Cherry L O V E

3xanime

Lista Forumurilor Pe Tematici

3xanime | Inregistrare | Login

POZE 3XANIME

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
Dulceata_ta36 la Simpatie.ro

Femeie
21 ani
Galati
cauta Barbat
28 - 53 ani

3xanime / Fan fiction / Cherry L.O.V.E.

Moderat de Ni Wei Ni, ~*Joker*~

Autor

Mesaj

Pagini: 1

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Sakura, prinde mingea pana nu ajunge in padure. Stii ca nu avem voie sa intram in ea, fie noapte fie zi.Grabeste-te!
-Ar trebui sa te duci tu ! Tu ai aruncat-o, tu sa te duci !
-Tu esti mai curajoasa si nu o sa patesti nimic.
-Asa sa o arunci si data viitoare ca tu te duci. Mereu ma trimiteti pe mine desi stiti ca mi-au interzis-o…
-Sakura n-o sa patesti nimic,n-ai patit nimic nici atunci, n-o sa patesti nimic vreodata.
-Asta sunt eu, Sakura. Fetele ma puneau mereu sa merg eu daca are vreo legatura cu locul interzis. Lor le era frica, dar si mie imi este de cand am vazut moartea cu ochii si sincera sa fiu, mi-a ajuns o data.
Fata s-a apropiat de marginea padurii incercand sa gaseasca cu privirea mingea si sa o ia cat mai repede.Nu se vedea nicaieri,asa ca s-a afundat tot mai tare pana a auzit doi barbati strigand si fugind cat de repede ii tineau picioarele :
-Ajutor ! S-a intors ! Fugiti!
Dar nu le-a vazut niciodata fetele, doar i-a auzit, ca vocile mamei si tatalui ei, ca intr-un vis. Intunericul ii amintea de seara aceea, de tot ce patise si desi isi dorea sa isi aminteasca de parintii ei, ochii lui i se intiparisera in minte. Mereu ii visa si o fascinau, desi stia ca fusese acolo si ca poate avusese legatura cu ce se intamplase.
Era festivalul florilor de cires cand toata familia se reunise si singurul lucru pe care si-l amintea era ca vroia sa fie ea cea care raspunde la usa fiindca cineva suna insistent. Abia daca ajungea la usa si vroia sa vada toti ca se descurca, dar mama a trimis-o sus s-o astepte pentru ca nu va dura mult. A auzit apoi un zgomot puternic la parter si vocea care intreba « El unde este ? Spune-mi ! Daca nu vrei sa il caut eu imi vei zice». Mama nu-i spusese nimic si atunci tatal ei aparuse, recunoscandu-l pe intrus dupa cum vorbea, iar cand artificiile au umplut intreg cerul, iar aerul mirosea numai a pucioasa avusese curajul sa coboare. Il observase pe barbatul cu haine si pelerina neagra, dar doar ochii lui ii ramasesera in minte.Trecuse pe langa el dupa ce coborase scarile si isi vazuse parintii zacand intr-o balta de sange, dar nu putea plange,iar intorcandu-se il privea pe intrus, care la randul lui facea acelasi lucru. Privirea-i patrunzatoare si vocea calma erau singurele care ii mai ramasesera din noaptea aceea, precum si sarutul de noapte buna pe care intrusul i-l daduse. Ii facuse semn sa taca si sa se ascunda cand un al doilea barbat in negru aparuse, intr-un fel ii salvase viata, dar o lasase fara ceea ce avea mai drag pe lume. Al doilea a luat corpurile,dar primul continua s-o fixeze cu privire in ascunzisul ei, poate pentru a o face sa nu iasa si sa se dea de gol. Inainte sa plece i-a aruncat o piatra rosie, dar nu avusese curaj sa iasa atunci. Abia dimineata observase ca era de fapt o fiola, mica, incrustata in argint cu o umplutura rosiatica, de culoare inchisa, pe care a legat-o la gat folosind un siret.
Securitatea aparuse si singurul lucru pe care si-l mai amintea era ca familia Satoki o luasera din Europa in Asia, numind-o Sakura. Satoki erau oameni buni,dar nu aveau timp s-o creasca :ii spusesera ca ei i-au promis parintilor ca in cazul in care ei vor pati ceva Satoki s-o ia la adapost.
Cand crescuse un pic mai mare, pe la 6 anisori ii spusesera ca familia ei fusese angajata de Satoki sa lupte contra raului, intrucat la aceea vreme raul incerca sa razbeasca, iar asasinii trebuiau sa ii opreasca si sa-i omoare, sa nu lase raul sa convietuiasca cu oamenii. Era singura explicatie pentru seara aceea pe care o primise de la familia adoptiva.
Intrase in padure, desi i se interzisese nu era singura data si nici nu va fi ultima data. Auzise in spate un fosnet, dar nu era nimic desi se simtea privita. Avea impresia ca se face tot mai rece in jurul ei cand s-a ciocnit de el : era un barbat inalt, imbracat in negru, cu manusi de piele si cu plete lungi, in vant. Avea totusi un miros ciudat,imbatator a tot si a nimic,era un amestec a orice stiuse ea si a necunoscut. Fata l-a privit si i-a observat privirea, la fel de patrunzatoare si totusi la fel de calmanta ca a intrusului.
-Nu are cum sa fie el,desi auzindu-i vocea fata a devenit ezitanta.
-Ma plimbam prin padure si m-am impiedicat de asta, aratand spre minge. Iti apartine, micuto ?
-Mingea e a lui Haruhi, dar m-a trimis pe mine s-o caut. Nu stiu cum a ajuns asa de departe.
-Poate a luat-o vantul dintr-un loc si a adus-o intr-un altul. Poate a fost scris sa ne intalnim astazi, micuto, dupa atata timp.
Vocea calma o indemna sa stea,dar nu-l cunostea, iar faptul ca gesticula cand vorbea o speria. Mai mult o speriau manusile de piele, pielea neagra o facea sa creada ca ascunde ceva.
-Ar cam trebui sa ma intorc, n-am voie sa fiu aici si nici sa vorbesc cu strainii. Imi puteti da mingea,domnule ? i-a spus fata facand cativa pasi in spate.
-Dar nu sunt un strain, sigur iti amintesti de mine fiindca ma cunosti. Poftim, si i-a aruncat mingea. Ne vom mai intalni si poate atunci vom putea vorbi mai mult, fara sa ne intrerupa nimeni.
In momentul acela au aparut Haruhi si Mae.
-Sakura, te-am tot strigat, dar cum nu raspundeai am venit dupa tine. Ce ai patit ?
-Nimic, vorbeam cu domnul din spate. El mi-a dat mingea.
-Care domn? Nu e nimeni in spatele tau si a luat-o de mana sa o conduca afara din padure.
-Ai patit ceva ? Ti-e rau ?
-Nu, sunt bine, doar ca nu stiu unde a disparut.
-Fata, esti rece ca gheata si iti faci griji pentru cineva care nu a fost aici ?
-Iti jur ca a fost. Mi-a spus ca il cunosc, dar nu mi-l amintesc.
-Numai tu puteai sa vorbesti cu ecunoscuti periculosi. Daca te omora ?
-Nu cred si s-a alaturat fetelor, continuand sa priveasca in spate.
Iesite din padure au continuat jocul pana seara tarziu,cand fiecare s-a dus acasa.
Sakura a mers pana in fata unei case mari, traditionale, cu porti mari si impunatoare, a deschis usa si a intrat.
-Am ajuns, mama, tata.
-Bine ai venit inapoi, uitasei unde stai ?
-Nu, doar ca am stat mai mult sa ne jucam si …
-Lasa asta, aseaza-te la masa fiindca mama a gatit mancarea ta preferata. Cum spui ?
-Multumesc mult, mama.

cherry l.o.v.e. -sakura, prinde mingea pana ajunge padure. stii avem voie intram ea, fie noapte fie

23.6KB

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Stia ca totul este de fatada, fiindca Satoki nu facea decat sa se tina de promisiunea facuta demult parintilor ca multumire ca ii salvasera viata intr-o lupta. Isi dorea sa poata si ea face ceea ce facusera ei, dar domnul Satoki ii interzisese. « Odata intrat in lupta cu raul esti blestemat sa nu mai scapi. Ramai marcat si nu mai poti trai normal. Totul devine o amenintare, iar increderea dispare, facand loc fricii.» Nu-l intelegea niciodata cand vorbea, nu putea crede ca in lume este atat rau si ca ea nu poate face nimic.
-Am terminat, pot merge in camera mea?
-Ce te grabesti asa? Nu ne spui nimic din ce ai facut azi, la ce te-ai mai gandit sau orice iti trece prin cap ?
-Azi nu, sunt obosita. Se poate ? Nu avea chef sa vorbeasca despre nimic ; era cu gandul la intalnirea de azi, iar cuvintele « ma cunosti» ii rasunau in cap fara oprire.
-Bine. Daca te simti rau poti sa ma chemi sa am grija de tine. Incearca sa nu uiti ca trebuie zilele urmatoare sa mergem la un croitor sa iti faca rochita pentru ziua ta. Va fi splendida.
-Nu uit, dar nu se poate ceva ca rochiile mamei ? Vreau sa incerc sa-mi amintesc de ea desi…
-Sakura, noi suntem familia ta. Trebuie sa intelegi asta si vei purta un kimono, traditional, frumos, potrivit cu ocazia.
A urcat scarile fara sa mai priveasca inapoi si a inchis bine usa la camera. O supara ca vor sa ii inlocuiasca trecutul, sa ii impuna o viata care nu o caracteriza deloc.
-Uneori as pleca de aici si as lupta ca mama si ca tata, i-as face mandri de mine. Nu e vorba ca ii sunt nerecunoscatoare domnului Satoki, dar imi vreau familia inapoi, vreau inapoi festivalul ciresilor, imi vreau copilaria, iar aici nu am niciuna din toate astea. Lumea e mare si candva imi voi gasi si eu locul fiindca stiu ca nu aici trebuie sa fiu. Nici nu apartin de lumea asta, ma simt o intrusa fiindca sunt ca o ciudata printre ei.
Timpul a trecut repede. Pana la ziua ei, familia Satoki invitase toate rudele lor si daduse o petrecere fastuasa prezentand-o pe fata ca « Sakura, micuta noastra». Le spuneau tuturor cat de mult o iubesc si cat de mult si-au dorit-o, ca ea va conduce afacerea familiei si ca o pregatesc intens pentru asta si pentru a se descurca atunci cand va fi singura.
Sakura nu suporta sa ii vada pe toti uitandu-se la ea ca la o ciudatenie, fiindca multi o priveau incercand sa-si dea seama cu cine seama si impartindu-se intre « Ce seamana cu tatal ei» sau «Dar ce va seamana, doamna Satoki ». Niste mincinosi, asta erau toti in fata ei in momentele astea, asa ca simtindu-se prost s-a retras intr-un colt al casei, dupa care a iesit in gradina, unde erau mult mai putini invitati, preocupati cu baut sake ori mancand ceva din preparatele doamnei Satoki.
-Acum mi-as dori sa nu fiu aici, sa fiu departe.
-Pai si atunci ce mai stai ? i-a spus cineva din spatele copacului de care se rezemase.
-Aaa, nu vorbeam serios. Ma bucur ca sunt cu parintii mei si ca…
-Micuto, nu e nevoie sa te prefaci de fata cu mine, si atunci i-a aparut barbatul din padure. Stiu ca nu te simti bine aici, fiindca tu nu le aparti. Nici macar nu esti de aici, oricat ar incerca ei sa te faca sa crezi ca iti sunt familia ta, tu stii adevarul.
-De unde ai aparut ?
-Doar nu puteam sa stau departe fara sa ii urez la multi ani preferatei mele.
-Multumesc, cred. De unde ai stiut unde stau ? De ce ai venit ? si de ce sunt preferata ta ?
-Shhh. Prea multe intrebari de-o data. Nu vrei mai bine sa vorbim despre altceva ?
-Ba da, ai putea sa imi spui de unde ma cunosti si totusi cum de ai ajuns aici.
-Of, parca vorbisem ceva, nu ? Astea nu-s subiecte de discutat acum. Iti vei aminti. Mai ai cadoul de la mine ?
-Ce cadou ? Nu te cunosc si nici nu stiu cine esti ?
-Am rugat pe cineva sa iti lase un cadou mai demult, de festivalul ciresilor. L-ai primit ?
Fata a ramas socata privindu-l pe tanarul din fata ei.
-Ce dar ? In ziua aia mi-au murit parintii si nici nu i-am putut ingropa cum trebuia si…
-Darul era fiola rosiatica. Parfumul continutului ei m-a adus aici, la tine. Satoki credea ca daca te aduce asa de departe nu te voi gasi, dar s-a inselat.
-Esti ciudat. Eu plec.
-Stai ! si a apucat-o de maini. Inca nu pleca. Nu ti-am dat cadoul de ziua ta de 10 ani. Mi-a luat ceva timp pana te-am gasit, dar acum stiu unde esti si ar trebui sa ma revansez ca nu ti-am fost alaturi de zilele tale si ca nu ti-am luat nimic. Da-mi mana.
-Nu ! Cine stie ce imi dai sau imi mai spui. Nu te cunosc si nici nu vreau.
-Sakura nici macar nu e numele tau, ar fi trebuit macar sa pastreze originea ta si sa-ti spuna Cherry, dar nici asta nu e numele tau nu ? Sonya e adevaratul tau nume, cel pe care l-ai primit la nastere. Atunci nu eram acolo, dar am aflat mai apoi. Nu te speria si intinde-mi mana.
-Asa este, nu ma cheama Sakura, dar nici Sonya. Am alt nume, cel pe care mama si tata…
-Aaa te referi la Christine ? Asa te numeau ei fiindca nu au vrut sa iti stii originile.
-Chiar esti ciudat. Cum de stii atatea despre mine si eu nu stiu nimic despre dumneata ?
-Oooo e adevarat ca sunt mai mare, dar nici cu « dumneata» nu merge, nu-s chiar asa de batran. Eu sunt Marcos, Sonya.
-Inceteaza, ma numesc…
-Sonya. Asta ti-e numele si nu ar trebui sa il uiti. I-a prins mana si pe deget i-a pus un inel cu o piatra verde, deschisa la culoare. Asta e darul meu pentru tine. Sper sa iti placa.
-E asa de frumos, dar nu-l pot accepta. E prea scump sa il pot accepta de la un strain.
-Ia-l. E parte a destinului tau, il vei accepta cand iti vei aminti. Ne vom mai intalni.
-Pleci ?
-Sakura ! Aici ai disparut ?
-Tata, stateam de vorba cu…
-Nu e nimeni aici. Nu mai cauta scuze, toata lumea te asteapta inauntru.
-Unde a disparut ?
-Inceteaza si vino in casa. A luat-o de mana si a tras-o repede in casa. Sa nu mai pleci fara sa ne spui.
-Dar n-am plecat, eram doar in gradina.
-Nu mai conteaza, numai ai mare grija ce faci. Vino, trebuie sa primesti cadourile.
Toata seara i s-a parut plictisitoare si nici macar focul de artificii nu i s-a parut intersant. A parut absenta in fata tuturor, lucru ce a fost observat de toti care i-au sfatuit pe Satoki sa o duca la un medic.

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Cum procedez ca sa pot afisa o imagine de tip .gif? k pana se acceseaza url-ul dureaza si era mai frumos sa apara si imaginea...

(

[img] [/img]

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

My just a angel
Fan anime nou

Inregistrat: acum 15 ani

pai asa :

_______________________________________

I am the angel who writte your destiny.

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

spune-mi si mie pasii pls

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani

Pui inaintea link-ului [img] si dupa acesta [/img].

E foarte frumoasa si aceasta poveste a ta( de parca ai face altceva decat povesti super) Nu stiu ce zic ceilalti, dar mie una imi plac foarte mult si sunt si foarte inspirate. Te felicit pentru asta!

_______________________________________

REGULAMENT!

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Sakura a fost bucuroasa cand toti au plecat si a putut sa scape de kimonoul care o impiedica, nelasandu-i loc sa faca pasi ori sa se miste.
Satoki a certat-o si a mustrat-o pentru comportamentul ei anterior, pedepsind-o pentru cateva zile sa nu mai iasa din casa, iar pentru doua saptamani sa nu isi mai vada prietenele. Cel mai mult a suparat-o ca nu va putea merge in padure sa vada daca misteriosul va fi din noua acolo. O fascina ca stie atatea despre ea si ar fi vrut sa stie si mai mult, fapt pentru care a incercat sa evadeze, dar tatal ei a prins-o si a pedepsit-o cu inca 5 zile in casa.
-De cand cu petrecerea aveti ceva, amandoi ! Nu ma lasati sa ies, ma verificati si nici nu imi mai pot vedea prietenele ! De ce ?
-Sakura, taci fiindca tu nu stii multe.
-Atunci vreau sa stiu, daca imi spuneti voi stii.
-Tot ce trebuie sa stii este ca nu ti se va tolera un astfel de comportament si ca vei fi pedepsita pentru fiecare greseala.
-Ce comportament ? Ce greseala ? Nu eu am insistat cu petrecerea si cu nimic altceva. Voi ati facut tot si i-ati adus pe oamenii aia pe care nici nu-i cunosc. Prietenele mele nici macar n-au fost invitate, iar acum imi spuneti ca nu stiu sa ma comport, ce am facut gresit ?
-Trebuie sa te comporti ca o Satoki ! Multe se cer de la tine si nu putem sa te lasam sa faci orice.
-Iar nu te inteleg tata.
-Daca ai insistat atat de mult sa faci ce au facut ai tai, de maine vei invata sa manuiesti katana si cand vei fi pregatita te vom lasa cu cei mai buni oameni ai mei sa participi la misiuni.
-Ma lasati ? Ce bine.
Incantare si bucurie se puteau citi pe fata micutei, insa cei doi Satoki pareau tot mai ingrijorati. Ei nu stiau de fiola ce fata o purta mandra la gat si nici despre inelul primit de ziua ei.
Schimbari majore se anuntau in viata Sakurei si toate la o varsta asa frageda.
Ziua urmatoare a reprezentat pentru Sakura inceputul antrenamentului si finalul oricarei farame de timp liber, intrucat dupa antrenament era asa se obosita ca abia mai apuca sa ajunga in camera ei si adormea pana dimineata cand incepea iar antrenamentul.
Vorbele lui Satoki « –Daca vrei sa fii puternica trebuie sa exersezi neincetat si sa incerci sa te autodepasesti mereu ! » ii rasunau zi si noapte, nu mai avea timp de prietene, de joaca ori timp sa se mai gandeasca la misteriosul Marcos.
Timp de doi ani intregi in viata ei nu a existat decat antrenament, sarbatorile disparusera si la fel orice alte petreceri sau ocazii de a se relaxa. Totusi cei doi ani de munca asidua sub indrumarea maestrului Satoki o transformasera intr-una din cele mai bune eleve ale sale, astfel ca prin mintea acestuia i-a trecut o idee destul de buna pentru a o testa.
-Maine, Sakura imi vei demonstra daca ai invatat ceva sau daca nu mai meriti sa continui antrenamentul. Nu-mi voi mai pierde timpul cu tine daca nu vei reusi macar sa il ataci pe omul meu de elita, pe cel mai bun din ucenicii mei. Daca reusesti promit sa te las sa te odihnesti cateva zile dupa care va urma un antrenament mult mai dur, acela va fii adevarata proba daca esti facuta pentru munca asta ori ba.
-Promit sa nu te dezamagesc fiindca imi doresc din tot sufletul sa le calc pe urmele parintilor mei.
-Vorbele nu conteaza, doar faptele. Ai liber azi sa te gandesti la ziua de maine. Poti face orice numai ai grija pe unde umbli si cu cine.
-Merg sa le vad pe fete, sper doar ca isi petrec timpul in aceleasi locuri.
-Ele nu sunt la nivelul tau, sa stii.
-De unde stii ?
-Pentru ca iti vor da cu piciorul la prima greseala. Nu sunt capabile sa te inteleaga. Mai bine ti-ai vedea de viata fara ele, oricum nu conteaza cati prieteni ai pe drumul pe care tu ti l-ai ales.
-Daca este sa gresesc, tata, vreau sa stiu ca am facut-o din vina mea si ca voi invata ceva din asta. Am plecat.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani

E foarte frumos, desi aici predomina mai mult dialogul decat in celelalte tot imi place

_______________________________________

REGULAMENT!

pus acum 15 ani

Phoebe-chan
In Love Of Alchemy

Inregistrat: acum 16 ani

Şi mie îmi place foarte mult.

_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

S-a schimbat intr-o rochita si si-a luat sandalute in picioare, iar parul l-a prin intr-o coada de cal in varful capului. Desi stranse pletele ii pareau extrem de lungi intrucat nu se mai tunsese de multa vreme, iar inainte sa inceapa antrenamentele parul ii era deja pana la brau.
-Sigur se joaca langa padure, ca intotdeauna. Nu le cunosc eu ? Mi le si imaginez ca iar or sa ma trimita pe mine sa le aduc mingea ori orice altceva ce mai pierd ele. Mai bine m-as grabi si a luat-o la fuga pe cararea prafuita ce iesea din sat si ajungea la padure.
Le-a observat de la distanta si ii pareau foarte diferite de cum le stia ea.
-Fetelor, cat ma bucur sa va revad. Iertati-ma ca n-am mai ajuns deloc sa ma joc cu voi, dar am fost un pic cam ocupata.
-Auzi, Sakura, daca nu vroiai sa mai vorbesti cu noi trebuia sa ne spui ! s-a rastit la ea o fetita mai grasuta.
-Da, nu trebuia s-o pui pe mama ta sa ne goneasca de fiecare data cand veneam a spus o alta.
-Si nici la ziua ta nu ne-ai primit. Nu esti o prietena adevarata, pleca de aici ! Noi cu tine nu mai vorbim ! a strigat Haruhi.
-Fetelor, imi pare asa de rau. N-am stiut ca mama v-a gonit, mie mi-a zis ca nu ati mai trecut pe acolo deloc si ca ati spus ca nu vreti sa veniti la ziua mea.
-Ne faci cumva mincinoase ? Poate tu esti !
-Te porti cumva cu noi si apoi esti o alta. Poti sa pleci, noi nu-ti mai vorbim a zis Mae continuand jocul.
-Prinde-o Haruhi, hai !
-Daca ai dat-o prea tare cum vrei s-o mai ajung ? Fir-ar sa fie, iar ai aruncat-o acolo. Du-te.
-Du-te tu, era randul tau.
-Ba era al tau, mergi tu !
-Nu va mai certati, merg eu a spus Sakura. V-o aduc eu.
-Si crezi ca daca ne aduci mingea te vom ierta ?
-Nu ma astept sa ma primiti cu bratele deschise, dar asa am ocazia sa vizitez pe cineva. Satoki avea dreptate despre voi, a adaugat fata si a intrat tot mai adanc in padure. Din spate se auzeau comentariile fetelor, cuvinte rautacioase la adresa ei. A zarit mingea si a lovit-o cat a putut de tare in directia lor. Continuati sa va jucati cu cine vreti voi, eu nu va mai deranjez, promit asta, numai sa faceti la fel ! M-ati auzit ? tipa in timp ce inainta tot mai tare pana intr-un loc unde i s-a parut ca aude o apa curgatoare. S-a apropiat tot mai mult si si-a privit reflexia in apa, cand aceasta s-a schimbat cu fata unei alte tinere.
-Nu mai fi suparata, da-mi mana si te voi duce acolo unde nu exista suparare si nici disperare. E un paradis fericit unde te vei simti perfect si nu vei simti dorul nimanui. Faptura i-a intins apoi o mana din apa si o privea pe fata care nu stia cum sa reactioneze.
-Chiar e adevarat ? Acolo ii voi vedea si pe parintii mei ?
-Da, aici vei gasi pe oricine vrei tu, da-mi mana si te voi lua.
Sakura a zambit si bucurandu-se i-a intins mana, dar a fost trasa din spate de Marcos.
-Ce faci aici ? Ce cauti langa lacul asta ?
-Buna si tie. Am venit sa ma plimb si apoi am gasit locul sta. E asa de frumos aici si o femeie mi-a zis ca ma duce acolo unde sunt parintii mei. Vorbea cu Marcos si continua sa priveasca la mana ce iesise din lac si astepta .
-Sonya, sa nu cumva sa mai vii aici ! M-ai inteles ? I-a prins capul si i-a intors privirea spre el. E prea periculos pentru tine aici ! Sa nu cumva sa te mai apropi de lac, niciodata. S-a intors inspre faptura din apa si i-a spus : -Fiinta a intunericului intoarce-te de unde ai venit, altfel imi vei cunoaste furia, iar ochii i-au stralucit intr-un fel malefic, devenind rosiatici.
-Ma speri ! Lasa-ma, mai bine as pleca. Si-a tras mana dintr-a lui si a luat-o pe o poteca.
-Ai venit sa ma vizitezi, nu ? Atunci unde te duci ?
-Departe de tot vreau sa plec, inclusiv departe de tine.
-Vrei sa nu ma mai vezi niciodata ? Gandeste-te ca niciodata este o vesnicie, iar fara tine pentru mine niciodata nu va fi deloc usor de suportat.
-N-am zis ca nu vreau sa te mai vad niciodata. Doar ca nu vreau sa te mai vad acum. S-a intors cu spatele la el continuand sa mearga pe poteca.
-Crezi ca mi-a fost usor sa nu te mai vad atata timp ? a strigat Marcos. Nu m-ai mai chemat, nu m-ai strigat, nici macar nu te-ai mai gandit la mine. Cum crezi ca m-am simtit eu ?
-N-am mai avut timp de nimic si nu stiu cum sa te chem, chiar daca mi-ar fi dor de tine nu ai putea veni sa ma vezi fiindca Satoki nu te-ar lasa.
-Deci te-ai gandit la mine, i-a spus tanarul apropiindu-se de ea.
-N-am zis asta, adauga zambind Sakura. Recunosc ca m-am gandit ca poate ai uitat de mine fiindca dupa petrecere toti au uitat de mine. Dar antrenamentul m-a ajutat sa trec peste tot si toate. Maine insa va trebui sa dovedesc ca pot continui, daca nu nu-i voi mai putea privi in ochi pe cei pe care i-am ranit prin atitudinea mea.
-Ce antrenament, Sonya ?
-Nu ma numesc asa, nu-mi mai spune pe numele ala. E vorba de antrenamentul pentru a deveni ca parintii mei. Maine decide Satoki daca sunt facuta pentru asa ceva.
-Nu vrei sa renunti ? E periculos pentru tine sa lupti contra raului, ai putea face orice altceva si ai fi mai fericita. Vei vedea ca, desi misiunile vor fii incununate cu succes tu nu te vei simti asa.
-Nu imi baga idei in cap. Voi fi ca parintii mei !
-Daca insisti, te voi sprijini (desi asta inseamna sa fii impotriva mea si a noastra, a tuturor celor care iti sunt familia adevarata.). Daca treci maine examenul promit sa iti fac o surpriza placuta, iar daca nu te voi consola cum stiu eu mai bine.
-Mersi, voi da tot ce am mai bun, dar ar cam trebui sa plec. Nu vreau sa ajung tarziu si sa gresesc cu ceva maine. Ne mai vedem si a luat-o la fuga.
-Priveste pandantivul cand vei vrea sa ma chemi. Promit sa fiu acolo.
-Bine ! a strigat fata de la distanta fugind tot mai tare.
-Ai grija ce iti doresti, Sonya. Fericirea nu va veni asa repede, iar sufletul ti se va incununa cu tristete desi vei considera ca ai procedat corect. Te voi astepta.
Sakura a luat-o la fuga spre casa,iar o data ajunsa s-a furisat pana in camera ei. Privea afara inspre padure si se gandea la ziua de maine:
-Oare ce ar trebui sa fac ? Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, dar chiar imi doresc sa-mi fac parintii fericiti. Vreau sa fie mandri de mine vazandu-ma de undeva acolo sus, Marcos. Vei intelege asta.Va trebui sa reusesc sa il atac si chiar sa il inving fiindca altfel eu sunt cea care risca sa piarda tot.Nici nu vreau sa imi imaginez ce ar zice Satoki si toti cei in fata carora s-a laudat. Trebuie s-o fac bine si a adormit cu gandul victoriei in minte.
Soarele nu rasarise bine cand ea se trezise si se imbracase in haine cat mai comode ca sa se poata misca in voie. A coborat scarile si i-a vazut pe cei doi Satoki stand de vorba :
-Vezi ce faci fiindca nu trebuie sa afle !
-Niciodata. O s-o impiedic intotdeauna sa afle ce a fost ! Iti dai seama ca avem o singura sansa sa o tinem departe de trecut, iar daca ei o gasesc atunci pierdem tot. O sa am grija sa se piarda tot mai mult in antrenamente si misiuni si nu va avea nicicum timp sa se mai gandeasca la vreo parte din trecutul ei si nici nu vor putea sa i-l zica fiindca ea va fi cea care ii va reduce la tacere.
-Sa nu dai gres fiindca altfel arma noastra devine sansa lor. Mare grija, Satoki !
-Mama, tata, ce faceti ? Azi e ziua cea mare. Mama ce mi-ai pregatit sa mananc sa am forta ?(N-o sa le arat ca am auzit ceva fiindca nu voi mai putea alta data sa aflu nimic altceva. Poate Marcos stie mai multe si o sa imi zica.)
-Te-ai trezit de mult, Sakura ? Uite aici micul dejun. Pofta buna !
-Acum cateva momente m-am trezit si mi-am zis sa ma pregatesc cum trebuie. E obligatoriu sa mananc bine ca sa am forta sa rezist pentru ca tata a zis ca ma pune sa lupt cu un luptator de elita.
-Cu un luptator de elita ? Pai nu ai cum sa rezisti in fata lui fiindca nu ai pregatirea necesara. (O sa te fac sa il bati, musca momeala fetito !)
-Ba o sa rezist. Lasa-ma sa termin de mancat si v-o demonstrez tuturor.
A terminat masa in graba, a baut un pahar cu apa si a luat-o fuga inspre dojo.
-Am ajuns ! Cu cine ma lupt, tata ?
-Nu vrei sa asisti la o lupta inainte ca sa iti cunosti adversarul ? Ti-o recomand.
-Bine, daca zici ca e mai bine asa atunci te voi asculta.
-Leo, vino aici. El iti va fi adversar, dar prima oara va lupta cu mine si nu vom folosi katane de antrenament din lemn, ci katane adevarate, capabile sa raneasca si sa omoare. Fii atenta !
Amandoi erau asi in lupta, Leo era cel mai bun dintre oamenii lui Satoki, iar punandu-l sa lupte cu fiica adoptiva il asigura daca ea e capabila sa faca fata viitorului. Maestrul a inceput sa-si atace ucenicul, iar cel din urma riposta in forta. O adevarata demonstratie de forta si orgolii s-a dat in fata fetei, iar dupa cateve minute cei doi s-au oprit :
-N-am vrut sa-ti obosesc prea tare inamicul. Sa vad cum te descurci !
-Bine, sper si s-a intors spre inamic cu arma taioasa. Nu am mai folosit pana acum una adevarata, iarta-ma daca nu ma voi abtine si fereste-te cat poti de mult, te rog.
-Pustoaico, o lupta nu se face din vorbe asa ca prinde bine katana si ataca, daca ai curaj.
-Nu curaj e ceea ce imi lipseste ci permisiunea ta de a ma lasa sa folosesc toata forta.
-Ataca azi, cum vrei tu, nu asta conteaza ci sa-i demonstrez maestrului ca inca nu esti pregatita.
-Daca tu crezi asta, a facut o plecaciune si l-a atacat in forta, lucru ce i-a surprins pe toti cei prezenti. Fata avea puterea sa reziste atacurilor masive ale campionului si sa il mai si atace. Lama katanei ei a zburat de cateva ori pe langa fata lui Leo, in timp ce cea a adversarului s-a multumit sa ameninte doar. Sakura n-a mai stat pe ganduri si cand a avut ocazia l-a atacat si i-a facut sa-i zboare arma din mana.
-Ai pierdut ! i-a zis fata intinzandu-i o mana sa se ridice.
N-a acceptat ajutorul si s-a adresat maestrului :
-Satoki, nu crede ca e atat de puternica, doar ca nu am folosit forta mea la maxim, ca altfel nu mai statea in picioare.
-Atunci iti acord revansa, spuse Sakura tragandu-si sufletul.
-Crezi ca rezisti ? Sa nu crezi ca primesti tratament preferential pentru ca tatal tau e Maestrul.
-In niciun caz nu ma astept la asa ceva. Vreau sa nu ma menajezi deloc si sa lupti la adevarata ta valoare.
A facut o a doua plecaciune si l-a atacat din nou, Leo ripostand cu mai multa forta si dublandu-si numarul atacurilor si loviturilor.
-Nu inteleg de ce te-aiabtinut prima oara, tata n-a zis ca lupti cu o fata ci cu un inamic asa ca fa tot posibilul sa ma invingi.
-Obraznico, te fac una cu pamantul in momentul asta.
S-a napustit cu arma asupra ei, dar Sakura s-a rasucit pana in spatele lui atat de repede ca nici nu a observat-o si l-a intepat cu varful lamei.
–Iarta-ma, n-a fost nimic intentionat. Renunti ?
-Niciodata ! si a atacat si mai tare si mult mai furios. Fata insa a ripostat si printr-o lovitura puternica aproape de maini l-a facut sa-si scape arma.
-Acum te predai ? Ai pierdut arma si nu ma poti ataca neinarmat, nu poti lupta cu mainile goale impotriva unei arme.
-Vezi sa nu !
-Gata, incetati amandoi !Sakura ti-ai castigat dreptul de a merge in misiuni, iar in prima ai dreptul sa ii conduci pe ceilalti.
Fata ei s-a luminat deodata si a sarit sa-l imbratiseze pe Satoki, dar acesta a oprit-o din timp.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Acum am pus ceva mai mult, sper sa va placa si continuarea ca n-am de gand sa ma opresc prea curand :

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Poarta-te ca un capitan, nu ca un copil. Azi ai liber, dar maine tu si grupa plecati intr-o alta tara fiindca ati fost angajati. Nu cumva sa nu va faceti treaba si sa ma faceti de ras !
-Niciodata, au spus toti intr-un glas, facand o plecaciune.
-Bine, tata. Ies putin.
-Unde te duci ? Cu cine ?
-Stai linistit imi pot purta singura de grija. A luat un cutit si si l-a prins intr-o curea la brau. Ma intorc cat pot de repede.
A iesit din dojo, din curte si s-a indreptat pe drumul prafuit inspre padure privind medalionul.
-Vin cat pot de repede, Marcos. O sa vezi ca am avut dreptate, dar in fata ei a aparut o tanara cu par lung, castaniu, cu ochii intunecati si imbracata intr-un costum de piele, decoltata, cu multe lanturi si curele. A privit-o pe fata si a intrat in vorba :
-Buna, fetito. Incotro ?
-Buna ziua, doamna. Ma plimbam. (Cine o fii ? Nu am mai vazut-o pana acum.)
-Nu arat cu mult mai mare decat tine, nu-mi spune doamna. Stii, dupa pasul grabit nu pari doar sa te plimbi. Mai degraba as spune ca te indrepti intr-o directie bine stabilita,iar sa stii si tu ca drumul asta duce spre padure.
-Stiam, dar acolo e cineva cu care trebuie sa vorbesc.
-In locul tau, nu mai m-as duce. Afara se va intuneca bine in curand, iar noaptea e periculos sa fii afara, mai ales acolo.
-Stiu sa-mi port singura de grija.
-Zau asa ! Cati ani ai de crezi ca poti face pericolelor?
-Aproape 13 ani, de ce ? Nu arat ca si cum as putea ataca pe cineva ?
-Nu, deloc. Arati ca o fetita care inca se joaca cu papusile si se imbraca in hainele mamei. In padure poti fi atacata, nu degeaba e interzisa. E plina de demoni si fapturi ale intunericului, iar fara o arma buna risti cam mult. Nu vrei sa te intorci acasa ?
-Stiu ce e in padure, dar nu e pe atat de periculoasa pe cat se zice. Oricum altfel nu am cum sa ajung la prietenul meu.
-Daca n-ai cum, n-ai cum. N-am putut sa ma abtin sa nu-ti observ medalionul, ce este ?
-Aaa, e un dar de la un prieten, dar il am de multa vreme.
-Pai si ce reprezinta ? Vai si ce inel frumos ai !
-Tot de la el e si inelul.Pai daca ma uit bine la medalion pare o fiola rosiatica, dar mult mai aproape se observa ca e o inima cu aripi pe o sabie. E frumos, nu ? insa tanara nu-i mai era alaturi si observase ca ajunsese aproape de padure. O sa se intunece in curand, trebuie sa ajung mai repede fiindca altfel Satoki se va supara. A luat-o la fuga in intunecimea padurii. Marcos, Marcos, unde esti ?
Mi-ai spus sa vin azi si tu nu esti aici ? Te mai astept putin, dar daca nu…a simtit o mana pe umar si s-a intors, dar era altcineva, o persoana intunecata, mult mai mare decat Marcos si care parea cu adevarat periculoasa.
-Te-ai ratacit, mieluselule ?
-Nicidecum, dar e posibil sa ma confundati cu altcineva si nu sunteti cel pe care il astept.
-Mi-ar fi greu sa te confund, tocmai pe tine. Si daca cel pe care il astepti nu mai vine ?
-Trebuie sa vina, mi-a promis, a spus privindu-si medalionul. Mi-a zis sa il astept si asta voi face.
-Daca nu vrei sa il astepti, eu te pot duce la el fiindca stiu unde este, doar trebuie sa-mi intinzi mana si ajungem imediat la prietenul tau.
-NU ! Nici nu stiu cine sunteti, doar un strain si mi-e interzis sa va vorbesc. Din momentul asta nu mai zic nimic, gata. S-a indepartat de barbat, dar acesta i-a aparut in fata. A privit in spate si apoi l-a privit pe el.(N-avea cum ! Nu o distanta asa de mare si nu asa de repede !) Nu te mai apropia ! si si-a scos cutitul. Sa nu te mai apropii fiindca vei regreta !
-Fetito, dar nu-ti fac niciun rau, dar vrand sa se apropie, Sakura a folosit cutitul in miscare circulara cat sa-l poata ataca in orice directie.
-Crezi ca ma poti rani cu ala ? E doar o jucarie, la fel ca si tine.
Ochii Sakurei se facusera mari, iar inima ii batea cu si mai multa putere.
-Ce sunet placut face inima ta ! Muzica. Nu crezi ?
-Marcos ! Marcos ! Tu stai departe ! Marcos, vino ! Te rog !
-Se pare ca prietenul tau e un pic ocupat, am eu grija de tine pana ajunge el.
-Nu ! si l-a taiat cu cutitul, luand-o apoi la fuga.
-Te gasesc eu, cand nu voi mai fi asa bine-dispus si mai vedem atunci ce vei face.
Fata fugea tot mai tare cu cutitul in mana, insa s-a impiedicat in radacina unui copac, taindu-se un pic la mana. Cand s-a ridicat s-a simtit privita din toate directiile iar fel de fel de soapte au inceput sa se auda ademenite de mirosul sangelui. S-a speriat si mai tare si a alergat pana acasa, inchizandu-se in camera. -De ce Marcos mi-ai spus sa vin si tu n-ai aparut ? Numai lucruri ciudate se intampla in padurea aia la lasarea noptii, dar si pe tine te-am cunoscut la fel, tot acolo. Si-a privit medalionul si a vrut sa dea cu el de perete, sa-l sparga, dar s-a oprit cand Satoki a batut la usa. S-a bagat repede in pat, s-a acoperit si s-a prefacut ca doarme. Nu vroia in niciun caz sa fie trasa la raspundere pentru ca venise mai tarziu. -Maine va trebui sa plec, nu stiu cand ne vom mai vedea, totusi noapte buna, Marcos ! si a adormit.
-Sakura, trezirea ! Grabeste-te, doar nu vrei sa-i faci pe ceilalti sa intarzie din cauza ta ? Hai ! striga Satoki de la capatul scarilor.
-Bine, bine, ma imbrac imediat. Si-a luat costumul pe care mama adoptiva i-l facuse cadou, katana ei si a coborat rapid scarile. Sunt gata, unde sunt ceilalti ?
-Te asteapta la iesirea din sat. Vezi ca drumul va fi lung si o sa ajungeti la destinatie abia la noapte. Atunci veti incepe vanatoarea, asa ca ai grija in primul rand de coechipierii tai si apoi de tine. Capitanul e pe ultimul loc, m-ai inteles ?
-Sigur, tata, voi face tot ce-mi sta in putere sa…
-Gata cu vorba, da-i drumul !
Nu a apucat nici s-o salute pe mama ei si nici sa-l imbratiseze pe Satoki ca a trebuit sa plece. Grupul o astepta la iesirea din sat si venisera cu mult inaintea ei :
-Ai adormit cumva pe drum, capitane ? a spus Leo.
-Sigur ca nu, am ajuns cat de repede am putut. (Cat poti fi de rau doar pentru ca te-am invins !) Cum ajungem la destinatie ?
-Cum adica cum ajungem ? Desigur ca pe jos !a raspuns fostul capitan.
-Nu credeti ca ar fi mai usor daca am lua niste cai sau macar un car cu boi ? Orice numai sa ajungem mai repede. Oamenii aia au nevoie de noi imediat.
-Spune-mi ceva ce nu stiu si cum vrei sa faci rost de car ori de cai ? Satoki nu ne da bani de misiuni.
-Asteptati-ma aici si ma intorc cat pot de repede ! Promit sa ma intorc cu un mijloc mai folositor de mers. A luat-o inapoi spre sat pana in centru unde locuia un batran generos care o cunostea pe Sakura inca de mica.
-Batrane ? Esti acasa ?
-Sakura ! De cand n-ai mai trecut pe la mine sau ai uitat ca aici cineva te iubeste ?
-Stiu, bunicule, dar am fost ocupata cu antrenamentul si azi e prima mea zi si am nevoie de ajutor din partea…
-Sigur, sigur, orice pentru tine. De ce ai nevoie ? a intrebat-o asezandu-se pe o treapta caci ii era tot mai greu sa se miste din cauza varstei care se arata pe trupul si fata lui. Barba sa era dovada vie ca batranul traia de o vesnicie.
-Am nevoie daca ne poti ajuta sa ajungem cumva in urmatoarea tara, cea vecina cu noi. Acolo e misiunea noastra, nu e foarte departe dar daca am avea un car am ajunge mult mai repede si am termina cu mult inainte de ce prevazusem. Ma poti ajuta ?
-Sigur scumpa mea. Imediat scot carul si va duc pe toti intr-acolo fiindca am si eu o ruda indepartata pe care n-am mai vazut-o de mult. Sus in car, hai ! au pornit imediat si pe drum au luat si grupul care a ramas placut surprins ca se descurcase asa de usor.
Batranul manase bestiile intr-atat de bine ca trupa ajunsese cu mult inainte sa apuna soarele. Odata ajunsi, omul si-a vazut de drum pana la casa rudei sale, lasandu-i la inceputul satului.
-Ati vazut ce repede am ajuns ? Acum sa ii intrebam pe localnici ce s-a intamplat si dupa ce avem mai multe informatii actionam. E bine asa ?
-Sigur, au zis majoritatea.
-Ba nu e bine deloc, stim de unde si cum vin monstrii aia, trebuie doar sa ii omoram si sa facem lumina in satul asta plin de intuneric. Cine crede ca propunerea mea e mult mai buna sa vina cu mine, cine nu sa se joace de-a detectivul cu domnisoara capitan.
-Leo, ar trebui sa accepti ca nu mai esti capitan si s-o asculti pe fata lui Satoki, i-a reprosat un barbat din grup.
-Tu chiar crezi ca are habar de ce se intampla aici ?O ascultati doar pentru ca este fata sefului, ca altfel si voi ati crede ca nu procedeaza corect si i-ati spune-o in fata !

cherry l.o.v.e. -poarta-te capitan, copil. azi liber, dar maine grupa plecati intr-o alta tara

46.6KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani

Da este mult mai bine si imi place mult mai mult

_______________________________________

REGULAMENT!

