar fi dorit sa fie in acel minunat loc, dar era inchisa intr-o camera goala, se simtea atat de singura intre blestematii aia de pereti. Isi strage picioarele sub ea, cine stie de cand era acolo. Se simte atat de amortita si slabita, stomacul ei se si plictisise sa mai planga de foame, iar trupul ei nu mai reactiona la nici un stimbul fiind sufocat de durere. Oare ce i-au facut acei doctori nemernici?  Da, nemernici, caci in ochii ei abea daca erau oamenii. Face un efort si se ridica sprijinindu-se de un perete umed, desi in camera era o bezna ucigatoare, ea putea sa zareasca ce era in jurul sau, dar de data asta nu era nimic acolo. Nu se opreste ci coninua sa se plimbe de jur impreunul peretilor atingandu-i cu mainile ei slabe cu degetele osoase si atat de albe, incat aveai impresia ca erau ale unei moarte. Nu gasea nici o usa. Nici nu ar fi avut cum caci a fost bagata acolo printr-o trapa in tavan.
Se tot gandea la ce i-or di facut geneticienii de o durea pana si maduva din oase si parul din cap. Ea nu stia, dar doctorii i-au injectat in corp o susbatnta care ar fi trebuit sa tina tirgul din ea captiv, iar puterea lui sa fie eliberata incetul cu incetul si numai sub o presiune foarte mare, iar atunci cand acesta se dezlantuia sa nu devina o atrocitatea. Insa nici macar ei nu erau siguri ca totul va fi bine si ca animalul chiar va fi tinut sub control.
Deodata intreaba cladire rasuna de un ragenet oribil. Pamantul incepe sa se cutremure, iar zidurile sa se darame, Mayame a fugit intr-un colt in care s-a ghemuit cu mainile in cap, ii era teama, nu stia ce se intampla in jurul ei. Michaela de afara a simtit si el cum totul se cutremura, s-a ridicat de jos cu arma in mana gata sa traga daca va fi cazul. Din mijlocul cladirii se ridica o bestie de douazeci de metrii care distrugea totul in calea ei. Toti paznicii fugeau in toate directiile, majoritatea copiilor inchisi erau striviti in custile lor de bucarile din tavan uriase care cadeau peste ei. Mayame auzea trecand pe deasupra capului sau o multime de ropote.
-Ajutati-ma! Scoateti-ma de aici! Ajutor! striga cat putea de tare ca sa fie auzita.
Insa nimeni nu o auzea si nimanui nu-i pasa ca ea era acolo. Bestia a lovit cu una dintre gheare toti paznicii care treceau pe deasupra ei si a pravalit o parte din tavan in cutia de gheata in care se afla ea, insa a facut foarte bine ca a stat intr-un colt caci nu a fost ranita. O data cu bucatile din constructie au cazut si cateva cadavre ale paznicilor. A fost ingrozita, dar nu putea sa stea acolo, avea cale libera si s-a hotarat sa iasa de acolo. A calcat cu grija printre cadavre si a urcat pe daramaturi. A reusit sa iasa cu greu. A ridicat ochii spre cer, deasupra ei nu mai erau pereti, defapt nu mai era mai nimic din cladire totul era o ruina acum. A vazut frumosul cer si a simtit aerul curat cum ii mangaia cu blandete chipul la fel razele cale si balnde ale soarelui. Era o adevarata frumusete, simtea ca visa! Insa a fost trezita repede din vis de ragetul betiei, cand s-a intros si a vazut-o s-a speriat foarte tare si a cazut in fund. Il privea speriata si nu stia ce sa faca, langa ea era un pistol, stia ce este acea arma si la ce o putea folosi, dar nu indraznea sa-l ridice. Bestia rage spre ea si vrea sa o insface, cand simte cum cineva o prinde cu bratul de brau. Deschide ochii si il vede pe Michael, care alerga si tragea in bestie cu pistolul pe care il avea Mayame langa ea. Era atat de fericita sa-l vada, aceeasi fericire i-o impartasea si el.
-Unde ai fost? o intreaba Micheal ingrijorat. Nu stii cat de multe griji mi-am facut pentru tine!
-Sicera sa fiu nici eu nu stiu unde am fost! spune Mayame fericita. Uitase si de spaima si de durere si de tot, chiar si de bestia din spatele lor. Il privea pe Michael cu atat de mult bucurie si afectiune, tine foarte mult la ea, ca la un frate mai mare.
-Trebuie sa te scot de aici! ii spune acesta foarte serios. Mai stii ca ti-a spus ca te voi scapa de durere, nu? Ei, bine, a venit ziua aceea, de astazi in colo te poti considera libera! Nu vei mai suferii! Nu vreau sa te mai vad suferind! toate aceste cuvinte i le-a spus privindu-i hainele plie de sange si urmele de pe chip. I se sfasia inima sa o vada astfel.
-Multumesc! Esti un om minunat, Michael! ii spune Mayam zambind dulce. Acum ca eu sunt libera, poti merge la iubita ta. Pare a fi o fata minunata, vreau si eu sa o cunosc!
-Te voi duce la ea, imediat ce scapam de aici!
A fugit cu ea in brate cat a putut de repede in padurea din apropiere, o padure foarte mare la capatul careia se gasea un micut sat, iar la patru kilomentrii de mers de acesta un oras frumos de unde puteai lua trenul spre orice loc doreai. A lasat in spate totul, nu-i pasa ca toti camarazii sai si toti doctorii ar putea sa fie ucisi de bestie, nu vroia decat sa fie liber si sa o vada pe fata fericita.
Au ajuns in inima padurii, abea atunci i-a dar drumul din brate Mayamei. Era atata liniste si atata frumusete in acel loc, incat orice cuvant ar fi fost considerat un sacrilegiu impotriva a tot ce este bun si frumos. Pasarile inviorau atmosfera cu coloratul si divinul lor tril. Peste tot erau numai flori frumoase, timide, fragile ca si Mayame.
Fatei nu-i venea sa creada cat de frumoas era afara. Nimic din visele ei nu se compara cu asta. Pentru ea aceasta iesire in natura era egala cu Raiul, avand in vedere locul de unde a scapat.
-La cativa pasi de mers in directia aceea este un parau limpede in care te poti curata de urmele de sange! ii spune Micheal pe un ton bland indincadu-i directia.
Mayame se duce langa el zambitoare, a vrut sa-l imbratiseze, dar s-a retras imediat cand a vazut cat de murdare erau hainele ei si cate de curata era uniforma lui. A pornit in directia indicata de acesta si a gasit imediat paraul. Era mult mai frumos decat isi imagina ea, apa era atat de curata si de stralucitoare, iar undele ei se jucau vesele cu razele de soare. Se apleaca peste suprafata apei, nu-si mai vazuse chipul de cand era micuta, de cand avea cinci anisori. Nu era prea incantata de ceea ce verea, era atat de murdare! Isi afunda usor mainile in apa si apoi se spala cu aceasta pe fata, acum parea sa arate mai bine. Isi da camasa jos si patalonii, se ascunde in spatele unei piatre din apa si se sapala.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
ce bine ca mayame e libera acum@