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Leo, nu am experienta deloc, dar da-mi o sansa sa-ti demonstrez ca ma voi descurca. Atat iti cer si daca vei considera ca nu procedez cum trebuie atunci iti vei relua locul. Totusi v-a trebui apoi sa-i spui lui Satoki de ce nu m-ai ascultat .
-Stai tu la locul tau, auzi sa ne lasam condusi de un copil, de un tanc care nu e in stare de nimic !
-Da, de nimic, doar te-am invins pe tine, nu ? Crezi ca totul se invarteste numai in jurul tau, nu ? Fa ce stii tu si eu voi face cum cred eu ca este mai bine, iar voi, daca nu ma vreti in functia de capitan puteti merge cu el, nu conteaza ce facem noi, ci ajutorul pe care suntem obligati sa il dam. Eu am plecat.
Leo si restul trupei au plecat in imprejurimi la vanat, iar Sakura s-a indreptat spre sat pentru a afla mai multe de la oameni. Multi i-au spus ca si raul arata la fel ca oamenii obisnuiti, fapt ce ii face greu de depistat si ca ies la adapostul intunericului, atunci cand majoritatea stau in case.
-Va vom ajuta sa va recapatati satul, i-a zis fata, insa la iesirea dintr-o curte s-a zgariat intr-un cui de la poarta. Fir-ar sa fie, si-a sters sangele ce aparuse si a pornit pe drum sa vada daca ii apare vreun demon ori orice altceva ce ar fi terorizat satul.
A observat in fata un cuplu care o privea cu interes, dar a trecut pe langa ei, simtindu-se in continuare urmarita. Cei doi paseau la distanta de ea, dar era totusi o urmarire. In fata i-au aparut doi batranei care au privit-o si au salutat-o :
-Tu trebuie sa fii…dar n-au apucat sa mai zica nimic fiindca Leo i-a atacat.
-Ce faci ? Ai innebunit ?I-ai omorat pe batraneii aceia !
-Fetito, asta nu e un loc pentru copii ! Daca erau oameni unde au disparut acum ?De ce sunt cenusa pe jos ?
-Trebuia sa ii lasi, nu te atacasera nici pe tine si nici pe mine. Nu erau periculosi deloc.
-Zi zau ! in momentul acela un vampir l-a atacat. Leo a imbrancit-o in spate, dar a fost prinsa de cuplul ciudat care o urmarise. Pe ea nu au atacat-o niciunul ajutand-o sa se ridice.
-Va multumesc mult ca m-ati ajutat. Nu il puteti ajuta si pe colegul meu, de fapt…
In momentul acela inca un vampir l-a atacat pe Leo si cu ghearele sale i-a crestat pielea pe spate. Sakura s-a apropiat de el si si-a scos katana.
-Fapturi ale intunericului, incetati ! Incetati acum si plecati din satul asta, altfel veti gusta lamele katanelor Satoki.
Vampirii au privit-o, au facut o plecaciune si dupa ce i-au spus « Ojousama» au disparut, iar norul intunecat ce plutea deasupra satului s-a risipit.
-Esti bine, Leo ? Unde sunt ceilalti ?
-Vezi ca nu esti potrivita pentru asta? N-ai fost capabila sa ii ataci sau sa ii deosebesti.
-Dar i-am facut sa plece, nu ?
-Doar s-au retras, or sa revina cand nu vom mai fi aici !Din cauza ta…
-Ba nu, tinere, uita-te pe cer ! Norul a disparut si asta inseamna ca si demonii au disparut.Ar trebui sa-i ceri scuze fetitei fiindca ne-a scapat de rau si pe tine din mainile lor.
-Nu stiu cum ai facut asta insa n-avem timp de stat. Vezi satul de pe munte ?E urmatoarea misiune si e mult mai importanta decat asta fiindca acolo au avut loc si crime asupra cetatenilor. Insa, tot din cauza ta va trebui sa ramanem aici sa vedem daca se intorc ! Bravo tie !
-Atunci ramaneti voi aici si eu merg acolo ! O sa va astept si pe voi cand veti fi siguri ca nu mai e nicio problema aici ! Am plecat ! si-a bagat katana la loc in teaca si a luat-o la fuga pe drumul ce ducea inspre satul urmator.
-Nu ai cum sa le faci fata tuturor de una singura ! Asteapta-ne !
-Ai vazut ca n-am patit nimic, poate nu ma vor ataca nici acolo !
-Nu mai fugi intr-acolo fiindca te indrepti cu pasi grabiti spre moarte ! insa vorbele lui nu mai ajungeau la ea intrucat era deja departe.
-Trebuie sa ajung cat mai repede acolo.Nu se poate sa mai omoare si alti oameni.Nu inteleg deloc ce s-a intamplat acolo, cum de pe el l-au atacat si pe mine nu, cum de s-au retras cand m-au vazut ? Sper sa pot face la fel si in satul asta, doar sa nu mai fie nimeni ranit.
-Ne intalnim din nou, micuto !
-Tu ? Tu esti fata de atunci, cand ma duceam spre…
-Da, se pare ca iti amintesti de mine. L-ai vazut pe prietenul tau atunci ?
-Nu, m-am dus degeaba fiindca nu era acolo. Tu de unde stiai ca padurea este plina de fapturi ale raului ?
-Ce ? tu nu stii ? Toata lumea stie, nu e ceva nou. Dar ce faci aici ?
-Am o misiune de rezolvat, imi pare rau ca nu mai putem sta de vorba, dar ar trebui sa ma grabesc. Trebuie sa ajung urgent undeva si nu pot intarzia.
-Daca vrei, iti pot chema un ajutor.
-Suntem in mijlocul pustiului, pe cine ai putea sa chemi? A privit in jur si tanara disparuse din nou.Poate ti-ai facut un obicei din a disparea. A privit inspre munte si incerca sa-si dea seama cam in cat timp ar putea ajunge cand nu a putut sa nu auda din spate un nechezat de cal.
-Fetito, e prea periculos sa mergi singura in noapte. Incotro ?
-Trebuie sa ajung in satul de pe munte.
-Ce noroc pe tine. Intr-acolo ma indrept si eu. Vrei sa te iau si pe tine ?
-Daca as merge cu el as ajunge mult mai repede, dar pe de alta parte nu il cunosc. Ce ar trebui oare sa fac ? Oricum daca e sa se intample ceva voi riposta si o sa am grija de mine. Tot voi ajunge mai repede. Bine, voi veni cu tine.
Strainul i-a intins o mana si a urcat-o pe cal.
-Tine-te bine de mine si vom ajunge cat vei clipi.
-Multumesc ca ai aparut si mersi ca ma duci pana la destinatie.
Imediat cum cei doi au plecat, in mijlocul drumului a aparut tanara ce-i promisese ajutor.
-Inca nu-mi pot da seama ce vede la tine si de ce esti tu atat de speciala. Nu esti decat o fiinta prea fragila si firava, crescuta de oameni. Poate nu ne vei fi de niciun ajutor, dar eu te voi ajuta sa te convingi de asta si sa te indepartezi de Marcos. Esti prea slaba pentru el si nu-l vei ajuta nicicum, nu esti capabila sa te ajuti pe tine, dar pe el ? Marcos are nevoie de cineva ca el, puternica, mereu alaturi, de cineva care sa il cunoasca si sa-i cunoasca adevarata lui forma, care sa nu se teama de el, nu ca tine.
-Inchide ochii si tine-te bine, doar asa vom ajunge mult mai repede.
-Bine, daca spui ca asa imi voi putea indeplini misiunea mai usor, te voi asculta.A inchis ochii si s-a tinut strans de calaret, dar n-a durat mult ca deja ajunsesera.
-Ti-am spus ca vom ajunge imediat, de aici e decizia ta ce vei face. Poate ti s-a spus ca e periculos…
-Dar nu ma tem. Iti multumesc din suflet. Acum ar cam trebui sa plec, l-a mai privit inca o data pe calaret si strangand medalionul in maini si-a spus : -Acum ! ori niciodata nu voi fii pregatita, asta trebuie sa fac chiar daca acum nu mai e nimeni cu mine sa ma apere.
Din momentul in care a intrat in sat s-a lasat tacere incat nici macar greierii nu se mai auzeau, insa tot mai multe aparitii se vedeau pe stradutele intunecate pe care nici lumina lunii nu mai ajungea sa le lumineze. Inima Sakurei ii batea tot mai tare trecand pe langa persoanele care pareau s-o priveasca insistent, dar stia ca orice s-ar intampla ea trebuie sa continue fiindca pentru asta se antrenase si fiindca le promisese tuturor ca se va descurca intrucat si parintii ei fusesera demon-slayeri. A continuat sa mearga pe drumurile prafuite simtindu-se urmarita de tot mai multi pasi si susote, iar restul era tacere. In geamurile caselor nu se vedeau in niciun fel lumina ori macar scanteia vreunei lumanari, iar neavand niciun reper pasii ii pareau ghidati doar de increderea in ea si in reusita misiunii. Cand niciunul dintre urmaritori nu se astepta, fata s-a intors si a privit grupul de fiinte ce o urmasera.

cherry l.o.v.e. -leo, experienta deloc, dar da-mi sansa sa-ti demonstrez voi descurca. atat iti cer

44.5KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Voi sunteti cumva cei ce v-ati jucat cu vietile oamenilor nevinovati de aici ?
Una din persoane a avut curajul sa apara in fruntea grupului si i s-a adresat :
-Nu ne asteptam sa vii dupa noi, dar acum ca esti aici spune-ne ce doresti sa facem. La fel, nu ne asteptam sa-ti fi amintit totul la varsta ta, poate ca totusi EL te-a gasit si te vei ocupa de noi.
-Intr-adevar Satoki m-a gasit si m-a trimis sa ma ocup de voi, doar ca nu credeam ca veti fi asa de cooperanti.Mi-a spus ca atacati oameni nevinovati si fara vreo urma de mila ii omorati.Asta nu se face, ar trebui sa va stiti locul si sa nu mai faceti asta, mai ales daca puteti convietui cu oamenii.
-Dar ei nu ne vor fiindca suntem diferiti ! a strigat cineva din spate.
-Uneori diferit poate fi special si nu e nimic rau daca sunteti, doar ca comportamentul vostru e total gresit. Daca asteptati sa fiti acceptati nu trebuie sa luati ce va doriti cu forta, ci prin munca. Stiu ca oricine isi doreste ceva reuseste prin munca si devotament.
Toti membrii grupului o priveau si cativa s-au apropiat de ea.
-Sigur batranii nu s-au inselat cand au spus ca tu vei fi salvarea noastra !
-Ne bucuram sa te vedem ca ai venit sa ne aperi, a adaugat un altul.
-In niciun caz n-am venit sa va apar, nu dupa ce v-ati luat de oamenii de aici. Meritati sa fiti pedepsiti si tot ce-mi doresc acum e sa va vad plecati de aici si din viata oamenilor astora nevinovati. Nu ei trebuie sa plateasca pentru ce vreti voi. Nu sunt salvarea voastra fiindca am fost trimisa sa va extermin, iar asta e foarte greu vazand cat semanati cu cineva obisnuit.
-Nu ai de ce sa fii de partea lor, termina-i ! s-a auzit o voce dintr-o curte. Scapa-ne de ei, pentru asta te-au trimis, nu ? Atunci un vampir a aparut cu un copil de dupa un gard. L-a aruncat in fata Sakurei.
-Ce ii facem ?
-Ce ? Tocmai comportamentul asta va va aduce pieirea ! Trebuie sa plecati cat mai curand de aici si sa ii lasati in pace…
-Ia uite cine vorbeste, tu nu esti cu mult mai mare decat mine, a zis baietelul, si au avut pretentia sa ii termini cand nu poti nici macar sa ii ataci !
-Taci ! nu asa i te adresezi ! a zis un vampir, dandu-i una peste cap baiatului.
-Inceteaza, sau katana mea nu te va rata ! si si-a scos katana din teac. Ori ma atacati si muriti, ori plecati si nu va mai intoarceti, iar daca vreunul s-a intors va fi una cu tarana.
-Cat curaj pe tine, ataca-i si nu mai palavragi atata !
-Pustiule, nu totul se rezolva cu forta si bataia, uneori vorbele valoreaza aur.
-Tu chiar crezi ca vor pleca daca stai sa vorbesti cu ei ? Trebuie sa le dai un exemplu ca sa nu mai aiba motive sa se intoarca ! Fa-o ! Sau poate nu ai curaj ?
-Taci ! Fapturi ale intunericului, plecati din satul acesta si nu va mai intoarceti niciodata !(Sper sa mearga si a doua oara, ca altfel nu stiu daca am forta necesara sa ma lupt cu toti.)
-Cum doriti, ojousama ! Toti au facut o plecaciune si au disparut in noapte.
-Cum ai facut asta ? Toti care le-au zis sa plece au murit ! Pe tine de ce nu te-au atacat ?
-Nici eu nu stiu si nici nu inteleg, doar ca important este ca de acum incolo te vei putea juca linistit, fara sa-ti mai fie frica. Nu e bine ?
-Ar fi trebuit sa te atace si pe tine, dar n-au facut-o, de ce ? Esti de-a lor ?imediat ce a pus intrebarea a facut pasi in spate. Daca esti vampir, ca ei, stai departe ! Nu te apropia de mine !
-Nu sunt ! Nu sunt ca ei si nu inteleg ce tocmai s-a intamplat, dar nu-ti fac niciun rau.
-Stai acolo, ma intorc imediat, a zis baiatul si a fugit in casa, iar cand s-a intors a aruncat cu apa in ea.
-E apa sfintita, daca esti vampir te va arde!Da-mi mana si tine asta, punandu-i o cruciulita, insa nu s-a intamplat nimic.
-Sunt bine, vezi ? Nu-s ca ei. Ai grija de tine si de ceilalti si incearca sa fii curajos nu prost. Curajul te innobileaza, dar prostia te omoara, bine? Sa ii ajuti pe ceilalti si sa nu mai presupui prostii, bine ? Am plecat.
N-a apucat sa se indeparteze mult ca baiatul a oprit-o. -Ia asta, a spus intinzand cruciulita. Ia asta sa te protejeze fiindca, daca tu esti singura care ii poate goni trebui sa fii protejata de ceva.
-Mersi mult pentru dar, il voi purta mereu. Si-a atasat cruciulita pe lant, i-a zambit si s-a indepartat de sat sub privirile baiatului.
-Acum ar trebui sa ii anunt si pe ceilalti si sa ne intoarcem acasa, daca nu mai avem nimic de facut, dar drumul e asa de lung…poate voi ajunge de dimineata la ei, dar fara batran drumul spre casa va fi anevoios si cu Leo alaturi…nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa-mi mai reproseze.
-Micuto, ce-i cu tine pe aici ?
-Tu ? De ce ma intrebi pe mine cand tu insuti esti departe de casa, in plus nu-ti mai vorbesc. Nu ma mai urmari si stai cu pietenii tai din padure si …
-Esti suparata ?
-Normal ca sunt adica…Am zis ca nu-ti mai vorbesc si ma voi tine de cuvant. I-a intors spatele lui Marcos si si-a continuat drumul spre satucul unde Leo si ceilalti asteptau.
-Nu-mi vorbesti nici daca nu te las sa mergi mai departe ?Daca te duc intr-un loc pe care nu-l cunosti tot n-o sa-mi vorbesti ? Nu-mi zici nimic nici daca stii ca drumul e lung si nu o sa mai vezi pe nimeni in afara de mine ?Daca nu-mi spui nimic atunci o sa merg cu tine pana unde trebuie sa ajungi.
Vazand ca nu i se raspunde Marcos a continuat sa mearga alaturi de ea o buna bucata de drum pana cand Sakura s-a oprit si l-a privit ?
-De ce faci asta ?
-Ce fac, Sonya ?
-Asta, tot ce faci. Ma urmaresti, faci promisiuni si nu te ti de cuvant, te bagi in viata mea si eu nu am cerut sa am pe cineva alaturi. M-am obisnuit sa fiu singura pana ai aparut tu, iar cand am crezut ca totusi pot avea incredere in tine, tu m-ai dezamagit. Mai bine, si-a scos lantul de la gat si inelul, ia-le, nu le voi mai purta.
-Nu trebuia sa fii singura de la inceput, insa am intarziat eu pana te-am gasit fiindca Satoki a facut tot posibilul sa te ascunda.
-Si de cine putea sa ma ascunda ? Poti spune orice ca la cate ciudatenii mi s-au intamplat una in plus nu ar mai conta. Ia-le, te rog.
-Sunt ale tale, iti apartin ! Nu le voi lua.
-Eu nu mai am ce face cu ele, pastreaza-le pentru oricine vrei tu, dar nu mi le mai lasa. Poarta-ti de grija si nu incerca sa ma aperi pe mine fiindca voi fi bine si fara sa te am alaturi.
-Sonya, fii sincera cu mine, ce ai patit de te porti asa ?
-Nu sunt Sonya pe care o cauti tu, sunt doar Sakura. Mi-ai zis ca ma vei astepta, dar acolo, cand am ajuns nu erai tu, era altcineva si mi-a fost frica. N-ai fost acolo si acel om era asa ciudat, mi-a zis ca ma va aduce la tine si ca simte cum imi bate inima, era la fel ca tine. Era misterios, negru, rece si parea sa ma stie. Si tu ma stii si vampirii de azi ma stiau, dar voi nu intelegeti ca nu stiu cine sunteti. Nu v-am mai vazut niciodata si nu cunosc nimic despre voi, in timp ce tu, el, ei pareti sa stiti totul. De ce ?

cherry l.o.v.e. -voi sunteti cumva cei v-ati jucat vietile oamenilor nevinovati aici ?una din

32.1KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Ce ti-a mai spus barbatul acela ? a intrebat-o Marcos parand ingrijorat.
-Nu-mi amintesc, stiu doar ca mi s-a parut periculos prin statura, prin felul in care arata…
-Ce ti-a zis ? Incearca sa-ti amintesti. E important.
-N-a mai spus nimic, doar mi-a privit medalionul de la tine si mi-a zis ca nu ma confunda.
Marcos a prins-o de brate si a privit-o drept in ochi :
-Sa incerci sa il eviti daca iti mai apare vreodata. O sa ma ocup eu de el sa nu te mai deranjeze.
-Stii cine este ?
-Am o vaga idee cine ar putea fi, iar daca te-a ranit in vreun fel il voi face sa…
-Nu mi-a facut nimic, in schimb eu l-am taiat cand a incercat sa se apropie. N-am procedat bine?
-Ba da micuta mea, la fel sa faci si data viitoare. A imbratisat-o si i-a prins lantul la loc, punandu-i inelul din nou pe inelar. Promit sa fiu mereu langa tine, de acum inainte, iarta-ma ca n-am fost atunci.
-N-am de ce sa te iert, poate am dramatizat eu prea tare. Nu mai conteaza decat sa ajung acum acolo, aratand cu degetul spre sat, si apoi acasa. Am obosit prea repede azi si tot ce s-a intamplat a fost prea mult pentru mine. N-am mai fugit niciodata atat de mult si nu mi-a mai fost frica niciodata ca acum.
-Nu are de ce sa iti fie, nu de acum inainte fiindca te voi proteja.
A luat-o in brate si imediat Sakura a adormit cu capul pe parul lui lung si intunecat.A purtat-o tot drumul in brate, iar cand s-a apropiat de sat a lasat-o la intrare, pe o bancuta.
-Pana aici te pot aduce, mai incolo ar fi prea riscant sa te vada cu mine, iar asta te-ar pune in incurcatura. Iti va fi greu sa le explici tuturor cum i-ai facut sa plece si sa nu se intoarca fara sa ii omori, doar Satoki va intelege imediat ca timpul sa te trezesti se apropie si ca nu va mai putea sa te controleze.
-Sakura ! Trezeste-te, cum ai ajuns aici ? a intrebat-o o fata din grupul al carei capitan era.
-Cred ca am mers toata noaptea, nu mai stiu decat ca am avut un vis ciudat…
-Lasa visele deoparte si hai acasa ca avem mult de mers ! i-a reprosat Leo. Misca-te mai repede ca n-avem toata ziua de pierdut. Sa inteleg ca te-ai ocupat de celalalt sat ? Cum ?
-Conteaza ca s-a terminat tot. Acum putem merge acasa? Am obosit.
-Nu esti in stare sa faci fata misiunilor si nici responsabilitatii de capitan, poate ar trebui sa ii spui lui Satoki ca nu te descurci…
-Stiu, o sa ii zic Leo, nu e nevoie sa mi-o spui. Poate n-am fost potrivita nici macar pentru asta, ca pentru multe, dar ce mai conteaza ? Vei fi capitan, bucura-te, de fapt poti fi capitan si acum, eu renunt.
-Crezi ca te las sa scapi asa de usor de responsabilitate ? Esti capitan pana ne intoarcem si nu accept un « nu» ca raspuns, ma intelegi ?
-Poate aveai dreptate ca sunt abia un copil si ca nu trebuia sa ma bag. Fii fericit ca ai avut dreptate ! eu v-o iau inainte, vreau sa, de fapt trebuie sa aflu ceva si voi nu puteti veni.
Si-a strans parul lung intr-un coc si a luat-o la fuga, departandu-se rapid de toti ceilalti.
-Vi se pare normal ce a facut ?i-a intrebat Le ope ceilalti cu un gest exprimand « Am avut dreptate !»
-Poate trebuia sa fii mai bland cu ea si atunci n-ar fi reactionat asa. Satoki o sa fie furios.
-Va e frica de mosul ala ?Ce poate sa ne faca ?Sa ne multumeasca fiindca i-am demonstrat ca fii-sa nu se poate descurca cu asa ceva.
-Chiar esti nesimtit, i-a reprosat o fata din grup si toti au plecat spre casa fara sa il cheme cu ei.
-Faceti cum vreti, dar tot am avut dreptate.
Sakura era deja departe si n-avea de gand sa se opreasca pana nu afla adevarul, persoana care i-l spunea nu mai conta. Important devenise pentru ea sa afle o explicatie pentru tot ce i se intamplase. Pe drum i-a aparut din nou femeia vampir care vazand ca fata nu se opreste a tinut ritmul cu ea.
-Vad ca n-ai de gand sa te opresti. Esti cumva furioasa ?
-Ti se pare tie ?Doar sunt in graba asa ca nu am timp de stat sa vorbesc, mai ales cu persoane care nu-si spun numele.
-Reyna mi se spune fiindca sunt o regina.Tu esti Sakura si nu e nevoie sa te prezinti fiindca stiu mai multe despre tine decat stii tu. Apropo, ar fi bine sa stai departe de Marcos, nu ti se potriveste, deloc.
-De unde stii tu de Marcos ?
-Ti-am zis ca stiu mai multe.
-In plus e doar un cunoscut de-al meu care cred ca are idee de mai mult decat spune. Reyna, daca stii atat de multe de ce nu-mi spui si mie ?
-Despre tine, despre Marcos ?Sau despre ce ti s-a intamplat ? Sau iti fac un serviciu : stai departe de Marcos fiindca nu stii ce este el, nu i-ai vazut nici macar forma lui adevarata, iar destinul va face dusmani, ori aliati, dar mai degraba va vad la cutite decat impreuna.
-Ce ai de esti asa ?Primele dati erai mai prietenoasa…
-Lumea se mai schimba. M-am saturat sa vad cum iti sare in ajutor mereu si cum face totul pentru tine cand tu nu esti potrivita, nici macar nu stii ce esti si cine ti-a fost familia, ori de ce …
-Spune-mi tot ce stii si atunci voi sta departe de el. Trebuie sa aflu tot si sa nu mai fiu mintita, nu cred ca o merit.
-Oare pot avea incredere in tine ? Schimbul mi se pare destul de corect. In primul rand Satoki nu-ti e tata si nici familia de demon-slayeri. Parintii tai au fost vampiri, chiar unii respectati printre noi, dar cei ce te-au crescut i-au omorat de indata ce te-ai nascut si te-au crescut ca pe un om.Tu esti rezultatul iubirii lor, singurul vampir nascut la lumina zilei, cel despre care se spune ca va impaca cele doua rase :oameni si vampiri, dar la cum te vad nu cred ca esti in stare.Mai vrei sa stii ceva ?
-Ti-am spus sa-mi zici tot ! s-a oprit din alergat, privind-o pe femeie. Spune-mi tot si Marcos nu va mai face parte din viata mea.
-Sper sa ai cuvant, dar dupa ce vei afla nu te va mai interesa sa il vezi. Inteleptii nostri au hotarat ca Marcos sa-ti fie alaturi in crearea unei lume perfecte pentru toti fiindca el este un pur-sange, ambii parinti s-au nascut vampiri, n-au fost transformati de altii. El incearca sa se apropie de tine, din obligatie
-…si asta te scoate din pepeni, nu ?
-Normal, fiindca nu esti potrivita rangului sau, plus ca sangele tau de vampir inca nu s-a trezit. Te-ai intrebat vreodata ce e in fiola deghizata in medalion ? Nu cred. Sau de ce el nu apare in fata altora ?
-Ce e in medalion ? a intrebat privindu-l cu atentie.
-E cheita de la usa prin care te salvezi tu de tot. Doar o mica inghititura din continut si ai trece peste tot, ai uita tot.
-Mai exact ce este ?
-Ca sa afli ar trebui sa il incerci nu ?
-Atunci spune-mi cine era barbatul…
-…din padure ? Un alt pur-sange de inalta clasa, dar inteleptii nu l-au considerat potrivit. Totusi, daca renunti la Marcos poti ramane cu el.
-Nu raman cu nimeni, de fapt dupa ce mi-ai zis, nu cred ca vreau sa mai vad pe nimeni. Poate, ar trebui sa plec, inapoi acasa.
-Sau ai putea gusta licoarea.
Sakura a continuat sa priveasca fiola rosiatica gandindu-se, iar cand a privit in jur Reyna disparuse. Si-a continuat drumul, simtind la un moment-dat o mana pe umar. A privit in spate si l-a observat pe Marcos.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

DarkIris03
ADMIN

Din: Undeva in lume
Inregistrat: acum 16 ani

O alta poveste foarte frumoasa si interesanta de-a ta, nu am ce comenta rau la ea.

_______________________________________

REGULAMENT!

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Te conduc acasa.
-Pe lumina ? Nu cumva o sa te arzi ? Mai bine ai pleca…hmm Reyna te asteapta, de ceva vreme. S-a intors spre el : -N-o lasa sa mai astepte, bine ?
-Ce ti-a spus Reyna mai exact ?
-Ce nimeni n-a avut curaj, in schimb nu te voi mai vedea. Te rog sa pleci.
-Nu pot.
-Ba sigur ca se poate, planul batranilor intelepti a fost aflat asa ca nu se mai poate pune in aplicare. Te poti retrage la viata ta facand ce faci tu.
-Nu vreau sa ma intorc. Poate nu vreau sa mai respect planul. Poate m-am razgandit.
-PLEACA ! Nu intelegi ca am facut un pact ? Pleaca si nu mai veni, te rog.
-Ma voi intoarce, tu mergi acum la Satoki ? Te intorci la el ?
-Doar sa-i spun ca am aflat sau as putea locui in continuare acolo si cand m-as trezi i-as face o surpriza. Dar asta nu te mai intereseaza fiindca tu nu mai esti parte din viata mea. Incepand de azi nu ne mai cunoastem.
-Reyna nu ti-a zis tot. Daca Satoki ar fi mort, ce ai face ?
-Dar nu e, nu ?Ma intorc acasa. Infinit sau nemurire placuta !
Marcos a prins-o de maini si i-a privit ochii.
-Inima ta nu e de acord cu decizia asta, iar in ochi ti se citeste …
-Nimic, la fel si inima, e goala. Sau daca nu s-a golit, o va face. Adio, si a luat-o din loc in fuga acoperindu-si urechile ca sa nu il mai auda.
Drumul pana acasa a fost unul lung si plictisitor caci nimeni nu-i fusese alaturi, iar ajunsa in casa s-a inchis in dormitor fara sa dea ochii cu familia adoptiva si fara sa le vorbeasca de-a lungul unor zile. Cand s-a intors trupa si i-au povestit batranului ce se intamplase, acesta si-a dat seama imediat ca ceva trebuie facut, iar cand in sat au aparut vorbe ca fata obisnuia sa mearga in padure fara sa se teama a devenit subiectul de barfa al intregului sat.
Intr-una din zile, spre seara, pe cand fata se intorcea de la un magazin, un vecin a tipat la ea spunandu-i ca s-a dat de partea raului, iar cand a atacat-o cu un lemn, fata l-a prins cu o singura mana iar privirea i s-a intunecat, ochii devenindu-i rosiatici. Inca doi ani si un pic au mai durat pana cand satul s-a intors impotriva ei cand intr-o seara au prins-o si au inchis-o intr-o pivnita.
-Acolo sa stai, faptura intunecata, nimeni n-o sa te mai salveze ! i-a spus Satoki de fata cu intreaga multime.
-Tata, salveaza-ma ! au fost vorbele pe care Sakura le-a repetat zile intregi fara hrana ori apa, pana cand a reusit sa-si elibereze o mana si sa ia o inghititura din licoare. Reusise doar fracturandu-si mana de cat trasese si fiindca slabise enorm in zilele in care fusese inchisa.
Dupa cateva saptamani gloata s-a intors si gasind-o fara rasuflare, au luat-o si au inchis-o intr-un sicriu de cristal, intr-o cripta pentru a le arata si generatiilor viitoare ca in satul lor traise un vampir si ca ei reusisera sa il invinga.
Cand Marcos a aflat ce se intamplase, furia i-a intunecat mintea si dorindu-si razbunare i-a omorat pe toti cei ce in seara aceea o intemnitasera pe Sakura. Desi toti s-au rugat de el sa ii crute, Marcos le-a amintit ca nici ei n-au avut pic de mila pentru micuta lui si ca acum isi vor primi rasplata. Ochii lui intunecati si rosii, sangerii, precum si furia care il facusera sa-si arate adevarata forma in fata membrilor gloatei le-a amintit tuturor de ce se temeau atat de vampiri si de ce ii vroiau disparuti, dar nu mai puteau face nimic fiindca le venise randul sa pateasca ceea ce i se intamplase Sakurei.
-Chiar daca nu mai este, se pare ca faci tot posibilul sa n-o uiti ! De ce te majesti cu sangele lor cand stii ca asta nu o aduce inapoi ?l-a intrebat Reyna care tocmai aparuse in spatele lui.
-Tu sa taci, totul e din vina ta caci n-ai stiut sa-ti tii gura ! Daca nu-i spuneai nimic nu se intampla asta ! Si eram fericit.
-N-ai cum sa fii fericit cu una ca ea, plus ca stii ca promisese sa te scoata din viata ei.
-Nu stiu cu ce ai santajat-o fiindca altfel nu ar fi facut-o si tu trebuie sa-i fi spus de efectul licorii, altfel nu l-ar fi inghitit si acum n-ar fi fost in starea asta.
-Stii ca isi va reveni, numai cand va dori ea se va trezi, dar n-o sa-si mai aminteasca nimic, sau asa se spune, nu ?
-Tare ti-ai mai dori sa nu mai stie nimic, nu ? Sa uite de tot, de mine ?
-Stii doar ce imi doresc si daca ea nu mai e in peisaj atunci eu…
-Tu nimic ! Acum sunt prea furios ca sa mai gandesc rational, iar pentru vorbele si faptele tale ai merita cea mai grea pedeapsa, ai merita sa dispari definitiv, sa nu-mi mai apari in fata ochilor ori nu stiu ce-ti voi face ! M-ai inteles ?
-Pentru un simplu om te-ai intoarce impotriva alor tai ?Pentru ea ?Cum ti-a demonstrat ea ca vrea sa aiba vreo legatura cu tine ? Pe cand eu ti-am fost alaturi de cand te stiu, mereu langa tine la bine si la greu si acum…indraznesti sa ma dai la o parte pentru ea ? aratand spre sicriul de cristal in care era Sonya.
-Pentru ea sunt capabil sa fac orice si o voi astepta pana cand isi va reveni, asa ca Sonya, trezeste-te si bucura-te iar de viata, eu te voi astepta si iti voi fi alaturi fara sa ne mai desparta nimic. Si-a intins mainile incercand s-o imbratisese, desi erau despartiti de cristal.
(-Vocea asta, vocea asta eu o stiu, dar cine este ? de ce nu-i pot raspunde, de ce nu ma pot misca ? De atata vreme vine si-mi vorbeste si eu nu-i pot spune nimic.Nici sa ma misc nu pot ca sa-i arat ca il aud si ca vreau sa-i multumesc pentru tot ce face, sunt o incapabila.)O lacrima i s-a prelins pe obraz auzindu-l pe Marcos.
-Ma auzi, nu Sonya ? Nu mai plange, nu acum si nicio alta data, vreau doar sa razi si sa fii fericita. Pana te vei trezi vei fii inconjurata numai de tot ce-ti placea tie si camera asta va fii umpluta de flori albe si rosii, flori care se potrivesc perfect unei printese ca tine.

cherry l.o.v.e. -te conduc acasa.-pe lumina cumva arzi mai bine reyna asteapta, ceva vreme. s-a

55.9KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Poate ar trebui sa mai ai grija si de indatoririle tale de conducator si sa nu mai petreci atata timp, mereu aici, i-a reprosat Reyna care aparuse in usa.
-Tu aici ? ti-am zis ca nu vreau sa te mai vad vreodata, ce cauti aici ?
-Am venit s-o vad pe frumoasa ta adormita si cate faci pentru ea. Toti trandafirii astia in jur o fac sa para asa de inocenta cand de fapt este o bestie ca si noi, nu ?i-a spus zambind. Nu poti sa negi ca poate fii mai periculoasa decat oricine, mai ales cand nu stim ce gandeste si cum prefera sa actioneze, poate doar te face sa crezi ca te intelege si cand nu o sa te astepti –SLASH- o sa te omoare ca sa fie unicul vampir puternic, nu crezi ?
-Cum poti spune asta ? Te auzi oare ce zici ? Sonya nu e in stare sa faca asta ! Nu o va face ! Inceteaza ! Prezenta ta aici o deranjeaza, pleaca !
-Crezi tu ca ma aude, sau poate e doar o leguma, nu aude, nu simte, nici macar nu stie cine esti tu, ori eu.
-Pleaca acum !
-Bine, bine, dar ma voi intoarce dupa tine, o sa vezi, si Reyna a disparut, iar la putin timp si Marcos a plecat. Timp de cateva zeci de ani el a vizitat-o zilnic, i-a adus flori in fiecare zi, in special crini imperiali, ca pentru o «printesa » cum ii spunea el cand ii vorbea, trandafiri albi si rosi, iar cand infloreau ciresii toata podeaua incaperii era acoperita de petalele lor, iar in vaze de cristal erau asezate crengute inflorite care faceau locul un paradis pentru Sakura. Venea mereu si-i vorbea in speranta ca asta o va ajuta sa sparga sigiliul sangelui si sa-si revina din somn pentru ca el sa-si poata elibera constiinta. De fiecare data cand venea, Sonya ii parea tot mai frumoasa, parul ei negru crescuse incredibil de mult, se transformase intr-o tanara atragatoare, iar pielea ei parea sidefie si stralucitoare, chiar daca in cripta nu exista vreo sursa de lumina, cu exceptia lumanarilor pe care Marcos i le aducea fiindca nu vroia sa ii fie frica atunci cand se va trezi. Stia ca desi corpul i se transforma, mintea ii va fii aceeasi ca si cand a vazut-o ultima oara, cea a unui copil, dar cu curajul ei va trece peste orice si nimic n-o va face sa-si piarda increderea in ea.
-Stii, prima oara cand mi s-a propus misiunea mi s-a parut asa usoara, ca si cum as lua o acadea de la un copil, asta insa inainte sa te cunosc, Sonya. Acum tot ce vreau e sa te vad revenindu-ti si avand toate amintirile de dinainte de…atunci doar voi putea sa iti spun adevarul si istoria ta, menirea ta. Ma gandeam ca atunci cand te vei trezi imi vei spune ca ti-am vorbit prea mult si ca te-am cicalit prea mult, dar abia astept sa te vad suparandu-te pe mine, cat mai curand posibil. Ai grija cat nu sunt eu aici sa nu iti faca Reyna ceva, fiindca o cred in stare de orice acum.
-(Nu ma voi supara pe tine, oricine ai fii si iti voi fii vesnic recunoscatoare ca esti cu mine mereu, daca as putea deschide ochii sa te vad, sa-ti spun cat de mult ma bucura prezenta ta, dar inca nu pot, oricat as incerca sunt ca o piatra care nu vrea sa se crape, de ce ?De ce nu stiu cine esti si cine e ea ? Cine sunt eu oare ?Ce sunt eu oare pentru tine si de ce ai atata grija de mine ?Orice as face nu-ti voi putea multumi niciodata indeajuns.)
-As vrea sa cred ca m-ai ascultat toti anii astia si ca stii tot ca sa nu fii socata de lumea de afara. Trebuie sa-mi cer iertare de la tine, micuta mea printesa, fiindca, poate,vor fii zile cand nu voi putea ajunge la tine,insa crede-ma ca gandul meu va fii alaturi de tine in orice moment. Inteleptii (the elders) au considerat ca sunt potrivit pentru una din misiunile de ocupare a unor teritorii si trebuie sa-mi conduc oamenii, iar asta va ocupa o lunga perioada. Voi face tot posibilul sa scap fie si pentru cateva secunde sa vin sa te vad, sper doar sa nu stea si ei pe capul meu si sa-mi lase momente de libertate ca sa te pot vedea fiindca fara imaginea chipului tau nu pot adormi zilele.
Marcos a privit-o inca o data inainte sa plece si i-a spus ca Festivalul Ciresilor se apropie si ca ar fii incredibil daca, macar anul acesta il va vedea si ea, iar daca nu, el va astepta sa fie cel ce o va insoti. Timpul incepuse sa treaca si Sonya nu-i mai auzea vocea necunoscutului care o vizitase atata timp :
-De ce nu vii ? Te astept si nu stiu de ce absenta ta ma intristeaza, vreau sa stiu ca esti aici, cu mine, dar nu vii, de ce ? VREAU sa vii, VREAU sa te vad, VREAU sa ies de aici, si a incercat cu disperare sa-si miste degetele si nu a mai renuntat pana cand nu a reusit. Un prim pas, urmatorul acum, si a incercat sa-si deschida ochii, dar a vazut numai intuneric si a simtit ca se sufoca. Ajutor, ajutor ma inec, nu pot respira, dar degeaba lovea cristalul ce o acoperea caci nimeni nu o auzea. De ce nu pot iesi ? a inceput sa loveasca cat de tare a putut, insa nici o zgarietura. Si-a atins cruciulita primita in dar si a intins mana usor spre cristal, iar cand smaraldul din inelul de la Marcos a atins sticla aceasta s-a crapat si Sakura a putut iesi, taindu-se in cioburi cand s-a sprijinit sa iasa. Afara soarele apunea, era o imagine pe care nu o mai vazuse de multa vreme si putuse sa se lase mangaiata de razele sale inainte sa apara luna. Si-a privit mainile si a observat cum ranile pareau sa se vindece de la sine, a vazut ca parul ii crescuse enorm, pana la pamant, ca devenise foarte inchis la culoare si ca kimonoul ii ramasese mic, ajungand doar pana la genunchi.
-Acum ca sunt libera, ce ar trebui sa fac si incotro sa apuc daca nu stiu cine sunt ? a urmat o carare care dadea spre sat.

cherry l.o.v.e. -poate trebui mai grija tale conducator mai petreci atata timp, mereu aici, i-a

39.1KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Totul se modernizase, casele erau construite dupa modelul european, una singura ramasese neschimbata, cea a lui Satoki, dar asta nici macar nu i-a atras atentia, ci doar galagia si lumina care se vedeau la orizont si multimea de oameni stransa la un loc. Spre norocul, ori nenorocul ei se trezise tocmai in ziua Festivalului despre care Marcos ii spusese si asta n-a facut-o sa para ciudata in fata oamenilor care au admirat-o pe tanara care pasea sfioasa printre ei, cu plete lungi si intunecate, cu ochii ca merele si cu kimonoul ei cu flori de cires. Parea desprinsa dintr-o poveste, insa pentru ea totul era un cosmar caci nu recunostea pe nimeni si totul ii parea asa de ciudat, oamenii tineau obiecte plutitoare in maini si copiii gustau puf de plop colorat (vata pe bat), iar spre miezul noptii focul de artificii a luminat cerul in tot felul de culori. Toti si-au atintit privirile spre cer si au inceput sa tipe de fericire, dar ea s-a speriat asa de tare incat a luat-o la fuga, lovindu-se de toti din calea ei si incercand sa-si astupe urechile ca sa nu mai auda zgomotul infiorator, dar s-a ciocnit de cineva care, daca nu o prindea de mana ar fi cazut in praful de pe drum. Era un barbat inalt, cu plete lungi si inchise la culoare, cu ochi adanci, de aceeasi culoare ca ai ei care a continuat s-o tina de mana chiar si dupa ce Sakura si-a revenit.
-(Sigur ea este, desi s-a schimbat asa de tare, ma mir ca nu este si Marcos cu ea…

Ti-e frica de spectacolul de artificii, nu ? se vede ca n-ai mai asistat la asa ceva pana acum, eu te pot ajuta sa nu-ti mai fie frica, inchide ochii !
Sonya l-a privit si i s-a parut ciudata cerinta strainului, insa desi a incercat sa-si scoata mana din stransoare nu a putut, fiind trasa la piepul strainului care cu o mana i-a acoperit ochii si cu o alta urechile si a tinut-o strans in brate.
-Acum n-are de ce sa-ti mai fie frica de nimic, esti in cel mai sigur loc in care ai fi putut sa te afli, o sa am grija sa nu te mai gaseasca altii si sa-ti umple capul de prostii. Acum nimic nu ma mai impiedica sa-mi indeplinesc destinul. Tu nici nu stii cat de pretioasa esti, Sonya, dar cu timpul vei realiza ca nu doar eu te vreau, si nu doar pentru profetie…
A tinut-o asa pana s-au risipit si ultimele focuri si toti au inceput sa plece spre casa fiindca incepeau sa cada picaturi de ploaie, abia atunci a lasat-o sa se indeparteze un pic :
-Daca nu esti de aici, unde ai de gand sa stai noaptea asta ? Nu cred ca vrei sa stai in ploaie, sigur o sa racesti si apoi cine stie ce mai poti pati, nu stii cat de periculos e sa umbli noaptea pe strazile oraselului asta ?
Sonya s-a intors incet si l-a privit pe strain :- Nu am unde sa stau si nici nu vreau sa stau in ploaie, dar sunteti doar un strain si nu pot avea incredere in nimeni fiindca nu-mi mai amintesc nimic ! a cazut in genunchi strangandu-si capul intre palme. Nu-mi amintesc nimic si nici de ce eram acolo, stiu doar vocea cuiva care a venit mereu la mine, dar apoi si el a plecat, m-a lasat singura, s-a plictisit.
-Nu se putea plictisi sa te priveasca, poate a fost altul motivul. Nu-s asa un strain si nu-s nici intr-atat de batran ca sa-mi vorbesti cu « dumneavoastra ». Daca nu ai unde sa stai in seara asta poti veni la mine deoarece am o casa foarte mare unde nu te va deranja nimeni si vei putea sa te gandesti ce vei mai face in liniste si departe de ploaie, ce spui ?
-La oferta asta ploaia nu ma mai sperie la fel de mult, nu pot accepta nimic de la un strain, mai bine ar fii sa caut un adapost in alta parte, si a vrut s-o ia la fuga prin ploaie insa strainul i-a aparut in fata. Sakura a privit in spate si apoi strainul care ajunsese atat de repede langa ea :-Trebuie sa plec, mi se pare ca nu departe de aici locuieste o cunostiinta de-a parintilor mei, o sa raman la ei, ma bucur ca v-am cunoscut si multumesc de grija.
-Sonya, ai spus ca ai uitat tot, de unde stii tu acum de cunostinte si case, daca nu vrei sa accepti ajutorul meu atunci poti ramane la un templu, din intamplare e unul in apropiere si poti ramane acolo peste noapte, sunt oameni cumsecade acolo. Acum nu mai poti refuza, bine ?
-De ce-mi spuneti, scuze imi spui Sonya ? Nici macar eu nu stiu cum ma numesc si tu ?
-Am spus asta fiindca arati ca o fata pe care o cunosteam si asta era numele ei, iar tu ii semeni foarte mult, la aspect si la comportament. Da-mi voie sa te conduc spre templu, hai.
Fata s-a lasat convinsa sa ramana peste noapte acolo, iar dimineata, cand se pregatea sa plece un sunet i-a atras atentia in mod particular, trezindu-i amintiri. A urmat zgomotul intrand intr-o curte alaturata unde a vazut mai multi tineri care se luptau folosind katane de antrenament, insa un tanar continua sa piarda si sa se faca de ras in fata celorlalti. Dupa ce a privit mai multe momente, s-a apropiat de el si i-a luat katana din maini :
-Nu asa se tine arma, in niciun caz fiindca iti ingreunezi atacurile, procedeul corect este asta, vezi ? si i-a aratat cum trebuie procedat, vrea cineva sa ii demonstrez ca se poate invinge doar tinand arma corect ? In fata i s-a aratat un baiat mai mare decat ea care a privit-o si a inceput sa rada spunand ca n-are cum sa-l bata o fata, mai ales una care n-a luat lectii de la maestrul lui, Carlos. Dupa ce a fost atacata a ripostat si doar printr-o miscare l-a pus la pamant, iar toata actiunea a fost observata de barbatul misterios din ziua precedenta.
-Bravo, Sonya, ai invatat bine sa manuiesti armele, i-a zis barbatul aplaudand-o. Nu credeam ca cineva ii poate invinge, nu dupa ce le-am zis secrete si i-am invatat procedee prin care sa castige, a privit spre ucenici care si-au plecat capetele.
-Nu stiu cum am facut asta, a fost ceva de moment, scuza-ma ca am intrat in casa ta fara sa ii cer permisiunea si sa obtin acordul tau, iarta-ma daca am procedat asa insa zgomotul mi-a trezit anumite amintiri, iar apoi am actionat din instinct.A vrut sa se retraga usor insa barbatul i-a aparut din nou in fata :
-Probabil ai aflat ca numele meu este Carlos, a fost nepoliticos din partea mea sa nu ma prezint ieri. Vreau sa iti propun un targ : iti pot oferi adapost si masa in schimbul unui singur lucru, al talentului tau de a manui lamele. Nu iti cer decat sa faci asta o singura data, pentru cineva, iar daca apoi nu vei mai vrea nu te voi forta.Daca accepti iti voi spune mai multe.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

SAKURA FESTIVAL:

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Propunerea i se parea dubioasa, la fel ca si cea de seara trecuta si a inceput sa se gandeasca, asternandu-si grijile pe figura, iar asta a fost observata imediat de ochiul experimentat al maestrului.
-N-are cum sa ti se mai para la fel de ciudat si nici de ce fiindca acum imi cunosti identitatea, stii unde locuiesc si ai vazut cate persoane ma cunosc si pot garanta pentru mine ca nu sunt deloc periculos. Fa o simpla incercare si daca iti va placea te voi mai lasa si alta data, iar daca nu n-o sa mai insist.
Desi era o propunere suspicioasa ea a acceptat si a fost condusa de o servitoare catre o camera din imensa proprietate si i s-a servit apoi masa. Timp de cateva zile nici nu l-a mai intalnit pe misterios si nici nu a mai cunoscut pe nimeni cu exceptia servitoarei foarte tacute care nu i se adresa decat pentru strictul necesar. In timpul asta Reyna observase lipsa fetei si i-a facut o vizita lui Marcos, asigurandu-l ca ea este capabila sa treaca peste orice din dragostea ce i-o poarta si de asta are grija de micuta sa, ca ii aduce mereu flori si ca ii vorbeste, ca nu e nevoie sa urgenteze misiunea fiindca ii este un sprijin real, iar minciunile ei au fost crezute.
-Acum trebuie s-o gasesc si sa vad ce mai stie, iar daca a uitat totul stiu locul perfect unde n-o s-o mai gaseasca Marcos si stiu si ce sa fac sa ii ingreunez cautarea lui. Conteaza s-o vad unde a disparut scorpia aia mica si sa scap de ea, si-a facut Reyna planul.
Intre timp Carlos gasise clientul pentru prima misiune a Sonyei si anume un bogatas care avea nevoie de paza pentru marea petrecere pe care o organiza fiindca se temea ca cineva ar putea incerca sa il omoare fiindca devenise si mai bogat in dusmani, iar maestrul il asigurase ca a gasit persoana ideala pentru a-l pazi fara sa trezeasca suspiciuni. I-a spus apoi totul Sonyei si i-a trimis in camera mai multe femei s-o pregateasca : i-au aranjat parul, au imbracat-o intr-o rochie lunga, neagra cu volane la baza si cu pantofi din aceeasi culoare, i-au machiat fata ca sa ii mascheze varsta, iar cand au terminat au condus-o spre gradina unde era Carlos.
-Arati magnific, vei face senzatie printre participanti si eu risc sa-mi pierd cel mai bun om. Esti pregatita ?
-Nu cred ca sunt potrivita, nu stiu cat de bine il voi putea apara, chiar daca nu trezesc suspiciuni printre dusmanii omului asta, el isi pune viata in mainile mele, iar daca eu…
-Stai linistita, sunt sigur de reusita !
Spre seara a fost trimisa o caleasca s-o aduca, iar cand a pasit de bratul bogatasului, un barbat gras, chelios si urat, toata lumea a ramas cu gurile cascate. L-a insotit pana in spatele incaperii unde barbatul avea aranjat un jilt pregatit pentru a-i putea observa pe toti, iar Sonya i-a stat in dreapta tot timpul in picioare.
-Tot nu pot sa cred ca te-a trimis Carlos pe tine, el nu lucra cu copii, mai ales cu fete, crezi ca te descurci tu cu o asemenea povara? De fapt nici nu-mi pasa fiindca la cati bani am platit ai face bine sa meriti fiecare banut ca altfel… si a privit-o mestecand cu pofta o pulpa intreaga de pui.
-Voi incerca, NU, voi face ceea ce mi s-a spus, nu va indoiti de asta.
Pana spre final nu a facut nimeni nimic suspect, iar garzile bogatasului se relaxasera crezand ca au scapat cand Sonya a observat doi barbati imbracati elegant care inaintau spre client, contra directiei in care se duceau ceilalti intrucat majoritatea incepuse sa plece.
-Domnule, cred ca ar cam trebui sa mai chemati pe cineva langa dumneavoastra fiindca cei platiti sa va omoare se apropie si eu nu va pot asigura atata timp cand vin mai multi in acelasi timp.
-Fetito, petrecerea s-a terminat, poate nu ai observat dar lumea pleaca si eu te-am angajat degeaba, cand ma gandesc cat m-a jefuit Carlos pentru tine…dar n-a apucat sa mai zica nimic fiindca Sonya a aparut in fata lui si intr-o secunda si-a rupt rochia scotand katana si a redirectionat un glont in tavan. A fugit din fata bogatasului inspre unul din criminali care o luase la fuga spre usa si dintr-o singura miscare i-a crestat pieptul, lasandu-l la pamant. Ochii ei cei rosii au inceput atunci sa scanteieze tot mai puternic si sa devina si mai sangerii, iar forta si apetitul pentru actiune i-au crescut. L-a observat si pe al doilea asasin platit si s-a strecurat printre invitatii ghemuiti la pamant pana a ajuns la el. Cel de-al doilea a ripostat, atacand-o cu un cutit, iar cand s-a ferit a tras cu pistolul in ea, julindu-i putin obrazul.
-Asta a fost ultima ta greseala in seara asta si in momentul acela barbatul s-a speriat si mai tare cand a observat ca rana se vindeca de la sine.
-Ce esti ? tu esti un monstru ! un monstru nenorocit si a descarcat toate gloantele spre ea, insa fata le-a oprit pe toate cu lama katanei.
-Nu trebuia sa faci asta ! s-a repezit la el si i-a aruncat pistolul, intorcandu-i mainile la spate. Nu-ti doresti in momentul asta sa dispari ? si i-a pus lama in dreptul gatului, iar cand a vrut sa il taie a fost oprita de vocea amfitrionului petrecerii.
-Destul !De aici ne ocupam noi de el fiindca vreau sa vad cine l-a trimis sa scape de mine. S-a apropiat de ostatic : Te vom tortura pana vei recunoaste, iar tu, desi nu pari, poti omori pe cineva in doar cateva clipe, spune-i sefului tau ca voi mai apela la tine de fiecare data cand voi mai avea nevoie. N-am mai vazut un copil care sa atace asa de rapid si cu atata furie, bravo !
Cand a auzit descrierea actelor ei, Sonya si-a revenit parca din transa, la fel si senzatia de pofta de actiune si straluicirea ochilor i s-a stins.(De unde am stiut sa fac asta ?s-a privit si era manjita de sange si cu rochia sfasiata, cum am fost capabila sa ajung asa de aproape de a-I omori pe oamenii astia ?)
-Va multumesc ca ati avut rabdarea si incredere in mine, o seara buna, acum eu ma voi retrage, si a fugit spre acasa. Carlos ! nu vreau sa mai fac asta fiindca atunci cand i-am atacat singurul gand era sa-I omor, nu vreau sa mai simt asta !
-Ai vrut sa faci asta fiindca ti s-a parut normal sa reactionezi cand au vrut sa atace un om nevinovat ca el. Corpul tau a actionat inainte ca macar tu sa intelegi ce se intampla, este perfect normal si iti vei da seama ca am dreptate doar cand vei incerca si o a doua oara.
-O a doua oara ? Nu intelegi ca mai aveam putin si ii omoram, doar cand mi-a interzis m-am oprit, iar cand am auzit ce spune si m-am vazut m-am simtit mai vinovata decat cei doi…Daca devin un criminal ?
-Uneori ca sa aperi o viata trebuie sa sacrifici alta, iar daca tu vrei sa te dedici apararii nevinovatilor atunci trebuie sa nu dai de banuit. Daca vrei sa continui, sa incerci inca o data, iti trebuie o ocupatie pe timpul zilei, iar cum arati ca un copil ma gandeam sa mergi la scoala.

cherry l.o.v.e. propunerea parea dubioasa, fel cea seara trecuta inceput gandeasca, grijile figura,

26.3KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

si....

22.1KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-La scoala ? Dar fetele nu au voie in scoli, ele trebuie sa invete totul pentru a fii bune gospodine, iar scoala este pentru baieti pentru a-i pregati in viata si pentru a le da cunostiintele cu care sa-si hraneasca mintea.
-Sonya, multe s-au mai schimbat, astazi fetele MERG la scoli unde invata alaturi de baieti, nu e nimic iesit din comun, chiar ma gandeam sa mergi de maine, ce spui ?Nu vei putea incepe din clasa I fiindca esti prea mare dar esti aproximativ undeva prin anul V, pe acolo te-ai putea incadra.
-Nu de maine, te rog, mai bine lasa-ma sa vad daca ai dreptate si permite-mi sa merg intr-o noua misiune, iar apoi daca este voi merge la scoala, desi mi se pare ciudata cererea ta.
Profitand de faptul ca Marcos nu o putea verifica, Reyna a continuat sa-l minta, iar Sonya a participat la tot mai multe misiuni, iar asta au adus-o tot mai aproape de aparitia personalitatii de vampir din ea, a acceptat sa mearga la scoala desi parea sa nu se adapteze, iar dupa una din misiunile sale a avut loc o transformare a sa incredibila, privita ca o ciudatenie de ceilalti colegi ai sai de clasa.
Dupa o paza mai solicitanta, a doua zi, in drum spre scoala culoarea parului Sonyei a inceput sa dispara, iar negrul sau intens s-a transformat in alb argintiu, unul dintre colegi spunandui ca « -Stiam ca esti mai mare decat noi, dar nici ca esti chiar o baba nu stiam !!! », lucru ce i-a facut pe toti sa rada de ea. Ajunsa acasa cand l-a vazut pe Carlos i s-a confesat si a inceput sa planga, dar el nu i-a spus nimic despre transformare desi stia ca foarte rar se intampla si asta cu unii dintre vampiri, ca in functie de starea generala si de sentimentele respectivului, culoarea parului se schimba :se intuneca ori se deschide spre argintiu, dar cazurile erau mult prea rare pentru a fi luate in seama.
-Carlos, tu nu iti dai seama ca eu nu stiu nimic despre mine, nu imi amintesc nimic, stiu ca atunci cand vad sangele celor pe care ii atac simt cum fierbe sangele in mine si vreau sa continui sa atac, chiar daca stiu ca este gresit, iar acum si asta, aratand spre parul sau, iar tu nu imi poti spune nimic; nu ai de unde sa stii cine sunt si de ce mi se intampla astea, cel mai bine ar fi sa incerc sa gasesc pe cineva care sa ma poata ajuta sa inteleg prin ce trec acum!
-Dar eu stiu prin ce treci fiindca nu esti singura, si eu am trecut prin asta, doar ca tu nu iti amintesti din cauza sigiliului sangelui pe care l-ai gustat. Iti voi spune totul ca sa te linistesti, (dar apoi va trebui saiti sterg ultimele amintiri fiindca dupa ce vei afla vei vrea sa il cauti pe Marcos). Pentru inceput setea ta sangvinica se datoreaza vampirului din tine, cel care asteapta sa se trezeasca. Totul a inceput cand erai mica si ai fost rapita iar cand te-am regasit, batranii au considerat ca nepotul meu e mai potrivit sa te faca sa te trezesti si sa te atraga de partea noastra, acum incepi sa iti amintesti? a intrebat-o Carlos.
-Toate amintirile imi revin acum! spuse fata privind spre inel si medalion. Unde este Marcos? Marcos,imi amintesc tot, unde esti?si a sarutat medalionul. Tu mi-ai spus cum sa te chem, vino! si a privit in jur fericita. Carlos, Marcos o sa vina sa ma vada, a lui era vocea pe care am auzit-o tot timpul acela, va trebui sa plec cu el fiindca este singurul care mai ma cunoaste, Satoki probabil a murit, el e singurul meu prieten!
In momentul in care a sarutat medalionul, Marcos a simtit ca Sonya si-a revenit si ca il cheama insa nu i s-a permis sa plece, in schimb a trimis pe cineva sa ii inmaneze un buchet mare de trandafiri din partea sa.
-Acum ca imi amintesc, s-a dat mai in spate cu cativa pasi, tu esti barbatul din padure, cel pe care l-am atacat si care...
-Vezi ca nu e bine sa stii prea multe,i-a zis Carlos aparand in spatele ei, sau sa iti amintesti trecutul? O sa il uiti imediat tot si trecandu-si mana prin fata ochilor ei i-a sters din minte ultimele momente. Acum trebuie doar sa iti treaca durerea de cap pe care ti-o da stersul memoriei, si a luat-o in brate ducand-o in camera ei. Sonya adormise si in visul ei aparuse un barbat in umbra care ii intindea o mana si o chema insa s-a speriat asa de tare ca s-a trezit confruntandu-se cu durerea de cap:-Fir-ar de ce nu stiu cine este si de ce ma striga, avea o voce asa de trista...Poate daca fac o plimbare o sa imi treaca toate gandurile astea si durerea, sa il anunt pe Carlos ca sa nu se impacienteze daca nu ma vede. Calos! Unde esti? l-a cautat prin toata casa si cand nu l-a gasit s-a hotarat sa plece ca sa se intoarca pana la lasarea serii. Ea nu stia ca atata timp cat se afla in casa vampirului nu putea fi gasita datorita vrajii care facea locul de negasit pentru altii din rasa sa acesta fiind motivul pentru care Reyna nu putuse sa o gaseasca, dar cum a iesit a si fost simtita si urmarita.

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Demon and Angel Soul
Fan anime nou

Inregistrat: acum 15 ani

ai talenti si imi place foarte mult povestea ta.Frumos frumos,nu degeaba se zice ca ai talent. Spor la scris

_______________________________________

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Acum ca te-a gasit nu o sa te mai las sa-mi scapi, o sa am eu grija sa dispari din calea mea si stiu si cum o voi face, s-a apropiat de Sonya insa cand a vrut s-o traga inspre ea i-a aparut un alt vampir care s-a indreptat spre fata:
-Florile astea sunt din partea lui Marcos in semn de bucurie ca ti-ai putut reveni, ojousama si i-a inmanat un buchet imens de trandafiri printre care fusesera strecurate si cateva grengute de cires, iar intinzand mainile, s-a intepat intr-un spin.
-Transmite-ti-i domnului Marcos ca ma bucur ca a apreciat serviciile mele insa ca imi pare rau ca nu i-am retinut imaginea fiindca...a fost intrerupta de tanar...
-Sangerati, nu vreti sa se piarda vreo picatura, iar nemaispunand nimic i-a prins palma si a supt tot sangele scurs. Asta e o metoda pe care o stiu de la o strabunica de-a mea, cel mai delicios tratament, scuze eficient este asta, iar in ceea ce il priveste pe Marcos sunt sigur ca il veti recunoaste, el va este destinul...
-Mmm, da poate ar trebui sa ma indrept spre casa fiindca, si-a tras mana din inclestarea strainului si s-a dat in spate, mi se pare ca este o ora tarzie si trebuie sa ma odihnesc pentru scoala...La revedere! si luand-o la fuga cand a privit in spate strainul disparuse insa se ciocnise de altcineva, de o femeie mai mare dupa infatisare cu cativa ani:
-Sonya, doamne daca ai idee cat te-am cautat?! Imi pierdusem orice speranta sa te mai gasesc surioara! si a strans-o puternic in brate plangand in hohote.
-Scuza-ma insa nu stiu cine esti, daca mi-ai spune poate mi-as aminti fiindca am uitat tot trecutul...
-Nu se poate sa ma fii uitat pe mine si pe intreaga ta familie si ce am patit,spuse izbucnind intr-un plans si mai haotic.Adu-ti aminte ca sunt eu sora ta,Reyna, nu mai stii ca ne-au omorat familia si acum te cauta si pe tine? Vor sa scape de noi pana la ultima persoana!
-Ce spui tu este grav dar nu-mi amintesc nimic, eu...Reyna i-a cuprins mainile intr-ale sale si a continuat s-o minta.
-Sonya, Carlos a vrut sa profite de naivitatea ta ca apoi sa scape de tine, insa in spatele intregilor rautati se afla Marcos, el e cel care s-a dat bine pe langa tine, ti-a daruit colierul si inelul, moment in care fata a observat podoabele, a vrut sa te faca sa crezi ca tine la tine,dar asta e parte din planul familiei sale de a scapa de noi...Bietul tata Satoki a fost ucis cu bestialitate de el si ca sa te pot proteja te-am inchis in cripta ca sa nu te gaseasca si ti-am inveselit atmosfera cum am putut...
-Daca stii toate astea inseamna ca tu chiar imi esti ruda? si s-a bucurat enorm cand Reyna a aprobat.
-Da, acum insa ca sa te protejez trebuie sa ma urmaresti, ai inteles? Trebuie sa te duc undeva unde vei fii protejata si unde nu te vor cauta, orice ti se va parea insa ciudat sa nu-mi pui intrebari fiindca nu-ti voi putea raspunde asa cum meriti tu. A prins-o de mana si dupa ce a pus-o sa isi tina ochii inchisi au disparut aparand apoi la marginea unei rape.
-Cum de am ajuns aici? Si unde suntem aici, Reyna, mi-e frica!
-N-ai de ce, ti-am spus sa nu pui intrebari! Acum arunca aici inelul si medalionul, asa nu vor putea sa te mai urmareasca si schimba-ti hainele tale cu astea, iar pe cele vechi arunca-le in groapa asta(sper doar sa nu simta mirosul), insa Reyna nu avea de unde sa stie ca in toti anii astia mirorul de trandafiri si ciresi se impregnase in pielea Sonyei, lucru ce o dadea de gol oriunde. Intre timp slujitorul ajunsese in fata lui Marcos si incepuse sa ii spuna ce se intamplase:
-Am gasit-o, stapane si s-a bucurat enorm sa primeasca buchetul din partea dumneavoastra desi are anumite lacune in memorie...
-Vrei sa spui ca nu-si aminteste...
-Nici nu are idee cine sunteti si cand i-am spus ca sunteti destinul ei a luat-o la fuga si...
-Ai urmarit-o sa vezi unde s-a dus micuta mea? Cum arata, ce a mai spus, cum ti s-a parut?
-N-am urmarit-o, trebuia cumva? Domnisoara este superba, o alegere intr-adevar cea mai buna, cam atat s-a intamplat, se poate sa ma retrag?si a dat semne ca pleaca insa a fost oprit si intors din drum.
-Doar asta s-a intamplat? Dar de ce s-a speriat Sonya? Cat de sigur esti ca nu ai facut nimic ca sa o sperii pe printesa mea? in vocea lui Marcos se citea neincrederea si certitudinea ca mai mult de atat se intamplase.
-Poate ar mai fii ceva, dar e neimportant.
-Asta doar eu decid, cu ce drept te-ai infruptat din sangele ei? Nimeni nu are dreptul asta decat cel caruia ii apartine si tu nu esti ala, l-a prins cu o mana de gat si l-a ridicat in aer continuand sa ii vorbeasca. Nimeni nu se atinge de micuta mea, iar pentru neobrazarea asta vei plati scump, cu viata. Luati-l si duceti-l in temnita, soarele iti va lua viata de dimineata asa ca ai noaptea sa reflectezi la fapta ta, nemernicule!!! A privit cum era luat insa nici nu se asezase bine ca a simtit mirosul sangelui din fiola pe care o avea Sonya mai puternic ca niciodata: cineva a spart medalionul, daca micuta mea a patit ceva? TREBUIE sa plec si aparand in fata Inteleptilor le-a spus problema, insa nici acum nu a primit permisiunea.

Prima avertizare pentru incalcarea regulii ce spune clar ca nu este voie cu mai mult de o poza intr-un post! editat de Shadow

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

scuze shadow am citit regulile de ceva vreme si nu mi-am mai amintit si q pozele, dar promit de acum sa nu mai pun decat o poza. Care e nr maxim de avertizari si ce se intampla cu cel care le are?

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Ni Wei Ni
Moderator

Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani

numarul maxim de avertismente este 3. la a treia avertizare se primeste bann o zi.

_______________________________________
中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃中國娃娃

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Nu intelegeti ca este vorba de fata mea? Micuta a patit ceva si trebuie sa o ajut fiindca nu as suporta sa stiu ca nu am aparat-o sau ca a patit ceva din vina mea, va rog sa ma lasati sa plec catusi de putin, macar s-o ajut. Va rog, fac orice pentru a-mi permite sa merg s-o gasesc pe aleasa mea, spuse ingenunchind.
-Ti s-a spus nu asa ca intoarce-te la treburile tale, iar fata aia nici macar nu mai e misiunea ta, nu mai e de niciun folos fiindca putem cuceri lumea si fara ajutorul ei. Este un vampir care nu mai stie nimic de viata ei, e o ratacitoare, un nimic in ochii nostri!
-Este un vampir de care nu ne putem folosi fiindca este probabil sa nu fie in stare sa ajunga sa-si foloseasca puterile la capacitate maxima niciodata!
-Uita de ea, nu e de rangul tau, in timp ce Reyna...
-Da,Reyna este mai potrivita pentru un conducator ca tine si in plus ar cam trebui sa o bagi in seama fiindca ti-a fost intotdeaua alaturi, dar sugestiile lor nu faceau decat sa il intristeze, sa il enerveze,sa il indurereze si sa-l faca sa riposteze.
-Eu nu am nevoie de Reyna! Nu pe ea o iubesc fiindca nu ea e aleasa mea, ci Sonya, iar pentru ea as face orice. Reyna nu e potrivita pentru mine, ea e cea care are o obsesie pentru mine insa eu nu o vad decat ca o simpla amica si...
-DESTUL! De cand ne comentezi deciziile? Stiam eu ca trebuia sa scapam de ea de cand a fost adormita fiindca o data stiind adevaul nu ne-ar mai fii ajutat!
-Ati vrut sa o omorati?Dar nu puteti fiindca legea spune ca nimeni nu are dreptul sa omoare un pur-sange!
-Noi suntem LEGEA! Treci la treburile tale daca nu vrei sa ne lipsim si de prezenta ta! Dispari!
-(NU VOI LASA PE NIMENI S-O RANEASCA niciodata, o voi cauta cand nu ma vor privi,doar fii puternica si cat de curand iti voi fii alaturi,MICUTA MEA!iar cuvintele sale i-au rasunat in capul Sonyei dupa ce aruncase bijuteriile.)
-Reyna, cineva mi-a vorbit, mi-a spus „micuta mea″, cine imi spune asa? Era o voce cunoscuta, o voce calma si totusi trista si indurerata...cine este EL?
-Sa nu asculti ce iti spune!!! E Marcos, stie ca ti-ai revenit si o sa vina sa scape de tine! Da-mi mana sa plecam de aici (cum de a aflat de ea?Cum de i-a vorbit si l-a auzit? E trist din vina ta, proasto, dar voi scapa de tine chiar azi! Atunci va fi doar al meu!)
Sonya i-a intins mana si dupa ce a inchis din nou ochii cand i s-a spus sa ii deschida a vazut ca ajunsese intr-o padure intunecata la poalele unui munte.
-Asteapta-ma aici, merg sa vorbesc cu niste prieteni ca sa stai la ei.
-De abia ne-am regasit, vreau sa raman cu tine, sora mai mare, ia-ma cu tine, te rog!
-In niciun caz! Adica scuze dar eu fac toate astea si tu te comporti ca o razgaiata fara sa te gandesti cate sacrific ca sa iti fie tie bine?! Totul e ca sa fii in siguranta ca sa nu te gaseasca, promit sa vin sa stau cu tine cand voi scapa de cei ce iti vor raul,crede-ma pe cuvant!
-Iarta-ma te rog, nu m-am gandit ca sunt asa o pacoste,ai grija de tine si lasa-ma pe mine.Daca ma vor asa de tare oricum ma vor gasi si ma vor termina,dar tu ai o sansa sa scapi si sa fii fericita pentru amandoua, eu ii voi abate de la cautarea ta, le voi spune ca ai murit si asa vei trai! i-a spus Sonya printre lacrimi.Eu am fost fericita atat cat am putut, dar nu te pot lasa sa te sacrifici pentru mine, insa mai viziteaza-ma din cand in cand, imi va fi dor de tine...
-Si mie, insa imbratisand-o deja se gandea la urmatorul pas, iar cand fata s-a intors Reyna deja disparuse si venise intr-o casa pe munte la doua cunostiinte. V-am adus ceva suculent si delicios, sa nu va distrati prea tare fara mine, bine? e la baza muntelui si vreau sa scapati de ea!
-Reyna, de cand n-ai mai trecut pe aici nu mai stiam nimic de tine.Cum iti merge cu Marcos? Eu il am pe Antoine, e creatia mea si ma iubeste ca l-am facut asa.
-Adica un semi vampir? Nu mai e nici om nici vampir nu e, e o corcitura nereusita! Un nimic, dar ce-mi pasa mie vreau sa scapati de protejata lui Marcos iar daca ea dispare din peisaj atunci eu il voi castiga!
-Incerci de atata timp si nu ai obtinut nimic, poate nu te place...
-BA DA! Ma iubeste insa nu o stie inca! Ai grija Zeena, ma bazez pe voi sa ma scapati de aia si daca cumva ratati, o incurcati fiindca nu-i prea place lui Marcos sa se atinga cineva de posesiunile lui.
-Dar daca afla ca noi am...nu riscam prea mult?
-De la cine sa afle cand doar noi stim? Ciao si pofta buna! si s-a facut nevazuta.
Intre timp Sonya era speriata in padure la auzul zgomotelor ce veneau din toate partile.
-Incetati! Lasati-ma in pace! Va rog! insa zgomotele erau tot mai puternice si mai apropiate cand dintr-un tufis a aparut un lup care s-a apropiat amenintator. Inapoi, mars! Pleaca!dar animalul era neclintit si vazand asta a luat-o la fuga, fiind urmarita de unul si apoi de intreaga haita. Si-a julit mainile si impiedicandu-se in radacinile unui copac batran a cazut fiind atacata de una din bestii care si-a infipt coltii in pielea ei alba, lasand sangele sa curga tot mai puternic. L-a lovit insa degeaba fiindca animalul a atacat si cu mai multa forta tragand-o dupa el.
-Simti mirosul ala? E delicios, oare cine o fii? Merg sa vad!
-Antoine, il simt dar stii ca doar eu am ce iti trebuie tie ca sa ramai vampir. Stii ca doar sangele meu are ...
-Stiu ca nu ai putut sa ma faci vampir cum trebuia iar acum fara transfuzii regulate n-as supravietui, insa, s-a apropiat de gatul ei dand o esarfa la o parte, uite in ce hal te ranesc. Nu am fost bun ca om poate nici ca vampir nu voi fii...
-Nu zice asta fiindca eu te iubesc asa cum esti, fiindca esti Antoine al meu!Nimeni nu te va lasa de bunavoie sa bei cat ai nevoie, doar eu sunt dependenta ta si tu a mea, nu suntem nimic unul fara celalalt!
-Stiu Zeena, calmeaza-ma cum doar tu stii si te voi lasa sa bei si tu din ce iti voi aduce.
-Daca pleci de ce vrei sa iti cant la pian? NU MA VEI AUZI!
-Ba da fiindca desi sunt departe iti aud bataile inimii asa ca o melodie zgomotoasa o voi auzi si mai bine, acum canta! si a disparut lasand-o sa-i priveasca plecarea de pe scaunul de la pian si indata a inceput sa rasune in munti o melodie trista de pian, melodia lui preferata.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Sonya continua sa se zbata sa scape desi stia ca este greu fara ajutor,dar si-a aimintit ca avea un cutit in talpa incaltarilor. A intins mana spre picior si l-a luat exact cand Antoine ajunsese la cativa metri de ea,insa nevazandu-l sa ii ceara ajutorul a luat cutitul si l-a infipt in gatul animalului pana in craniu,iar animalul a picat ca secerat manjind-o de sange pe haine si trezind pofta de actiune din ea. Cand ceilalti lupi au atacat-o a ripostat, ranindu-i si lasandu-l masca pe Antoine care nu-si putea crede ochilor cum din victima firava a devenit pradator. Cu fiecare lovitura ochii ii scanteiau tot mai puternic si deveneau tot mai sangerii pana cand animalele au fugit si ea a aruncat cutitul in pamant cazand in genunchi si plangand ca ajunsese sa se comporte din nou ca la petrecerea bogatasului.
-Trebuia sa ma opresc, sa ii las, dar nu am putut, nu am mai reusit sa ma opresc, tu ma crezi, nu? a intrebat intorcandu-se spre Antoine. Rochia alba pe care i-o daduse Reyna era acum rosie, mana ii sangera puternic raspandindu-i mirosul si atragand creaturile noptii din toate partile, parul i se lipise pe piept si pe maini, iar lacrimile nu mai incetau sa se mai opreasca atunci cand a luat cutitul si s-a ridicat venind schiopatand spre el. Omoara-ma! Fa-le tuturor un bine si spune-le ca am murit, ia asta si scapa-ma de chinul asta! Fa-o, te rog! Nu stiu daca ma voi putea controla vreodata si asa stiu sigur ca nu voi mai face rau, te rog! si l-a privit pana a auzit din nou vocea lui Marcos care o intreba ce a patit si daca e bine printesa lui, insa asta a facut-o si mai agitata. Antoine o privea si nu-i venea sa creada ca mai gasise un suflet la fel de nefericit ca al lui sau chiar mai chinuit si luand cutitul i-a spus:
-Nu te va durea la fel de mult... a aruncat cutitul si dandu-i parul la o parte de pe umar s-a repezit sa ii consume lichidul vietii, asa fierbinte si dulce, ca niciun altul de pana acum, mai dulce decat al Zeenei. Ii simtea bataile inimile si cum se scurge viata din ea insa nu si-a putut duce promisiunea la sfarsit, lasand-o sa i se prabuseasca in brate si privind-o cum inchidea ochii spunandu-i cu ultimele forte „de ce?″. Se simtea vinovat ca nu a continuat dar si ca a indraznit sa profite de situatie insa a luat-o pe poteca cu ea in brate ghidandu-se dupa sunetul melodiei triste care se potrivea perfect situatiei in care era acum. Se gandea ca o data cu sangele luat preluase si o parte din durerea si suferintele fetei fiindca el in mod normal era vesel, sarcastic, ironic si nu-si punea intrebari despre moralitate ca acum...