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Urletul bestie cutreiera intreaga padure speriind fiecare faptura care se lasluia in ea. Aceasta a fost ultima zvacnire de viata a acesteia inainte de moarte, s-a prabusit la pamant scuturand fiecare fir de pe praf de pe suprafata lui, sub potopul de gloante care venea din toate partile.
Mayame iese din apa repede imsfacandu-si hainele si imbracandu-se cat putea de repede, auzise si in apropiere sunetul unei arme. Fugea cat putea de tare in acea directie, insa s-a oprit brusc dupa un copac cand a vazut ca un grup de soldati il inconjurasera pe Michael. Ii privea cu atentie, nu ii mai vazuse pe acestia pana atunci, iar bietul Michael era ranit la brat.
-De ce ai fugit Murray?! tuna vocea unuia dintre ei.
Fata ii privea speriata simtind cum ochii parca ii luau foc, dar nu putea sa planga, lacrimile erau mult prea mistuitoare. Nu indraznea sa zica nimic, ii era frica, ce ce il putea ajuta ea? Inima ii accelera in piept. Ce sa faca?
-Doar nu vroiai sa stau acolo si sa mor?! Ai impresia ca sunt prost sau nebun? se rasteste Michael la ei.
Unul dintre ei fruios descarca un glont si in celalalt umar al sau. Baiatul urla de durere, Mayame incepe sa tremure.
-Nu te rasti la el, peduche! il mustra cel care l-a impuscat.
Michael ii privea cu ura tinand mana pe umarul proaspat ranit.
-Stiti de ce am plecat? Pentru ca m-am saturat sa vad numai sange! In comparatie cu voi eu inca sunt om nu am devenit o bestie! Nu suport sa vad bietii copii cum se chinuie, planga si se zbat in chinuri inainte de moarte! Dezertez! striga furios la ei.
-Atunci acceptati pedeapsa! zice unul dintre ei ridicand arma in dreptul capului sau.
Michael inchide ochii, stia ca nu avea scapare, nu-i mai ramanea decat sa se roage sa nu apara Mayame si sa fie dusa inapoi. Din pacate nu stia ca degeaba se ruga, Mayame intr-un acces de furie iese de dupa copac si il impinde pe cel care tinea arma la fruntea lui Michael. Murray aude impuscatura, dar nu simte decat o zgarietura mica pe fata, duce mana la arma in timp ce deschidea ochii. O vede pe Mayame cazuta peste unul dintre soldati care o lovea cu bestialitate cu pumnii ca sa scape de ea, deoarece fata si-a infipt dintii in antebratul lui. Pune mana pe pistol si in mai putin de douazeci de secunde ii omoara pe toti. A prins-o repede de mana pe fata de mana si a inceput sa fuga cat putea de tare spre iesirea din padure.
-Michael, ma doare...sopteste usor Mayame. Ma doare....
Vorbea degeaba, caci Michael nu o auzea nu se gandea decat cum sa ajunga cat mai repede in oras si de acolo sa se intoarca la iubita lui. Pe Mayame incepea sa o doara din ce in ce mai tare bratul. Incerca sa alerge la fel de repde ca el, dar era mult prea slabita ca sa faca asta. Ne mai suportand durerea isi mai striga inca o data salvatorul. De data aceasta, Michael se opreste, iar ea ramane in urma. Baiatul o intreaba ce a patit.
-Ma doare...sopteste fata tinandu-se de brat. Nu mai pot sa fug, ma doare si sunt obosita... continua ea cu capul plecat.
Michael se intoarce spre ea si o priveate, avea parul ud si ciufulit, hainele la fel si ele, tremura pe picioare de parca nu erau ale ei, se vede ca era obosita. Fata ridica privire din pamant, atunci a observat Michael ca sangera in coltul gurii. Ridica mana cu greutate de parca ar fi cantarit o tona si se sterge cu maneca patata a camasii, de sange. Il durea inima sa o vada asa, dar nu puteau sa ramana pe loc.
-Trebuie sa continuam sa fugim! ii spune pe un ton imperativ Michael.
Mayame il priveste intristata, dar nu i-a spus nimic ci l-a prins de mana si i-a zis sa fuga.
Peste aproximativ o jumatate de ora au ajuns in satul de la iesirea din padure.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Phoebe-chan
In Love Of Alchemy

Inregistrat: acum 16 ani
Bine că a dezertat Michel odată! Credeam că n-o mai face! Dar acum că e liberă Mayame...

_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!
pus acum 15 ani
   
Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
Eh,ce sa intampalt cu Michael int-ro parte?nici nu l-am mai recunoscut atunci cand o trage pe maya dupa ea.

_______________________________________
中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃



pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Este si el stresat.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Mayame il privea speriata pe Michael, tremura toata de durere si de frig. Se lasase noaptea. Satul parea parasit, probabil ca numai hotii si derbedetii umblau acum pe strada. Michael se opreste si o priveste pe Mayame cu mila, nu-i placea sa o vada asa, dar nu aveau ce sa faca, trebuia sa gaseasca repede un loc unde sa stea peste noapte.
-Haide! ii spune fetei intorcandu-se cu spatele la ea.
Mayame il urmeaza cu pasi maruntii tremurand in toata fiinta ei, nu-si mai simtea picioarele, iar mainile parca erau de plumb. Michael continua sa mearga fara sa o priveasca, peste catva timp s-a oprit in fata unei case la usa careia a batut incet si ritmat de trei ori consecutiv.
Peste trei zeci de secunde usa casei se deschide, iar in prag apare o batranica scunda si plinuta, cu o bazma neagra in cap si un sort alb peste rochia bej. Michael ii spune ceva intr-o limba necunoscuta Mayamei, apoi ii face un semn batranei spre ea. Batrana o priveste si isi duce mana la inima. Acest gest a facut-o pe Mayame sa se simta foarte rau.
Michael ii face semn sa intre in casa dupa el. Abea isi tara picioarele, dar nu i-a spus nimic. Batrana a plecat intr-o alta camera, iar ea a ramas cu Michael intr-o camera mare unde era o canapea veche, in fata unui semineu in care nu ardea focul. In fata semineului dormea o pisica neagra cu o fundita rosie la gat pe un pres vechi si prafuit. Camera era luminata doar de  o lampa veche cu gaz a carei fracara palpaia din cand in cand.
Mayame se aseaza pe pres langa pisica si incepe sa o mangaie. Pisica se trezeste, dar nu a fugit de ea ci i s-a urcat in brate.
-Abuela! striga Michael privind usa pe care iesise batrana. Mayame il priveste curioasa, nu intelegea ce spunea. Oare 'Abuela' era numele batranei? Si daca da, de ce era atat de ciudat? Michael ii observa reactia si ii spune bland:
-Nu ai inteles ce am spus, nu? Batrana aceasta este spanioloaica, ne va gazdui in casa ei pana dimineata.
-O cheama Abuela? intreaba Mayame naiva.
-Nu, o cheama Anna-Julia, abuela inseamna bunico. ii explica zambind Michael.
Batrana se intoarce in camera in care erau cei doi si ii spune Mayame:
-Acolo baie la tine.
Fata nu a inteles prea mutle, dar Michael i-a spus ca batrana nu stie foarte bine romana si ca a incercat sa-i spuna ca vizavi i-a pregatit baia si haine de schimb. Mayame multumeste in romana, iar Michael traduce, batrana le zambeste si cheama pisica la ea spunandu-i "Mi niña!", adica 'fetia mea'.
Mayame paseste usor in cealalta camera, isi da jos hainele si se scufunda in apa calda din cada. Ii era atat de bine, aproape ca-i venea sa adoarma acolo, nici trupul nu o mai durea atat de tare.
-Sper sa nu ne gaseasca aici! ofta Michael. Bunico, te rog sa nu te superi pe mine ca am adus-o si pe ea aici.
-E un copil atat de dulce si firav, tu ai adus-o in starea asta? il intreaba incruntata batrana.
-Nu! Este unul dintre 'Copii de dincolo de padure'! Asa erau numiti in acel sat copii rapiti pentru experimente. Cand a auzit vorbele lui Michael batrana a dus mana stanga la gura speriata. Stia ce se intampla dincolo de padure, asta nu era de ieri de azi ci de cinci zeci de ani, candva a lucart si ea acolo, dar nu a suportat prea mult sa vada copii cum sufereau. A acceptat slujba doar ca sa-si poata creste copii.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 15 ani
   