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Sonya and the pack of wolfs

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Uite ce a adus pisica acasa, Zeena! si a trantit-o pe o canapea pe Sonya si s-a apropiat de Zeena incercand sa scape de sentimentul de vinovatie. Stii, mi-e o foame...iar fata l-a lasat sa-i strapunga gatlejul la fel ca si alte dati insa acum era diferit fiindca gustul nu se compara deloc cu celalalt. Nu mai era special deloc, nu mai avea gust si nu-i aducea nicio satisfactie, asa ca s-a oprit dupa ce a sorbit de cateva ori. M-am saturat, trebuie sa nu mai fiu egoist si sa ma gandesc si la tine, spuse revenind la tipul de dinainte.(Poate chiar are legatura cu sangele lor starea mea de spririt...)
-(Ti-ai gasit o noua dependenta, ma vei inlocui in curand si nici nu o stii...pacat ca te iubesc)
-Merg s-o duc in patul de sus, poti veni sa o schimbi mai incolo, imprumuta-i ceva de la tine ca nu suport putoarea sangelui de animal si luand-o in brate a urcat cu ea scarile spre singura camera intreaga din intreaga casa fiindca vila era de fapt o ruina si cu exceptia parterului doar acea camera mai ramasese. A asezat-o cu grija pe pat, a descaltat-o, i-a dezlipit parul de pe fata si l-a intins pe perna, invelind-o cu un cearceaf inflorat cu cirese si a privit-o pana cand a intrat Zeena si l-a observat.
-I-am adus schimburi dar daca sunteti ocupati va las singuri...
-Stai, mi se pare ca esti un pic geloasa. N-ai pentru ce, nu e speciala ca tine, nici nu stiu daca este buna de ceva ca nu am gustat, insa urmele de pe gat il dadeau de gol.
-Bine acum iesi! Oare cand ai inceput sa ma minti si de ce pentru ea? Cu ce este mai buna? Daca ai stii ca minciuna ta ma raneste ai continua? A facut treaba pentru care venise si a plecat sa cante la pian desi era demult trecut de miezul noptii,iar Antoine i s-a alaturat fizic caci gandurile ii erau departe.
Somnul Sonyei nu era nicidecum linistit, continuand sa se agite intrucat il visa din nou pe acel barbat misterios care o striga si ii intindea mana, era o senzatie de neliniste fiindca nu il cunostea insa vocea lui trista o facea sa vrea sa stie mai mult. Visul ei insa s-a prelungit de data asta cand barbatul i-a trimis un nou mesaj « Ma vei vedea in fata casei daca iesi pe balcon si-ti vei aminti totul.Te astept, Sonya ! »
-Merg sa vad ce face musafirul nostru si daca are pofta de mancare o invit aici sa mancam o gustare tarzie sau macar sa o gustam, de pofta.
-Vrei tu asta ca eu una nu tin neaparat sa vad ce gust are, de fapt nici nu avem nevoie de ea... ma ai pe mine daca vrei ceva, chiar nu inteleg de ce ai adus-o aici!?
-M-am gandit sa te surprind si ca iti va placea dar vad ca nu e cazul s-o mai tin aici, merg s-o trezesc si s-o gonesc acum pentru tine, a urcat scarile in mare viteza si nici n-a mai fost atent sa vada daca Zeena mai spune ceva. A deschis usa incet si s-a indreptat spre pat continuand sa o priveasca. S-a urcat pe marginea patului imens si a inaintat incet spre capul ei continuand sa fie atent spre ochii ei care se zbateau sub greutatea pleoapelor, era intr-adevar o batalie dura si nici una din parti nu vroia sa se lase invinsa.A mai inaintat pana a ajuns la gatul ei, a dat parul la o parte si i-a cuprins gatul cu o mana tinandu-i capul si s-a apropiat sa o muste pentru a simti din nou dulceata sangelui ei, insa cand coltii aproape ca i-au strapuns pielea-i alba ea s-a trezit observandu-l cum isi lingea buzele de pofta.
-Da-te! si l-a impins asa de tare ca l-a aruncat din pat lovindu-l de perete si ranindu-i orgoliul. Pleaca din camera asta sau tip!striga fata din varful patului cat o tineau plamanii.Pleaca imediat! si s-a indreptat spre geam unde a observat o silueta intunecata in gradina.Trebuie sa fie sora mea, Reyna, salveaza-ma, te rog, vino aici!Reyna! Cum scap de el?insa silueta s-a apropiat de casa si a disparut prin peretii casei si indata a aparut Zeena in camera, atacandu-l pe Antoine.
-Zeena, inceteaza, ce ai? Lasa-ma!si a impins-o spre Sonya.
-Nu ma pot controla,Antoine, nu stiu ce fac, ajuta-ma, te rog!iar in acelasi timp Sonya a auzit aceeasi voce zicandu-i ca o va ajuta cu orice pret, dar a ripostat prinzand-o de maini pe Zeena:
-Las-o in pace pe ea, nu mi-a facut nimic, nu o folosi pe ea si nu lasa sa fie ranita, te rog, oricine ai fii tu, nu ii face rau!i-a dat drumul plangand si s-a urcat pe balustrada balconului. De fapt nu vrei sa ma ajuti ci doar sa ma ranesti, tu esti unul din cei ce ma vor disparuta, priveste-ma cum iti fac pe plac! si a sarit in gol insa o umbra intunecata a iesit din Zeena si a sarit dupa ea, facand-o sa ajunga cu bine jos.
-Esti bine? au intrebat amandoi intr-un glas insa Sonya nu a mai spus nimic si a luat-o la fuga spre padure, continuand sa planga.
-Cine sunt si ce a fost asta? De ce ma urmareste in vise, peste tot si de ce m-a salvat? Reyna, unde esti?iar imediat aceasta si-a facut aparitia.
-Ce-ai patit? Nu mai erai acolo cand m-am intors sa-ti zic ca vei sta la prietenii mei fiindca au acceptat sa te ptotejeze ei. Sunt in casa aia, aratand spre casa celor doi, ii vei indragi!
-Dar i-am vazut si unul e periculos, nu vreau sa stau acolo, vin cu tine!
-Faci ce-ti zic ca sa iti fie bine fiindca asta i-am promis tatei si n-am de gand sa nu ii indeplinesc ultima dorinta. A tarat-o inapoi spre casa celor doi si a prezentat-o ca sora ei mai mica si ca ii roaga sa aiba mare grija de ea ca de cea mai mare bijuterie. Acum mergi sus ca am de vorbit ceva cu ei! fata s-a conformat si ajunsa sus a inchis usa si a mutat un dulap in usa si altul in geam pentru a nu mai putea patrunde nimeni inauntru,iar apoi a inceput sa umple dulapurile ca sa fie tot mai greu de mutat.
-V-am zis sa scapati de ea si nu sunteti in stare? Ce asteptati sa se intample ca sa faceti ce v-am zis?
-Reyna, cineva a fost aici, a ajutat-o sa scape si m-a controlat pe mine. E vorba de un vampir puternic, nimeni altcineva nu are puterea asta decat cei pur-sange...
-Probabil e Carlos merg sa am eu grija de el ca nu cumva sa ii sufle vreo vorba lui Marcos, iar voi castigati-i increderea sa va fie mai usor sa scapati de ea!Am plecat! si a aparut in satul lui Carlos unde dupa ce a aflat unde sta a momit doua gemene si le-a adormit, carandu-le pana la casa lui. Carlos, unde esti tu vechi prieten?
-Reyna, ce surpriza, prezenta ta nu anunta niciodata un lucru bun! Ce vrei?
-Sa-ti propun un targ: tu ramai cu Sonya si eu cu Marcos, nu-i voi spune unde s-o gaseasca niciodata! Ce zici?
-Bun targul insa cu ce ocazie esti asa de generoasa?
-Asa sunt eu mereu, iar azi fiindca totul imi merge bine sunt mai generoasa decat am fost vreodata: ca sa pecetluim intelegerea ti-am adus un dar pe gustul tau- doua gemene scumpe foc te asteapta afara pe banca si au plecat amandoi intr-acolo.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Dar dorm amandoua? De ce stau asa?a intrebat el devenind suspicios.
-Au obosit asteptandu-te, hai gusta sa-mi zici cat sunt de bune...as gusta si eu, dar stii ca prefer barbatii tineri si nefericiti...Pofta buna! si a privit cum Carlos isi infige coltii in gaturile celor doua sorbind cu pofta lichidul rosiatic. Iti place, scumpule? Le-am pregatit dupa o reteta veche asa ca apreciaza, isi face cumva efectul?
-Ce mi-ai dat sa beau, scorpie? a intrebat Carlos simtindu-si membrele arzand tot mai intens. Ce ai facut de ma simt asa de...
-...slabit, secatuit de puteri sau mort? Ha ha ce repede ai cazut in capcana vulpoi batran, chiar credeai ca o sa mai las ceva sa imi stea in cale? Ce daca este taboo sa ucizi un pur-sange cand poti castiga un altul, iar la cati dusmani ai nu m-ar mira sa dea vina pe unul din ei caci nimeni nu s-ar gandi la biata de mine...mereu trista fiindca traiesc o iubire neimpartasita inca...
-Ce le-ai dat? absynt?
-Cum poti crede asta? Asa prostuta ma crezi? Le-am dat laudanum ca sa le mentina sangele cald mai mult timp si ca tu sa cazi usor in capcana. Ce spui, nu mi-a reusit de minune? Fara tine sa ii spui lui Marcos ca Sonya e in posesia mea pot sa scap oricand de ea insa inca ma mai distrez un pic, doar am timp, nu ca tine, ha ha hah. Soarele o sa ma ajute sa termin cu ramasitele tale asa ca ciao, pe niciodata! si a disparut.
Intre timp la vila lucrurile nu mergeau la fel de bine...
-Antoine, hai sa plecam si s-o lasam aici, sa nu ne mai pese de nimeni si nimic, urmeaza-ma in lume, hai departe sa vizitam locurile pe care ai vrut dintotdeauna sa le vezi!
-De ce am pleca de aici? Avem tot ce ne trebuie: un acoperis deasupra capului, unul pe celalalt, ce ne-ar mai trebui? Nimic, iti spun eu, nimic nu ne mai este necesar, doar speranta intr-un viitor mai bun.
-Cum vrei sa sper cand tu ma minti? Ai zis ca nu ai gustat dar am vazut eu urmele pe gatul ei! tipa Zeena aratand spre camera de sus. Nu te-ai putut abtine desi ma ai pe mine pentru orice nevoie ai avea fara sa conteze ora sau cantitatea, stii ca nu am zis nimic niciodata si nici n-as vrea sa incep acum !
-Atunci inceteaza fiindca discutia asta nu are niciun scop, mai bine canta-mi ceva ca sa adorm in bratele tale, ca intotdeauna.A imbratisat-o puternic si si-a culcat capul pe coapsele ei cand s-a asezat pe scaunelul de la pian, iar in casa a inceput sa rasune o melodie si mai trista, si mai amara si totusi asa de profunda...
-Reyna mi-a zis sa raman aici dar ei sunt...vampiri, ma vor ataca in curand insa nu trebuie sa le dau vreo ocazie sa faca asta...N-o sa mai ies de aici pana nu pleaca! Asta voi face, chiar de imi va fi foame nu voi da nimic la o parte si nu le voi face loc aici, asta niciodata!
De cand ramasese singura in casa cu cei doi trecusera deja patru zile, iar senzatia de foame incepea sa ii controleze gandurile Sonyei facand-o sa se gandeasca la ce ar putea sa manance pentru a mai supravietui, asa ca a inceput sa caute disperata prin camera orice ar fi putut fi comestibil, insa fara vreun rezultat. Atunci un gand nebunesc a inceput sa ii dea tarcoale tot mai des: daca ei supravietuiesc cu sange, eu de ce nu as putea? s-a privit intr-o oglinda veche si apoi a spart-o luand cel mai ascutit ciob pe care l-a trecut in viteza pe deasupra palmei. Asta trebuie sa fac, de ce sa-mi fie frica? a luat ciobul si si-a crestat palma incepand sa sangereze, si-a apropiat fata de palma si apoi a sorbit o inghititura insa gustul i s-a parut dezgustator atunci asa ca a continuat pana nu a mai simtit nimic.
Mirosul sangelui se raspandise in toata casa facandu-l pe Antoine sa devina si mai agitat decat era:
-Mirosul asta este de la sangele ei, oare ce face?
-Antoine, poti veni putin afara? l-a strigat Zeena. Priveste ce frumoase sunt stelele pe cer, uite una cade acum, puneti o dorinta fiindca ti se va indeplini cu siguranta daca iti doresti din tot sufletul. Ce iti doresti? l-a intrebat intorcandu-si fata spre el si observandu-i agitatia si nervozitatea.
-Daca iti zic nu se mai indeplineste! lasa privelistea si hai in casa, mi-e...
-...somn nu iti este ci pofta sa gusti sangele al carui miros il simti acum, nu? Va trebui insa sa te multumesti cu al meu, hai, vino sau altfel vei fii slabit.
-Nu! Asta-seara voi bea de la altcineva, trebuie sa plec!Nu ma astepta!si indepartandu-se de ea a disparut pe drumul spre satul de la poalele muntelui.
-Iti faci singur probleme...daca puteam sa te fac un vampir intreg de la inceput as fi facut-o dar n-am fost capabila decat sa-ti provoc suferinta...a intrat in casa trista si s-a aruncat sa zaca pe o canapea veche cand de sus s-a auzit un zgomot care semana cu o cazatura zdravana, insa nu i-a dat importanta.
Deasupra Sonya se prabusise fiindca nu se mai hranise de zile bune si corpul ei nu mai avea ce resurse sa mai foloseasca asa ca incepuse deja sa inchida anumite functii ale corpului pentru a o pastra in viata o perioada mai indelungata. In cazatura se lovise si lesinase avand astfel un timp pentru ca trupul ei sa poata macar sa se odihneasca cateva ore, insa nu dupa mult timp s-a trezit mergand langa fereastra si privind prin spatiul pe care nu reusise sa il astupe l-a privit pe Antoine tarandu-se fiind ranit, iar in intampinare ii iesise Zeena care imediat il lua inauntru. Intreaga conversatie a celor doi se auzea si sus astfel ca Sonya auzise ca fusese impuscat de un satean care il observase in preajma fermei sale si ca nici nu reusise sa se hraneasca pentru a spori viteza insanatosirii sale si nici nu acceptase sa se hraneasca cu ce ii oferise prietena lui.

Modificat de Nicoletame (acum 15 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Trecusera sapte zile, iar Sonya era secatuita de forte, nu se mai putea misca si abia mai respira, stand inghemuita intr-un colt al patului si in minte auzea incontinuu vocea barbatului din vis insa nu mai distingea cuvintele, astepta doar sa se stinga ca o lumanare arsa pana la capat.
-Poate ar trebui sa vedem ce mai face „sora″Reynei ca de cateva zile e foarte tacuta, oare a fugit?
-Nu cred fiindca i-am auzit pasii, probabil se ascunde si asteapta sa ne atace, nu stim cum va reactiona, aminteste-ti ca ni s-a zis sa avem grija cu ea ca este periculoasa!
-Daca iti este frica Zeena, da-mi mana si o sa am eu grija sa nu mai patesti nimic, si tinandu-si mainile stranse au urcat la etaj insa nu au putut deschide usa de greutatea dulapului de la intrare. Antoine s-a dat mai in spate si izbindu-se de cateva ori mai puternic a reusit sa mute dulapul atat cat sa intre, iar odata ajuns inauntru a deschis usa larg si a vazut-o intr-un colt, palida, cu sange pe jos si pe haine, fara sa ii auda foarte bine bataile inimii.
-Are pulsul foarte slab, ce putem face ca sa isi revina? Zeena ajut-o! a privit neputincios cum Zeena s-a apropiat nestiind ce sa faca.
-Este om, poate daca ar manca ceva i-ar fii mai bine sau poate e deshidratata, nu stiu decat ca in ritmul asta se va duce in cateva ore.Antoine? Antoine, unde ai disparut? degeaba l-a cautat ca nu il putea gasi fiindca plecase sa caute mancare pentru sufletul chinuit. Culesese cateva fragute, zmeura, alune, cirese si alte fructe si isi umpluse gura cu apa de la un izvor astfel ca atunci cand s-a intors gestul lui a socat-o pe Zeena: s-a aplecat usor deasupra fetei ei si lipindu-si buzele de ale ei i-a dat sa inghita apa rece. Apoi a stors fiecare fruct in parte pe buzele ei, zeama scurgandu-se apoi pentru a o hrani.
-Asta nu va fi de ajuns, oare ce mai pot face? a intrebat-o ingrijorat pe partenera sa insa aceasta i-a dat un raspuns scurt:
-Nu-mi pasa, sa moara! si a iesit din camera, refugiindu-se intre notele pianului.
-Nu pot sa cred ca nu-ti pasa de ea! Macar sa isi revina si apoi nu-mi mai pasa insa vreau sa-si revina fiindca nu-mi plac cadavrele, nu in casa.
Desi spunea asta nici macar el nu-si credea vorbele insa spera ca zicandu-le cu voce tare va obtine rezultatul dorit. S-a apropiat de fata Sonyei si i-a lovit incet obrajii, cat s-o faca sa-si vina in simtiri si ar fi putut sa se intample orice in jurul lui atunci ca nu i-ar mai fi pasat, iar recompensa a venit atunci cand ochii Sonyei s-au deschis lasand sa se vada de un rosu intens si sa ii priveasca pe cei ai salvatorului ei. Nu a izbutit sa spuna vreo vorba decat sa il priveasca de cateva ori pana i-a revenit culoarea in obraji si a adormit cu palma ei intr-a lui. Asta era pentru Antoine cel mai mare dar pe care il primise, respectiv acela de a salva o viata pe care nu demult dorise s-o consume. Si-a tras usor palma dintr-a ei si s-a strecutarat usor din camera lasand-o sa doarma linistita si dupa ce i-a aruncat o ultima privire, pentru siguranta, a plecat dupa Zeena.
- Zee, ce ai contra ei? De ce ai zis ce ai spus sus? Chiar asta iti doresti sau ai alte motive pentru care...
-Chiar si tu stii ce trebuia sa-i facem si acum ce am ajuns, protectorii ei? nu e ca un caine sa il poti pastra daca ti se da voie, este cea despre care ne-a spus Reyna sa scapam fiindca altfel nu ii va fi bine niciunuia din semenii nostri! Vrei sa ai pe constiinta moartea intregii specii dintr-un capriciu?
-Ai aruncat o privire sa o vezi? Nu are cum sa fie bestia de care ne-a tot zis Rey, nu e posibil, daca e asa de puternica cum de era sa moara? Eu nu te mai inteleg, i-a spus fetei privind-o confuz si asteptand reactia ei.
-Aveam dreptate, te voi pierde, i-a raspuns dezamagita indreptandu-se spre pian insa Antoine i-a aparut in fata, oprind-o.
-Lasa-l naibii de pian, il vei avea pentru eternitate insa sansa de a lua o decizie importanta nu e la fel de usor de intalnit, o decizie care poate schimba lumea si poate salva vieti...
...NU! NU VA SALVA NIMIC! Deja mi-a luat ce imi era cel mai important asa ca nu imi mai pasa, deja te-a schimbat si a reusit asta fara sa iti spuna o vorba, iar eu am incercat atat si nu am reusit nimic! Ce rost are eternitatea daca nu te poti bucura de ea, daca nu reusesti sa iti apropii ce iti doresti si adori, oare viata mai are vreun sens atunci cand ai pierdut iubirea? s-a asezat din nou la pian si a inceput din nou sa cante o melodie trista cum nu mai cantase niciodata, iar notele sale s-au raspandit in intreaga casa si in padurea invecinata facand pana si animalele sa jeleasca durerea ei.
-Nu vrei sa ma mai intelegi Zee? Eu iti voi fii alaturi mereu, nu conteaza de cate ori ne vom mai certa ori ne vom mai impaca fiindca noi nu putem sta separati...suntem ca doi frati si unul fara celalalt nu valoreaza nimic.
-Eu nu vreau un frate, Antoine!!! Nu asta imi doresc si nu asta mi-am dorit cand te-am facut sa devi unul de-al nostru, un vampir. Eram sigura ca daca cineva te facea bine de pe patul de moarte ii vei fii vesnic recunoscator si o vei iubi fiindca vei stii ca asta si-a dorit, insa tu esti asa de prost si eu asa de credula si usor de dus cu presul... pentru o mangaiere de-a ta as fii facut orice, pentru o simpla privire as fi renuntat la tot, dar tu nu vezi asta! si a inceput sa apese clapele cu tot mai multa furie zgomotul trezind-o si pe Sonya care, dandu-se incet din pat a iesit pe hol pana la scari si i-a socat pe amandoi: parul ei de un negru intens era acum de un argintiu stralucitor si parea si mai lung decat inainte, iar fata i se albise complet lasand doar un roz pal in locul obrajilor rumeni. I-a privit pe amandoi si coborand scarile s-a apropiat de Zeena:
-Plec de dimineata, nu vreau sa va mai certati din cauza mea, nu vreau sa suferi din cauza prezentei mele... iarta-ma ca ti-am pricinuit atatea probleme si, n-a mai apucat sa termine de zis ca s-a trezit cu o palma peste fata.
-Acum faci pe mironosita? Cu ce te ajuta tot teatrul asta? L-ai castigat deja, ia-l si lasa-ma singura,, lasati-ma amandoi, sunteti niste nerecunoscatori!! Afara! a inceput sa planga cerandu-le sa plece dar simtindu-se imbratisata de Antoine s-a calmat si s-a alintat in bratele sale uitand parca totul. Sonya a profitat ca nu era privita si a iesit afara vantul facandu-i parul sa fluture in toate partile mirosul ei de trandafiri si pe cel al sangelui pe care toti il vroiau, atragand tot mai multe creaturi in fata casei, bestii cu ochii rosii ca ai ei care venisera sa se infrupte din licoarea miraculoasa, iar ea si-a muscat un deget lasand sangele sa curga la picioarele ei si privind cum se aduna toti innebuniti de miros.
-Asta vor toti? a intrebat ea. Ce este asa de bun incat sa iste atatea lupte, suparari si plansete? Poate si EL a venit tot pentru asta, spuse fata bagand degetul in gura si sorbind. N-are niciun gust, pentru ce luptati, prostilor? a intrebat ea enervandu-se, poate pentru voi doar asta insemn? Reyna, vino aici surioara si scapa-ma de necazuri!
Zeena incepuse sa rada vazand spectacolul asa ca Antoine a lasat-o si a fugit la Sonya apucand-o de mijloc si tragand-o in casa a inchis usa in fata bestiilor care au inceput sa scrijeleasca in lemn si in zid ca sa intre. Sonya l-a privit nedumerita si apoi a inceput sa zambeasca: -Tu ai fost cel mai destept, m-ai pastrat doar pentru tine, nu? Daca asta ai vrut, asta primesti, i-a spus aratand mana insangerata, ia-l pe tot, nu am nicio trebuinta de el, a completat fata ca in transa.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

In timpul luptei merge acest fundal sonor

_from=QL sau

_from=QL

-Nu te las sa faci asta, nu dupa ce m-am luptat sa te salvez fiindca esti exact ca mine, un suflet chinuit si nu stii pentru ce tocmai tu ai fost ales sa suferi dintre atatia oameni, de ce te-a ales soarta sa se joace cu tine si cu sentimentele tale!?! Sa nu te prind ca ii mai ceri cuiva sa scape de tine fiindca voi fii acolo sa te fac sa te razgandesti! a privit cum figura ei se umple cu culoare din nou, la fel si parul si a prins-o imediat in brate cand a vazut ca lesina, ducand-o iar in patul ei. Poate acela a fost momentul care a facut-o sa nu se mai teama de strain si de niciun vampir fiindca realizase ca eternitatea este pentru ei ca o moarte lenta, ca o dezumanizare cu pierderea dorintei de a face lucruri noi, de a mai simti ceva.
-Teatru de doi bani! a strigat Zee intorcandu-se la melodia ei, insa spre dimineata, cand cei doi vampiri abia adormisera, Sonya iesise si se strecurase afara, ajungand intr-o incapere numai din sticla, cu multe plante uscate, vestejite ori pe punctul de a pierde batalia pentru a ramane verzi si a inceput sa le ude cu apa de la un izvor din apropiere, iar cand s-a intors de la flori cu fata spre parau l-a vazut pe Antoine stand in usa.
-Cu ce te pot ajuta?s-a oferit el.
-Ma descurc singura, incerc doar sa le fac sa-si revina, asa cum ai facut tu aseara cu mine, sau a fost un vis fiindca unele amintiri sunt asa de confuze...
-Nu te mai chinui, asteapta aici, sa nu pleci nicaieri, m-ai inteles?
-Nu e nevoie sa imi repeti, si imediat ce el a plecat a auzit din nou vocea lui Marcos „Nu te da batuta si te voi gasi sa-ti fiu alaturi, asteapta-ma″, lucru ce a speriat-o, facand-o sa scape galeata pe jos. Antoine se dusese sa se hraneasca din nou cu sangele Zeenei pentru a-i arata Sonyei ce ii promisese, iar o data intors abia daca si-a apropiat palma de o planta si aceasta s-a si inverzit la loc, si a facut la fel cu toate, spunand ca este un dar pentru ea, dar cand a terminat unele deja incepeau sa se vestejeasca la loc asa ca a vrut sa plece sa se mai „aprovizioneze″ insa fata l-a rugat sa ii arate toata gradina fara sa stie ce se intampla in casa unde Reyna aparuse.
-Ce surpriza sa ne vizitezi asa de curand, Reyna, ce s-a intamplat?a intrebat citind nervozitatea de pe fata ei.
-Cand v-am dat-o ce v-am spus? Ca o vreau moarta si totusi ea e bine mersi distrandu-se!
-Antoine s-a atasat de ea si...
-Ce dragut! Asta ar trebui cumva sa ma impresioneze pana la lacrimi? Marcos a vizitat-o o data deja si a fost prins aseara cand incerca sa ajunga din nou la ea. The Elders au hotarat sa il intemniteze un an pentru nesupunere, iar asta inseamna ca il voi vedea si mai rar, totul fiind vina voastra! Asa ca, ca sa fim chit, nu de alta,a zis apucand-o de gat pe Zeena si strangand cat putea, am venit sa ma razbun, iar tu mi-ai picat in mana, ghinion. S-a repezit la gatul ei fara sa ii pese de rugaminti sau plansete si a supt toata vitalitatea pana ce in urma Zeenei nu mai ramasese decat o mana de cenusa. Asta-ti trebuie daca nu m-ai ascultat, iar de dorul tau va muri si prostul ala! Ha ha hah si a disparut.
-Daca vrei sa vezi ceva si mai incredibil asteapta-ma pana ma intorc de la Zee si iti voi arata cum inverzeste intreaga gradina! i-a spus incantat si emotionat Antoine fugind spre casa insa inauntru nu a mai gasit-o pe Zee in casa asa ca a incercat sa o contacteze telepatic, insa nici asa nu a putut da de ea, iar un strigat puternic, ca de animal s-a auzit din vila, facand-o pe Sonya sa vina cat mai repede ca sa vada ce patise Antoine.
-Esti bine? Ce s-a intamplat? Ti-am auzit strigatul din gradina si...
-Nu mai este!
-Cine nu mai este ? Ce s-a intamplat ?
-A luat-o nenorocita ! S-a tinut de cuvant si doar pentru ca nu am facut ce a vrut ea ! a strigat el cat a putut de tare privind-o pe Sonya. Ne-a zis sa facem ceva si eu nu am vrut, i-am impus si lui Zee sa nu ii punem planul in aplicare, desi ea mi-a zis ca o cunoaste, ca stie ce ii poate pielea ! E VINA MEA ZEE ca nu am avut incredere in tine, iarta-ma !si a inceput sa planga peste cenusa.
-Cine ce ti-a spus Antoine ? Zi-mi cum te pot ajuta, te rog ! si a incercat sa se apropie de el insa a fost impinsa cu putere.
-Nu te mai apropia de mine ! Din vina ta ea este moarta acum ! Surioara ta este vinovata de ce i s-a intamplat, si acum ii simt mirousl ei, a ramas aici, nu ai plecat de mult, nenorocito ! Eu te voi omori si nici nu-mi va mai pasa ca esti o pur-sange, vei muri de mainile mele !a tipat cat a putut de tare ca sa fie sigur ca mesajul ajunge, primind in schimb raspunsul scorpiei.
-(Chiar crezi ca ma poti atinge ? Nici ea nu a fost o piedica pentru mine, crezi ca tu vei putea ? Te pot strivi ca pe o musca, esti o greseala si pentru greseala de a te naste a trebuit sa platesca si in plus nesupunerea voastra a trebuit pedepsita ! Ma voi intoarce si pentru tine si pentru bestia care il tine pe Marcos departe de mine ! Voi scapa de orice piedica din calea implinirii viselor mele si nu-mi va pasa nici de reguli, nici de legi si nici de cine va trebui sa piara !Asteapta-te sa ma vezi cat de curand, cand te vei astepta mai putin !)
-Apari, nenorocito ! Arata-te daca vrei sa iti termini treaba !a spus furios.
-Cu cine vorbesti, Antoine ? Cu cine vrei sa termini si ce ? a intrebat fata nemaintelegand nimic. Spune-mi ca sa te ajut ! si s-a apropiat de el insa a fost confundata cu Reyna si s-a trezit lovita puternic la pamant, cu o buza sangerand puternic.Si-a sters sangele si ochii au inceput sa ii scanteieze puternic la vederea culorii rosiatice, nu a mai simtit durerea si vampirul din ea s-a trezit furios. De ce ai facut asta, Antoine ?a intrebat apropiindu-se de el in mare viteza.
-N-am de ce sa iti dau nicio explicatie ! Nu tie si nimanui !
-M-ai atacat fara motiv, trebuie sa platesti ! si apropiindu-se a simtit o noua prezenta, a privit in sus si a observat-o pe Reyna sprijinindu-se de o coloana si abtinandu-se sa nu rada.
-Ce bine, acum imi usurati munca, ce prosti sunteti amandoi !
-Reyna, ce placere ca ne vizitezi, exact razvratita pe care vroiam s-o vad ! a rostit cu ura Antoine.
-Ma bucur ca simpla mea prezenta te incanta, incapabilule ! Nu ai fost in stare sa iti indeplinesti misiunea, stii ce meriti, nu ? Sonya, omoara-l fiindca a incercat sa te ucida ! El a ucis-o si pe Zee, buna mea prietena si a incercat sa dea vina pe mine, sa te faca sa crezi ca eu sunt o criminala, insa priveste-i mainile ! Priveste-l si-ti dai seama ca el a facut toate astea ca sa castige puterea unui pur-sange, al tau !
Sonya a privit cand spre Antoine, cand spre asa-zisa ei sora si deodata a disparut.
-Vezi ce surioara ascultatoare am ? sigur s-a grabit sa faca rost de o arma ca sa… ce faci aici ? a intrebat tematoare cand a observat-o pe Sakura in spatele sau cu o bucata din oglinda sparta atintita asupra ei.
-Te ascult, « surioara », fac asa cum m-ai invatat tu, scap de cei vinovati ! Ce sfat imi dai ? a intrebat-o strangand tot mai tare ciobul.
-Scapa de cel ce a ucis-o pe Zee ! si nici nu a apucat sa mai spuna vreun cuvant ca a simtit impulsul fetei de a o ataca si a sarit de sus, aterizand in picioare in dreptul lui Antoine, care fara sa stea pe ganduri a prins-o cu putere de brate. Lasa-ma in pace, criminalule !
-Tare ai vrea sa fugi, insa nu poti, asa cum nici ea nu a putut ! Am vazut tot, Reyna, atunci cand Antoine m-a impins am vazut cum i-ai luat toata viata ! Nu crezi ca cineva trebuie sa plateasca pentru disparitia celei care m-a gazduit ?
-Ce ai vazut ? Vampirul din tine…
-…tocmai l-ai trezit, nu se mai putea odihni si a venit cu forte proaspete insa fara amintiri…le voi recupera in timp ca doar am o eternitate sa aflu cine este de vina pentru tot !a plutit usor de langa coloana pana in dreptul lui Antoine. Vrei tu sa faci onorurile, i-a spus tanarului intinzandu-i ciobul insangerat ? Sangele unui alt pur-sange o va omori, stiu sigur desi nu stiu de unde sau ma poti lasa sa ma joc putin cu ea…ca intre « surori », nu scumpa mea ?
-Inceteaza cu jocul asta, acum vorbeste bestia din tine, nu tu, Sonya, nu cea pe care o cunosc eu ! a spus un pic speriata, Reyna, nestiind ce sa creada despre noua Sakura.
-Poate ar trebui eu sa fiu cel care ii plateste pentru ce a facut, Zee era totul pentru mine asa ca eu ar trebui sa ii platesc cu aceeasi moneda ! si a intins mana dupa ciobul ascutit, insa profitand ca stransoarea scazuse, vampiroaica s-a tras cu forta si a fugit in cealalta parte a incaperii.
-Nu va asteptati sa fac asta, nu ? si a inceput sa rada insa nu pentru mult timp fiindca fata s-a apropiat in viteza si a infipt ciobul in mana ei, cu cata putere avusese, astfel ca s-a spart si doar o bucata ramasese inauntru. Nu am de gand sa stau sa ma omorati voi cand vreti fiindca eu voi fii cea care va omoara si a disparut lasand in urma doar cateva picaturi de sange. Disparuse si aparuse cat mai departe de ruina de pe munte fiindca nu vroia ca proaspatul vampir sa o urmareasca si si-a scos ciobul din mana, observand ca unde sangele Sakurei ii atinsese carnea se innegrise si o ardea foarte tare. Nenorocita, cum poate sa aiba atata putere desi nu are nici macar cateva zile ca sa se obisnuiasca cu toata forta de care e capabila acum…sa fii stiut Marcos ca asta este forta ei, sa fii mizat pe asta ca sa ii de ape Intelepti la o parte ? Sigur asta trebuie sa fie si atunci incearca s-o convinga sa vina de patea lui, abia acum ii inteleg eu comportamentul vis-a-vis de mine…face asta ca totul sa fie mai real, sa pice in plasa, stiam eu ca nu este in stare sa faca asta ! Merg chiar acum sa il vad in temnita lui si sa-i fiu alaturi fiindca are nevoie de mine ! si imediat a aparut la portile inchisorii in care era tinut si dupa ce a primit permisiunea s-a indreptat spre incaperea lui, foarte fericita.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Reyna, ce cauti aici ? Nu ai reusit sa o aduci si pe Sonya ? Am simtit cum si-a revenit si sunt sigur ca si ei ii este dor de mine, ai lasat-o cumva mai incolo ca sa ma surprinzi ? si a incercat sa vada daca mai este cineva pe coridor insa nu a observat pe nimeni, dezamagit.
-Nu a venit cu mine, nu a vrut sa vina sa te vada fiindca in timpul cat ai lipsit te-a uitat si a gasit pe altcineva…nu la fel de important ca tine, adica pe cineva care nu are la fel de multe responsabilitati ca tine, ma intelegi, nu ?
-Vrei sa spui ca nu ma mai stie ? Am simtit ca nu mai are nici inelul si nici colierul, ce a facut cu ele ?
-Le-a considerat urate si le-a aruncat, am rugat-o sa mi le dea mie ca sa ti le inapoiez si mi-a zis ca nimeni nu isi doreste podoabe asa de urate si de lipsite de bun-gust…scuze, dar astea sunt cuvintele ei, imi pare rau ca gandeste asa…
-Nu avea ea cum sa spuna cuvintele astea, a fost incantata prima oara cand i le-am daruit, nu se poate sa fii spus asta…singurul motiv pentru care zilele aici nu mi se mai par asa de lungi si de negre este ea, iar tu imi zici ca nici nu ma mai recunoaste…
-Ca sa vezi ca s-a intors impotriva noastra, uita-te la asta ! si i-a aratat mana ei ranita. Vezi ce a putut sa-mi faca ? I-am zis ca vin din partea ta ca sa o protejez de cei care ii vor raul si mi-a spus ca nu are nevoie de nimic ce vine din partea ta si m-a atacat, l-a pus si pe cel cu care sta acum sa ma atace, dar am reusit sa scap, vampirul din ea s-a trezit si este incredibil de rapid si de furios, vrea sa scape de noi toti si sa creeze o noua rasa de vampiri foarte puternici, precum ea, pe care sa ii faca sclavii ei. Nimeni nu ii va putea sta in cale la forta pe care o va avea atunci, crede-ma ca mi se face frica doar gandindu-ma la ce poate face…
-Stai linistita, asa cum am reusit sa ma apropii de ea prima oara o voi face din nou si daca puterea o va face sa o ia razna va trebui sa ii pun capat…desi ultimele cuvinte le-a zis intristat puternic si indurerat.
-Iti voi fii alaturi si atunci, ca pana acum, nu trebuie sa te mai temi de ea fiindca te voi ajuta sa o distrugi daca …
-Nu e nevoie sa continui, stiu ca imi vei fii alaturi, iarta-ma daca nu te-am apreciat pe cat meriti, ar trebui sa iti fiu recunoscator pentru ca ai incercat sa imi deschizi ochii, insa nu am vrut sa vad… si a intins mainile printre zabrele ca sa o imbratiseze.
-(Perfect, m-a crezut…inca putin timp si cand va iesi va trebui sa ii demonstrez ca am dreptate, trebuie sa vad cum fac asta…

Pacat ca mai ai cateva luni de stat aici, ca altfel te convingeai de cum este ea acum si reuseai sa iti pui planul la punct…
-Nu voi mai sta intreaga pedeapsa, au mult prea mare nevoie de ajutorul meu si in doar o saptamana voi iesi de aici ! Vreau sa dam o mare petrecere cand voi iesi, vreau sa te ocupi tu de aranjamente ! Vreau sa ii inviti pe toti vampirii pur-sange pe care ii cunosti si pe cei nascuti vampiri, jumatatile sa pazeasca incinta, sa gasesti cea mai luxoasa sala si sa fie cea mai mare ca sa incapem toti, vezi sa aiba si balcoane de unde sa pot observa totul fiindca nu doresc sa ma amestec cu plebea. Cand voi avea chef sa vorbesc cu cineva il voi chema in balconul meu, iar abia la final ma voi alaura si eu lor. Sa te imbraci cat mai elegant si mai spectaculos fiindca voi face un anunt foarte important si vreau ca tu sa-mi fii alaturi, ai inteles ?
-Sigur ca da, voi face totul asa cum iti doresti tu, nu e nevoie sa imi repeti fiindca stii cat de capabila sunt sa execut ce imi spui tu.
Reyna a mai ramas cateva momente pentru a afla toate poftele si cerintele lui Marcos, in timp ce Sonya devenea constienta de ce este, de ce putere are si de cine ii este dusman, insa amintirile nu ii reveneau…
-De ce nu reusesc sa imi amintesc totul ? De ce nici acum cand Reyna a zis ca vampirul din mine s-a trezit eu nu reusesc sa-mi amintesc nimic de cand am iesit din sicriul de cristal ? Ar trebui sa imi amintesc totul si nu reusesc sa-mi explic cum de pot eu sa vad ce ai patit tu, sa simt durerea pe care ai simtit-o tu cand ai suferit ? De ce o data cu puterea asta vine si suferinta asta ?s-a asezat pe canapea, jumatate atarnand si a inceput sa priveasca in gol, fara ca macar sa observe ca Antoine se apropia de ea.
-Asta simti la inceput, te vei obisnui, vei vedea ca este greu cand nu ai pe nimeni sa iti zica cum sa reactionezi in momentele astea, dar daca vrei eu pot sta cu tine pana vei ajunge sa iti controlezi puterea asta pe care ai dobandit-o…Asta a facut Zee cu mine pana am acceptat ce am primit…ea a reusit sa ma convinga sa accept ca am devenit un semi-vampir, ca a trebuit sa fac anumite lucruri care nu sunt acceptate de societate, pana cand ea… nu mai conteaza nimic acum, tot ce stie este ca tu trebuie acum sa iti accepti destinul tau de pur-sange, un vampir care va putea sa decida vietile celorlalti si va fii promisa unui alt pur-sange…
Afirmatia lui a trezit-o din visare :
-Fara sa il pot alege pe cel alaturi de care sa imi petrec eternitatea ? Cum adica sa dispun de vietile celorlalti ? Nu am dreptul asta !?!
-Nu stii multe, la fel cum nici eu nu stiu sa te invat multe, iti spun doar ce stiu, iar restul va trebui sa il prinzi pe parcurs, intelegi ?
-Si ce ar trebui sa stiu ?
-Voi, cei puri aveti multe drepturi fata de ceilalti, aveti alte puteri in plus si din sangele vostru puteti creea alti vampiri, nu pur-sange dar nici semi, puteti face…
-Ceea ce a vrut Zee sa te faca pe tine ? Nu trebuie sa te invinovatesti nici tu, nici ea, considera-l ca pe cel mai de pret dar din partea ei, acela de a te scapa de durere, imagineaza-ti cat te-a iubit daca…acum imi amintesc ca si pe mine ma asteapta cineva… tre sa fug ! si a urcat scarile cat a putut de repede si s-a avantat asupra balconului sperand sa vada umbra, dar nu era acolo. A continuat sa priveasca minute in sir pana ce a urcat si Antoine langa ea. Crezi ca va mai veni, acum ca sunt un monstru ?
-Nu esti un monstru, niciunul nu suntem, trebuie doar sa ne acceptam si cu slabiciunile noastre… daca va vrea sa te mai vada va veni, nu-ti pot promite nimic fiindca nu stiu, desi mi-as dori ca macar tu sa fii fericita…
-Jura-mi ca vei face totul ca sa fii fericit, sa nu-ti pese de nimic altceva, te rog jura-mi ! a spus fata intorcandu-se spre el. Eu il voi astepta pe EL, chiar de nu va mai veni, nimeni nu ma va convinge ca un altul imi este promis, ca trebuie sa respect vreo regula…tu fa tot posibilul sa fii fericit, iar eu te voi ajuta pe cat voi putea fiindca m-ai ajutat, desi ai pierdut mai mult decat ai obtinut…
-Daca vrei sa-ti jur asta, jura-mi si tu in schimb ca daca EL totusi nu va aparea ii vei acorda o sansa celui care ti-o va cere, sau daca il vei recunoaste candva lupta pentru el, nu-l lasa nimanui daca tii atata la el !
-Promit ! Numai sa faci si tu ce ti-am zis, trebuie sa iti vezi de viata oricat de greu ti-ar fii la un moment dat ! a privit in departare si i s-a parut ca zareste ceva, s-a uitat mai atent si a observat un barbat venind pe drumul ce duce aspre vila. Vezi ? S-a intors, acum nu mai mi-e frica de nimic ! si a sarit peste balcon, aterizand in picioare si a luat-o la fuga spre strain strigand ca il astepta, insa apropiindu-se a vazut ca nu schita nicio reactie si-a dat seama ca nu este cel pe care il astepta si s-a oprit.
-Asta, aratand spre un plic si un trandafir negru, este invitatia la petrecerea data anual in cinstea celor mai puternici, iar anul asta ai fost invitata, tu si insotitorul tau semi-vampir, din curtoazia lui Marcos.
-Marcos ? El ne-a invitat ?a intrebat ea entuziasmata insa i s-a raspuns cu aceeasi raceala, aruncandu-i-se invitatia pe jos.
-Da, Marcos este cel care v-a invitat.
Fata s-a aplecat sa ridice invitatia, insa cand s-a ridicat curierul disparuse. A deschis plicul iar invitatia era foarte formala, era generalizata, fara sa se specifice numele, doar pe plic, scrijelit in graba ; a privit trandafirul asa de inchis la culoare si atingandu-l a vazut ca incepe sa se inchida, sa se transforme in boboc, asa ca a fugit strigandu-l cat putea de tare pe Antoine ca sa ii arate ce reusise, insa el nu era in casa, lucru ce a nelinistit-o, mai ales ca nu lasase niciun mesaj si nici nu ii spusese nimic. A asteptat stand pe scaunul de la pian, cu trandafirul asezat in fata ei, privindu-l insistent, cand prin minte i-a trecut sa incerce sa cante la pian insa desi apasa clapele niciun sunet nu iesea. A deschis capacul si a privit ramanand uimita de faptul ca in interior nu erau niciun fel de corzi, nu era nimic, interiorul era gol…
-Si totusi cum de reusea Zeena sa faca sa iasa muzica daca nu exista nimic in interior ? nu a mai apucat sa se intrebe nimic fiindca a auzit zgomot la usa, iar deschizand l-a vazut pe Antoine cazut. Ce ai patit de esti insangerat ? Esti ranit ?a intrebat fiind foarte speriata.
-Nu am nimic, am fost pana in satul de la poalele muntelui sa ma hranesc…si cred ca m-au confundat cu un hot fiindca au aruncat cu pietre si au tras cu sageti…
-Cum ? Cum sa te atace daca nu te-au vazut bine ? Cum au putut ataca pe cineva pe care nu-l cunosc si nici nu-l disting in intunericul noptii ? Au innebunit ?si-a pus mana deasupra uneia din ranile sale, iar apoi cand a dat-o la o parte ca sa se sprijine si sa il ridice a vazut ca nu mai era nimiun fel de semn in acel loc. A disparut, ai vazut ? a intrebat ea fericita, insa cand a facut la fel cu o alta rana nu acelasi a fost rezultatul.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Trebuie sa ai energie ca sa poti sa-ti folosesti puterea, altfel degeaba stii cum sa procedezi.
-Si cum fac rost de energie ? Trebuie sa dorm ? a intrebat curioasa.
-Si din asta, insa singura modalitate de a capata energie este sa te hranesti…nu stiu cat iti va placea si a intins mana insangerata spre ea, asta este hrana nenorocitilor, a noastra !
-Dupa asta ai fost in sat? De la ce ai vrut sa obtii ce iti trebuia? l-a intrebat ea cuprinzandu-i capul in palmele ei fierbinti. Spune-mi! Daca ti-a trecut cumva sa il obtii de la vreun om... mai bine lasa, si-a dat mainile la o parte si a intrat in casa fara sa mai zica ceva si a urcat sa priveasca intunericul din balcon.
-E bine ca nu m-ai lasat sa continui, ai fi regretat ca m-ai aparat astazi... a privit spre balcon si a observat-o sarind si luand-o la fuga spre padure fara sa se uite inapoi. Stai, e...periculos, dar vorbele sale nu au mai ajuns la ea, a putut doar sa observe cum in intuneric s-a transformat in vampirul cu par argintiu si cu o pofta imensa de a distruge.
-(Nu am de gand sa il mai las sa se expuna la vreun pericol de acum incolo... daca va fii nevoie il voi lasa sa guste sangele meu si asa va putea deveni un vampir complet, va deveni ceea ce Zee a vrut si ceea ce el si-a dorit de atata timp.) A simtit miscare in jurul sau, dar nu reusea sa se concentreze si sa vada in ce directie era prada dorita, s-a uitat cu multa atentie pana a observat doi iepurasi care o luasera la fuga si indata i-a urmarit si i-a prins, curmandu-le suferinta. A aparut apoi in doar cateva clipe inapoi in vila si s-a indreptat cu prada spre o masa, lasand-o acolo; a apucat o lama si a scurs lichidul in doua cupe pentru a i le servi lui Antoine.
-Astea sunt pentru tine, a spus indreptandu-se spre pianul la care se asezase si i-a intins pe rand fiecare recipient. La inceput a privit cu dezgust sangele sacrificat de ea, insa i-a facut pe plac si le-a inghitit pe nerasuflate, iesind apoi afara pentru a da afara tot. Ura mirosul de animal ce plutea in jurul sau, pe cel de criminal al noptii...si a facut totul ca Sonya sa nu realizeze ca gestul sau fusese in van.
-Niciodata nu voi accepta sangele de la un animal, singurul care-mi asigura energia era cel pe care Zee mi-l dadea ori de cate ori era nevoie... dar ea nu mai este, iar Sonya...ei nu-i pot face asta...
-(De ce intarzie atata Antoine, i-o fii rau? Maine trebuie sa vad ce costume vom purta la petrecerea data de Marcos, oare cat de dusman imi este? Sau a fost doar o minciuna de-a lui Reyna? Daca mi-as aminti tot, as stii cine imi sunt dusmani si cine imi sunt prieteni...Ramane ca maine sa cobor in sat si sa vad ce solutie pot gasi, sa vad cum pot fae rost de bani sa cumpar hainele de care Antoine si cu mine avem nevoie!) A urcat si s-a intins in patul ei fara insa sa poata adormi pana dimineata cand a iesit fara sa il deranjeze si a coborat muntele pana in satucul de la poale. A mers pana a intalnit un batran si l-a intrebat daca stie pe cineva care sa aiba nevoie de muncitori fiindca ea are nevoie de bani si orice munca ar fii una buna, dar barbatul i-a replicat ca vanatoarea nu este munca femeiasca:
-Croitorul isi marita fiica in zilele ce vor urma si a angajat cati mai multi vanatori sa ii aduca animalele de care avea nevoie bucatarul, nu cred sa mai aiba nevoie de inca cineva...
-In ce directie este casa acestui om? Eu...de fapt fratele meu se pricepe foarte bine la vanatoare si sigur va fii capabil sa ii satisfaca cerintele croitorului, iar de indata a primit instructiuni despre locatie si scuze in cazul in care slujba nu mai era disponibila.
Sonya a mers in directia indicata si a intrat pe poarta, iar cainii barbatului care latrau orice strain s-au retras cu cozile intre picioare in spatele ei, conducand-o la stapanul lor:
-Neata domnisoara, ce va aduce la magazinul meu? Zilele astea voi fii mai ocupat fiindca...
-Am aflat ca fiica dumneavoastra se marita si tocmai acesta este motivul pentru care ma aflu aici... "fratele" meu se pricepe la vanatoare si m-am gandit ca poate maiestria lui va poate fii de folos...
-Imi pare rau dar deja am angajat oameni capabili pentru slujba asta!
-De cat timp sunt respectivii vanatori plecati? Noi va putem face rost de orice va doriti pana diseara cel tarziu! Orice animal este usor de prins pentru noi, de fapt pentru el fiindca eu abia sunt un invatacel, a spus fata zambind si citind deja care era raspunsul.
-Daca pana diseara imi aduceti 3caprioare, 3mistreti, 10iepurasi si 5fazani aveti toti banii promisi vanatorilor! Desi ma indoiesc...
-Daca se poate am dori doua costumatii, cele mai simple...
-Pentru ce ocazie? a intrebat barbatul curios.
-Va trebui sa mergem la o petrecere importanta la care ne vom revedea vechi cunostiinte si rude despre care nu stiam ca ne cunosc...nu am mai fost niciodata la asa ceva...
-Pentru ocazia asta aveti nevoie de cele mai bune haine ale mele, a spus conducand-o intr-o camera alaturata atelierului, pe astea le-am facut cu gandul la o ocazie speciala si sunt sigur ca tie rochia iti vine ca turnata fiindca, ma crezi sau nu, pe tine te aveam in cap cand am croit-o, iar pentru costumul fratelui il am pe asta care fusese creat pentru partenerul tau, un barbat inalt, cu parul lung, foarte atasat de tine si incredibil de trist...
-El nu este deloc asa...poate a fost doar un vis...nu cunosc pe nimeni care sa arate asa, sau poate...
-Sigur ca il cunoasteti fiindca in visul meu el iti intindea un inel si un colier superbe, iar tu erai foarte fericita, dar poate asta a fost doar un vis, sigur ca da. Nu stiu de ce v-am povestit eu toate astea domnisoara...
-Merg sa imi indeplinesc misiunea pentru a merita aceste haine...niciun gest de-al meu nu va compensa valoarea acestora, asa ca daca mai aveti nevoie de ceva, orice, putem face...
-Vedeti daca reusiti sa faceti ceea ce v-ati propus desi ma indoiesc fiindca aveti prea putin timp si multe animale de vanat.
Sonya i-a multumit pentru sansa data si a luat-o la fuga spre casa darapanata din padure pentru a-l ruga pe Antoine s-o ajute insa acesta deja o astepta in usa:
-Pe unde umbli in ziua mare fara sa fii protejata? Nu te-ai gandit ca ai fii putut pati ceva? Sunt prea multe pericole ca sa te poti apara doar tu, ai vazut ca Reyna este in stare de orice si daca ar putea te-ar face una cu pamantul...insa nu a mai apucat sa spuna nimic fiindca Sonya i-a acoperit buzele cu mana si i-a spus:
-Shhh, decat sa astept sa fiu protejata mai bine fac eu asta, dar schimband subiectul...am gasit cum putem face rost de hainele pentru petrecere, trebuie doar sa facem ce stim mai bine:sa vanam