Maya
Fan anime nou

Din: Somewhere in the world
Inregistrat: acum 15 ani
imi place mult

_______________________________________

Viata e un basm ce nu se termina niciodata , dar nu destinul controleaza si tu esti stapanul.
pus acum 15 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Dupa baie, batrana a condus-o pe Mayame in camera ei sa se culce. Era o camera putin mobilata, doar cu un pat si o masuta de lucru. Mayame se aseaza usor in pat, durerea din trupul ei incepea incetul cu incetul sa se stinga. A primit de la batrana haine curate in care sa doarma si altele cu care sa se imbrace a doua zi, cand Michael urma sa o ia cat mai departe de locul acel, palnuia sa o duca la iubita lui, in Europa, unde urma sa ii dea o noua identite trecand-o sa fica sau sora lui, nu stia inca cum va reusi sa falsifice actele, nu o lua ca fica naturala, ci adoptata. A mai stat putin de vorba cu batrana si apoi s-a dus si el la culcare.
In timpul noptii intreaba casa a fost zguduita din temelii de doua tancuri care treceau prin oras daramand orice copac le statea in cale si zdrobind orice masina. Oamenii frusiori ieseau din case sa vada ce se intampla, dar imediat dateau cu ochii de soldati inatmati, iar daca nu se reatrageau imediat in casa acestia ii executau.
Un barbat mai curajos sau mai nesabuit s-a dus la unul dintre soldati ia luat arma si dupa ce a trantid-o de pamant l-a intrebat ce cauta acolo.
Un alt soldat i-a tras un glont in cap chiar inainte de a apuca sa mai zica un cuvant, apoi i-a dat o palma colegului sau, care parea sa fie un subaltern si i-a pus arma in brate ordonandu-i sa se sinucida, daca pe unul dintre ei ii va mai atinge vreun civil.
Mayame, trezita de harmalaie, s-a schimbat repede si statea cu mainile pe marginea pervazului si vedea cum trupele se indreptau spre ei, stai exact ce cautau, pe ea! Unicul lor experiment ramas in viata! Se speriase foarte tare, tremura din toate incheieturile, iar inima ii batea mai, mai sa-i sara din piept! Deodata a simtit ceva ciudat, mainile o dureau de parca cineva i le strivea intr-o nicovala, iar veneie ii ieseau proeminent inafara, parca sangele ar fi vrut sa se elibereze din tupul ei. Unghiile au capatat o forma ciudata ci incetul cu incetul parca intreaba mana semana mai mult cu o gheara, caninii o dureau de parca ii smulgea cineva cu un patent si simtea cum ii zgariau buzele. S-a retras de la geam si a cazut in fund in mijlocul camerei, simtea cum intreaba casa se invartea cu ea si nu putea face nimic, deodata scoate un strigat de durere si totul inceteaza. Tipatul a fost atata de puternic incat, parca, in acel moment, timpul s-a oprit.
Micheal a urcat imediat in camera ei, iar batrana a venit cu o arma in mana sa vada ce s-a intamplat. Cand au deschis usa, in mijlocul camerei statea un monstru, care tremura de spaima. Batrana a indreptat arma spre ea, dar Michael a strigat repede la ea si a luat arma:
-Nu! E fetita! Este primul lor experiment reusit!
Batrana se linisti, dar il privii putin ciudat pe barbat:
-Te inseli, baiete, a mai fost unul, dar de care ei nu au stiut mult timp si pe care nu l-au gasit, de el nu stia decat dragul meu Juan Miguel...
Michael o priveste uimit, dar inainte de a apuca sa mai spuna ceva, Mayame se ridica de jos si fuge spre el speriata.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 14 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Mayame se prinde cu ghearele de camasa lui Michael si a inceput sa tremure:
-Mie frica...
-Veniti cu mine! va voi scoate repede de aici! le spune batrana.
Au coborat cu totii scarile pana la subsol. Afara se auzeau tunurile lovind casele si soldatii descarcandu-si armele probabil in oamenii curiosi, deoarece din cand in cand se auzea cate un tipat ascutit urmat de hohote de lacrimi si cuvinte batjocoritoare.
Batrana era in fata celor doi in mana cu un felinar. Mayame inca tremura, nu stia ce se intampla cu ea, abea se putea controla sa nu sara pe vreunul dintre cei doi oameni care incercau sa o ajute. Michael parea sa stie ce este cu fata, dar nu spunea nimic.



Dezlantuirea



O data ajunsi in pivnita, batrana deschide un cufar vechi si scoate de acolo arme si munitie pe care i le pune in mana baiatului. Michael incarca repede arma si si-o prinde de curea.
-Inca functioneaza foarte bine. il asigura batrana.  Ajuta-ma sa dau asta la o parte! ii spune baiatului aratatnd spre un dulap mare.
Michael o desprinde pe Mayame de el cu blandete si o lasa sa stea linistita pe o lada de lemn. Au dat destul de repede dulapul la o parte, era un dulap vechi, putrezit in care probabil ca au fost mai de mult pahare si farfurii, dar acum erau doar panze de paianjen si praf.
Armata se apropia din ce in ce mai mult. Michael o insfaca pe Mayame de mana si da sa fuga cu ea prin tunel, dar chiar atunci o bubuitura puternica scutura casa si tipatul unui biet animal rasuna pana in pivnita.
-Mi hija! striga batrana schimbandu-se la fata.
-Haideti! Nu mai avem timp! ii spune Michael apucand-o de mana.
-Nu! Nimeni nu-i raneste fetita! spunand asta mainile batranei, iar apoi ea cu totul se preschimba in ceva monstruos. Ei au vrut-o!
Tranteste dupalul si da buzna in sus pe scari spargand usa. Mayame se arunca cu mana in usa care o departea de dulap si incepe sa loveasca cu ghearele furioasa in ea. Daca Michael nu o oprea ar fi spart-o in scurt timp:
-Ce faci?! Trebuie sa fugim!
-Dar nu e corect! VA muri! Stii asta... spune fata inabustia de lacrimi.
-Se sacrifica ca noi doi sa fim bine, macar sa nu facem ca efortul ei sa fi fost degeaba! Fugi! ii spune Michael pe un ton autoritar.
Imediat au zbughit-o amandoi prin tunel. Dupa cateva minute de alergat au iesit pe o stanca de unde se putea vedea marea.
-Vom lua primul vapor si vom fugi cat mai departe de locul asta! spune Michael insfacand-o de mana si sarind cu ea in brate in apa adanca si periculoasa a marii. |Nici nu o intreba-se daca stie sa inoate, risca mult. Mayame tremura facandu-se din ce in ce mai mica la pieptul lui.
-Nu iti fie teama, sunt aici pentru tine...mereu voi fi, nimic rau nu te va atinge! Iti promit! ii spune baiatul ca sa o linisteasca.
Au luat contact brusc cu apa rece, dar in 5 secunde pluteau la suprafata. Michael o tinea inca in brate pe Mayame, iar fata se tinea strans de el.
-Incearca sa dai si tu din picioare...va ajuta.
-Mi-e frica...urasc apa! Si...e atat de rece...urasc si frigul...se planse fata.
-VA trebui sa te obisnuiesti cu toate! Ai suportat ataia ani conditii mai grele! Nu vei muri acum!
Fata nu mai spune nimic, stia ca salvatorul sau avea dreptate. Michael a intotat cu ea pana au ajuns aproape de un vapor a urcat cu ea in spate pe punte, printe-un loc pe unde sa nu fie vazuti de nimei si apoi s-au ascuns in cala.
Transoprtau baloti de lana, Michael isi scoate briceagul si taie unul dintre ei si scoate o parte din lana si ii face un culcus Mayamei, care era inca speriata. Fata se aseaza cu o anumita retinere si in scurt timp adoarme. Baiatul se aseaza langa ea si o mangaie pe fata:
-Tu nu ai avut copilarie...esti un copil maurizat inainte de vreme..macar...macar acum sa fi libera. Iti voi gasi o familie draguta, promit asta!

Au calatorit timp de o saptamana fara apa si fara mancare, dar pe Mayame nu prea o deranja, era obisnuita cu foamea, dar Michael, lui ii era putin mai greu. S-au ascuns in balotul de lana si au asteptat sa fie debarcati. Chiar cand sa iasa, fatalitate!, un grup de trei soldati il asteptau pe Michael sa iasa.
Mayame isi revenise la forma ei initiala, fara gheare.
Michael ramane blocat cand ii vede pe acestia. Scoate repede briceagul din mana si il intinde in spate fetei, stia ce are de facut, dar nu vroia sa il paraseasca. Michael se arunca in unul dintre soldati si in darama cu capul de o cutie mare de metal, omorandu-l. Ceilalti doi isi scot armele si sunt gata sa traga in el, insa balotul de lana il loveste brusc pe unul dintre ei daramandu-l peste celalalt. Era Mayame, care avea ghearele iesite la iveala, ochii de sange innecati intr-o sete de razbunare iesita din comun, avea chipul unei fiare periculoase. Michael profita de ocazie si fug impreuna spre oras sperand ca se vor pierde printre oameni. Soldatii isi revin si ii urmaresc. Erau mai slabiti ca nicioata. Michael vede o caruta cu doi cai puternici si urca in ea luand-o pe fata dupa el.
Caii alergau cat iti tineau picioarele cu copitele sfarinadu-le. Au iesit in oras si s-au indreptat spre un deal. Fugeau asa fara oprire de cam 3 ore.
-Vom fi liberi, Mayame! In scurt timp! spune plin de entuziasm baiatul.
Mayame statea gemuita in caruta ca nimeni sa nu o vada, inca arata ca un monstru.
Nu zi hop pana nu sari! O regula buna de invatat pentru Michael, care s-a bucurat putin cam repede. In fata lor era o masina a armatei oprita.
-Sari! Acum! striga Michael observad masina din timp, la Mayame.
Nu au mai stat la discutii Mayame a sarit si s-a rostogolit intr-o rapa. La inceput se intreba daca a acut bine sa-l lase singur, de asemenea si el daca a facut bine sa ii zica sa sara, dar erau amandoi prea ametiti si speriati ca sa mai poata gandi logic.
Soldatii omoara caii, iar caruta se opreste aruncadu-l pe cel care manase caii la picioarele atacatorilor.
-Credati sa scapi Murai?! striga la el un colonel lovindu-l cu bocancul in spate. Cautati fata!
Doi soldati se duc sa se uite in caruta:
-Nu e aici, domnule!
-Unde e fata Murai?! Spune!!! striga colonelul la el lovindu-l inca o data. Spune!
Unul dintre soldati in ridica de par in fata colonelului.
-Sa te duci dracu! striga soldaul Murai scotand brusc pistolul si tragand in cel care il tinea de par ianinte ca cineva sa aiba timp sa clipeasca.
-Prindeti nenorocitul! striga colonelul.
Michael se repezi spre el tragand in orice i se baga in fata:
-Nu veti pune mana pe fata! Nu cat timp eu sunt in viata!
Cu greu si cu patru morti, l-au imobilizat. Acum statea imobilizat de maini in fata colonelului.
-Surprinzator ca inca traiesti Murai si mai ales ca mai ai si putere...pacat sa pierzi un soldat ca tine, dar meriti sa mori, daca o aperi un montru, o atrocitate a naturii!
-Nu e o atrocitate! Este un biet copil, rapit, ranit, distrus, lipsit de copilarie! Merita sa fie libera!
Colonelul ii da un pumn in stomac facandu-l sa scuipe sange.
-Spune! ii ordona acesta.
-Nu! spune hotarat Michael.
Acestia au continuat sa i loveasca obligandu-l sa vorbeasca, era plin de sange si abea se mai tinea pe picioare.
-Ultima sansa, Murai! Spune!
-Nu! se rasteste Michael la el scuipandu-l.
Colonelul ia un pistol si descarca doua gloante in fiecare dintre picioarele lui. Baiatul urla de durere ca un lup prins in capcana de braconier.
Toti ceilalti radeau si ina il loveau. Mayame statea ascuns intr-un tufisi si a vazut toate acestea, simtea ca va innebuni daca aveau sa-l mai loveasca o data, in ochii ii jucau flacari, iar coltii si ghearele erau mai accentuate ca niciodata. O singura lovitura...
Sare ca o pisica in capul colonelului si ii smulge cu ghearele toata carnea de pe fata, apoi ii ia jugulara. Ceilalti soldati incep sa traga, in ea, dar nu reuseau sa o nimereasca, era prea rapida. Ii sfasie si pe ceilalti cu ghearele, sangele cald pe mainile ei o facea sa isi doreasca sa provoace tot mai multa durere. Dupa ce i-a macelari pe toti sa dus langa  Michael, care zacea intr-o balta de sange. Mayame era si ea plina de sange, dar din cauza victimelor sale. Isi lingea sangele de pe una dintre gheare ca si cum ar fi fost ciocolata.
-Opreste-te! ii spune Michael apucand-o de brat.
-Imi place...lasa-ma sa mananc! ii spune fata trista.
-Nu e bine...vocea ii este taiate de un geamat de durere. Nu trebuie sa faci asa...nu-l lasa sa te controleze! Orice ar fi...simte cum nu mai poate vorbi.
-Michael...ce  e cu tine? Ridica-te! Nu poti sta aici...nu ma poti lasa singura...ai..ai promis. spunand asta incepe sa planga in hohote.
Baiatul o strage tare la piept:
-Am vrut doar sa fi libera, acum esti...nu se vor astepta sa se intoarca decat maine...esti libera...fugi! pleaca!
-Nu pot...te iubesc! Esti prietenul meu cel mai bun...singurul meu prieten...nu poti sa mori!
Michael o imbratiseaza si ii zambeste, niciodata nu fusese asa fericit si de aseamnea nici atata de slabit. A tinut-o asa in brate pana cand si-a dat duhul, iar trupul ei a revenit la forma lui initiala.
-Adio...ultimele cuvinte ale lui Michael.
Mayame incepe sa planga si mai tare, dar stia ce vroia Michael sa faca asa ca a fugit cat mai adanc intr-o padure din apropiere, nu prea stia ce sa faca, nu-si amintea prea multe. S-a oprit la malul unui rau sa se spele de sange. Cand s-a privit in oglinda apei, s-a speriat foarte tare. Cateva secunde a fost inleminta.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 14 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Mira Spy