.
-Inceteaza! Nu vreau ca si tu sa ajungi un criminal la lasarea noptii! Ma voi ocupa eu de tot si nu ai voie sa spui altceva! Nu am de gand sa las sa patesti si tu ce a patit Zeena din cauza neatentiei mele si a incapatanarii de care am dat dovada!
-Regreti ca m-ai adus aici, nu? Trebuia sa ma fii lasat printre lupii care ma atacasera si erau capabili sa-si faca treaba insa ai intervenit si m-ai salvat din coltii lor, nu ai putut sta indiferent si din cauza implicarii tale…
-(Nu-si aminteste ca ea este cea care a omorat animalele alea ? De ce crede ca eu am fost cel care a salvat-o ?)Mai exact ce iti amintesti de atunci ?
-Ce conteaza asta acum cand avem ceva de rezolvat ? si s-a intors cu spatele vrand sa plece din nou, spre padure, insa el a rasucit-o cu fata .
-Ba conteaza si conteaza mult pentru mine !
-Bine, daca vrei sa stii…Reyna ma lasase s-o astept in padure insa m-au atacat lupii si tu i-ai ucis ca sa ma salvezi, iar apoi m-ai adus aici, nu asa a fost ? a intrebat ea nedumerita.
-Ba da, ce trebuie sa fac sa fii fericita la petrecerea aia, nici nu stiu de ce vrei sa mergi acolo ! Nu o sa cunoastem pe nimeni si in plus…
-Acolo o sa fie Marcos si voi putea afla daca imi este prieten, plus ca oriunde este EL sigur va fii si Reyna si ii voi putea plati pentru ce ti-a facut ! De data asta nu-mi mai scapa, chiar de va trebui sa o fac sa dispara tocmai acolo ! Urmeaza-ma avem timp pana diseara si pe urma trebuie sa le caram la casa croitorului si sa…
-Stai putin, ce sa caram ? Ce casa ? De ce te chinuiesti atata cand le pot lua eu pe seara ? Nimeni nu o sa ma vada !
-Nu te mai expui pericolelor asa cum o faci mereu, sa nu crezi ca nu am vazut ca ai mai fost ranit si alte data, iar acum inca nu esti bine refacut, sangele animalelor nu pare sa-si faca efectul asupra ta, poate astazi te vei hrai bine la vanatoare, hai ! Avem de gasit trei caprioare, trei mistreti, zece iepuri si cinci fazani, cat de greu poate fii mai ales cu noile puteri ? In cateva momente le voi avea pe toate si vom primi totul pe merit, daca ne dorim sa fim acceptati trebuie sa procedam civilizat, nu ?
L-a prins de mana si l-a tras dupa ea pana in padure, langa un bustean batran, unde l-a rugat sa o astepte fiindca are de gand sa termine cat mai repede, insa Antoine s-a oferit s-o ajute :
-Si vrei sa stau aici asteptandu-te ? N-am de gand !
-Ba da, o sa termin totul cat pot de usor, dar intai, si-a intepat mana usor in vena si a inceput sa scurga mici picaturi de sange pe bustean, trebuia sa o fac sa apara, vampirul din mine, dar nici nu a terminat bine ca pielea i-a devenit stralucitoare si palida, iar parul s-a decolorat pana la argintiul caracteristic. Asteapta aici !si a luat-o din loc inaine sa apuce sa observe ca mirosul sangelui ei il innebunise pe Antoine. S-a aplecat si vazand sange pe niste frunze, le-a ridicat si a gustat din dulceata lichidului, lucru care l-a facut sa-si doreasca mai mult asa ca a plecat inspre sat sa-si hraneasca foamea cat timp Sonya era plecata, insa ghinionul lor este ca in cale i-a aparut fiica celui care ii angajase, s-a napustit asupra ei si s-a oprit abia cand inima ei incepea sa bata tot mai incet. In spate i-a aparut Sakura :
-Cum ai putut ? Ti-am zis sa ma astepti si tu ce ai facut ? De ce nu acepti sangele animalelor si sa ii lasi in pace pe oameni ? Ce ti-a facut ea, o cunosti ? insa mirosul sangelui care inca nu se uscase pe mana ei l-a facut sa renunte la prada de jos si sa se apropie de ea. I-a ridicat mana si i-a aratat sangele :
-Asta m-a facut sa vreau mai mult ! Esti prea neglijenta cand faci asta, nu-ti pasa de nimeni in jurul tau si faci doar ce crezi tu ca e mai bine fara sa te gandesti ca…
-Daca asta vrei, a inghitit in sec, ia insa nu te mai atinge de nimeni altcineva ! Iti interzic sa mai faci asta fiindca altfel eu voi avea grija sa nu o mai faci vreodata si nu o sa-ti placa deloc !i-a intins mana crezand ca va accepta sangele ce se scurgea usor insa el i-a dat capul intr-o parte, a lasat parul pe spate si si-a infipt coltii cu putere in gatul ei. Durerea era cu mult mai mare si chiar decat cea de cand se taiase in cristalul sicriului, simtea cum se hranea cu pofta si cum nu se oprea, iar singurul gand era cum de putea Zee sa ii fie mereu alaturi, de fiecare data cand el facea asta, insa treptat durerea a scazut, la fel si simtirea si a lesinat. Si-a revenit dupa cateva momente si langa ea era Antoine speriat :
-Am simtit ca nu ma pot opri, era prea bine ca sa fac asta, dar nu mi-am dat seama ca de fapt te ranesc.
-Nu e vina ta, sunt eu slabita fiindca nu am mai mancat bine de ceva vreme, stai linistit si zi-mi de fiecare data cand ai nevoie, sa nu eziti ! spunea cuvinte pe care nici ea nu le credea, gandul ca e posibil sa nu se poata abtina sa soarba si o ultima picatura ii dadea tarcoale si observase ca incepuse sa tremure. Trebuie sa plec ! (Nu am sa las sa vezi cat mi-e de frica…

L-a abandonat cateva ore bune in acel loc, pana a revenit cu jumatate de prada si cu vechea infatisare, cea cu parul lung, cu fata palida si totusi imbujorata.
-Trebuie sa ma intorc sa le iau si pe celelalte ! Revin !
-Stai ! Incerci sa ma eviti ! Iti este frica de animalul care sunt ?
-Nu ! nu mi-e deloc frica, dar trebuie sa le iau pe toate, gandeste-te cum le vom cara pana acolo fiindca nu vreau sa dam de banuit !
-Daca nu-ti este frica, intinde mana intepata spre mine, doar daca nu ti-e teama. Nu a avut mult de asteptat fiindca Sonya, foarte convingatoare si sigura pe ea, a intins mana ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat desi in sine nu era sigura ca intamplarea nu avea sa se mai repete.
-Multumit ? Acum sa ne vedem de treaba, bine, trebuie sa ajungem pana diseara daca nu vrei sa ratam sansa asta, si a plecat revenind aproape imediat incarcata cu o caprioara si cu un porc, procedand la fel pana le-a carat pe toate. Acum gandeste-te ce facem cu biata fata, daca vrei o iau eu in drum spre croitor si poate o recunoaste ca sa o duc acasa, bine ?
-Nu o sa dea de banuit ca o poti cara ?
-O sa ma prefac ca imi folosesc toate fortele ! si exact asa a facut pana a fost observata de cineva la intrarea in sat, fiind ajutata sa o conduca acasa, la casa croitorului.
-Ce a patit fata mea ? Unde ati gasit-o ? Cine i-a facut asta ?
-Cand am ajuns in padure cu fratele meu am observat-o langa o piatra si am crezut ca se odihneste insa apoi cand nu ne-a raspuns mi-am dat seama ca a patit ceva si am adus-o acasa. Unde o duc ca sa isi revina ?
-Hai, in casa, trebuie sa vedem ce are ! Biata mea fata…
-Stati linistit fiindca stiu ce trebuie sa fac ca sa-si revina insa va trebui sa raman singura cu ea in camera, se poate ?
-Ce o sa ii faci ?
-Nu va pot zice, doar ca in urma a ceea ce voi face eu ea o sa-si revina si o sa ne zica ce a patit ca sa stim cine este vinovatul ! Asta e important acum ! si vazand ca barbatul a iesit, si-a folosit una din puteri sa ii dea fetei energie dintr-a sa, desi era foarte slabita.Cand a vazut ca se trezeste a intrebat-o ce patise, iar fata i-a povestit pas cu pas totul, cum Antoine o atacase.
-A fost ingrozitor, nici nu stii cat ma bucur ca m-ai ajutat ! Iti raman datoare !
-Atunci uita ca Antoine ti-a facut asta ! Atata te rog !
-Ce ?! Il cunosti ?!
-Da, te-am rugat ceva, uita drept recunostinta pentru viata ta !
-Nu am de gand sa fac asta, si le voi spune tuturor ca tu si cu el mi-ati facut asta intentionat ! O sa vedeti voi ce veti pati ! a inceput sa strige prin camera.
-De asta ma temeam cel mai mult, ca nu vei reusi sa te abtii… Daca cu binele nu a mers, atunci, s-a apropiat de ea si punandu-si mana pe fruntea ei a sters ultimele amintiri si a condus-o spre pat insa a cazut cand a deschis usa, iar tatal fetei a ajutat-o sa se ridice, observand cat devenise de alba la fata si urmele de pe gat si de pe mana.
-Ce ai patit ?de dimineata erai plina de viata…acum nu mai esti la fel.
-Nu am nimic, poate doar m-am fortat ca sa imi indeplinesc scopul, fiica dumneavoastra are nevoie sa ii fiti alaturi acum cand isi revine, iar eu am nevoie de ceva sa car vanatul.
-Pai ati si terminat de vanat ?a intrebat barbatul uimit.
-Desigur, v-am spus ca va puteti baza pe noi, acum imi puteti da ceva in care sa car ?
-Nu inainte sa mananci ceva, sunt sigur ca te-ai fortat prea tare si nu ai mancat nimic. Am pregatit niste fripturi, vino sa te servesti !
-Nu, nu pot sa fac asta cand fratele meu sta in padure inconjurat de fiarele alea, trebuie sa ma intorc !
-Atunci stai sa chem pe cineva sa va ajute sa le aduceti, si a rugat un tanar angajat sa mearga cu carul dupa intreaga prada si sa aiba grija ca tanara si fratele ei sa nu pateasca nimic. Baiatul a ajutat-o pe Sonya sa urce dupa care a pornit spre locul indicat de ea. La vederea ei langa acel tanar, Antoine a simtit un sentiment nou, nu mai avusese niciodata senzatia asta si nu stia ce este, insa il deranja sa o vada langa el, mai ales cand a vazut ca a luat-o in brate sa o coboare.
-Poate si singura !si s-a indreptat spre ea : El cine este ? De ce a trebuit sa te ajute, nu te descurcai singura ?
-Tanarul acesta este angajatul croitorului si a fost trimis sa ne ajute cu vanatul, singura nu puteam, crede-ma ca nu puteam ! Nu mai am forta necesara, s-a consumat toata !
-Atunci hraneste-te ! E tanar, trebuie sa fie gustos…
-Taci ! Nu voi gandi niciodata asa, hai sa il ajutam ca sa terminam mai repede cu toate astea, trebuie sa ma odihnesc apoi.
-Vampirii nu pot sa doarma ! Ce nevoie ai tu ?
-Poate ei nu pot dormi insa eu nu mai pot sa stau, de acum incolo ai grija ce faci fiindca fata stia cine a fost de vina. A trebuit sa o fac bine si sa ii sterg memoria, nu toata, insa doar ultimele amintiri ; acum este linistita in patul ei si nu-si aminteste nimic. Nu ma mai face sa folosesc puterea decat daca este necesar ! Trebuie sa avem grija, asa ai spus, si i-a zambit, asezandu-se apoi pe o piatra si privind cum cei doi au incarcat animalele.
-Putem pleca, a spus tanarul apropiindu-se de Sonya. Te ajut sa urci ?
-O ajut eu ! Tu fa tot posibilul ca sa ajungem mai repede fiindca Sonya nu se simte deloc bine ! Mai repede ! si a luat-o in brate pe tanara, tinand-o aproape pe tot parcursul drumului, iar ea parca adormise, visand petrecerea.
Nu a durat foarte mult pana sa intre in sat si sa atraga atentia tuturor, nici macar ceilalti vanatori nu reusisera sa faca rost de toata prada asa de repede, iar o data ajunsi in poarta croitorul i-a poftit la masa pe amandoi, trezind-o pe Sonya din visare.
-Multumim, insa nu am vrea sa ne mai lungim, daca se poate ne-am dori hainele si am pleca fiindca avem mai multe de facut acasa.
-Si sa plecati cu mainile goale dupa ce mi-ati salvat fiica ? In niciun caz, o sa pun pe cineva sa va faca un cos cu mancare si sunteti invitati si la nunta fiicei mele, este sambata asta, fiti siguri ca o sa va asteptam, iar hainutele vi le voi da din atelierul meu. Asteptati putin pana va aduc rasplata, si a plecat inapoi in casa.
-Antoine, am visat cum o sa fie petrecerea, nici nu-ti imaginezi cat era de mare sala aia si totul era asa de frumos, dar nu stiam pe nimeni, cu exceptia ta…
-Nu a fost un vis, a fost o viziune doar, nici macar nu stii daca totul o sa fie asa, nu-ti stapanesti inca bine puterile !a spus nervos.
-Ba daca ma concentrez reusesc ce vreau, ce stii tu ? De ce vrei sa distrugi un vis frumos ? Daca te plictisesc sau iti ingreunez cumva viata zi-mi si am sa dispar, o sa fac in asa fel incat sa nu-ti mai apar niciodata in cale, o sa te fac sa uiti totul si-ti voi face cadou infrangerea Reynei.
-Nu-mi pune cuvinte in gura ! Nu intelegi nimic !
-Explica-mi daca vrei sa inteleg ce gandesti, nu pot ghici…
-Tu nu stii ce este in capul lor, inca nu reusesti sa iti folosesti orice putere cand vrei, nu stii ce gandea baiatul ala ! Si nu doar el, multi din cei pe langa care am trecut, te priveau la fel cum facem noi cu dependenta noastra, d-asta l-am tinut departe de tine !
-Nu am stiut ca din cauza asta te comportai asa, scuza-ma ca am crezut altceva, l-a strans in brate si nu i-a mai dat drumul decat cand a aparut croitorul.
-Asta numesc eu dragoste frateasca, he he, sa ai mare grija de sora ta fiindca e priceputa la multe si o sa aiba o multime de pretendenti, sa o ajuti sa il gaseasca pe cel care o merita. Pot sa-ti zic doar ce i-am zis si ei.
-Sora ? Ce i-ati spus ? a intrebat curios.
-Antoine, nu conteaza, mai e mult pana o sa se indeplineasca ce a zis domnul…plus ca nu cunosc pe nimeni care sa arate asa cum spuneti dumneavoastra.
-Eu ti-am spus doar ce am visat fiindca semeni mult prea mult cu cea care era alaturi de tanarul cu par lung, intunecat, cu ochi tristi, dar poate doar mi-am imaginat eu, nu dati atentie vorbelor unui batran senil.
-Nu as spune asa, a adaugat Antoine, plecand si lasand-o in urma pe Sonya.
-Scuzati-i comportamentul, e nerabdator sa ajunga acasa fiindca mai are cate ceva de facut, iar eu am luat decizia de a va ajuta fara sa il intreb, ma gandesc ca asta l-a deranjat.
-Stai linistita, asa este cu fratii mai mari, se supara cand aud anumite lucruri. Uite, asta e cosul vostru cu mancare, iar in sacul asta am bagat costumele voastre, trebuie sa le pui sa atarne ca sa nu li se strice forma, iar mai mult de atat nu pot face decat sa va chem la nunta.
-Va multumim pentru invitatie, e posibil sa venim putin sambata dar nu vom putea sta fiindca trebuie sa mai ajungem la o petrecere, dar daca se schimba ceva nu vom ezita sa venim. O zi cat mai buna si casa de piatra fiicei dumneavoatra ! a plecat de la poarta croitorului si a marit pasul ca sa il ajunga din urma . De ce te-ai suparat daca ti-a zis ce a visat, doar nu crezi ca asta o sa se si intample, nu ?dar intrebarea ei nu a ajuns si la urechile lui fiindca era prea ganditor.
-(Batranul ala vorbea de Marcos, la fel cum si Reyna ne-a zis ca Sonya ii apartine lui, voi fii aspru judecat fiindca am indraznit sa ii musc femeia ...Trebuie sa gasesc o solutie ca sa nu mai fie nevoita sa treaca prin asta si chiar daca zice ca are incredere in mine, stiu ca astazi s-a temut de mine. ) a aruncat o privire asupra ei, fara sa o lase sa observe ca o privea si nu a vazut decat un soi de tristete pe figura ei, dar cand a intrebat-o ce are nu a recunoscut ca ar deranja-o ceva si i-a zambit.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Ajunsi acasa ea si-a luat cateva fructe si a urcat la etaj fara sa spuna vreun cuvant ; s-a trantit in pat si a inceput sa manance fara sa simta vreun gust, iar cu fiecare inghititura avea impresia ca se ineaca, ca merele ii raman in gat, ca perele sunt prea tari, a incetat sa mai manance si a adormit, auzind din nou vocea care o chemase la balcon si s-a trezit imediat.
-Antoine, s-a intors ! Mi-a zis ceva, mi-a zis ca il voi revedea la petrecere, poate fii afara ? si a iesit pe balcon privind indelung, dar nu il observa fiindca statea cat mai ascuns dupa un copac. (Nu este nici acum, abia astept sa vad cine este, iar apoi trebuie sa aflu cui ii apartinea vocea care mi-a tot vorbit cat am stat inchisa). S-a asezat pe marginea balconului si a inceput sa dea din picioare, ca un copil si a privit in zare spre satucul care parea asa de stins, cu greu se vedea cate o luminita. Auzi, poti sa vii putin ? si el i-a aparut in spate, lucru pe care l-a observat si Marcos, enervandu-l,facand sa cada un ornament chiar deasupra lui, iar daca Sonya nu ar l-ar fii simtit si nu l-ar fii prins l-ar fii ranit.
-Trebuie sa vad ce pot face cu decoratiunile astea fiindca sunt periculoase si nu vreau ca data viitoare sa fii tu in situatia mea.
-Stai linistit, ti-am zis ca pot avea grija de mine, nu ? Ne intrecem pana in sera ? Vreau sa ma inveti ceva ! si a sarit de la balcon, dar parea ca pluteste, si la fel a procedat si el, urmarind-o pana in camera de sticla.
Vrand sa stie ce se intampla, Marcos li s-a alaturat privind prin sticla si a vazut-o cum incerca sa faca tufisurile vestejite de trandafiri sa imboboceasca. Asta ii amintea de Sonya lui, nu parea deloc sa fie asa cum ii zisese Reyna, nu parea o bestie cu chip uman.
-Vezi, aici am reusit sa il transform in boboc, dar am nevoie de apa ca sa fiu sigura ca o sa le fie bine. Stii de unde pot lua si eu ?
-Stai aici, ma intorc eu imediat cu ce ai tu nevoie fiindca este un izvor in apropiere. Sa nu pleci nicaieri, e periculos !
-Da, da, totul e periculos, stau aici cuminte si nu ma misc, multumit ? a intrebat pe un ton copilaros si jucaus.
-Asa sa faci ! si plecand a observat umbra unui barbat in apropierea izvorului, lucru ce l–a pus in garda.
-Nu ai de unde sa ma stii, dar iti spun doar atat : esti prea aproape de ceva la care eu inca tin prea mult. Am vazut cat este de atasata de tine si nu as vrea sa o privez de a te mai vedea, de a-si vedea jucaria cea noua.
-Cine esti si cine te crezi sa ma ameninti ?!Daca ai chef de lupta hai !
-Daca as vrea, te-as termina si fara sa misc un deget, dar inca nu-i fac ei asta, vreau sa ma vada si sa-mi zica in fata tot adevarul ! Asta doar daca are curajul asta, fiindca acum ca este vampir ataca miseleste pe cine intalneste, ii poti zice ca acum are cine s-o apere pe Reyna !
-Pe nenorocita care a omorat-o pe Zeena ? Tu pe ea o aperi ? Afla mai intai cine pe cine a atacat si apoi vorbeste ! Reyna este cea care a vrut s-o omoare pe Sonya, iar fiindca nu ne-am supus a omorat-o pe Zee si a vrut sa procedeze la fel si cu mine, insa ea a intervenit, m-a aparat si ii datorez viata ! Afla corect datele si apoi vino sa mai ameninti ! i-a aruncat cuvintele in fata, desi vedea ca declaratia sa nu il clintea.
In distanta se auzea vocea Sonyei care il striga, iesise din sera si se apropia :
-Nu mi-ai zis ca stai asa de mult ! Daca nu te descurci vin si eu !Daca ma auzi striga sa te gasesc !
-De ce nu-si foloseste puterea ? a intrebat Marcos nedumerit.
-Nu stie ! Reuseste sa apeleze la ea doar cand este amenintata sau vrea sa indrepte vreo greseala, ori doar cand isi doreste cu ardoare sa realizeze ceva, e incapatanata si ambitioasa, doar asa reuseste ! De ce nu o intrebi pe ea ?
-Nu vreau, nu inca ! A privit in spate si a vazut-o apropiindu-se si realizand ca si ea l-a observat s-a retras : Vezi ce ii faci, inca imi apartine ! si a lasat in urma inelul cu smarald.
-Stai, cine esti ? a intrebat incercand sa il ajunga din urma pe strain, dar i-a pierdut urma in padure, iar in urma ei a aparut Antoine. Stii cine era ? Parea sa te cunoasca, e vreun prieten ?
-O sa il cunosti sambata si vei crede ce vrei despre el. Ti-a lasat asta, ia-l sau arunca-l daca nu ai nevoie ! desi spunea asta isi dorea ca ea sa il arunce, sa nu accepte inelul.
-L-ai gasit la izvor ? Cat poate sa fie de dragut si piatra sclipeste asa de tare, l-a pus pe deget si verdele a devenit mai aprins, uite, s-a colorat mai puternic ! Marcos insa nu plecase si putea auzi orice spunea Sonya, nu-i venea sa creada ca este incantata de bijuterie, nu dupa ce i se spusese ca il aruncase. Trebuie sa ii apartina cuiva, nu, si pare valoros, sigur il cauta, trebuie sa fie cineva care ia apa de aici, nu ?
-Cine sa fie ? Nimeni nu ia apa din padure, nimeni care sa aiba o bijuterie asa de pretioasa ! Poate iti apartine si nu stii !a spus-o cu rautate si a plecat, lasand-o in urma.
-De ce te superi ? Am zis doar ca sigur este al cuiva care acum il cauta, trebuie sa fie cineva bogat, mai bogat decat croitorul daca are un inel asa de frumos. Nu are cum sa-mi apartina, stii ca nu-mi amintesc nimic, dar totusi daca as avea asa un inel mi-as aminti, nu ?
-(Deci nu-si aminteste nimic ?! De ce m-ar minti Reyna ?)
-O sa il pastrez ! Dar doar pana ii gasesc stapanul, ma auzi, Antoine ? M-ai lasat singura ? a intrebat privind in jur si nevazand nimic a fugit spre sera. Esti aici ? Nu ? Unde ai plecat ? dar degeaba a intrat in casa ca nici acolo nu l-a gasit. Tu poti sa pleci cand vrei, iar eu nu ? De ce, doar fiindca esti baiat ? Lasa ca plec si eu, PLEC, ma auzi ? si a inceput sa urce pe carare, vrand sa ajunga pe varful muntelui ca sa vada daca isi aminteste ceva, iar o data ajunsa a observat in departare un templu care i-a atras atentia fiindca avea in curtea interioara o statuie. Maine merg s-o vad… de fapt si acum este timp si dorindu-si sa ajunga mai repede nu a observat cum a ajuns din varful muntelui pana in fata statuii, si nici ca era urmarita de Marcos de la distanta. A citit cu atentie numele statuii-Sakura Satoki, o statuie care semana cu ea, doar un pic mai mica, cu o cruciulita intr-una din maini si cu o sticluta intr-alta.
Cel ce pazea templul a zarit-o si s-a apropiat :
-Cum ai ajuns aici ? Trebuia sa treci de mine ca sa ajungi aici !
-Cine este aici ? Ce a facut fata asta de are statuie ?si atingand piedestalul a vazut in viteza mai multe imagini cu un baietel, cu o multime, cu cruciulita…Spuneti-mi, va rog, trebuie sa stiu !l-a rugat plangand.
-Este Sakura ! Se zice ca era o fetita care ne-a ajutat satul, ne-a scapat de creaturile intunericului, sau cel putin asa sustinea un copil care a intrat in vorba cu ea si apoi si alti sateni.
-Ce este cu crucea si cu sticluta ?
-Baiatul i-a dat o cruce si apa sfintita ca sa o verifice sa nu fie si ea un vampir, asa s-a transmis timp de generatii, iar drept recunostinta fiindca l-a salvat, baiatul i-a facut statuia asta si impreuna, timp de multi ani a construit templul asta pentru ea. Era sigur ca o va revedea fiindca ea…
-…ea ii promisese ca o sa revina sa il vada…
-Daca stiti povestea de ce m-ati lasat sa… stai putin, tu semeni cu…s-a intors si fata disparuse, tu chiar semanai cu ea. Sau poate din cauza noptii am vedenii.
Sonya disparuse si se chinuia sa inteleaga cat timp fusese adormita, timp de cate generatii ea nu apucase sa ii multumeasca baiatului de care acum isi amintea. Coborase treptele templului si se oprise pe ultima sa planga si sa-si aminteasca, dar parca totul se blocase in jurul incidentului, iar in cap auzea continuu « ojousama » si « «voi reveni ! ».
-Incetati ! Taceti, nu vreau sa va mai aud ! Vreau sa imi amintesc totul, sa stiu cine sunt, de ce sunt asa… a ridicat privirea in sus si l-a vazut pe Antoine alaturi de ea.
-Cand va fii momentul o sa iti amintesti. A ajutat-o sa se ridice si i-a sters lacrimile.
-De ce nu pot sa aflu cine sunt si de ce nu ma ajuta nimeni sa ma recunosc ? De ce daca vampirii traiesc o eternitate nu am vazut niciunul pana acum care sa imi zica cine sunt ?
-O sa afli sambata mai multe ! Acum linisteste-te si hai acasa, ai mare grija de inelul ala !
-O sa am, dar zi-mi ce stii tu in plus, ce o sa aflu ? Antoine, zi-mi ! si vazand ca nu ii raspunde a inceput sa-l loveasca cu pumnii in piept pana cand s-a prabusit in bratele lui Marcos .
-De ce o lasi sa se chinuiasca ? Sterge-i amintirile dureroase si fa-o vesela ! sau reda-i amintirile fiindca sa o vad trista si chinuita de lipsa amintirilor e prea mult !
-Esti sigur ca asta vrea si ea ? a intrebat Marcos tinand-o in bratele sale mai strans ca niciodata. Am adormit-o pentru moment ca sa nu mai planga, o conduc eu acasa, tu poti pleca !
-Nu te las singur cu ea, de unde stiu eu ce minciuni ti-a zis Reyna si ce ai de gand sa ii faci ?! I-am promis ca nu o las singura si nu-mi incalc promisiunile !
-Nu o sa ii fac nimic, micutei mele ! In caz ca ai uitat inelul asta e dovada ca imi apartine, tu esti doar ca sa o amuzi, ca sa nu se plictiseasca, plus ca esti un semi-vampir care a incalcat regulamentul : sa nu cumva sa mai indraznesti sa o folosesti asa ! l-a amenintat aratand spre urmele de pe gat. Daca se mai intampla o data te fac sa dispari, iar daca ea este trista o sa ii sterg amintirile cu tine ! Nu esti de neinlocuit, iar daca vrea poate sa-si gaseasca un alt semi-vampir mult mai ascultator nu un revoltat ca tine ! Acum dispari !si a plecat cu Sonya spre casa, privea cat de linistita parea in somn si cat nu semana cu ce ii zisese Reyna, si totusi nu intelegea de ce l-ar fii intors impotriva ei, plus ca dovada arata ca Sonya era de vina pentru rana vampirului. Sa nu te atasezi prea tare de el fiindca nu veti sta mereu impreuna, nu este de acelasi rang ca sa isi permita asta, iar nici nu vreau sa ma gandesc ca ai putea avea vreun sentiment pentru el ! a adus-o in camera ei si dupa ce a invelit-o bine i-a umplut camera de trandafiri si a facut ca intreaga sera sa prinda viata, drept dar. Inainte ca ea sa se trezeasca i-a sarutat mainile si i-a spus ca o asteapta la petrecere, iar Sonya a deschis ochii vazandu-se inconjurata de florile al caror parfum il imprumutase.
-(Ce este asta ? De unde au aparut toate florile astea aici ? s-a ridicat din pat si s-a indreptat spre ele cand si-a dat seama ca nu stie cum ajunsese inapoi in camera ei. A fugit pana la parter unde l-a gasit pe Antoine stand langa pian, parca retraind momentele cand Zee ii canta.) Antoine, s-a apropiat incet de el si i se parea slabit, esti bine ? De ce esti asa de palid si de ce te-ai fortat sa imi aduci atatea flori, nu era nevoie !
-Nu ti le-am adus eu ! De ce ai crede ca fac totul pentru tine !s-a ridicat de pe scaun fara sa o priveasca si a iesit.
-Stai ! Daca pleci undeva nu ma lasa aici singura, ai zis ca e periculos si ai zis ca o sa ma protejezi ! Daca imi intorci spatele acum cand revii nu o sa mai fiu aici ! Trebuie doar sa-mi spui de ce te comporti asa, ti-am zis ceva gresit, iarta-ma !si l-a cuprins in brate cu toata forta. Daca si tu pleci atunci o sa raman singura si nu voi mai gasi pe nimeni ca tine ! Antoine asculta insa nu zicea nimic, iar vorbele ei il faceau si mai vulnerabil, fara sa realizeze ca in putinul timp se atasase de ea si nu vroia sa o lase asa de usor cuiva pe care ea nici nu si-l amintea. I-a desprins mainile din inclestare si a continuat drumul lui zicandu-i de la distanta ca nu va ramane singura niciodata.
-Mereu va fii cineva langa tine, fie ca ii place de tine fie ca este dependent de tine !
-Nu va fii nimeni, acum nu e nimeni langa mine si nici cand am renascut nu a fost nimeni ! Inseamna ca nu ii apartin nimanui fiindca nimeni nu m-a recunoscut, pot trece drept oricine altcineva daca nu vreau sa ma intorc la aceia care vor zice ca ma cunosc…Le voi zice ca nu stiu cine sunt ei, ca eu am doar un frate mai mare, atat !dar cum nici aceste cuvinte nu l-au facut sa se opreasca ea s-a sezat aducandu-si genunchii la piept si cuprinzandu-si picioarele cu mainile sale a stat privindu-l cum a disparut. (De ce faci asta ? De cand ai plecat sa imi aduci apa te-ai intors un altul, unul rece, nepasator si furios pe mine ca si cum tot ce se intampla este vina mea. O voi razbuna pe Reyna si atunci nimic nu va mai fii din vina mea, daca as putea renunta la nemurire ca sa ti-o aduc inapoi as face-o fiindca ai zis ca noi, vampirii pur-sange avem puteri mult mai mari decat au toti ceilalti, deci as putea face asta si ai fii fericit.)
S-a ridicat cu un plan nebunesc in minte si s-a indreptat spre casa, in locul unde Zee se transformase in praf. A ingenuncheat si a strans toata cenusa dupa care a imprastiat-o pe deasupra pianului fiindca fusese lucrul de care ea fusese cel mai atasata, dupa Antoine dupa care a apucat o bucata din oglinda sparta si si-a crestat ambele palme lasand stropi sa se scurga in cenusa si pe instrument.
-Asta va fii sangele tau, Zee, acum daca as putea sa ma concentrez si sa te readuc la forma ta…a stors tot mai mult din sangele ei pana a simtit ca totul se invartea in jurul ei. Si-a intins palmele spre praf si a inceput sa se roage tot mai tare sa reuseasca sa o readuca la viata ; a stat asa pret de multe clipe si vazand ca nu reuseste s-a ambitionat si mai tare si a zis-o cu voce tare, dorindu-si cu ardoare sa lase pe cineva aici pentru cand ea va pleca. Trezeste-te si revino la el, ai zis ca il iubesti, atunci intoarce-te fiindca eu voi pleca si nu il pot lasa singur ! Mireasma sangelui ei invaluise intreaga zona, iar vantul o purta tot mai departe astfel ca multi din vampiri au simtit-o si au plecat spre locul dinspre care se simtea adierea.
Atat Antoine cat si Marcos au simtit cand Sonya si-a inceput ritualul insa nu au putut ajunge niciunul la timp ca sa o opreasca sa-si puna in practica ideea nebuneasca, amandoi stiau ca un procedeu facut de un vampir fara experienta l-ar fii ucis daca nu avea destula putere ;la putin timp dupa ce parfumul se raspandise peste tot nu au mai simtit-o deloc si au intrat in panica, lasand orice faceau si au ajuns la ruine unde au gasit-o doar pe Zeena.
-Antoine ? Tu esti ? Mi-a fost asa de dor de tine, nu am stiut nimic de tine de ceva vreme si nici nu stiu ce s-a intamplat fiindca nu-mi mai amintesc multe. Musafira noastra mai este sus sau a plecat cu Reyna ? si l-a strans in brate dar a fost trasa de Marcos nervos :
-Unde este ? Te-a facut sa-ti revii si unde a plecat ?!
-Nu stiu de cine vorbesti…poate ar trebui sa o cauti pe Reyna si sa incetezi sa alergi dupa cai verzi pe pereti !si-a tras mana cu putere din a lui si l-a amenintat sa nu o mai trateze asa.
-Sa nu ma mai intrebi de ea, eram sigura ca il va castiga pe Antoine dar se pare ca tot eu sunt cea mai puternica ! Nu vreau sa mai aud de acum nici de Reyna si nici de Sonya, sa plece unde vrea si sa ne lase in pace !
-Dar ea este cea care ti-a redat nemurirea! Ar trebui sa tii cont de asta cand gandesti asa, si-a sacrificat viata doar ca sa te readuca pe tine aici! Esti nerecunoscatoare si eu nu te stiam deloc asa!Ma dezamagesti, Zee; plec sa o caut! si a vrut sa iasa pe usa insa s-a simtit imobilizat.
-Tu nu pleci nicaieri fiindca ea nu este a ta, nu e de datoria ta sa o gasesti asa ca renunta! Consider-o ca o ratacire din partea ei si uit-o fiindca nu-ti apartine! Marcos i-a aruncat cuvintele ca un pumnal in inima cand a vazut ca vrea sa se implice in gasirea Sonyei, mai ales ca nu-si dorea ca nu cumva sa o gaseasca inaintea lui si s-a asigurat de asta impunandu-i Zeenei sa nu il lase sa paraseasca casa si sa faca orice ii sta in putere ca sa se asigure de asta.
Cautarea era incredibil de grea fiindca nu o mai simtea deloc si nici nu-si putea imagina unde ar fii putut ea sa plece asa de sleita de forte asa ca a inceput cu templul la care fusese ziua anterioara, timp in care ea ajunsese in fata portilor croitorului. A intrat in curtea omului, urmata de cainii acestuia si apropiindu-se de usa a batut de cateva ori, pana ce i-a aparut croitorul.
-Ce ai patit, micuta domnisoara? Cine ti-a facut asta? a intrebat speriat barbatul observand-o insangerata si obosita, si a luat-o inauntru.A chemat-o pe nevasta lui sa ii dea ceva pentru durerea ei si ceva de mancat si a disparut, intrand in incapere fiica lui care a recunoscut-o:
-Tu esti cea care m-a adus acasa si m-a facut bine! Ce ai patit? si s-a aplecat sa ii poata vedea privirea insa ochii Sakurei erau incredibil de rosii si pielea ei devenea tot mai pala. Nu te simti bine?
-Sunt doar putin slabita...nu am stiut la cine sa apelez pentru o noapte, doar atat va deranjez fiindca de maine va trebui sa plec cat mai departe!
-De ce? Te urmareste cineva? Daca ai probleme zi-ne si logodnicul meu se va ocupa de ei,stii, el e un spadasin iscusit si nimeni nu l-a infrant.
-Fiindca nu a gasit un rival pe masura! a spus vampirul din ea.Daca ar lupta impotriva cuiva bine pregatit nu ar face fata!
-Ba da, este campion si poate invinge pe oricine! Si nu cred sa fie cineva care sa ii reziste! Am vrut doar sa fiu prietenoasa insa tu...
-Iarta-ma daca am fost nepoliticoasa, doar roaga-l maine sa accepte o provocare ce il va ambitiona sa vrea sa fie si mai bun, in zori fiindca apoi voi pleca.
-Tu il provoci pe el? Nu stii in ce te bagi! a spus fata enervata.
-Il voi face sa inteleaga ca are nevoie de mai mult decat talent ca sa iti arate cat te iubeste! Trebuie sa si fie capabil sa te protejeze in cazul oricarei situatii ar aparea...niciodata nu poti stii ce se iveste, iar el trebuie sa te protejeze in lumea asta periculoasa...
-Asa cum face fratele tau cu tine?a intrebat intelegand la ce se referea musafirul.
-Cam asa ceva, a trebuit insa sa ne despartim si sa o luam pe carari separate fiindca eu eram o povara prea mare pentru el, nu-si poate trai viata alaturi de persoana iubita daca trebuie mereu sa aiba grija de mine...oricum a ramas pe maini bune si ca sa ma asigur ca nu ii voi influenta viata in vreun fel am ales sa dispar, i-a raspuns intristata, cu privirea in pamant.
-D-asta vrei maine sa pleci? Este fratele tau si va incerca sa te gaseasca chiar daca ai pleca la capatul pamantului!
-Ba nu! L-am suparat prea tare si nu a mai fost el, doar din vina mea a inceput sa sufere si sa nu mai fie el...a devenit retras si mi-a vorbit distant, ca unui strain...vreau doar sa imi amintesc totul si sa uit ca l-am ranit!
-Hai atunci sa vorbim despre altceva...despre fericirea pe care ti-o da vesnicia alaturi de cel pe care il alegi si il iubesti, despre sentimentul de implinire pe care il ai cand te trezesti si stii ca cineva se gandeste la tine si te iubeste nespus, ca este gata sa faca totul pentru tine.
-Mai bine nu! Nu am asa ceva ca sa pot simti lucrurile pe care tu mi le spui...si nu stiu cand voi simti asa ceva,nu vreau sa fiu mai nepoliticoasa decat am fost pana acum insa, daca se poate,as putea dormi intr-un colt?Voi avea mult de mers si trebuie sa ma odihnesc.
-Vino, iei camera de langa mine insa intai schimba-ti hainele ca nu poti sta asa...
-Am luat la mine doar rochia facuta de tatal tau si...
-Nu ma refeream la aia, alege-ti ceva din hainele mele fiindca oricum am foarte multe, cred ca stiu si ce sa iti dau, arata asa de bine pe tine si o am si pe rosu si pe violet...pe care o vrei? a intrebat aratand spre doua rochii de noapte lungi pana la glezne cu crapaturi pe laterala, iar fata a ales-o pe cea rosie; ii venea asa de bine pe pielea ei alba cu pletele-i incredibil de negre.
-Iti multumesc foarte mult pentru tot ce faci, (daca ai stii ce ti-am facut m-ai omori chiar tu) si s-a retras in camera data pana dimineata insa nu a putut adormi fiindca ii reveneau tot felul de imagini in minte, si-a amintit masacrul din copilarie cand a intrat in posesia colierului si creatura din apa din padure. Gandurile nu i-au dat pace si au facut-o sa aleaga sa caute apa intunecata in speranta ca si-ar putea aminti ceva.
De dimineata, cum a auzit cainii s-a trezit si a fugit spre usa dand nas in nas cu viitorul sot al fiicei croitorului:
-Buna, tu trebuie sa fii...
-Viitorul meu sot! a exclamat fata sarindu-i in brate. Iti vine sa crezi cat de putin mai este pana toti ne vor cunoaste ca un cuplu?Abia astept ziua nuntii noastre!
-Atunci nimeni nu va fii la fel de fericit ca mine, voi fii cel mai norocos barbat din lume fiindca femeia iubita imi va purta numele si va fii mama copiilor mei!
In timpul asta, Sonya se dusese in camera ei si schimbandu-se si-a luat katana la ea:
-Daca tu esti cel pe care ea mi l-a tot laudat, atunci te rog sa accepti provocarea mea la o lupta, nu iti cer nimic mai mult...vreau doar sa vezi ca ai nevoie de mai mult decat o arma ca sa o poti apara pe sotia ta!a spus fata tinand lama strans.
-Sigur a uitat sa mentioneze toate campionatele castigate, insa nu pot refuza cererea unei domnite. Pregateste-te sa vezi de ce sunt considerat cel mai bun! si dupa ce si-a scos arma au pasit amandoi in curte, iar in urma le-a aparut si croitorul:
-Ce aveti de gand sa faceti? Pentru ce motiv va luptati?
-Lasa-i tata, Sonya nu intelege ceva, iar el ii explica, mergi linistit si ai grija de ce mai ai de facut! i-a zis tanara conducandu-l in casa.
-Te rog sa fii foarte atent la miscarile mele fiindca va trebui sa stii sa le folosesti impotriva celor de felul meu! o data cu energia dobandita in urma somnului sau, Sakura devenise si mai puternica, iar aroma pielii ei se simtea de la mare distanta, atragand atentia vampirilor care facusera legatura intre parfumul imbietor si sangele dulce. Nu putini erau acum pe drumul lor spre casa croitorului.
-De felul tau? Adica al domnitelor neajutorate? Sigur voi fii atent...
-Nu o lua in gluma fiindca vorbesc serios! si repezindu-se spre casa a luat o sticla si sub privirile uimite ale celor doi si-a crestat mana strangand sangele in recipient. Asta va va salva vietile in cazul in care sunteti atacati de semenii mei...asta este felul lor...nu se pot abtine,iar sangele unuia dintre noi are puterea de a fii letal pentru celalalt!
-Te-ai lovit la cap? Cum poti spune prostiile astea? Uita-te ca mi-ai speriat deja femeia! Ce altceva mai vrei? Lupta sau pleaca de aici, ciudato! si a atacat-o insa fata a ripostat cu o forta egala cu a lui facand ca la fiecare ciocnire lama lui sa se imbibe in sangele de pe katana ei.
-Acum esti asigurat, daca vreo creatura te va ataca, lama armei tale va fii mortala! Da-mi voie sa iti dau din cunostiintele mele ca sa poti ataca mai usor, insa nu a apucat sa se apropie de el ca in spatele barbatului au aparut alti doi:
-Sa intelegem ca incerci sa protejezi familia asta, vampiroaico?
-Daca nu iti doresti un final tragic te poftim sa ne dai ce ne dorim! a zis al doilea razand.
-Vampiri? Nu ai zis nimic de asta!
-Ba te-am avertizat! Treci in casa ca sa nu fii ranit! si l-a impins in bratele fiicei croitorului, treceti amandoi in casa imediat! Nu mai repet! si de indata ce au intrat ea a blocat usa facand sa cada un copac batran drept in fata.
-Nu ne-am inselat, tu chiar vrei binele oamenilor astia...Ciudat fiindca ei ar trebui sa fie hrana noastra dar poate inca nu ai inteles regulile prea bine, incepatoareo!
-Va impun sa plecati de aici, ori altfel...
-Altfel ce?
-Altfel prin drepturile ce mi se cuvin ca pur-sange va voi curma vietile! Nu glumesc deloc asa ca mai bine ati pleca in momentul asta! Amandoi! si-a luat pozitia de aparare si a asteptat sa le auda raspunsul fara sa stie ca acum devenise usor de gasit si pentru Marcos , dar si pentru Antoine.
-Ti-am cerut frumos sangele tau, dar daca minti...trebuie sa suferi!
-Da, un vampir pur are o aura in jurul sau, una care emana putere si respect in timp ce tu esti doar o prada delicioasa de care lumea asta poate fii privata!
Fata le-a zambit si muscandu-si un deget a supt o picatura din lichid:
-Adica vrei sa zici ca are o aura de genul asta? a intrebat in timp ce se transforma in vampirul cu piele sidefie si par argintiu a carei putere nici ea nu o stia. Banuiesc ca la asta va refereati, baieti, doar ca stiti cum o sfarsesc matele curioase: MOR. Fara vreun pic de regret s-a apropiat de cei doi fara ca macar sa le lase timp de reactie si le-a crestat suprafata pielii cu lama insangerata:Ce ma mai distrez cu voi! Nu credeam ca sa va vad ofilindu-va imi va aduce asa o satisfactie...dar m-am inselat fiindca am scapat lumea de doua scursuri! a stat si a privit cum in chinuri cei doi s-au prefacut in cenusa fara ca macar sa mai apuce sa zica ceva, iar cand se pregatea sa isi curete lama a simtit prezenta mai multor fiinte: -Cine este acolo?
-Eu sunt, am fost ingrijorat pentru tine, mai ales cand nu ti-am simtit prezenta si am vazut-o pe ea in locul tau in casa...
-Nu aveai de ce !i-a raspuns taios si rece din dorinta de a-l indeparta. Te poti intoarce de unde ai venit, semi-vampirule! Nu-mi vine sa cred ca am rezistat langa cineva asa de slab precum esti tu! Pleaca! iar vocea desi nu ii trada sentimentele, in sufletul ei se simtea sfasiata pentru ca il gonea pe cel caruia chiar ii putuse pasa de ea. Pleaca ti-am zis!
-Doar nu vorbesti serios, Sonya! Iar daca imi ceri asta macar priveste-ma in ochi cand o zici ca sa vad daca vei mai avea aceeasi hotarare! Auzi? Priveste-ma! iar vocea sa indurerata a facut-o sa se intoarca si sa revina la vechea forma.
-Bravo, bravo, bravo ce mai pereche de porumbei! Din pacate nu este o poveste cu final fericit dupa cum v-ati dori voi fiindca tu nu ramai cu ea, intelegi? Un semi nu are dreptul de a visa la unul pur, intelegi? i-a zis Zee furioasa. De ce oare m-ai readus la viata daca tot ce tu iti doresti este sa il pastrezi?i-a aparut in fata: Oare nu era mai usor doar sa ma lasi moarta si sa iti continui planul? iar terminandu-si cuvintele a primit o palma peste fata cu toata puterea.
-Sa nu mai spui asta niciodata, m-ai inteles? Antoine nu simte nimic pentru mine, iar tot ce eu simt este recunostiinta si datoria de a-i razbuna durerea, atat! Asta ti-o putea zice si el fara sa trebuiasca sa veniti aici si sa faceti scene lacrimogene, bine? Plecati fiindca adunatura asta de monstrii la un loc nu face decat...
-...decat sa iti puna oamenii tai in pericol? Vreau sa vad asta: cum pierzi si tu ceva la care tii, oare vei simti ceva sau inima ta de piatra nu are sentimente?
-Zee inceteaza! Ea a facut totul sa te readuca la viata si...
-...Sa ma distruga luandu-te de langa mine!
-Zeena, Antoine, dispareti, iar voi doi ascundeti-va bine in casa fiindca se apropie ceva puternic! Fugiti! si trecandu-si arma prin sange a luat pozitia de atac asteptand sa vada cine apare.
-Doar nu vrei sa te las singura, ti-am promis sa iti fiu alaturi!
-Si tot tu mi-ai zis ca nu voi fii singura niciodata asa ca dispari! iar Antoine, tarat de Zee s-au adapostit intr-o dependinta atasata casei fiindca ea isi dorea sa vada ce va pati protejata adoratului ei.
-Ne intalnim din nou, se pare, nu micuto? s-a auzit o voce cunoscuta venind din partea cuiva care i-a aparut acoperit in spate, soptindu-i la ureche. Ai iesit sa te plimbi dar ai uitat sa mai revi sau sa ma cauti... Ma dezamagesti, Sonya! Cum ai putut tu sa il lasi sa moara pe cel care te-a ajutat dupa ce ti-ai spart sigiliul si ai revenit la viata? tonul pe care persoana ii vorbea devenea tot mai amenintator, iar speriindu-se a incercat sa fuga, dar a fost imobilizata.
-Da-mi drumul! Ce cauti aici?
-Cum adica ce caut?! Oare nu pe tine? Doar nu crezi ca am batut atata drum in starea asta doar ca sa vizitez imprejurimile?! Nu am de ce sa iti dau drumul fiindca imi apartii, decizia Inteleptilor a fost eronata deci nu are rost sa mai tii cont de ea asa ca arunca tu frumos inelul ala si ia-l pe asta,i-a ordonat intinzandu-i un altul cu o piatra neagra.
-Cum adica in starea ta, Carlos? iar cand a pasit in fata ei a ramas socata de uratenia sa: pielea ii era arsa si plina de cicatrici si basici, ochii abia se mai deschideau, iar buzele-i erau lipite pe jumatate, parul ii arsese ori ii albise, schiopata, iar degetele uneia din maini ii lipseau.
-Uimita? Iar totul este din vina ta!
-Dar doar mi-am dorit sa imi aflu trecutul si atunci Reyna a aparut si... am crezut-o. Cine ti-a facut asta si ce motive a avut pentru a te aduce la...Pentru ajutorul tau vreau sa te recompensez cumva...Cum poti redeveni cel ce ai fost cand te-am vazut...prima oara...iar o scurta imagine de la intalnirea din padure i-a aparut in fata ochilor. Atunci nu a fost prima oara...te-am mai vazut candva si atunci...nu-mi mai amintesc! a ingenuncheat de nervi si neputinta.
-Desigur ca te poti revansa pentru ce am patit: intai ma aduci la forma mea iar apoi continui prin a-i plati cu aceeasi moneda bastardei aleia! Vreau sa o vad implorand iertare in fata tuturor, la petrecere!Asta vreau sa faci tu pentru mine, asta si sa accepti inelul pe care ti-l ofer fiinca o poti face de bunavoie ori...
-Las-o in pace, nenorocitule! a spus atacandu-l barbatul fiicei croitorului. Ea m-a invatat cum pot face sa te omor si nu voi ezita daca nu ii dai drumul in momentul asta!
-Nu te baga fiindca te va rani, dar nici nu a apucat sa ii zica mai multe fiindca, folosindu-si forta mintii, Carlos l-a facut sa-si infiga arma foarte aproape de inima.
-Te sfatuiesc sa nu te misti prea tare sau lama iti va taia vena ce aduce sangele catre inima ta. Asta nu te privea pe tine asa ca micuta ta interventie a trebuit sanctionata, omule!
-Lasa-ma,da-mi drumul fiindca trebuie sa il ajut, nu il pot lasa sa sufere pana la moarte, te rog! si incepand sa planga s-a tras din stransoarea lui Carlos fara sa mai realizeze ca in jurul ei aparusera mai multi vampiri care se ascundeau printre care si Marcos si altii la fel de puternici, iar faptul ca Zee si Antoine erau inca acolo era un fapt deja uitat. Inchide ochii, i-a zis printre lacrimi, sper sa te pot face bine, ai incredere in mine, te rog...
-Lasa-ma pe mine si protejeaz-o pe viitoarea mea...iar ultimele cuvinte au fost rostite mult prea incet ca sa le poata auzi.
-Nu te stinge, a strigat cat a putut de tare, iar scotandu-i arma cat de repede a putut a aruncat-o cat colo si a incercat sa il vindece, fiind intrerupta de Carlos:
-Stii ca a murit, nu? Poti doar sa il lasi si...
-Taci, e din vina ta! si aratand spre el nu a realizat ca si-a folosit puterea sa il loveasca si sa il impinga in spate.Lasa-ma sa il fac bine ori asta vei pati si tu fara sa imi pese ca te-ai prefacut ca imi esti alaturi, sa nu crezi cumva ca atunci cand m-ai atins nu am vazut ca m-ai mintit! a privit spre casa unde era sotia lui si i-a facut semn sa stea linistita insa s-a indreptat spre gatul barbatului si i-a supt toata viata pana ce a devenit cenusa, socandu-i pe toti.
-Bravo, nu credeam ca o ai in tine sa faci asta dar poate m-am inselat...a zis Carlos fara sa realizeze urmatorul ei pas.
A luat katana si aruncand cenusa peste ea si-a varsat din sange deasupra si a inceput sa se roage ca sa il aduca la viata, iar abia atunci Marcos a realizat ca faptele ei nu sunt rele si ca acum isi punea propria viata in pericol fara sa se gandeasca la asta.
-Inceteaza ori risti sa mori, Sonya!
-Si daca mor ce? As stii ca el este in viata insa nu te ingrijora prea tare pentru mine fiindca nu voi disparea pana nu imi indeplinesc promisiunile, iar rugandu-se tot mai tare corpul tipului a inceput sa se contureze,iar intr-un tarziu, cand ea a ramas secatuita de orice forta acesta a deschis ochii vazand-o pe ea cum se prabuseste.
-Domnisorico, ridica-te! dar ea nu i-a putut raspunde.
-Indeparteaza-te de ea sau efortul ii va fii in zadar, muritorule!
-Nu o voi face fiindca nu o pot lasa pe mainile unui monstru ca tine, nu acum cand ii sunt dator o viata intreaga! Poti zice orice vrei insa de aici nu ma clintesc, iar alaturi i-a aparut Antoine si apoi tot mai multi vampiri i s-au alaturat.
-Nu este corect fata de ea sa faci asta, Carlos! i-a strigat unul.
-Las-o macar data asta!
-Ce daca a aparat o prada? Este un vampir mai sentimental, intelege-o!
-Doar nu credeti ca ma veti face sa ma razgandesc doar cu rugamintile voastre si si-a facut loc cu forta printre toti, aruncandu-i in stanga si in dreapta ca pe niste frunze. Nimic nu poate sta in calea destinului iar voi sunteti doar nimicuri, a ras pana ce in fata i-a aparut chiar Marcos.
-Unchiule, nu ne-am mai vazut demult, pacat ca ne intalnim asa...Nu te incapatana si pleaca acum, respecta-i dorinta!
-Doar nu iti inchipui ca am de gand sa respect vorbele tale, secatura! Nu pe tine trebuiau sa te aleaga, ci pe mine fiindca sunt de o mie de ori mai bun si ...mai rapid, zise infingandu-si coltii in gatul unui alt vampir si sorbind pana ce orice urma a urateniei sale a disparut. Acum suntem egali asa ca daca vrei sa ma opresti nu ai decat sa lupti pentru ea! iar indata batalia dintre cei doi a inceput si Antoine, profitand de neatentia celorlalti s-a apropiat de Sonya tinandu-i capul in bratele sale:
-Va fii ca prima oara, iti amintesti?i-a zis in timp ce i-a stors pe buze fructe de padure, nu stiu cat bine iti vor face insa iti vei recupera din...
-Antoine, zi-le sa se opreasca, te rog! i-a soptit ea.
-Esti bine? Hai sa pleci de aici pana nu se intampla ceva, bine? a ajutat-o sa se ridice insa ea l-a oprit fiindca nu vroia sa plece, nu vroia ca cineva sa fie ranit din vina ei.
-Trebuie sa inceteze, amandoi, nu stiu cine este celalalt dar la forta lui Carlos isi risca viata, iarta-ma pentru ce voi face! si repezindu-se la gatul lui a supt sangele de care avea nevoie fara insa sa il afecteze pe Antoine in vreun fel, iar cu vederea incetosata s-a apropiat de cei doi. Opriti-va imediat fiindca nu vreau sa va raniti! Nu aveti de ce sa luptati fiindca eu nu voi apartine nimanui !si-a scos inelul de pe deget si dupa ce l-a sarutat l-a aruncat in aer, sunt a nimanui, Carlos, nu am de gand sa mai fiu proprietatea cuiva, iti poti pastra inelul iar eu iti promit sa iti indeplinesc dorinta, iti jur, chiar de ar fii ultimul lucru pe care il fac. Iertati-ma cu totii fiindca v-ati strans aici degeaba, va rog sa plecati si sa nu mai deranjati niciodata aceasta familie si privind spre membrii ei le-a sters amintirile, facandu-i sa lesine. Ei nu vor mai stii nimic atunci cand isi vor reveni asa ca va rog sa nu ii folositi ca prada contra mea! Tu,a spus privindu-l in ceata pe Marcos, iti multumesc de ajutor insa iti risti viata inutil, pleaca, te rog...
-Crezi ca daca le vei zice sa plece te vor asculta? Chiar crezi ca vorbele tale chiar valoreaza ceva contra miilor de ani in care legea noastra s-a aplicat? Ii vei apartine unui pur-sange, iar acela sunt eu! a strigat Carlos apucand-o de mana si facandu-i sa dispara pana in padurea unde totul incepuse. Vrei sa stii tot trecutul, atunci vorbeste-i creaturii din lac! i-a sugerat aruncand-o la marginea acestuia sub privirile creaturilor din apa.
-Ai revenit? Noi te-am asteptat de multa vreme...
-...de foarte multa...
-...ca sa iti indeplinim ...
-... DORINTA! s-au completat creaturile intre ele.
-Dorinta mea? tot ce mi-am dorit pana acum a fost sa am amintirile mele insa acum...
-...noi stim ce iti doresti acum si contra unui schimb egal...
-...egal cu valoarea cerintei tale...
-...noi o vom implini! Ia asta si fa ce stii mai bine, iar dorinta ta va fii porunca noastra, a adaugat creatura intinzandu-i un pumnal.
-O viata pentru o viata, a zis ea cand si-a infipt pumnalul in inima, iar cazand in apa, si Carlos a picat ca secerat prefacandu-se in cenusa deasupra apei.
-Bravo, fetito, ziceau creaturile in timp ce roiau in jurul corpului ei care se scufunda tot mai adanc pana ce Sonya a deschis ochii si a inotat spre suprafata. Ce faci?! Cum ramane cu targul?
-Schimbul a fost facut, v-am oferit viata lui in schimbul vietii mele, mi-am tinut promisiunea, iar sangele meu a incheiat pactul, a zis ea pasind afara din apa si tragandu-si sufletul.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 15 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