       A fugit unde a vazut cu doi ochii, s-a indepartat tot mai mult  de orice urma de civilizatie, a fugit pe campuri si s-a afundat in paduri, iar cand a simtit ca nu mai poate, a cazut sfarsita langa trunchiul daramat al unui copac putred.
       Razele blande si anemice ale soarelui ii mangaiau fata si incet deschide ochii, dar nu se ridica sta nemiscata si asculta cu atentie tot ce se misca in jurul ei. Nu a observat niciodata, dar auzea mai bine ca niciodata, auzea pana si foznetul slab al unei frunze pe care mergeao furnica carand o firimitura de paine, dar de unde paine in padure?
        Mai sta putin ai aude din departare doua perechi de pasi venind spre ea, iar in scurt tip vocea unei fete, cei drept nu o deslusea prea bine, dar nu era prea fericita. Deodata s-a auzit o bubuitura, iar cele doua perechi de pasi fugind. Speriata de o alta bubuitura o zbugheste printre copaci cat mai departe de locul acela, priveste o data inapoi si din deatentie aluneca si se rostogoleste intro rapa.
         Deschide ochii peste cateva minute si vede ca era langa niste ruine, dar desi doar niste ruine trebuia sa recuoasca ca nu mai vazuse niciodata ceva atat de maiestos. Iederea care crestea pe ele le facea sa para mai degraba monumente. Se apropie de unul dintre ziduri si observa ca inauntru datorita ploilor se stransese multa apa, dar o multime flori cresteau acum pe sutrafata ei. Intra usor pasind pe marginea micutului iaz si se adnaceste in acesta. Razele soarelui cadea printre crapaturile din tavan dand impresia unui basm. Era chiar frumos acolo. A gasit o aglomerare de pietre pe care crestea un muschi moale ca lana, un loc tocmai bun pentru dormit. De jur imprejurul ruinelor cresteau tufe de fructe. II era foarte foame. S-a repezit la una dintre ele gata sa infulece din poamele ei, dar a simtit un miros care a facut-o sa se dea 3 pasi inapoi. Fructele acelea mici si rosi, pe semne, ca nu erau bune pentru ea. A incercat si celelalte tufe, dar mai inatia le-a adulmecat. Acestea erau chiar bune de mancat si dupa ce s-a hranit, a mai explorat imprejurimile.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 14 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
S-a obisnuit repede cu locul si a ramas acolo mult timp. A stat aproape un an de zile fara sa aiba probleme cu nimeni si numic, oamenii nu calcau prin locurile acelea. Nu a mai avut ce sa declanseze tigrul din ea, asa ca totul a fost bine. Cand fructele s-au terminat s-a apucat de vanatoare, prindea pasari micute pe care le manca imediat de cele mai multe ori. Nu ii placea sa faca asta, se simtea ca un animal, ca un monstru lipsit de sentimente, dar nu putea trai doar cu fructe si frunze. II parea rau de fiecare animal, dar nu avea ce face.
       Intr-o zi stand si jucandu-se cu un bat in apa a auzit zgomote de pasi, pasi care ii pareau cunoscuti. Oare sa fi fost Michael? Dar era imposibil, el era mort de mult. A plans mult de dorul lui si nici acum nu ii trecuse complet. S-a asculs printre pietrele din tavan si a asteptat in liniste sa vada cine se apropia de ea. Mai intainte de a vedea ceva a auzit o voce:
      -Blestemat? Nu ma tem de blesteme, superstitii de adormit copii!
      Era glasul unei fete.
      -Mira, esti sigura ca aici vom gasi leacul pentru mine? intreaba un baiat cu vocea blanda.
      Fata se opreste bursc si il imbratiseaza:
      -Este ultima noastra speranta, iar daca nu este aici, voi face orice sa te ajut sa iti revi.
      -Caldura...sopteste Mayame.
      Un sentiment foarte putin cunoscut de ea, mai ales in ultimele 11-12 luni.
      Cei doi au inaintat si au trecut chiar pe sub ea. Atunci i-a putut vedea. O fata inalta, frumoasa, cu parul lung si negru si cu ochii la fel de negri, imbracata cu un maieu strans pe corp si putin mai scurt, cu o pereche de pantaloni scurti de care erau prinse doua pistoale si incaltata cu o pereche de bocanci. La vederea armelor Mayame se da mai in spate. Baiatul arata mai mult ca un monstru decat ca un om. Avea parul lung si mov, cu urechi foare mari si ascutite si cu gheare. Gheare care i se pareau atat de cunoscute, ii aminteau de ale ei...
        Deodata tresare. Chiar si baiatul avea ceva care ii parea cunoscut. Oare il mai vazuse undeva? Dar nu avea unde. Cei doi au trecut mai departe vorbim. Deodata una dintre pietre cedeaza, iar Mayame cade ca un sac izbindu-se cu putere de pamantul tare acoperit cu pietre. Fata scoate unul dintre pistoale gata sa traga, baiatul la pozitie de atac. Mayame tusea din cauza prafului care se ridicase in jurul ei.
       -Nu misca! striga fata.
       -Stai, Mira! ii spune baiatul punandu-i mana in fata. Nu cred ca e o amentintare. Uita-te mai bine, e doar o fata si nu pare sa arate foarte bine.
       Mira se uita mai atent si vede ca intr-adevar in fata lor era o mica creatura cu parul negru, lung si foarte incalcit, plin de praf, avea hainele patate de sange si zdremturoase. Baiatul vine langa ea:
      -Esti bine?
      Tresare indata ce ii priveste ochii, si lui i se parea cunoscuta.
      Mayame a stat putin sa se gandeasca din cauza ca nu stia sigur daca mai poate articula ceva si nici daca ghicise limba, nu mai vorbise de mult tmip cu nimeni decat cu ea si florile de pe ochiul de apa, dar, apoi a raspuns:
       -Voi fi bine.
       -Locuiesti aici? intreaba fata venind imediat langa ea si baiat.
       -A fost casa mea pentru mult...nu stiu cat...dar mult.
       -O cunosti bine?
       -Da.
       -Crezi ca stii unde pot gasi asta? o intreaba aratandu-i o hartie pe care era imaginea unei flori foarte frumoase.
       -Acolo...spune Mayame aratand cu mana spre ochiul de apa.
       -Ia-o inainte! Nu pot avea incredere in tine! se rasteste Mira la ea.
       -Mira, nu cred ca ne va face rau...ii spune baiatul.
       -Nu imiplace monstruletul asta mic! spune fata apasat.
       -Sunt om! suiera Mayame.
       -Mda...sigur!
       Mayame se ridica si vine spre ea furioasa. Mira ridica pistolul spre ea sii spune sa nu indrazneasca sa se mai apropie si o numeste iarasi monstru. Mayame simtea cum ii clocotea sangele in vine. Caninii i se lungesc devenind colti, iar unghiile i se transforma in gheare ca ale baiatului. Baiatul tresare si se gaba in fata lor:
         -Stop! Stiu de ce mi se pare ca te cunosc...esti fata-tigru. Credeam ca sunt singurul care a supravietuit.
          Mayame se opreste si il priveste nedumerita."Fata-tigru"?
          -Deci si ea este un experiment? intreaba Mira.
          Baiatul incuviinteaza.
          -E unul foarte ratat si urat!
          Baiatul o priveste trist, nu isi dadea seama ca il jignea si el arata ca un monstru chiar mai mult ca fata din fata lor. Ea cel putin putea sa fie si om, el, nu. Mira isi da seama de ce a facut si isi cere repede scuze si il imbratiseaza. Mayame o ia spre ochiul de apa fara sa spuna nimic lasandu-i pe cei doi in liniste si se intoarce cu o floare. Tacuta se aseaza langa un perete si asteapta pana cand cineva o gaba in seama. Mira nu vroia sa ii mai dea drumul baiatului, dar acesta o impinde usor. Mayame ridica floarea si le-o arata.
           -Multumesc! ii spune baiatul lunadu-i-o din mana.
           Mayame da din cap si pleaca de acolo.
           -Cum te cheama? o intreaba baiatul.
           -Mayame...raspunde fata fara chef de vroba si se intoarce la ochiul de apa.
           -Mergem? il intreaba Mira.
           Baiatul incuviinteaza si ies amandoi de acolo.
           Mayame ramane sa se joace cu batul in apa cum facea de obicei ascunltand cum pasii lor se indeparteaza. Era ceva ciudat pentru ea sa intalneasca oameni mai ales aici. Isi amintise si ea unde il vazuse pe baiat. Cand fugea cu Michael din laboratorul care se darama a vazut in fuga un baiat care incerca sa scape din niste curele care il tineau legat de un pat.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 14 ani
   
DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani
Luna rasare in toata splendoare ei pe cerul intunecat dand putina lumina in marea de intuneric de sub ea. In acele ruine era destul de inspaimantator, dar Mayame nu avea probleme cu astea, era obisnuita cu intunericul, nu se temea de el. A stat mult in acea seara si a privit la luna ingandurata. Se gandea la Mira si la cat de frumoasa si curata era ea, nu avea hainele murdare, ticsite de praf si sange, iar parul ei era atat de frumos si curat. Ar fi vrut sa fie si ea ca Mira, ea arata ca o salbatica murdara si ne ingrijita, neglijenta, dar ce putea face? Se spala zilnic cu apa din ochiul de apa, dar hainele..nu le putea spala. Apoi isi aminti de baiat si de cat de blanzi ii erau ochii, ii parea rau de el ca trecuse prin atatea, nici nu stia cum il cheama. Stia ca planta aceea il va ajuta sa revina la forma lui initiala si brusc parca se simtea bine, un sentiment de bucurie ca a putut ajuta pe cineva, dar brusc acest sentiment a fost inlocuit cu regrete. Si-ar fi dorit sa plece atunci cu ei, poate ca Mira, desi, cei drept, a fost foarte rea cu ea, ar fi putut-o ajuta, iar daca nu o facea ea, baiatul cu parul mov cu siguranta ar fi ajutat-o, el era mult mai bland si mai milos decat Mira.
         Ridica pierduta mana spre luna:
         -Poti sa mi aduci inapoi? Vreau sa plec cu ei...
         O stea a cazut pe cer facand un arc de foc.  Mayame nu stia superstitiile despre stele, dar a fost fascinata sa vada asta. Intr-un tarziu inchide ochii si adoarme.

          Au mai trecut cateva zile si nimic nu s-a intamplat, dar cand nu mai credea ca ii va revedea vreodata pe Mira si pe baiat a auzit tropotele unor bocanci si apoi ceva prabusindu-se ca un lemn. S-a furisat pana acolo si a vazut-o pe Mira cu fata in jos si unul dintre pistoalele ei aruncat la cam un metru de ea. A intors-o cu fata in sus si a strigat-o de cateva ori, dar Mira nu i-a raspuns.
          A tras-o pana la ochiul cu apa si a stropit-o pe fata. Mira tuseste o data si isi revine.
         -Da-te la o parte, piticanie!!! tipa la Mayame impindand-o. Chrno! Unde esti?! Chrno!!
          Mayame se ridica, se scutra de praf si ii infige unghiile in umar Mirei:
          -Se spune multumesc!
          -Ce ai facut cu Chrno?! Unde e?! Spune! striga isterica Mira zgaltaind-o pe Mayame.
            Fata, furioasa, o impinge intr-un zid:
            -Nu stiu nimic de el! Eu te-am gasit pe tine lesinata!
           Mira se repede la pistol si fuge cu o expresie disperata pe chip in padure. Mayame  isi da seama ca baiatul cu parul mov, Chrno, era in primejdie. O ia la fuga dupa Mira. Aude zgomote puetnice, se catara in graba intr-un copac si priveste de acolo. Aude un topot de impuscaturi si o vede pe Mira luptand disperta cu un grup de barbati. Gloantele zburau pe langa ea fara sa o atinga. Era gata sa sara si ea sa o ajute, mai mult pentru Chrno care a fost chiar dragut cu ea. Se sa inapoi gata sa sara in capul unuia dintre oameni si chiar atunci se aude un zgomot infernal care o sperie si isi duce mainile instinctiv la urechi. Era un elicopter. O ploaie de gloante ii rapune rand pe rand pe fiecare barbat, unul dintre ele ii nimereste si ei umarul. Scoate un tipat ascutit de spaima si apoi aluneca din copac. Era speriata si se ghemuieste la radacinile copacului, simtea iarasi cum isi pierde cumpatul, sangele ii curgea siroaie pe mana, caninii incep sa ii creasca, iar unghiile sa se tranforme in gheare.
Din elicopter pe o scara coboara un barbat dur si cu un zambet ciudat pe fata, un zambet care ascundea multe.
            -Unde este amaratul ala, printeso? o intreaba barbatul pe Mira venind langa ea.
            -Este acolo! Nu am timp de tine acum! Si nu-l mai jigni!
Deodata Mayame se ridica in picioare si vine spre ei sangerand.
            -Ce e monstruozitatea asta?! striga arogant barbatul.
            Mayame se repede cu ghearele la el si drept rasplata primeste un glond in abdomen, slabita si speriata cade, barbatul vine langa ea sa o vada mai bine si primeste o gheara peste umar, ghearele ei au patruns adans, iar sangele incepe sa ii curga.
            -Nenorocito!!! striga barbatul lovind-o cu un picior in stomac.
           -Lasa, Lion! Avem timp destul pentru ea, acum conteaza doar Chrno!! tipa Mira disperata la el.
            Mayame maraia si gemea de furie si durere:
            -Dar ce le-am facut? se intreba fata cu lacrimi in ochii. Cu ce am gresit?
            Se taraste pe pamant pana ajunge la un copac si cu lacrimile curgandu-i siroaie pleaca in adancimea padurii. Merge cam o jumatate de ora, nu putea sa isi dea seama unde erau ruinele in care locuise pana atunci, deodata i-a venit ameteala si a cazut, nu a mai vazut nu a mai auzit nimic.

           -Nu trebuia sa ii faci asta! se aude o voce blanda si apoi simte o mana pe fruntea ei.
           -E un monstru ca tine, cum sa nu iti pese, amaratule! se aude vocea barbatului.
            Se aude un pocnet si apoi vocea stridenta a Mirei tipant la barbat.
          Mayame deschide ochii si intalneste privirea blanda a lui Chrno. Baiatul ii face semn sa nu zica nimic si ii inchide usor ochii cu mana, se apleaca spre ea si ii zice:
          -Prefa-te ca dormi, nu mai este mult si vom ajunge acasa la Mira, nu te vor da jos pana nu ajungem acolo, voi avea eu grija de tine, pormit!
          "Promit!" ura si iubea acest cuvant, la fel i-a spus si Michael, acum era libera cei drept, dar el era mort, si pentru ce? Ea oricum nu avea unde sa stea, o data ajunsi la sol urma sa fie alungata de acolo. Si unde sa se duca? Nu stia unde era casa ei, nu stia daca mama ei mai traieste, nici nu mai stia daca o va recunoaste, nici nu stia unde se ducea.

_______________________________________


REGULAMENT!
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la