A aruncat o singura privire catre lac si a plecat tot mai adanc in padure, ratacitoare, fara sa se gandeasca unde avea sa innopteze ori ce avea sa faca pentru a-si recapata memoria sau unde avea sa se adaposteasca la lasarea intunericului...stia doar ca nu vrea sa fie urmarita si nici ajutata de vreunul din cei ce ii devenisera complici in timpul zilei, iar cel mai mult se ferea sa nu fie urmarita de Antoine fiindca realizase ca el era capabil sa o gaseasca oriunde daca avea sa isi lase garda jos.
-Nu pot sa risc sa ii implic pe niciunul din ei in toata razbunarea mea, nu ar fii corect sa isi riste vietile pentru mine, asa cum a facut necunoscutul de astazi...si de ce mi-au sarit in ajutor? Antoine nu mi-a zis niciodata ca vampirii sunt solidari, din contra sunt egoisti si razbunatori, iar cel mai bun exemplu este ea;ar face orice sa ma scoata din joc insa nu ii voi permite, nu acum si niciodata! si a continuat sa mearga tot mai adanc in padure pana ce i s-a parut ca vede flacari in departare, iar asta si focurile de arma i-au captat atentia, atragand-o ca un magnet spre lumina din noapte.
Habar nu avea ce decizie urma sa ia si de partea cui avea sa treaca o data ajunsa acolo, asa ca a inchis ochii si concentrandu-se a ajuns imediat la marginea satului insa tot nu intelegea de ce casele sunt in flacari ori de ce era atata cenusa pe jos si nici macar nu putea sa zareasca pe cineva care sa ii spuna ceva. Atunci s-a apropiat de fiecare casa in parte intreband daca nu cumva se gaseste cineva prins printre flacari, iar fata i-a inghetat cand, apropiindu-se de o casa din centru ce statea sa pice, a auzit scancetele unui bebelus. Fara sa se gandeasca la faptul ca ar putea fii prinsa printre daramaturi a intrat, observand micutul intr-un patut improvizat chiar dedesubtul unei grinzi arzande.
-Nu te teme, vin imediat la tine, dar nu a apucat sa faca nici doi pasi ca o parte din tavan i-a cazut in fata, atingandu-i o parte din mana. Stai acolo cuminte si nu mai plange fiindca ajung imediat la tine si facand o saritura printre flacari a apucat copilul si a iesit inainte sa se darame toata constructia peste cei doi. Acum sa vedem daca pe aici pe undeva o gasim pe mamica ta fiindca eu nu te voi putea lua cu mine deoarece este posibil sa nu mai traiesc o data ce imi indeplinesc planul, iar tu ai nevoie de cineva care sa aiba grija de tine...dar discursul i-a fost intrerupt de zgomotul de la distanta, de tipete si de focuri de arma,iar acoperindu-l pe cel mic sub pletele sale a pornit in directia zarvei, iar cat de curand a vazut o lupta intre un tip inarmat si mai multi care il atacau, ori cel putin asa parea...
-Te-au trimis pe tine sa ma termini sau esti doar in trecere? a strigat tanarul spre ea, intampinand-o cu un glont in mana ranita, insa arma sa era mult prea slaba pentru a o afecta, deoarece glontul de argint a iesit la fel de repede cum ii strapunsese membrul.
-Cine esti? Tu esti responsabil de tot ce s-a intamplat aici, tu ai dat foc adaposturilor si era sa ii ranesti pe cei mai nevinovati?! a intrebat apropiindu-se tot mai mult, iar intre doi vampiri impuscati i-a raspuns afirmativ mandru si hotarat.
-Eu sunt cel ce le-a adus moartea nenorocitilor astora fiindca o meritau, criminalii! Dupa ce voi ati atacat satul vanatorilor si i-ati ucis pe toti, fara sa tineti cont ca sunt adulti ori copii trebuia sa va ganditi ca si voi o veti pati la randul vostru, monstrilor! iar ultimul lui cuvant ii rasuna puternic amintindu-si de cuvintele lui Antoine.
-Chiar daca ne consideri monstri, suntem cu totii la fel: luptam ca sa traim si sa avem o viata mai buna! Nu noi ne-am dorit sa fim monstrii, dar asa ne-am nascut, nu suntem vinovati pentru ce destinul a decis deja!
-Te consideri nevinovata!?! Cum poti fii asa de ipocrita? si lasandu-i pe vampirii cu care se lupta a sarit sa o atace insa a fost capturat de cei ai caror disparitie le dorea.
-Acum esti in mainile noastre, fiu de vanator! Astazi iti vei cunoaste sfarsitul, iar indreptandu-si pumnalul spre gatul tanarului, a fost oprit de Sonya.
-Stai, lasa-ma pe mine sa fac asta! Din moment ce a incercat sa ma omoare cred ca mi se cuvine sa am dreptul asta, plus ca nu ai vrea sa iti manjesti mainile cu sangele unui vanator!a rostit cat a putut de persuasiva.
-Nu cred ca ai dreptul sa zici nimic! i s-a adresat vampirul, dand-o la o parte, nu tu esti cea ce si-a pierdut familia, copiii ori rudele asa ca sa nu indraznesti sa impui ceva, jumatate de vampir ce esti, d-aia nu ai fost capabila sa il nimicesti de la inceput, din compasiune pentru ce ai fost tu candva!si a revenit la planul sau, insa mana ei libera l-a oprit, fara sa lase sa se vada cumva bebelusul tinut cu cealalta.
-Ti-am zis sa mi-l lasi mie si nu accept "nu" ca raspuns! Asa ca fa bine si supune-te! iar ochii au inceput sa ii luceasca amenintator si cu greu se stapanea sa devina vampirul puternic. Nu este in avantajul tau sa ma contrazici, te-am rugat frumos, insa daca nu stii de vorba buna...
-Hai sa decidem in lupta asta! Cine castiga are dreptul sa se descotoroseasca de vanator cum doreste si celalalt trebuie sa se plece in fata sa, ce spui, te bagi? a rostit arogant vampirul.
-(Nu pot risca viata micutului din bratele mele, insa nici nu il pot lasa sa il omoare fiindca vreau sa ii dau o lectie si sa il fac sa realizeze ca nu toti suntem cum crede el, drept dovada va trebui sa ii readuc la viata pe cineva drag si poate atunci nu va mai fii asa de pornit contra noastra...iarta-ma micutule, iar acoperindu-l si mai bine in parul ei a acceptat.) S-a facut! Numai ca...cel ce castiga are dreptul sa aleaga cand si cum sa scape de neispravitul asta, ai inteles?
-Asta daca tu castigi, dar daca eu inving atunci il ucid si tu imi indeplinesti orice dorinta! Cu asta ai fost de acord asa ca sa nu comentezi dupa daca nu iti convine ceva! Alege o arma sau ma lasi pe mine, desi ar trebui sa stii ca orice alegere ai face tot vei pierde pentru ca, pana azi, nu a existat lupta sa nu o castig, iar azi nu va fii exceptie!
-Mai bine te-ai gandi cum sa accepti infrangerea...nici eu nu am pierdut nimic, in afara de amintiri si prieteni, dar trecutul nu conteaza fiindca o data invins nu ne vom mai revedea NICIODATA!
-Crezi tu? Tine minte ca dorinta mea este ca tu sa-mi devi sclava pe vecie deci ma vei vedea zilnic! si i-a ras in fata alegand niste sabii foarte subtiri cu varfurile foarte ascutite ca ar fii putut taia un fir in doua. Asta am ales eu ca arma si asta iti va taia aerul tau de superioritate si increderea tampita in sine, vei vedea cum la final...
-Taci si ataca odata fiindca nu o sa rezolvi nimic cu vorbe si vise! Iar voi tineti bine prizonierul si nu il lasati sa scape ori sa ii faceti ceva fiindca il vreau intreg, iar daca vreunul din voi il raneste inaintea mea…atunci va va parea rau! Si tinandu-si arma cat de strans putea intr-o singura mana a atacat, dorind sa termine cat mai repede, insa si adversarul pe care si-l alesese de data asta era pe masura ei.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Vezi jumatateo ca nu te poti pune cu un vampir intreg, iar asta-seara tu iti gasesti finalul arogantei aici, in padurea asta! Vezi ca printre cerinte se incadreaza si aceea a pastrarii linistii adica nu vei mai avea voie sa mi te adresezi vreodata, tine minte ca sa stii pentru ce lupti! Continua sa ii impuna tot felul de cerinte si vorbea in continuu ca sa o faca sa clacheze, aproape reusind fiindca loviturile ei erau tot mai energice si rapide, parand sa nu se mai concentreze. Ce este, doar gura este de tine sau ai obosit? Vrei cumva o pauza?si a inceput sa rada impunandu-le camarazilor sa il raneasca putin cate putin pe prizonier: cate o zgarietura, cate o impunsatura, iar faptele lor au avut efectul dorit, captandu-i atentia Sonyei.
-(Nu ii pot lasa sa il raneasca dar acum am mainile ocupate si nici nu ma pot concentra cu atata vorbarie si…) nu a mai apucat sa zica nimic deoarece nefiind atenta decat la vanator nu s-a mai dedicate luptei si a simtit cum lama armei ii strapunge pieptul trecand printre doua coste. (Cum de nu am vazut-o venind?) Chiar crezi ca asa m-ai invins? a intrebat cu sangele-i prelingandu-se pe pielea palida.
-Nu, doar nu doar asta, si a impins lama pana ce a iesit pe partea cealalta si a facut-o sa tuseasca cu sange. Asta ma gandesc ca o sa te puna la pamant si daca mai fac si asta, a rasucit arma in rana, acum sigur vei ingenunchea cum am prevazut, iar scotandu-si arma dintre coastele ei a privit-o cum se prabuseste.
-(De ce au fost atat de multe pe capul meu? Muscatura lui Antoine, Carlos, vanatoarea, creaturile din lac si acum si asta… de unde sa mai am energia sa il salvez pe vanator si sa ii mai si arat ca nu suntem monstri? Trebuie sa continui pentru bebelusul asta care are dreptul la un viitor sigur), iar o lovitura puternica de picior i-a atins spatele facand-o sa sa stranga cat mai mica sa isi protejeze progenitura.
-Hai, acum cum ma mai ataci? Riposteaza daca mai poti, gura mare, sa te vad cum ne faci pe noi toti sa ne para rau ca ti-am ranit omuletul de care te-ai atasat, iar facandu-le semn, cei doi ce-l tineau pe vanator l-au injunghiat unul in mana, iar al doilea in picior. Vezi cum vorbele tale nu au nicio valoarea? Stai acolo unde iti este locul! si a continuat sa o loveasca tot mai tare in spate, in picioare, dar cand a fost pe punctul de a o lovi in dreptul micutului a intins mana spre el si strigand cat a putut de tare “NU!” l-a aruncat mult in spate, facandu-i pe toti sa ramana uimiti.
Si-a retras mana si a incercat sa se ridice desi parea sa fie secatuita de orice forta, l-a privit cu ura pe vampir si apoi s-a uitat inspre vanator si plecandu-si capul i-a cerut iertare pentru ce urma sa faca fiindca prin actul sau urma sa ii dovedeasca ca intr-adevar vampirii sunt monstri. Fapta ei i-a mirat pe cei prezenti, nu intelegeau de ce un vampir si-ar cere iertare unui vanator al carui gand nu este niciun altul decat sa ii ucida pe toti, insa au continuat sa observe cum s-a ridicat si si-a privit ranile, ca un animal care evalueaza pagubele dupa o batalie. Si-a lins buzele de sangele pierdut, iar privirea i s-a intunecat tot mai mult, facandu-i ochii sa para doi carbuni incinsi, iar culoarea parului s-a stins, devenind un argintiu stralucitor, pielea i s-a albit si mai tare facand-o sa para ireala fiindca in lumina lunii parea sa sclipeasca.
-Acum sa te vad, a zis fata privindu-l pe cel ce a profitat ca ea nu-si folosea ambele maini, acum vei vedea de ce ti-am zis tie si lor, privind spre vampiri, sa ma ascultati fiindca pe vampirul asta nici chiar eu nu il pot controla, iar ei chiar ii place mult sangele, iar cand zic asta credeti-ma! Nu au apucat sa o observe bine ca a apucat arma si l-a atacat tot mai in forta pe cel care paruse sa detina controlul pana acum cateva momente, acesta parand ca nu mai stie care lovitura sa o pareze sau de unde avea sa vina o alta si se uita stanjenit si speriat in directia participantilor.
-Sariti si voi, nu ma lasati singur cu vampirul asta! Nu pot face fata singur unuia legendar, nu unuia despre care nu se stie mai nimic! Sariti si voi, fiti alaturi de mine! Insa nimeni nu parea sa vrea sa o infurie, mai ales cand o vedeau cu cata determinare il ataca si cum parea ca nici nu isi mai simte ranile.
-Nu te vor ajuta fiindca le este prea frica de ceea ce nu cunosc, nici mie nu mi-e usor sa ma controlez…stii azi am mai omorat doi si doar dintr-o lovitura de katana, dar aia fiindca lama era inmuiata in sangele asta, a zis aratand spre rana din piept, tu insa poti sta linistit fiindca lama asta nu pare sa aiba nicio picatura, insa a ta…ai grija cum o manuiesti pentru ca daca si cea mai mica picatura ajunge in sangele tau, atunci esti ars! Mai am putin aici si apoi vin la voi!le-a strigat celor ce-l tineau pe vanator, si pe tine te voi duce acolo unde ti-e locul, baiete! Sa stii ca nu esti asa de puternic cum te laudai si lupta asta incepe sa ma plictiseasca, a zis fata zambindu-i si cu o miscare rapida i-a facut o taietura cat de subtire a putut pe obrazul drept fara ca macar vampirul sa simta. Stii, fiindca esti un asa bun adversar vreau sa iti multumesc, a zis ea apropiindu-se de el, iar de frica el i-a strapuns abdomenul cu sabia exact in momentul cand ea i-a sarutat obrazul ranit cu buzele pline de sange. Acum sa asteptam care din noi moare primul, a zis stergandu-se pe bluza de sange si cazand alaturi de adversar, iar imediat vantul a inceput sa bata peste satul mistuit de flacari, iar cenusa celor morti a inceput sa se asterne peste cei doi, iar privind in jur, Sonya si-a revenit la forma ei normala. Iarta-ma, te rog pentru ce ti-am facut, i-a zis celui ce zacea langa ea, nu am vrut sa te ucid insa nu am putut sa ma mai opresc o data ce am…
-Stiu, de la distanta eram sigur ca ma vei ucide insa nu am vrut ca ceilalti sa citeasca frica in ochii mei, nu puteam face asta in fata supusilor mei, acum eu te rog sa nu fii prea dura cu cei ramasi in viata…
-Nu le voi face nimic, iar daca ma ierti te pot readuce la…
-NU! Am trait destul si chiar nu-mi imaginam sa mai vreau sa traiesc o eternitate, iti multumesc pentru darul asta pentru care noi ne rugam dar de care oamenii fug…Eu sunt cel care va muri, insa tu sa ai mare grija de tine fiindca vampirul ala legendar pe care il ascunzi in tine… iti va aduce multe probleme chiar daca multi iti vor sari in aparare trebuie sa stii de cine sa te feresti fiindca… fiindca…
-Nu mai zice nimic, te fortezi prea tare si…
-Ai grija de micut, l-am…vazut cat te luptai, a inceput sa tuseasca tot mai tare si sa simta ca se ineaca asa ca folosindu-si ultimele forte i-a dat cel mai bun sfat posibil, fereste-te de Intelepti, te vor moarta! Si s-a stins fara sa ii mai zica vreun cuvant, amestecandu-se in vant cu restul de cenusa ce se asezase peste satul arzand.
S-a ridicat desi acum isi simtea toate ranile si privea cum cele doua din piept inca ii sangerau si o faceau sa vada totul din ce in ce mai incetosat. Nu avea de gand sa se lase doborata pana nu il ducea pe vanator la loc sigur, iar apropiindu-se de el l-a rugat sa ii zica de unde a venit, dar el s-a incapatanat sa taca.
-Unde este satul tau de vanatori, cel atacat de locuitorii de aici? Zi-mi te rog ca sa te duc la loc sigur fiindca nu stiu cat mai rezist, i-a soptit la ureche, sprijinindu-se de casa din spatele lui si privindu-l in timp ce aluneca usor pe langa perete.
-De ce te-ar interesa pe tine sa-mi faci un bine? Nu venisei sa ma omori? Hai, poti sa o faci la fel cum i-ai facut si vampirului contra caruia ai luptat adineauri si l-ai ucis din plictiseala! Sau ti-a disparut curajul? a inceput sa ii strige in timp ce ceilalti vampiri s-au retras in intuneric si i-au lasat singuri, iar cand a vazut ca ea nu-i poate raspunde s-a apropiat de fata ei sa vada daca mai respira, iar atunci ea si-a trecut mana pe deasupra obrazului, vazand unde trebuie sa ajunga, iar cu putin timp inainte sa lesine a aparut impreuna cu el in interiorul uneia din casele care nu fusesera distruse de foc si s-a intins pe un pat, fara sa se mai gandeasca ca vanatorul ar putea-o omori cat doarme, atat pe ea cat si pe bebelusul pe care il protejase.
-Unde m-ai adus acum, criminalo?iar deschizand usa a descoperit un peisaj cunoscut, satul lui, insa privelistea morbida, focul, cenusa i-au amintit de posibilitatea ce o avea acum in maini: sa o omoare pe cea din spatele sau. S-a apropiat incet de ea, iar scotandu-si un pumnal de la brau a observat miscarea din parul ei si o manuta iesind, s-a speriat si a vrut sa reteze raul insa Sonya s-a ridicat la timp si doar pernele au incasat lovitura.
-Ce vroiai sa faci? Am vrut doar sa ma intind putin ca sa imi revin si deja ai vrut sa ma omori? Sau tinta ta a fost alta? a intrebat privind spre bebelusul din bratele ei.
-E fructul monstrilor ca voi si merita aceeasi soarta! s-a redresat si a atacat din nou, insa ferindu-l pe bebelus, arma a ajuns infipta in spatele vampirului, provocandu-i o noua rana adanca.
-Asta este tot ce mai imi lipsea! si s-a asezat pe jos in incercarea de a isi vindeca ranile chiar daca nu mai avea suficienta forta. Trebuie neaparat sa ma hranesc fiindca tu nu ai de gand sa ma lasi sa ma odihnesc, si a disparut din fata lui, revenind abia dupa jumatate de ora cand el incepuse sa sape gropi pentru tovarasii lui. Ce faci? a intrebat privindu-l.
-Nu se vede, imi ingrop rudele, nu ii pot lasa asa sa ii manance animalele de prada! Dispari si nu te mai tine dupa mine fiindca de indata ce voi avea ocazia te voi ucide!
-Inceteaza, nu ai de ce sa faci asta! Lasa-ma sa te ajut, zi-mi care sunt persoanele dragi tie si eu voi incerca sa iti fac ziua mai frumoasa!
-Nu am nevoie de ajutorul tau! Dispari de unde ai venit!
Sonya s-a apropiat de el si cu o miscare prin parul lui l-a adormit, facandu-l sa se prabuseasca printre prieteni. Apoi si-a folosit puterea pentru a-i citi mintea, iar gandu-i statea doar la cum ar putea proceda ca sa aduca mai multi la viata si nu a apucat sa simta prezenta lui Marcos care, ingrijorat si curios, o gasise si o privea in nebunia ei.
A asezat copilul pe o bancuta, acoperindu-l cu o haina si s-a apropiat de una din persoanele dragi vanatorului, a indeplinit acelasi ritual ca si pana atunci si o data adus la viata l-a adormit si l-a tras langa cel ce o vroia pe ea moarta. Stia ca daca este satula va putea sa isi foloseasca mai mult puterea, dar imediat a realizat ca vampirul alb, datorita abilitatilor ei, ar putea aduce la viata mai multi, dar se temea si ca, nu cumva in acest timp sa ii zadarniceasca eforturile, omorandu-i pe cei vii. A riscat si imediat s-a pus pe treaba, adusese 3vanatori la viata pana acum si ii tarase langa ceilalti, insa stia ca si asa nu ii poate salva pe toti, a sarutat copilul si a fugit din nou sa se hraneasca si sa inceapa un nou val de awakening, sub privirea nedumerita a celui ce ii fusese ales de catre Elders pentru a-i sta alaturi pe vesnicie. A vegheat-o pana ce a vazut-o prabusindu-se la pamant dupa ce adusese la viata 6 vanatori, acum era inconjurata de toti ce i-ar fii dorit moartea si desi avea sentimente contradictorii s-a apropiat de printesa lui.
-De ce iti faci asta? De ce ii aduci la viata pe cei ce-ti doresc pieirea? Crezi ca te vor ierta ca i-ai readus la viata...nu! vor fii niste oameni nedumeriti, neimpacati si te vor condamna...si nu doar ei! Or sa te condamne cu totii ca esti impotriva noastra, dar terminand de vorbit bebelusul a inceput sa planga si vanatorul s-a trezit.
-Cine esti si ce cauti aici? l-a intrebat cand l-a vazut tinand-o in brate pe Sonya care parea inconstienta.
-Nu am niciun motiv sa iti zic cine sunt!
-Atunci indeparteaza-te de ea! Si nici sa nu indraznesti sa te apropii de bebelus fiindca o sa suferi! Isi apara copilul precum o leoaica si nu ai de unde sa stii ce va face daca il ranesti!
-Al ei? Nu, nu ii apartine! Singurul sau primul ei copil o sa imi apartina fiindca si Sonya este a mea!
-Un om, fie el si vampir nu poate apartine altuia, nu ai drept de posesie asupra ei si singura in masura sa decida este ea! Indeparteaza-te daca i-ai facut ceva fiindca este ranita din lupta cu celalalt vampir...
-Stiu exact ce a facut...daca nu o veghez eu o fac altii pentru mine si tot stiu ce i se intampla fiindca oricat rau i-ar fii facut ea Reynei tot nu as putea sa o abandonez! Vreau sa ma conving ca ea a facut faptele de care este invinuita.
-Atunci tine minte: nu o sa o vezi facand ceva decat daca ea stie ca are dreptate. Nu o sa atace decat daca este atacata, nu o sa fuga decat daca este alungata si nici atunci, nu o sa cedeze in fata nimanui daca lupta pentru ceva sau cineva! Ar trebui sa o cunosti macar atat daca spui ca iti apartine! Acum indeparteaza-te,iar tu trezeste-te! I-a strigat pana sa fie atacat de Marcos, iar mirosul sangelui a trezit-o pe Sonya.
Desi vedea totul neclar deoarece nu isi revenise, a sarit pana langa vanator si l-a indepartat pe cel ce il ranise.
-Daca vrei sa te iei de cineva, sunt aici, insa lasa-l in pace! Chiar daca esti ca mine nu o sa te las sa ii faci nimic, dar nu a terminat de spus ca a mai simtit o prezenta feminine in apropiere. Ai chemat intariri?
-Eu, nu, ce te face sa crezi ca nu te pot invinge de unul singur?a intrebat-o mirat ca nu isi aminteste nici vocea si nici figura lui.
-Atunci spune-I amicei tale sa se indeparteze, a incercat sa isi limpezeasca vederea insa era in zadar. Tu, cea de acolo, dispari! Daca nu o faci imediat atunci eu voi fii cea ce te va alunga! Ma intelegi? Dar prezenta a venit tot mai aproape, pana ce a ajuns langa bebelus.
-Pentru asta, a zis aratand spre vanator, si pentru asta, luand copilul in brate, iti renegi specia? Nu-mi vine sa cred ca inca iti doresti sa traiesti ca un om cand stii ce esti: esti un vampir, ai indatoriri si o data si o data vei plati pentru ce mi-ai facut! S-a indepartat putin cu copilul doar pentru a-I face in ciuda si pentru a o provoca sa o atace.
-Reyna! Tu esti! Da-mi inapoi bebelusul, insa vazand ca nu ii este respectata cerinta a aparut in fata vampiroaicei, smulgandu-I copilul din brate, crede-ma ca daca ar fii sa dau timpul inapoi ti-as face acelasi lucru numai ca de data asta as avea grija sa nu mai traiesti! Nu pentru ce i-ai facut Zeenei si lui Antoine, si nu pentru ce ai vrut sa imi faci! Poate intr-o zi o sa ai curaj sa ii spui acelui Marcos lucrurile de care ai fost in stare sa le faci pentru a ma indeparta, precum si ce i-ai facut lui Carlos!iar ultima remarca a facut-o sa tresara putin insa s-a redresat astfel ca Marcos sa nu observe reactia ei.
-Nu i-am facut nimic eu, stii si tu!
-Sigur, eu, la fel si el, stim amandoi cine a incercat sa il scoata din joc, de fapt stiam fiindca acum el nu mai este…a fost luat de suflarea vantului.
-Recunosti cumva ca l-ai omorat, Sonya? Sa intelegem ca in spatele disparitiei misterioase a unui pur-sange te afli tu? Poate ar trebui sa afle si ceilalti ca sa iti primesti judecata, si nu doar pentru asta ci si pentru tentativa ta de a ma omori!a privit-o cu ura si a disparut.
-PERFECT! Doar atat esti in stare sa faci? Sa ameninti si sa dispari? strangandu-si pruncul in brate, fericita ca nu il pierduse s-a intors spre vanator, incercand sa isi dea seama de gravitatea ranii. Nu era nevoie sa il ataci, este mult prea slab chiar si pentru un incepator, plus ca daca era in toane proaste riscai sa te alegi cu vreo zgarietura sau cel putin cu hainele prafuite, nu il vad sa renunte fara o lupta…
-Trebuia sa isi cunoasca locul, nu vroia sa inteleaga de ce sunt aici!
-Nu este singurul, i-a zis apropiindu-se de el, nici eu nu stiu cine esti! Nu inteleg ce cauti aici?
-Tu chiar nu ma recunosti, chiar vrei sa imi provoci durere, suparare, furie?! S-a maniat privindu-I fata care nu intelegea nimic.
-De ce ti-as face eu asta? Nici nu te stiu!
-Tocmai fiindca spui asta! Stiu ca te simti ranita, dar eu sunt aici sa te salvez si voi fii mereu aproape, chiar daca nu pricepi nimic acum, imi vei multumi mai tarziu!
-Ce tot spui? Normal ca sunt ranita, nu doar corpul mi-e plin de rani, ci si sufletul fiindca nu-mi mai cunosc nici prietenii si nici dusmanii! Apoi apari tu, alaturi de nenorocita de Reyna care a ucis-o pe Zee, care l-a omorat pe Carlos si a incercat sa scape de mine, ce ar trebui sa inteleg acum: ca tu imi vrei binele chiar daca stai cu ea? Ei bine, mintea mea nu poate intelege asta!
-Curand v-a intelege, ar putea si mai repede daca renunti sa te mai agati de fiinte inferioare, dar nu a mai apucat sa zica nimic ca ea i-a astupat cu ambele maini gura, iar el nu a facut nimic sa o opreasca.
-Nu ne sunt cu nimic inferiori! Doar ca esti prea mandru sa recunosti ca ne pot fii superiori fiindca pot face atatea lucruri de care noi nu suntem in stare!
Cu grija i-a luat palmele intr-ale sale si fara sa le dea drumul a privit-o in timp ce o intreba: Si cum ne sunt superiori?
-Ne sunt cu mult superiori, ei sunt capabili sa iubeasca, insa inimile noastre reci nu o pot face din cauza restrictiile si regulilor impuse! A spus plecandu-si capul, in timp ce Marcos era uimit de gandirea ei deoarece niciodata nu se gandise ca oamenii le-ar putea fii vreodata superiori prin ceva, mai ales prin asta. In plus, ei pretuiesc iubirea fiindca sunt muritori, iar asta este un alt plus al lor: sa isi gaseasca sufletul pereche, sa iubeasca intens fiindca stiu ca nu au eternitatea la dispozitie, insa noi nu pretuim nimic fiindca…
-…avem tot timpul din lume…iti respect gandirea insa si noi putem iubi atunci cand luptam pentru cei pe care ni-I dorim! I-a ridicat privirea din pamant si i-a spus ca oricine poate incalca regulile daca ce ii este impus nu ii place.
-Si chiar crezi ca daca cineva va incalca regulile va mai trai? Cineva a dictat toate legile astea cu un motiv, nu ii va conveni ca cineva sa ii intoarca spatele si sa faca ce vrea fiindca lupta pentru iubire! Nici tu nu faci asta pentru nimeni fiindca iti este prea teama de ce s-ar putea intampla daca nu te-ai mai supune. Eu voi lupta pentru ce vreau si nici o lege nu ma va impiedica sa imi indeplinesc dorintele, iar daca si altii simt la fel…voi lupta si pentru ei,daca este nevoie…vechea lege va disparea!i-a jurat cu multa hotarare si determinare, insa vrand sa se intoarca spre tanar sa il vindece a realizat ca palmele ei erau inca intr-ale strainului, iar vrand sa si le retraga, acesta a tras-o mai aproape, imbratisand-o asa cum facuse si cand fusese mica. Desi la inceput nu a vrut, a fost cuprinsa de o caldura asa cum nu mai simtise de mult si avea impresia ca mai trecuse prin asta, sentimentul ii era mult prea cunoscut, lasandu-se in bratele lui ca si cum l-ar fii stiut dintotdeauna.
-Stiu ce iti doresti acum, i-a spus dandu-I drumul, dar totusi tinand-o de mana, vrei sa il faci bine insa daca mai faci asta acum sigur o sa lesini din nou! Nu te pot lasa, o voi face eu acum, insa va fii singura data!
-Nu trebuia sa il ataci de la inceput daca nu vroiai sa il faci bine! O pot face eu daca iti este prea greu! Si tragandu-si mana s-a apropiat de vanator si asezandu-si palma pe rana lui a inceput sa il vindece, simtindu-se tot mai slabita insa nelasandu-l pe strain sa o ajute a continuat pana ce a terminat ce incepuse. Acum nu va mai fii nevoie sa il ajuti, insa mi-ai promis ca o vei face o data, asa ca atunci cand eu nu voi mai fii aici, te rog ai grija de el, o singura data, atunci cand nu se va putea sa se descurce singur iar dusmanii il vor depasi, promite-mi!
-Daca asta iti doresti…
-Asta vreau, asta doresc sa aud din gura ta chiar daca esti un strain si vorbele tale ar putea fii doar minciuni.
-Atunci asta iti promit!
-Daca ti-as stii numele, poate as stii si cui trebuie sa ii fiu recunoscatoare…
-Numele nu conteaza! si lasand-o sa se ridice, a disparut fara ca ea sa il observe.

Modificat de Nicoletame (acum 14 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Acum ca esti bine nu mai ai nevoie de ajutorul meu, ar trebui sa plec , asa cum a facut si oaspetele neinvitat, a spus cautandu-l cu privirea, oricum nu cred ca ii mai pot tine adormiti multa vreme pe amicii tai.
-Vrei sa pleci? Acum, noaptea, in intuneric? Daca esti atacata, cum o sa calatoresti singura?
-…Oricum noi, monstrii calatorim mai mult noaptea si oricum, nu cred ca am nevoie de cineva sa ma apere, m-am descurcat destul de bine si singura in ultima vreme. Cand te vei insanatosi si poate iti vei recapata apetitul pentru vanat vampiri…cauta-ma fiindca sigur imi voi fii indeplinit promisiunea…caut-o pe Sonya! Sigur ma vei gasi, i-a zambit facandu-I cu ochiul si indreptandu-se pe un drum care dadea spre iesirea din sat.
-Atunci tine minte ca Tonnio te va cauta!
-Te voi astepta!si a disparut in intunericul noptii, tinand bebelusul la adapost, in timp ce camarazii lui se trezeau intreband ce s-a intaplat, cum de au supravietuit.
-Ati avut noroc, la fel si eu. Ne-au atacat insa dupa ce ne-au doborat au crezut ca suntem morti asa ca nu s-au mai obosit sa verifice, in plus cea care ii va conduce…vrea ca noi sa-i punem capat, poate asta e unul din motivele pentru care suntem inca in viata…
-Te-ai lovit la cap?
-De unde si pana unde stii ce vrea un vampir?
-Chiar ea mi-a zis-o, Sonya.
In timpul asta, ea ratacea fara sa stie unde se indreapta, stia doar ca timpul razbunarii este atat de aproape, la fel si al sfarsitului, fiindca gandea ca daca nu este in stare sa schimbe ceva din regulile impuse atunci nu o va putea face niciodata, iar planul ei de rezerva era Tonnio.
-Calatoresti singura? Nu as fii crezut, i-a spus o voce cunoscuta, stand exact in fata ei.
-Antoine, tu, ce cauti aici?
-Zee a plecat, mi-a zis ca pot face la fel, asa ca am ascultat-o.
-Prostule! Ea nu vroia decat sa o opresti, nu sa o asculti, in plus chiar tu mi-ai zis ca nu o sa fiu niciodata singura. De ce te-ai intors? Pleaca dupa Zee fiindca ea a riscat multe pentru tine! Pleaca!
-Dar acum esti singura si nu te pot lasa sa fii o tinta sigura, uita-te la tine cum arati!
-Cum arat? Am trecut prin cateva atacuri, nu m-am ferit bine si s-a intamplat asta, nu te astepta sa fiu mereu in alerta sau de neinvins fiindca sunt la fel ca toti, am defectele mele.
-Si unul este sa nu recunosti ajutorul cand ti se ofera, asa ca hai, hraneste-te ca sa iti revii!
-Nu sunt eu acum cea importanta, ci altcineva, i-a zis aratand spre bebelus, trebuie sa ajung undeva sa ii gasesc hrana fiindca el nu va creste precum un vampir, va fii la fel de om ca si mine, iar daca ma va uri ca am incercat sa il feresc de o viata periculoasa atunci fie. In plus, tu nu esti in nicio pozitie sa te oferi hrana, suntem inconjurati de ea la tot pasul! Acum pleaca si caut-o fiindca iti va fii greu sa gasesti pe cineva ca ea!
-Nu doresc sa fac asta, nu acum si nici curand, intentionez sa iti raman alaturi pana ce voi considera ca esti in siguranta sau cel putin pana il vei gasi pe EL! Acum asculta-ma, nu mai sta ca o tinta in mijlocul drumului si hai sa gasim un adapost pentru noapte!
-Ma descurc, stiu ce am de facut si unde trebuie sa ajung, oricum cineva sigur va veni sa ne conduca catre acea petrecere asa ca nu iti face griji ca te vei rataci, undeva tot vom ajunge.
-Nu imi fac griji pentru petrecere, nicidecum! Imi fac griji pentru tine fiindca te implici aiurea in lupta, nu stii de partea cui esti si The Elders te pot taxa pentru asta, nu cunosti regulile, iar incalcandu-le iti pui viata in pericol!
-Nu sunt in niciun pericol!a strigat ea continuand sa mearga fara sa il mai bage in seama pe Antoine.
-Ar trebui sa iti asculti slujitorul, i-a spus un vampir care i se alaturase. Poate ca nu este de acelasi rang, insa gandeste bine, daca stai asa, ranita si fara adapost esti o tinta usoara pentru cei care vor sa scape de tine, si crede-ma ca nu sunt putini daca nu vor reusi sa faca din tine ce isi doresc!
-Cine esti tu? Antoine nu mi-e sluga, imi este prieten si isi facea griji aiurea pentru mine, la fel si tu si nu ai de ce, ma voi descurca orice ar veni! Acum daca nu va deranjeaza as vrea sa ne miscam, sunt obosita si eu si copilul si nu vreau sa il tin in frig ca sa ma cert cu amandoi, mai vorbim dupa ce gasim un adapost!
-Cunosc eu unul in apropiere, le-a zis strainul, apropiindu-se de Sonya, vino cu mine daca vrei sa te incalzesti tu si copilul pe care il cari de ceva vreme…sunt sigur ca amicul tau nu l-a observat fiindca nu este intr-atat de puternic cat sa simta ca nu erai singura, iar tu, cum nu stii sa iti folosesti puterile nu ti-ai dat seama ca este bebelusul unor oameni, nu al unor vampiri!
-Dar eu l-am gasit intr-una din casele in flacari, era in satul vampirilor care fusese atacat de Tonnio…Daca micutul este om, a zis privind spre copil, atunci poate ar trebui sa renunt la el si sa il las in grija celor de felul sau fiindca alaturi de mine…
-Sau il poti face si pe el la fel ca noi, i-a sugerat vampirul, ti-ar fii usor doar cu un strop sa il transformi in fiul tau, nimeni nu ar stii contrariul, doar noi, aratand spre el si Antoine, insa pentru siguranta ta noi nu am spune nimic. Ce conteaza mai mult pentru tine: fericirea lui sau a ta? (Raspunsul tau imi va da de veste daca esti cea pe care parintii tai mi-au spus sa o veghez sau nu!)
Observand ezitarea ei in a lua o decizie a insistat.
-Nici cand va creste nu va stii vreodata ca a fost un simplu muritor, nu va avea amintiri de acum fiindca nici nu ralizeaza ce i se intampla, asa ca ce mai astepti? A intrebat-o indepandu-i un deget si aducandu-l aproape de buzele copilului, iar trezindu-se ca dintr-un vis urat si-a indepartat mana, intinzand-o spre Antoine.
-Stii ce ai de facut, i-a zis lasandu-l sa ii soarba sangele si sa vindece rana. Nicidecum nu vreau sa ii distrug viitorul, nu ii voi putea fii mama tot timpul insa in timpul care mi-a mai ramas voi avea grija sa nu ii lipseasca nimic si ma voi asigura ca unul din voi sa il protejeze chiar si dupa ce eu nu voi mai fii!
-Sonya, uiti ca esti vampir, tu nu vei muri asa de usor! I-a strigat batranul, iar pentru a-si acoperi planul ea i-a dat dreptate.
-Da, inca nu realizez ce sunt, inca tanjesc dupa viata de om simplu…viata de care el se va bucura in familia potrivita, stiu ca ei il vor iubi la fel de mult cum o fac si eu, nu ii va lipsi nimic in familia lor…
-La ce te gandesti?
-Nu-ti dai seama, Antoine? Ce familie cunoastem noi? Aminteste-ti de croitor, fiica lui se marita!
-De unde stii ca il va accepta? Sau de unde stii ca va vrea sa ii fie mama?
-Cum sa nu vrea?! Este nevinovat si trebuie sa ii gasim un adapost ferit de pericole, acolo nu va mai reveni niciun vampir, nu dupa ce s-a intamplat, asa ca este singurul loc unde va fii protejat cu adevarat, iar in plus, cand imi vor reveni puterile il voi face de negasit pentru cei de tipul nostru!
-Copila iti va fii greu sa mentii scutul mereu! Va trebui mereu sa fii concentrata, sa nu poti trai intens fiindca emotiile tale…
-Atunci nu voi trai intens si ma voi concentra mereu ca el sa fie in siguranta, asta pana va putea sa se apere singur!
-Nici tu nu crezi asta, i-a strigat Antoine incercand sa o aduca cu picioarele pe pamant, nu ai cum sa nu traiesti doar pentru a-l proteja pe el! Nu ai nicio legatura cu el si vrei sa iti distrugi viata doar ca sa il stii in siguranta?
-Normal ca o voi face pentru el, i-a replicat ea, moment in care si-a amintit de masacrul din copilaria ei si apoi figura lui Satoki, o voi face asa cum au facut-o si ei pentru mine! Au vrut sa ma apere si au fost ucisi, atunci eu…imagini tot mai intense au inceput sa ii sageteze gandurile pana ce si-a amintit medalionul primit, atunci el mi-a lasat ceva, iar eu am pierdut acel ceva, de fapt Reyna mi-a zis ca doar datorita acelui cadou pot fii gasita, asa ca am scapat de el. Asta ar fii trebuit sa insemne ca Marcos nu ar trebui sa ma gaseasca insa atunci cum a facut asta la ruine? A ingenuncheat incercand sa inteleaga insa oricat ar fii pus amintirile cap la cap nu reusea sa isi aminteasca tot.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Te chinuiesti degeaba, Sonya, ar trebui sa iti amintesti ce ai facut atunci cand oamenii te-au renegat! Gandeste-te si vei stii tot, iti vei aminti de toti, chiar si de parintii tai! Aminteste-ti cine era Marcos, vei vedea ca totul era in mintea ta, trebuie doar sa le gasesti…
-Ce stii tu despre viata mea? A sarit inspre cel ce o instiga sa isi aminteasca fara sa realizeze cat de util s-ar dovedi ajutorul noului personaj.
-Nu ai crede daca ti-as spune!
-Incearca si nu ma minti, am dreptul sa stiu adevarul!
-Atunci urmati-ma amandoi pana la adapost si acolo promit sa iti spun tot ce stiu, asta fiindca le-am promis parintilor tai ca te voi ajuta sa iti castigi locul pe care il meritai de la nastere, rangul pentru care ei au fost ucisi! Le-am jurat sa te protejez si acum ca te-am gasit si ca stiu ca esti in pericol trebuie sa intervin, urmati-ma! Si in curand au ajuns la o cabana abandonata din padure. Te poti intinde pe patura aia, iti voi vindeca ranile si in timpul asta, amicul tau poate pleca sa caute mancare pentru copilul pe care il cari cu tine.
-Nu o las singura aici, cu tine, esti un necunoscut! De unde stiu ca nu te-a trimis Reyna ca sa scapi de Sonya? Ca sa faci ce ea nu a fost in stare?
-Antoine, poti pleca! Ma voi descurca, iar in cazul in care am nevoie de ajutorul tau, te voi chema, crede-ma! Voi astepta aici.
-Ascult-o si o vei face fericita! imediat ce tanarul a parasit incaperea, vampirul a inchis usa, apropiindu-se de Sonya. De la distanta nu imi puteam da seama, insa ai mostenit privirea mamei tale, blanda si totusi atat de doritoare de dreptate…Esti sigura ca vrei sa iti stii istoria fiindca ceea ce vei afla iti va schimba tot ce ai stiut tu pana acum…
-Spune-mi! Am dreptul sa stiu de ce spui ca sunt in pericol si ce au patit parintii mei de nu-mi sunt alaturi, de ce ai aparut tu aici, spune!
-Eu te stiu de cand erai inca in pantecul mamei tale, saraca incerca sa te ascunda cat putea de toti ceilati fiindca nu dorea sa se stie de tine, daca se afla ai fii fost moarta de atunci. Ei au facut tot posibilul sa te fereasca de prezenta celor mai puternici si cand mamei tale i-a venit sorocul, s-au adapostit intr-o biserica fiindca se gandeau ca nu vor fii cautati acolo, iar tu urmai sa fii lasata pe mana preotului de acolo, ai fii crescut alaturi de alti orfani, iar cand venea vremea sa iti trezesti puterea, ei aveau sa vina si sa iti spuna tot adevarul, insa ceva a mers prost. Au fost urmariti si imediat dupa nastere, tatal tau a fost ucis, iar mama ta a fost legata in curtea bisericii asteptandu-se venirea soarelui pentru a o extermina. Striga in continuu sa nu se atinga de tine si sa nu iti faca niciun rau, iar asta a fost singura ei dorinta pana sa devina cenusa, iti amintesti vocea ei? A intrebat-o in timp ce-I privea nedumerirea de pe fata. EL i-a promis ca nu te va ucide fiindca ii vei fii de folos, asa ca te-a dat pe mana unor vanatori de vampiri, insa cand acestia au inceput sa se ataseze de tine, au fost eliminati pentru ca nu cumva sa iti spuna cu adevarat cine era in spatele mortii mamei si tatalui tau.
-Si cine este? Ii voi razbuna chiar de ma va costa viata!
-Nu te grabi nicaieri, nu esti in pozitia in care sa il poti invinge caci desi este unul, puterea lui este cu mult mai mare decat a ta. Iti amintesti sarbatoarea ciresilor? Era ultimatumul dat pentru a te preda, insa ei au luptat sa te pastreze de partea vanatorilor si au fost ucisi. Cum unul din criminali te-a observat, ti-a lasat ceea ce urma sa te lege de cel ce-ti era promis.Nimeni nu a stiut de darul asta decat voi doi si stapanul sau, cel care a venit la cea de-a zecea ta aniversare si ti-a daruit un al doilea cadou ce il asigura ca tu ii apartii, respectiv un inel. El te cautase de mai multa vreme insa Satoki, caci asta este numele celui care te-a infiat dupa masacru, a stiut cum sa te ascunda si sa-ti faca prezenta nesimtita, insa nu a prevazut ca cea ce-l va gasi pe cel promis vei fii chiar tu. Satoki a pierdut controlul de cand voi doi v-ati intalnit asa ca a incercat sa scape de tine, iar tu, vazand ca nu vine sa te salveze nimeni ai ales sa faci ceea ce Reyna iti spusese ca este singura solutie: i-ai baut sangele celui ales si corpul tau a fost amortit, la fel si amintirile tale. Erai precum o legume care doar putea auzi ce este in jurul sau, asa ca prezenta lui zi de zi langa tine te-a mentinut constienta si ti-a dat putere, acea putere si determinare pe care le ai acum. Durerea lui crezand ca te pierduse s-a rasfrant asupra tuturor satenilor, as fii crezut ca voi chiar veti schimba vechea ordine, insa apoi el te-a abandonat si s-a supus Batranilor, lasandu-te pe mana dusmanului. Acum ca traiesti si esti pe punctual de a-ti aminti totul esti in cel mai mare pericol, numarul dusmanilor tai creste si trebuie sa iti alegi cu grija oamenii pe care ii vrei alaturi.
-Stiu cine imi vor fii alaturi, tu si cu Antoine, mai am insa nevoie si de ajutorul Zeenei, desi nu stiu daca va fii dispusa sa ma ajute fiindca ea crede ca eu…
-Nu ai nevoie de slujitori neloiali! Renunta la ea si cauta-I pe cei ce vor sa schimbe ordinea, doar ei iti vor fii cu adevarat alaturi! Stii ca El, cel promis inca te vegheaza, dupa incidentul in care vampirul s-a trezit si a atacat-o pe Reina, nu e sigur de ce ai facut asta, nu stie cata incredere poate avea in tine…
-Marcos, asta e numele celui care mi-a fost promis! Daca m-a aparat atunci si mi-a zis ca va avea grija de mine atunci, acum de ce nu are incredere in mine, l-a intrebat plangand. Daca a zis ca tine la mine, daca m-a protejat atata acum de ce ii este teama de mine?
-Nu de tine cat de necunoscut, nu este teama, domnisoara!
-Atunci ce este? Respingere? a continuat lacrimand.
-Va trebui sa il intrebati pe el fiindca petrecerea la care spui ca mergi e de fapt Ceremonia.
-Ce este asta?
-Toti noii vampiri sunt “botezati”, le este oferit un strop din lichidul vital si ii jura loialitate consiliului. Insa tu, in cazul tau va fii diferit fiindca tu esti altfel.
-Diferita cum? Sunt la fel ca ei, si eu sunt monstrul insetat de sange, animalul care se ascunde de oameni de frica sa nu fie ranit ori sa raneasca…
-Nu ma refer la asta, ci la felul tau de a fii si la puterea ta. Insa mai multe nu iti voi mai spune, intinde-te si iti voi vindeca ranile, asta a fost targul.
-NU! Eu vreau sa continui, sa imi spui totul, de cine sa ma feresc, cine imi este alaturi si cum trebuie sa procedez!
-Acum a fost de ajuns, asimileaza tot ce ti-am spus si aminteste-ti tot ceea ce eu nu ti-am zis, voi continua alta data, acum se apropie jumatatea de vampir.
-Poti continua, Antoine ma cunoaste asa ca are dreptul sa stie si el ce mi-ai zis adineauri! Este singurul care mi-e alaturi si in care as putea avea incredere, in plus a renuntat la Zee ca sa ma urmeze pe mine! i-a strigat in momentul in care acesta tocmai intra pe usa.
-Ce este cu atmosfera asta tensionata? Ai spus ca o vei vindeca in timpul in care eu sunt plecat, dar uita-te la ea, este in aceeasi stare, cum ai vrea sa se vindece daca nu mai are forta si nici nu vrea sa se hraneasca? S-a apropiat de strain, privindu-l furios: Fa-ti treaba si dispari daca nu ai de gand sa o ajuti, i-ai zis ce ii promisesei? Din privirea ei nu cred sa o fii facut, iar daca totusi ai spus ceva, inseamna ca ea tot nu stie toata povestea. Ai de gand cumva sa amani istoria doar pentru a-ti castiga un loc langa ea atunci cand va fii importanta printre vampiri?
-Pastreaza distanta, jumatate-vampir, nu am de ce sa iti dau explicatii cine sunt sau ce fac! Sonya este datoria mea asa ca am de gand sa ii fiu alaturi neconditionat, insa despre tine nu stiu cat vei mai sta prin zona, mai ales cand vei intelege cat de gresit este sa te agati de o speranta! Ea iti este mult superioara asa ca nu te gandi ca se va uita la unul ca tine vreodata, daca asta iti imaginezi ca se va intampla fiindca stai pe langa ea atunci cand este sensibila! Daca totusi imi vrei numele afla ca sunt Dankan Crow, un paria intre cei de felul nostru, nu fiindca as fii comis cine-stie ce injustitie, ci doar fiindca nu m-am supus Batranilor dupa ce mi-au asasinat stapanii. Acum intentionez sa-mi tin cuvantul si sa o apar fiindca Sonya mi-a devenit stapana din momentul in care s-a nascut!
-Incetati amandoi! Daca voi chiar vreti sa-mi fiti de folos atunci va rog sa nu va mai certati intre voi, incepand de acum fiindca altfel imi va fii greu sa raman concentrata pe mentinerea scutului o data ce renunt la micutul asta in favoarea fetei croitorului! Nu vreau sa va mai aud adresandu-va replici suparatoare, de fapt, in cazul in care veti dori sa va mai jigniti ganditi-va ca ma jigniti pe mine, ca eu sunt cea care primeste insulta! Poate asta va va impiedica sa continuati asta si, in alta ordine de idei propun sa nu mai ramanem aici peste noapte…
-Nu sunt de acord!a strigat Antoine, Nu este sigur pentru tine sa continui asa, plus ca nu l-ai hranit pe cel mic…
-Nu ca m-ati asculta insa in momentul asta suntem supravegheati, le-a transmis telepatic Dankan, incercati sa nu va dati de gol ca stiti, iar intre timp eu voi afla cine este si voi scapa de intrus, a vrut sa iasa insa Sonya l-a oprit.
-Pe mine ma cauta asa ca voi avea grija sa ma gaseasca! Stati aici si aveti grija de copil iar eu voi afla cine este si cine l-a trimis, nu vreau sa-mi stati in cale! Si-a zgariat incheietura mainii si dupa ce a baut putin din lichidul rosiatic a inceput sa se transforme. Era un vampir slabit insa parea unul dintre cei mai de temut, chiar daca era ranita nu lasa se vada durerea ori oboseala, devenise iar cea de care se temea; a deschis usa adapostului si in cea mai mare viteza a ajuns in spatele celui ce-I urmarea crezand ca este protejat de cel mai inalt arbore din zona. Cu aceeasi raceala si duritate si-a trecut mana prin fata fetei intrusului, cuprinzandu-I gatul in stransoare. Cine te-a trimis? Ce cauti aici?
-Cel ce m-a trimis mi-a zis ca vei stii ca suntem aici, ca te urmarim din umbra la dorinta lui! Eu indeplinesc ordinul lui si fac ce mi s-a spus, ar trebui insa sa stii ca Marcos este cel ce ne trimite sa te urmarim, sa-I transmitem reactiile tale, vrea sa fie la curent cu tot ce are legatura cu tine! I-a replicat speriat.
-Atunci de ce nu vine personal? Daca vrea atat de tare sa stie ce fac de ce nu vine el in persoana sa vada si sa se convinga de orice doreste? Si de ce te-a trimis pe tine daca nici nu iti poti acoperi prezenta? A intrebat fata tot mai secatuita de puteri, revenind la infatisarea fetei cu parul intunecat si ochi sangerii, fortandu-se sa isi mentina stransoarea.
-Nu conteaza pe cine trimite atata timp cat stie unde esti si ce faci! Nu ii pasa cine este mesagerul atata timp cat acesta isi face datoria! A adaugat urmaritorul.
-Transmite-I ca nu mai am nevoie de protectia lui, ca am cine sa aiba grija de mine! Sa isi vada linistit de vesnicie si de prietenia lui cu Reyna, sa nu ma mai urmareasca oriunde as fii deoarece as putea uita cine este si i-as putea devora mesagerul, asa cum as putea-o face acum, i-a soptit tot mai atrasa de dorinta de a-I consuma sangele. Mai poti sa adaugi si ca intentionez sa apar la Ceremonie fiindca, in afara de Reyna, cineva isi va plati pacatele din trecut! Chiar daca nu-mi mai amintesc cum arata, stiu cine a fost, iar in amintirea acelor timpuri il rog sa nu intervina in planul meu fiindca nu doresc sa fie ranit, nu vreau ca cel ce-mi fusese promis sa imi devina dusman fiindca atunci nici unuia nu ne va fii usor. Astea sunt singurele lucruri pe care vreau sa I le transmiti, i-a spus vampirului, indepartandu-se de el si asezandu-se la radacina unui copac fiindca simtea cum isi pierde echilibrul si risca sa lesine. Rasufla din greu si imaginea din fata ochilor devenea tot mai neclara, cand a realizat ca cineva se apropie de ea; se gandea ca va profita ca este slabita si o va termina chiar inainte sa aiba o sansa sa se apere.
-Ii voi transmite tot ce mi-ai zis insa nu te pot lasa aici asa, Marcos i-a ucis pe unii din noi din motive mai nesemnificative, iar daca va fii sa afle de la altcineva ca nu m-am oferit sa te ajut atunci le voi impartasi soarta! Esti ranita si slabita, mi-am dat seama din momentul in care stransoarea a devenit tot mai usoara, iar tonul vocii ti s-a calmat. Ramai aici si iti voi aduce pe cineva pentru a te hrani!
-Nu! Nu am nevoie de niciun om! Nu le pot face asta chiar daca sunt ceea ce sunt, in amintirea am ce am fost si a promisiunii facute unui copil nu voi putea vreodata sa imi satisfac nevoile ranindu-l pe vreunul din ei fiindca nu ar avea nicio sansa contra puterii noastre.
-Si atunci ce ai de gand sa faci? S-a panicat mesagerul.
-O sa fac ce este nevoie, iarta-ma; s-a sprijinit de trunchiul copacului si l-a muscat de gat, nu indraznea sa il foloseasca pentru a-si potoli foamea chiar daca isi infipsese coltii in el. Nu o pot face! i-a spus cu lacrimi in ochi, cazand langa copac, ma pot controla, si-a zis incercand sa-si ia privirea de la sangele ce se prelingea pe gatul intrusului. Dispari! Pleaca pana nu ma razgandesc si o sa ajungi sa-ti para rau ca ai ramas aici! L-a impins de langa ea ori de cate ori incerca sa se apropie ca sa o ajute, pana ce Antoine l-a atacat pe trimis.
L-a apucat de haine si l-a izbit de un copac, trantindu-l apoi la pamant si aplicandu-I pumnii in fata.
-Nu ti-ai ales bine victima!i-a strigat in timp ce il batea, fara sa realizeze ca Sonya se tara inspre ei. Instinctul de supravietuire era insa superior celui de autocontrol, nu reusise sa gandeasca rational asa ca ajungand in spatele lui Antoine l-a muscat de gat incepand sa se hraneasca, incet la inceput pana ce muscaturile au devenit violente, dureroase si greu de oprit. Sonya, te poti opri acum, te-ai hranit destul!i-a replicat, vazand insa ca nu reactioneaza in niciun fel si-a intins mainile spre fata ei, incercand sa o indeparteze, dar fara putinta. Dankan, am nevoie de ajutorul tau, Sonya nu ma mai aude, m-a atacat si acum nu reusesc sa ma eliberez!
Slujitorul a aparut indata langa scena violenta, lasand insa totul sa continue.
-Ce faci? Ajuta-ma! I-a strigat Antoine, insa acesta nici nu s-a clintit.
-De ce as face-o? Nu este un ordin din partea ei asa ca nu am de gand sa fac vreun efort din a o opri, era si timpul sa isi revina si sa realizeze ce este cu adevarat: un pradator ghidat de instinct! S-a apropiat de cei doi continuand sa priveasca: nu o poti vedea cat de frumoasa este cand face asta, in plus iti plateste cu aceeasi moneda, si tu ai avut aceeasi reactie cand tot ce ea avea nevoie era doar de un pic de ajutor!
-Crow, chiar daca simti o placere bolnava urmarind-o, crede-ma ca asta nu este ce-si doreste, ea nu vrea sa ajunga ce ii doresti tu! S-a abtinut atata pentru a nu rani pe nimeni si acum a cedat fiindca tu nu ti-ai facut datoria! Ajut-o si nu o lasa sa isi faca procese de constiinta apoi, cand va realiza ce a facut!
-Nu! Intr-un fel sau altul Sonya va invata lectia de baza daca vrea sa supravietuiasca! Nu trebuie sa se gandeasca ce trebuie sa faca pentru a trece peste orice obstacol, nu trebuie sa conteze pe cine este nevoita sa omoare sau sa foloseasca! Daca vrea sa ajunga sa isi razbune parintii trebuie sa devina un vampir crud, insetat de dorinta de razbunare, un animal care sa nu se impiedice de sentimente si de lucruri minore care i-ar putea afecta planul! Nu are nevoie de insecte precum esti tu alaturi! S-a indepartat de Antoine si de Sonya, spunandu-I ca o va astepta la adapost fiindca va continua sa ii spuna cine este cel vinovat de intreaga situatie.
-Sonya, stiu ca ma auzi si stiu ca ai puterea sa te opresti acum, pana nu va fii prea tarziu, o poti face fiindca esti puternica, esti un om minunat, o fiinta careia ii pasa mai degraba de ceilati decat de ea! Nu esti capabila sa fii ceea ce iti doreste Dankan!

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Scuze pentru eventualele greseli, insa mi-am instalat un nou word si imi corecteaza fiecare cuvant in mod gresit(in engleza). Cand termin stresiunea o sa le corectez k sa fiu sigura k totul e corect.

[url

[/url]

Modificat de Nicoletame (acum 14 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Cuvintele lui au fost capabile sa patrunda adanc in mintea ei, sa fie mai tari decat insusi instinctual, sa o atinga si sa taie mai adanc decat o lama ascutita, plangea continuand sa il hraneasca pe vampirul de care se temea si pe care nu reusea intotdeauna sa il controleze, privind chinul la care il supunea pe Antoine si cum se zvarcolea de durerea fiecarei muscaturi.
-(Opreste-ma, te rog, nu ma lasa sa continui! Iarta-ma ca iti fac asta, dar nu pot inceta, dorinta este mai mare decat ratiunea…)
Stia ca fapta este in viziunea ei precum cea mai oribila crima de care ar fii putut fii capabila asa ca a incetat sa mai reactioneze la ranile pe care I le provocau coltii sai, si-a intins mainile spre gatul ei, inclestandu-le tot mai tare, simtind-o cum tremura si cum incepe sa se elibereze, iar indata ce a incetat ca sa incerce sa respire, Antoine s-a rasucit, trantind-o la pamant si imobilizand-o; ea continua sa planga, scarbita de actiunea ei, fara insa sa indrazneasca sa il priveasca .
-Uita-te la mine! Nu ai de ce sa renegi ce esti, Sonya, si nici nu ai de ce sa plangi, priveste-ma, nu m-ai ranit!i-a cuprins ambele maini intr-una de-a sa, iar cu cealalta a fortat-o sa-si intoarca privirea spre el.
-Nu ma mai pot privi in ochii tai, nu acum! Lipsa mea de control putea sa te coste viata!
-Insa nu ai facut-o, ai reusit sa te opresti la timp, acum amandoi suntem bine, tu ti-ai vindecat ranile, iar eu ti-am putut fii de folos. Suntem chit, asta ti-o pot spune cu mana pe inima, in noapte in care m-ai cunoscut…cand mi-ai povestit ce iti aminteai, totul era amestecat si gresit in mintea ta: eu nu te-am salvat de lupi, tu ai facut asta. Apoi mi-ai cerut sa te scap de viitorul sumbru pe care il intrevedeai tu, iar eu am acceptat, te-am muscat si nu m-am mai putut opri decat cand nu iti mai simteam bataile inimii decat foarte putin. Trebuia sa iti spun atunci ce nemernic am fost insa nu am avut curajul…
-Eu ti-o cerusem, nu ai actionat din prostie cum am facut eu! Nu am gandit inainte sa fac asta, l-am atacat si pe spionul lui Marcos si chiar daca nu apareai tu, tot as fii ranit pe cineva, crede-ma ca pierdusem controlul, iar asta este inspaimantator! Chiar daca stiam ca ce fac este gresit, continuam, vampirul preluase controlul asupra omului, senzatia asta nu vreau sa o retraiesc si nici nu vreau sa ii supun pe cei la care tin la chinuri…cel mai bine ar fii sa te indepartezi de mine, nu sunt o influenta buna si nu vei avea de castigat nimic, vei simti doar durere si amaraciune!
-Eu decid daca am te gand sa te parasesc, iar gandul meu nu e nicidecum asta! remarca lui i-a atras atentia nu fiindca ii jura ca ii va fii alaturi ci prin tonul prin care i-o spusese, era acelasi ton pe care Marcos ii spusese candva ca ii va fii alaturi intotdeauna si ca o va proteja insa de data asta parea diferit fiindca stia ca Antoine renuntase déjà la tot ce ar fii insemnat stabilitate doar pentru a o urma. Renuntase la viata usoara pe care o avea langa Zee, renuntase la iubirea ei si la tot ce ii oferea ea, renuntase la un viitor sigur pentru incertitudine.
-Si de ce nu ai pleca si tu? Toti pleaca intr-un fel sau altul de langa mine!
-De ce? Vrei un motiv? Trebuie sa existe neaparat un motiv pentru care nu as pleca?
-Da! Ce este de te retine sa iti urmezi viata asa cum vrei si sa stai cu mine pentru a ma proteja?
-O intrebare atat de grea…e obligatoriu sa raspund?a intrebat razand.
-Da, e serios, de ce zambesti? Stii ca dupa un timp vei fii din nou singur si pe drumuri, eu nu iti pot oferi tot ce ai avut…
-Si nici nu cer sa imi oferi nimic! Nu-ti pot raspunde decat asa cum te astepti, cu sinceritate. Poate ca atunci cand te-am intalnit a fost soarta, apoi faptul ca ti-am devenit prieten a fost o alegere, dar pentru simplul fapt ca m-am indragostit de tine…asta nu am putut-o controla, asa cum nici tu nu poti controla cand sa te parasesc, asa ca voi face tot posibilul sa te impiedic, sa-ti impiedic plecarea!
Nu se asteptase sa primeasca atata sinceritate pentru o intrebare, nu era sigura cum ar fii trebuit sa reactioneze sau ce era adecvat sa spuna in momentul de fata, iar pentru a continua sa il priveasca in fata ii trebuia multa indrazneala de care acum nu mai dadea dovada. Singura solutie care ii venea in minte era sa renunte sa mai il intrebe ceva fiindca nu-si dorea sa ajunga intr-o pozitie mai stanjenitoare decat in cea in care era, asa ca a schimbat subiectul.
-Ar trebui sa ne grabim daca vrem sa ajungem la timp, in plus trebuie sa ne luam hainele si nu stiu unde mi-am abandonat rochia.
I-a eliberat mainile reci dintr-a sa palma si a ajutat-o sa se ridice, aranjandu-I parul pe spate.
-Eu stiu exact unde sunt, iar de plecare sunt gata atunci cand esti si tu.
-Antoine, crezi ca ar fii gresit sa scap de Dankan? Adik nu ma intelege gresit insa nu mi-a fost alaturi acum cand imi pierdusem controlul, nu sunt sigura ca imi vrea binele si nu stiu cum va reactiona cand va vedea ca noi avem prieteni oameni. Ma gandesc ca i-ar putea alunga daca le va spune adevarul…
-Si atunci? Urmeaza cararea si asteapta-ma la iesirea din padure pana ce voi reveni cu bebelusul. Nu te intoarce orice ai crede ori ai simti! Acum pleaca si asteapta-ne acolo fiindca in scurt timp iti vom fii alaturi, iar privind-o indepartandu-se s-a intors la adapost unde Dankan il astepta.
-Deci ai reusit sa o convingi ca tu esti cel mai potrivit, ca nu are nevoie de mine! Vom vedea acum de cine are ea cu adevarat nevoie, iar cu aceeasi viteza cu care se misca si Sonya, Crow s-a apropiat de Antoine, injunghindu-l in piept. Cum iti place?
Copilul incepuse sa planga si desi era departe, Sonya il auzea si simtea teama ce il cuprinsese la auzul zgomotelor din jurul sau.
-Daca vrei sa luptam hai afara, nu avem de ce sa il amestecam si pe el in toata povestea asta! Vino! Si a iesit asteptandu-si adversarul.
-Si de ce nu l-am folosi? In definitiv nu ii apartine si nici nu e vampir, este un simplu muritor, timpul lui poate veni mai devreme sau mai tarziu, iar batalia asta va decide daca va scapa sau nu!
-Ce ai de gand?
-Daca eu castig, il omor, iar singurul vinovat vei fii tu in ochii ei, iar daca tu castigi, lucru ce nu se va intampla, il poti pastra. Accepti?
-Lupta este intre noi doi, lasa-l in pace!
-Nu! Cel ce invinge are dreptul sa aleaga si sa ramana alaturi de ea, iar cel ce pierde va simti doar gustul mortii! Acum ataca-ma daca ai curajul! Iar cand Antoine l-a atacat, Crow a mai scos un as din maneca, atacandu-l cu o forta care i-a permis sa ii rupa patru coaste, patrunzandu-I adanc in stomac si ajungand aproape de coloana. Il privea razand cum sangera si cum parea sa se inece, insa nu renunta chiar daca stia ca il costa viata. Sa apropiat din nou de Dankan insa doar pentru a primi o noua lovitura, mai puternica decat prima, una ce l-a doborat, lasandu-l intr-o balta de agonie.
-Chiar daca esti mai puternic, a soptit tusind si inecandu-se, ea va stii ca tu m-ai omorat!
-Nu eu, ci slabiciunea ta, o jumatate ca tine nu este un egal pentru unul ca mine! In plus o data cu moartea ta ea va deveni mai tare, mai aproape de ce este nevoie pentru ce isi doreste!
In timpul asta, vampirul trimis de Marcos sa supravegheze situatia isi revenise si nu isi putea da seama cum se ajunsese la situatia de fata, nu stia unde disparuse Sonya si cum de companionul ei era aproape mort. A ramas pasiv, ascuns in décor doar pentru a observa si nu pentru a interveni.
Crow s-a apropiat cu copilul in mana tot mai mult de Antoine, vrand sa il faca martor la fapta sa, iar cand a fost pe punctual de a sfasia pruncul, a simtit cea mai cumplita durere:s-a intors si acolo era Sonya, cu fata plina de stropi din sangele lui fiindca in accesul de furie devenise mai puternica si cu doar o lovitura mana ei il strapunsese dintr-o parte intr-alta, taind precum cea mai ascutita dintre arme, dupa care taietura a coborat tot mai mult, oprindu-se in dreptul stomacului. Si-a retras mana insangerata si a luat bebelusul din mana ucigasului.
-Ai gresit atacandu-mi prietenul, ai facut greseala vietii tale, oricat de loial le-ai fii fost parintilor mei, fata de mine nu ai putut face acelasi lucru, nu m-ar mira ca tu sa fii cel care i-a turnat pe parintii mei! In plus nu-ti bati joc de nimic ce este al meu, ar fii trebuit sa stii ca un vampir asa, ca mine, are dreptul asupra vietii tale datorita rangului pe care vampirii legendari il ocupa! Si poate ti-as fii iertat accesul asta de nebunie revarsat asupra lui Antoine, insa nu si ce urma sa ii faci bebelusului, viata ta s-ar fii sfarsit mai devreme sau mai tarziu fiindca tot as fii aflat si te-as fii facut sa platesti pentru asta!
-Crezi ca ai castigat? Crezi ca eliminandu-ma pe mine ai castigat lupta? NU! Si sa stii ca tocmai eu am fost cel ce i-a tradat pe ai tai fiindca eram sigur ca nu vei face nimic bine si ca nu vei reusi decat sa incurci! Sunt mandru ca am ajutat la moartea lor!
-TACI!
-Si cu putin noroc as fii asistat si la finalul tau! Nu a fost sa fiu eu, insa cineva tot va scapa de tine!
-Nimeni din cei alesi de voi nu va reusi, iar cand va fii sa mor, voi parasi lumea exterminata de cel pe care déjà l-am ales, el va stii ce are de facut atunci cand timpul va veni, insa pana atunci lucrurile se vor schimba si vom trai toti in armonie! Tu nu vei mai apuca insa timpul asta!i-a spus rasucindu-I capul si frangandu-I coloana.
A privit si in fata ochilor sai era cel ce ii promisese sa ii fie alaturi, intr-o balta de sange, abia mai respirand insa zambindu-i.
-E bine ca i-ai dovedit ca poti fii cum dorea… macar a murit impacat, la fel si eu…
-Nu, nu ma poti parasi, ai promis!i-a asezat capul pe genunchi, lasandu-si lacrimile sa I se prelinga pana pe fata lui.
-Nu plange, i-a spus stergandu-I ochii cu degetele insangerate, nu ai de ce. Stiu acum ca esti puternica si ca vei face fata oricarei provocari…promite-mi…promite-mi…
-ce vrei sa iti promit? Nu intelegi ca vei trai? Nu ai voie sa ma parasesti, supusule, e un ordin! Asculta-l!
-As accepta ordinul tau cu zambetul pe buze, insa nu este dupa mine…cum ziceai si tu…nu am fost atent…am incasat niste lovituri…doar ca la mine au fost mai puternice.
-Nu, termina sa te gandesti ca mori! Asa cum am facut cu toti voi proceda si cu tine si vei trai multa vreme, vei avea si copiii tai o familie fericita!
-Nu vei reusi, oamenii sunt mult mai slabi, insa noi…aici e alta poveste, nu ma poti salva!
-Ba poti! S-a auzit o voce de dupa un copac, insa asta va insemna si sa il infurii pe cel caruia i-ai fost promisa…
-Nu-I mai apartin de multa vreme, de cand si-a pierdut increderea in mine! Zi-mi cum! I-a strigat disperata, vazand cum Antoine I se stinge in brate.
-Este mai greu de explicat…
-Aunci arata-mi si lasandu-l jos pe ranit s-a apropiat de spion, si-a pozitionat mainile pe capul lui, vazand exact ce avea de facut si a revenit la vampir. Gata, stiu ce trebuie sa fac! Vom deveni legati prin procedeul asta, asa ca intotdeauna vei stii ce gandesc, asa cum si eu iti voi cunoaste gandurile, sentimentele…asa ca sper doar sa ma poti suporta.
I-a deschis gura si taindu-si mana in dreptul incheieturii a lasat tot sangele scurs sa ii patrunda in corp, insa era mult prea slabit ca sa si mai inghita.
-Hai, fa un efort, trebuie sa poti!vazand insa ca nu mai reactioneaza, si-a apropiat mana de gura sugand tot sangele de care a fost capabila, si-a apropiat buzele de ale lui si ca printr-un sarut l-a fortat sa inghita tot, masandu-l pe gat ca lichidul sa ii ajunga in corp. Stiu ca nu este de ajuns asa ca, te rog, hraneste-te tu, exact ca atunci cand m-ai cunoscut, si-a intepat gatul in doua locuri si si l-a apropiat de gura lui, infigandu-I coltii cat mai adanc. Hai, trebuie sa poti!
-Poate este prea tarziu…
-Nu poate fii prea tarziu, mi-a promis ceva si trebuie sa se tina de cuvant!
-Uiti insa o parte a ritualului, si tu trebuie sa ii bei sangele, astfel ca se va creea un circuit, asa veti deveni legati…
-Foarte bine! I-a ridicat mana lui de la pamant si a inceput sa soarba picatura cu picatura pana ce I s-a parut ca ii aude bataile inimii, iar indata coltii lui s-au infipt mai puternic si tragandu-si mainile de pe langa ea, a prins-o ca pe un fluture intr-o panza de paianjen, continuand sa soarba tot mai lacom, cu o privire tot mai intensa si mai rosiatica.
-Isi revine! A strigat uimit vampirul.
-Exact cum era de asteptat din partea ta, i-a soptit Sonya, abtinandu-se sa se planga de durere, insa muscatura era tot mai puternica si parea sa o arda, iar cand s-a zbatut sa ii indeparteze mainile s-a izbit de o forta cu mult mai mare decat cea anterioara. Simtea ca nu are de gand sa se opreasca, ca pateste exact ca si ea cand l-a atacat, dar nu stia cum sa il opreasca desi vederea I se intuneca si respiratia ii era tot mai ingreunata. Mainile i-au alunecat pe langa corp, si a cazut cu toata greutatea ca o prada in mainile lui, inchizandu-si ochii. Inima batea tot mai incet, iar asta a declansat acelasi sentiment de panica precum in prima seara asa ca s-a oprit, realizand ca risca sa o faca sa se stinga .
-Acum tu trebuie sa ii oferi in schimb acelasi dar, ea a facut déjà asta si chiar l-a gustat pe al tau insa trebuie sa fie dat voit altfel nu va avea efectul dorit. Priveste-I incheietura si fa la fel!
Urmand sfaturile vampirului a facut intocmai, procedand exact ca ea, dandu-I sarutul vietii, astfel ca Sonya trezindu-se l-a vazut pe Antoine mult prea apropiat de ea, dandu-l la o parte. L-a privit ingrozita si fericita in acelasi timp, nu a stiut cum sa reactioneze asa ca primul lucru facut a fost sa il plezneasca dupa care l-a imbratisat strans.
-Sa nu iti mai incalci vreodata promisiunile! Si sa nu ma mai gonesti lasandu-ma sa te astept atunci cand tu iti propui sa inchei socotelile cu viata! Nu dupa tot ce mi-ai spus, nu dupa ce ai…
Antoine i-a acoperit buzele din nou, imbratisand-o si el de data asta, cu caldura si bucurie, spunandu-I sa nu-si continuie vorbele fiindca nu vrea ca declaratia lui sa ajunga la Marcos, iar dezlipindu-se de ea a mai primit o palma.
-Sa nu mai faci asta, nu ai avut acordul meu!
-Nu am facut-o intentionat, insa mai aveai urme pe buze si am vrut sa ma asigur ca iti vei reveni complet! A ajutat-o sa se ridice si au continuat sa se priveasca reciproc, ca dupa o lunga absenta, insa momentul lor a fost interrupt de criza spionului.
-Marcos o sa ma omoare fiindca v-am zis asta! Asta merit daca m-a luat gura pe dinainte, de ce nu am putut sa raman impasibil la ce a patit el? Nu am nicio legatura cu voi si totusi din cauza ca v-am ajutat o sa mor in cea mai cruda metoda posibila, o sa ma chinuiasca si o sa ma faca sa fiu eu cel ce il implora sa ma omoare…o sa ii faca o deosebita placere sa se razbune, a continuat sa se planga vampirul, fiind innebunit de gandul a ce urma sa i se intample si avand mimica unui nebun.
-Nu o sa ii las ocazia sa iti ia viata, nu dupa ce tu m-ai ajutat sa nu imi pierd singurul prieten! Fii sigur ca te voi proteja!l-a imbarbatat Sonya, apropiindu-se de el. Din momentul asta nu te vei mai intoarce la Marcos, nu-i mai aparti nu-I mai esti servitor si prin urmare nu are de ce sa iti mai faca felul, din momentul asta esti sub protectia mea! Nimeni nu se va mai atinge de tine si nu te va mai umili, esti liber sa fii tu!
-Nu am cum sa renunt la el, imi este stapan oricat de rau ar fii…
-Si preferi sa mori?! Fiindca daca asta iti doresti te poti intoarce sa iti infrunti pedeapsa. Eu iti pot sterge momentele astea din memorie astfel ca Marcos nu va stii nimic din ce s-a intamplat, l-a linistit tanara.
-Ba va afla cat de curand, a contrazis-o Antoine, privind in jur! Suntem urmariti din mai multe locuri, simt asta, le simt privirile atintite asupra noastra, asa ca planul tau nu va functiona si nici nu ai cum sa le stergi memoriile tuturor, unii vor scapa si ii vor spune.
-Zi-mi numele tau, s-a adresat Sonya necunoscutului, si ia legatura telepatic cu stapanul tau! Spune-I ca doresc sa ii vorbesc, nu ii spune mai multe, daca intreaba de ce nu l-am cautat eu spune-I ca nu il mai cunosc, ca nu mai stiu cine este…s-a indepartat de strain si l-a chemat si pe Antoine, Trebuie sa plecam de aici! Cand Carlos m-a luat de acolo a reusit sa ma duca departe intr-o clipa, nu stiu cum a facut-o insa asta e singura noastra sansa! O sa il rog pe necunoscut sa imi spuna cum fac asta si cum pot sa ne punem la adapost si cum sa creez un scut de protectie in jurul nostru…
-De ce vrei sa ii vorbesti lui Marcos? Crezi ca va schimba asta cu ceva faptul ca nu te-a cautat, ca nu are incredere in tine si ca pune mai presus de tine prietenia lui cu Reyna? Cred ca le pot face fata acolitilor lui fara ca tu sa te fortezi prea mult ca sa ne duci undeva in siguranta, ma simt schimbat dupa…dupa ce s-a intamplat!
-Adica? Nu il voi ruga sa vina si nici sa ma asculte sau sa ii recasting increderea fiindca daca nu se va convinge singur va avea intotdeauna indoieli cu privire la mine…s-a intors spre spion, insa Antoine a rasucit-o cu fata spre el.
-Nu, schimbarea nu e doar ca ai reusit sa ma faci un vampir complet, ci si ca acum am mai multa indrazneala si curaj fiindca stiu ca imi cunosti sentimentele si stii ca o sa lupt pentru tine chiar si contra lui! Nu mai conteaza ce a zis el sau a facut pentru tine fiindca din momentul in care s-a indoit de tine si-a pierdut orice drepturi ar fii putut avea asupra ta!
-Ineaca-ti sentimentele Antoine, nu ma pot concentra pe nimic altceva pentru moment, sunt atatea de facut si timpul este atat de scurt…Tonnio probabil si-a revenit déjà asa ca duc o lupta contra cronometru! Nu incerca sa imi faci deciziile si mai greu de luat decat sunt acum! I-a intors spatele fara sa mai astepte un raspuns si s-a apropiat de intrus.
-Mi-ai zis sa-ti spun numele meu…Xavier este numele pe care mi l-au dat dupa ce m-au facut ceea ce sunt acum, nici nu-mi mai cunosc numele de dinainte…Marcos mi-a spus sa-ti transmit sa faci un efort daca vrei sa ii vorbesti fiindca altfel el nu te va contacta si ca trebuie sa iti amintesti cum arata fiindca l-ai vazut de curand insa ca poate nu ai facut conexiunea ca sa realizezi cine era…
-Atunci va mai astepta mult si bine fiindca mintea imi joaca feste si nu il mai stiu! Acum trebuie sa plecam de aici fiindca suntem mult prea supravegheati, iar daca ajungem in alta locatie le va lua ceva timp pana ne vor descoperi. Trebuie sa imi spui cum pot sa fac sa disparem toti de aici si sa ajungem in alt loc! Te rog, zi-mi repede!
-Nu este foarte greu, insa iti va consuma multa energie si concentrare, mai ales daca nu ai mai experimentat asta pana acum; singurul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te gandesti la locatia in care vrei sa ajungi si cu cine, asta este tot, insa…
-…da, am inteles, va fii mai greu la inceput…Apropiti-va, va rog, ca sa-mi fie mai usor! Si-a inchis ochii si s-a gandit unde puteau merge fara ca ceilalti sa ii urmeze: templul construit in cinstea ei, a incercat sa si-I imagineze pe cei ce urmau sa vina cu ea insa concentrarea i-a fost distrasa de un zgomot din apropiere, intorcandu-se spre sursa.
-Nu ai timp de pierdut daca vrei sa plecam repede…as fii facut eu asta insa este prea greu pentru mine, cu greu as putea lua o singura persoana cu mine, i-a explicat Xavier.
-Atunci ramane pe mine tot greul, vom trece si peste asta, stati linistiti! De data asta a facut abstractie de tot ce era in jurul lor, si-a redus respiratia si bataile inimii, a viualizat locul si pe prietenii ei si de indata au ajuns la intrarea in templu, insa calatoria a fost solicitanta, facand-o sa-si piarda din forta si sa vada imaginile blurate.
-Ai reusit! A strigat Antoine, era de asteptat sa o faci, insa de ce ai ales locul asta?a intrebat parca stiind si ca noul venit ar fii vrut sa puna aceeasi intrebare.
-Aici vom fii in siguranta, este locul pe care doar noi il stim, cu exceptia lui Marcos, insa celorlalti le va lua ceva vreme pana sa isi dea seama unde am disparut. In plus sunt sigura ca paznicul ma va recunoaste si ne va oferi gazduire peste noapte, a continuat urcand scarile, si poate ceva mancare. Va trebui sa va comportati precum oamenii daca nu vreti sa dam de banuit.
-Desigur, as face orice sa fiu in siguranta, de fapt sa fim, a adaugat Xavier, insa galagia lor a atras atentia cuiva la intrarea in templu.
-Cine umbla acolo? Arata-te!
Sonya a inaintat in fata celorlati doi, stand in lumina produsa de un felinar de la usa cladirii.
-Eu sunt, m-am intors pentru adapost si ajutor…de data asta nu sunt singura si, v-as fii recunoscatoare daca am putea ramane toti aici.
-Tu, esti cea care seamana cu statuia…ultima data ai disparut, ce ai patit?
-S-au intamplat prea multe, i-a zis aratandu-I bebelusul din brate, acum am alte responsabilitati si mai multe persoane pe care trebuie sa le protejez. Tot ce iti cer este sa ne lasi inauntru pentru seara asta ca sa ne incalzim, iar maine de dimineata iti vom putea rasplati ajutorul cu hrana din belsug.
-Nu este nevoie, atata vreme cat vei sta aici sunt sigur ca vom fii in siguranta fiindca tu esti paznicul adevarat al acestui loc si al oamenilor din acest sat, chiar daca nu esti aceeasi de atunci, cu siguranta esti reincarnarea ei din moment ce te-ai intors. Intrati, indata va voi aduce niste paturi sa va incalziti si sa va aduc sa mancati ceva cald.
-Va multumim si fiti sigur ca va vom fii recunoscatori pentru felul in care ne tratati chiar daca suntem doar niste straini.
-Nici vorba, luati loc si faceti-va comozi pana revin eu!
Xavier ramasese uimit de influenta pe care prezenta Sonyei o avea asupra acelui om, de faptul ca desi era un vampir, acea persoana nu se temea si in plus ii purta un respect aparte.
-Nu te mira, i-a zis ea observandu-I figura, locul asta a fost construit de un baietel pe care l-am ajutat acum multa vreme, nici eu nu ma asteptam ca ajutorul meu de la acea vreme sa il impresioneze intr-atat incat sa construiasca asta si sa-mi faca o statuie care sa-mi semene perfect…ii promisesem sa revin, insa mi-am incalcat cuvantul, iar acum este singurul loc unde ma simt in siguranta, a continuat melancolica.
-Dar el nu se teme de tine? S-a mirat noul venit.
-El nu stie ce sunt, insa i-as putea spune, chiar daca l-ar speria…ar trebui sa fac asta fiindca are dreptul sa stie ce gazduieste…
-…doar ca o data aflat fii sigura ca lucrurile nu ar mai sta asa, a trezit-o la realitate Antoine. El te vede ca o reincarnare a celei ce le-a salvat satul, nu ca o creatura a noptii!
-Stiu, doar ca ar fii fost corect sa stie si el ce suntem cu adevarat, daca ar vedea ca suntem buni atunci si-ar schimba parerea, insa discutia le-a fost intrerupta de paznic.
-Ma scuzati ca am intarziat insa a trebuit sa ma mai ocup de niste oameni care, ca si voi, cautau adapost. Nu putem refuza sa ajutam pe nimeni aici, singurii care nu sunt bineveniti aici sunt cei ce savarsesc crime de orice fel si nici hotii, aici aveti paturile si in momentul asta se incalzeste si laptele. Va suparati daca ii chem aici si pe ceilalti? Cu cat mai multi intr-o incapere, cu atat mai multa caldura.
-Desigur, locul asta va apartine, iar putina companie nu ar strica, a raspuns fata aprobata de cei doi baieti.
Batranul paznic a disparut pentru a-I chema si pe noii veniti, iar o data cu auzul pasilor sai si ai celor ce il insoteau, curiozitatea a crescut tot mai tare.
-Poftiti aici, intrati va rog, i-a indemnat fara sa stie ce va urma.
Nu mare le-a fost mirarea cand cei doi s-au reintalnit: Sonya l-a observat abia dupa ce el o recunoscuse.
-Nu credeam sa ne intalnim aici, i-a zis vizitatorul.
-Nici eu nu banuiam ca ne vom reintalni atat de repede, Tonnio! Ia loc langa noi si incalzeste-te dupa drum, nu vreau sa patesti ceva din cauza frigului, si i-a cedat patura ei.
-Va cunoasteti? A intrebat paznicul.
-Desigur, suntem cunostiinte vechi daca pot zice asa, doar ca ne intelegem ca soarecele si pisica, i-a raspuns vanatorul.
-Nu ar trebui sa fie asa, din contra ar trebui sa fiti cei mai buni prieteni si sa va sustineti, sa o protejezi, mai ales ca ea are un copil de crescut! In plus, ea este reincarnarea celei ce ne-a salvat satul de creaturile intunecate, satul asta ii poarta numele celei de atunci…
-Sa ghicesc, e cumva Sonya?
-Nu, este Sakura, asta este numele pe care mesterul templului ni l-a dat inainte sa moara, i-a raspuns intristat batranul, iar asta a facut-o pe Sonya sa se ridice si sa il ajute.
-Va multumim pentru tot ce faceti pentru noi, insa nu vrem sa va solicitam prea mult, lasati-ne pe noi sa pregatim ceva de mancat si sa va conducem in camera dumneavoastra fiindca trebuie sa va odihniti. Sigur ati avut o zi plina si acum noi v-am creat o grija in plus, iar cu atentie l-a condus spre camera sa, dupa care s-a retras in bucatarie pregatind niste gustari pentru vanatori si a luat laptele incalzit pentru prunc, revenind.
Comportamentul ei i-a uimit pe membrii ambelor parti, mai ales pe vanatori si pe Tonnio care fusese sigur ca reintalnirea va decurge cum nu se poate mai prost si ca vampirii ii vor ataca.
-Astea sunt pentru voi ca sa va recastigati fortele, le-a intins mancarea si apoi s-a retras intr-un colt sa-si hraneasca progenitura. Voua nu v-am pregatit nimic, referindu-se la companionii ei, sigur sunteti satui de la masa pe care am luat-o noi inainte, iar dupa ce terminati si voi de mancat voi strange totul fiindca nu vreau sa abuzam de ajutorul batranului.
Tonnio s-a ridicat de langa cei cu care venise, si-a luat mancarea si s-a apropiat de ea.
-Sigur ai mancat destul pana aici, d-aia ti-ai vindecat toate ranile!continuand sa-I vorbeasca soptit a atras atentia celorlati, iar amicii l-au taxat.
-Uite, o fata ca ea ti-ar trebui si tie ca sa te asezi la casa ta, pacat ca are un copil de crescut!
-Nu este al ei! A strigat nervos, continuand: nu am nevoie de una ca ea, am alt tel in viata, pastrati-va glumele pentru voi! Iar tu nu mai incerca sa pari ceea ce nu esti fiindca cei ca voi nu cunosc termeni ca recunostiinta ori apreciere!
-Te-ai mai gandit la ce te-am rugat? Te voi anunta de indata ce am realizat ce mi-am propus, iar in plus vei avea un aliat puternic atunci cand vei avea o greutate fiindca l-am convins pe acel vampir sa-ti fie alaturi cand vei fii depasit de situatie,iar terminand ce avea de spus si-a vazut linistita de adormirea copilului, insa prinzand-o de mana Tonnio i-a atras din nou atentia.
-Nu am nevoie de ajutorul nimanui, si cu atat mai putin din partea voastra! Pastreaza-ti ajutorul pentru tine fiindca o data dat semnalul te voi vana si nu voi renunta pana nu te voi stii terminata!
Antoine a observat gesturile vanatorului, iar atitudinea lui vis-à-vis de Sonya l-au infuriat, facandu-l sa intervina:
-Ai vreo problema cu ea, daca vrei sa lamuresti ceva vorbeste cu mine!
-Ne descurcam, tu ramai la locul tau si nu te mai baga!
-Ba uite ca intervin fiindca nu-ti permit sa te iei de ea, da-I drumul si nu o mai brusca! Tonul vocilor lor a crescut tot mai amenintator asa ca Sonya s-a vazut nevoita sa intervina: i-a adormit pe companionii vanatorului si s-a bagat intre cei doi.
-Incetati! Colegii tai nu stiu ca noi suntem vampiri si nici nu vreau sa afle prea curand, nu vreau sa ma vad nevoita sa ma joc cu amintirile lor! Abtine-te Antoine daca esti sigur de ceea ce simti, iar tu, Tonnio, te rog nu atrage mai mult atentia asupra noastra fiindca nu-mi plac deloc gandurile companionilor tai! Daca si tu ai stii ce gandesc atunci te-ai potoli, Antoine este si el capabil sa le citeasca si tot ceea ce ei gandesc il infurie ingrozitor. El a reactionat urat si pentru lucruri mai putin jignitoare decat asta asa ca nu vreau sa faceti o scena aici, insa daca asta va doriti mai bine unii din noi plecam!
-Si de ce am fii noi cei care sa renunte? A sarit revoltat Xavier, noi am fost primii aici, ei sa plece!
-Nu e vorba de cine pleaca sau cine a venit primul ci doar de a lasa animozitatile deoparte! In cazul in care nu va exista intelegere atunci vom taia raul din radacina si vom pleca inainte ca totul sa degenereze. S-a indepartat de cei doi certareti si dupa ce i-a acoperit pe ceilati vanatori contra frigului s-a retras intr-un colt acoperindu-si puiul ei si privind continuu spre lumina lunii. Noaptea asta va trece incredibil de repede asa ca ar fii bine sa te odinesti, vanatorule, o sa ai nevoie de forte proaspete pentru raidurile ce vor veni, profita de ajutorul promis si nu considera ca te descurci fara, fiindca cei trimisi dupa voi sunt tot mai puternici.
-Nu ai de ce sa-mi spui ce trebuie sa fac ori nu pentru ca déjà stiu ce vom face! In plus, tu ce ai facut cu cel de m-a atacat deoarece nu il vad langa tine?
-Nici nu va fii fiindca nu stiu cine este. Si nici nu vreau nimic altceva decat sa se tina de cuvant.
-Adica sa se intoarca dupa tine fiindca mi-a zis ca tu ii aparti, ca esti a lui indiferent de ce ai face si chiar daca ai gresi.
-Vrei sa spui ca era Marcos?amintindu-si momentul, chiar daca putin incetosat, a facut legatura: d-asta imbratisarea lui mi-a parut asa de calduroasa, de cunoscuta si de fireasca, insa m-am simtit protejata atunci, lucru ce nu-l pot garanta si pentru viitor fiindca nu are incredere in mine din cauza ei.
-Probleme in Paradis, sa inteleg? De ce nu vorbesti cu el, doar puteti face asta voi, vampirii.
-Ca sa ii pot vorbi trebuie sa stiu cum arata si eu nici macar atat nu mai am, am ramas doar cu amintirile de dinainte…nu inteleg de ce insa vorbesc despre astea cu tine de fata cu toti!
Discutia despre el si divergentele dintre Antoine si Tonnio, precum si sentimentele primului erau prea coplesitoare, iar atmosfera incarcata din incapere a facut-o sa iasa afara, in frig. S-a asezat pe o scara si dupa ce l-a acoperit pe cel mic a inceput sa planga fara sa se mai gandeasca sau sa realizeze ca fusese urmata de Tonnio.
-Un vampir sensibil, nu credeam sa o vad si pe asta…s-a asezat langa ea.
-Daca ai de gand sa…
-Nu, nu vroiam asta, doar ca esti atipica, nu esti asa cum ni s-a zis si cum i-am vazut pe ceilalti. E intrigant sa vad pe cineva ca tine, esti o combinatie rara…
-Nu am nevoie de mila ta, ti-am cerut un singur lucru si ma astept sa il indeplinesti atunci cand va fii timpul, si-a sters lacrimile si s-a ridicat de langa el.
-Nu e nevoie sa incerci sa pari precum ei daca nu esti asa. Poate ca si tu crezi, la fel ca si maestrii nostri, ca daca iti arati sentimentele devi slab in fata dusmanilor, insa tu nu ai cum fiindca esti unul din cei mai puternici vampiri din cati am vazut asa ca poti continua sa plangi si sa te descarci, mai ales daca plangi pentru sfarsitul tau. Daca vrei nu imi voi mai tine cuvantul si…
-Nu asta este motivul si nici nu vreau sa te razgandesti, nu vreau sa fii un vanator induiosat de suferinta prazii lui, vreau doar sa ma omori imediat ce ma voi razbuna, insa acum trebuie sa adaug si razbunarea parintilor mei pe langa razbunarea crimei pe care Reyna a facut-o, le-o datorez din moment ce au incercat sa ma protejeze si au platit cu viata.
Ar fii dorit sa isi spuna mai multe din lucrurile care o macinau insa a simtit prezenta unui vampir puternic la baza scarilor, a unuia care a putut-o gasi chiar daca ar fii fugit la capatul pamantului ori chiar daca ar fii creat si o mie de scuturi in jurul ei. A privit speriata in ambele parti, cand spre scari, cand spre Tonnio si prinzandu-l de mana l-a impins spre templu.
-Fugi inauntru! Fugi si inchide usa incat sa nu poata patrunde nimeni, eu voi ramane aici! Vanatorul era nedumerit de cerinta ei si a revenit in spatele sau, cerandu-I explicatii, insa Sonya stia ca nu are timp sa faca asta.
-De ce m-as adaposti? Daca este vorba de vreun pericol am de gand sa lupt impreuna cu tine, sau crezi ca nu sunt indeajuns de bun pentru asta?
-Daca nu ai fii indeajuns de bun nu te-as fii ales sa-mi fii calau! Ia copilul si protejeaza-l, iar acelasi lucru il voi face si eu, i-a spus fugind spre scari si vazandu-l pe nepoftit ajuns la mijlocul lor. S-a intors spre vanator cu un fel de teama pentru viata lui si a celor din interior, precum si pentru al micutului ce era la inceputul vietii sale. In mintea ei a incoltit o idée nebuneasca de a-l transforma pe cel mic in vampir pentru a avea o sansa de a supravietui insa a redevenit lucida si I l-a cedat tanarului.
-Atunci sunt bun si pentru asta! Voi ramane!
-Nu ma contrazice, nu stii la ce te expui aici si am nevoie de tine sa il protejezi pe fiul meu! Daca este sa patesc ceva promite-mi ca il vei creste ca si cum ar fii al tau si ca vei accepta ajutorul lui Antoine in educarea lui, precum sa il iubesti si sa il inveti sa nu ne urasca! Atat te rog, pleaca acum! Si facand un gest din mana l-a impins pana in interior si a blocat usa.(Asa este cel mai bine…).
Tonnio a strans copilul in brate si a fugit pana in incaperea cu cei doi vampiri, cerandu-le ajutorul.
-A ramas afara, are de gand sa infrunte pe cineva si din privirea ei am vazut ca se teme; chiar mi-a cerut sa ii cresc copilul in cazul in care nu scapa! Trebuie sa o ajutam! Cine este cu mine?
-Nu am de gand sa o las sa-l infrunte singura, nu o voi parasi cand are nevoie! Vii, Xavier?l-a intrebat privindu-l pe vampirul si mai speriat care se ghemuise intr-un colt.
-Dar daca este Marcos?
-Doar de atata iti pasa, dupa ce ea te-a salvat?a intrebat furios Antoine. Nerecunoscatorule, ia copilul si pazeste-l aici cat noi o vom ajuta! Si ambii au iesit din incapere, lasandu-I pruncul plangand in brate.
-Urmeaza-ma, i-a cerut Tonnio, a blocat usa de la intrare, va trebui sa iesim prin alt loc!
-Si vom iesi chiar daca va trebui sa distrugem ceva! Hai sa incercam cealalta iesire! Iar cei doi s-au avantat spre usa din dosul templului in timp ce Sonya se pregatea sufleteste de intalnirea cu vampirul puternic pe care il simtise, incercand totusi sa nu-si piarda concentrarea pentru a nu-I lasa pe cei din interior sa iasa si sa fie raniti.

Modificat de Nicoletame (acum 14 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

~B.I.K.~
L@L@ of the Mafia

Din: ~Valea Jiului~
Inregistrat: acum 14 ani

fain

place mult

_______________________________________

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Musafirul nepoftit inainta foarte incet, treapta cu treapta, gandindu-se la reintalnirea de aceasta data, fara ca sa banuiasca teama din sufletul ei, iar ea nu se gandea decat la dzlantuirea vampirului alb care ar fii facut fata confruntarii. Vampirul inalt, cu plete lungi si ochi stralucitori ajunsese in varf si acum o fixa cu privirea pe cea care era consumata de stari diverse, ii parea mai frumoasa decat inainte, acum, la lumina noptii.
-Ramai acolo, nu indrazni sa te apropii si sa nu-ti treaca prin cap cumva ca vei ajunge mai departe de unde stau eu acum!
-Nici nu intentionez sa fiu in alta parte decat langa tine, insa nu trebuie sa fii in defensiva mereu, nu te voi ataca, i-a replicat el calm.
-Nu am de unde sa-ti stiu eu gandurile, iti ascunzi perfect intentiile astfel ca nu pot patrunde in mintea ta. Ramai acolo unde esti acum si spune ce doresti!l-a amenintat cand a vazut ca isi face drum spre ea. Daca ai venit pentru Xavier sau pentru copil, sa stii ca nu vei pune mana pe ei! Ii voi proteja de cei ca tine!
-Ne revedem dupa atata timp, iar acum cand ma vezi clar tot nu stii cine sunt…M-ai mai vazut de atatea ori si aveai atata incredere in mine incat vorbeam intotdeauna; mereu ai fost micuta mea si nici macar in circumstantele astea nu poti sa fii neinsemnata pentru mine.
-Termina cu prostiile si spune-ti intentiile, altfel iti jur ca te voi face sa pleci de aici! Teama o facea sa fie un animal in atac chiar daca nu avea adversar in fata ochilor, iar asta o facea si mai firava in ochii lui fiindca ramasese printesa care avea nevoie de ajutor.
-Ti-am spus de ce am venit: fiindca ai vrut sa-mi vorbesti. Am asteptat intreaga zi insa poate te-ai razgandit asa ca mi-am zis sa te vizitez, din moment ce oamenii mei ti-au pierdut urma eu am stiut cu siguranta unde vei fii, stiam ca nu-I vei pune in pericol pe oamenii de care te-ai atasat astfel ca alte variante nu prea mai aveai, iar un loc in necunoscut…nu ai fii optat pentru asta.
-Nu te-am chemat, nu te cunosc chiar daca spui ca ne-am revazut si nici nu inteleg cum de m-ai gasit cand am folosit un scut de protectie asupra locului asta, ar fii trebuit sa fie invizibil pentru voi…
-Nu ma recunosti?a intrebat-o disparand si aparand in spatele ei, aducandu-si bratele in jurul ei. Nici acum nu-ti amintesti de mine, stiam ca vei fii aici fiindca aici a fost prima ta misiune, pentru ca ai mai fost aici si te-ai fi simtit in siguranta, dar uiti ca singurul loc in care esti in deplina siguranta sunt bratele mele! Niciodata nu as indrazni sa te atac ori sa-ti fac vreun rau!
-Atunci da-mi drumul! A strigat incercand sa scape din mainile lui, iar vocea i s-a auzit pana la urechile celor doi ce incercau sa iasa din cladire, insa toate iesirile le fusesera blocate. In bratele tale nu ma simt in siguranta deloc, ai putea doar sa ma frangi si ai scapa atat de usor…
-Iti este teama de mine? Priveste-ma in ochi si spune-o, zi-mi cata teama iti provoc! Si a intors-o cu fata spre el, tinandu-I capul fix spre fata sa, uita-te si spune-mi ce-ti provoaca atata oroare sa te afli in bratele mele?
Fortata sa ii priveasca trasaturile s-a simtit absorbita de o senzatie de recunoastere, si-a ridicat o mana si i-a atins usor obrajii, a ridicat-o si pe a doua cuprinzandu-I fruntea in palmele ei, si-a trecut usor degetele pe pleoapele lui obosite de atata alergatura, a coborat spre buzele care o captivau si atunci imagini tot mai clare cu acel Marcos din copilaria ei au inceput sa ii sageteze privirea, facand-o sa-si retraga mainile, sa se elibereze din stransoare, insa sa se prabuseasca la picioarele lui.
-Tu esti Marcos!i-a zis parca incercand sa isi confirme siesi.
-Da, eu sunt cel ce te-a asteptat atata vreme si de care tu te ascunzi sub scuturi care stii ca nu ma vor tine departe de tine, stii ca oriunde ai merge eu te voi urma, i-a raspuns aplecandu-se si asezandu-i-se alaturi.
-Ai asteptat degeaba!i-a strigat ridicandu-se si vrand sa plece, insa i-a prins mana si a adus-o in fata lui. Ce nu intelegi ca nu vreau sa te mai vad? Tu inca te indoiesti de motivele pentru care am atacat-o pe Reyna la ruina, tu nu cunosti totul, nu stiu de ce si nici nu ma intereseaza! Tot timpul in care am stat inchisa in scrinul de cristal singurul lucru pe care l-am avut a fost vocea calda si blanda ce se interesa de mine mereu, iar singurul motiv care m-a facut sa ma trezesc a fost lipsa ta, vroiam sa te vad si sa-ti aud vocea, sa iti fiu alaturi, insa nu te-am gasit, oricat am incercat sa te caut tu nu erai acolo, nu stiu de ce nu ai mai revenit. Probabil credeai ca nu-mi voi mai reveni insa nu mai conteaza, s-au intamplat prea multe in timpul asta iar tu ai ajuns sa o crezi pe Reyna cand spune ca am atacat-o fara un motiv anume. O crezi pe ea si nu pe mine, desi spui ca eu sunt cea la care tii si ca ai merge dupa mine chiar si pana la capatul lumii, te contrazici si asta arata doar indoiala din mintea ta asa ca intre noi nu mai exista nimic!
-Cum poti crede ca o prefer pe ea? Chiar as merge dupa tine oriunde si oricand, nu mi-ar pasa de consecinte, te-as urmari intotdeauna, ai putea zice ca te-as vana doar pentru a te vedea macar o clipa! Tu nu stii de cate ori am visat la clipa in care ne vom revedea si-ti voi putea atinge pielea ta atat de fina, iti voi putea saruta buzele rosii si-ti voi fii alaturi in oricare din noptile reci. Nu stii cat mi-am dorit ca tu sa fii cea care-mi va darui urmasi, sa avem familia noastra si sa fii mama fiindca ai fii cea mai buna din intreaga lume! Acum ca te-am regasit nu vreau sa te mai pierd, mi-a ajuns o data, a doua oara nu vreau sa fie pentru totdeauna!
-Inceteaza, nu poate exista nimic atunci cand indoiala isi face loc in inima, i-a spus atingandu-I pieptul in dreptul ei, atunci cand nu ai incredere in mine, cand preferi sa crezi o minciuna decat adevarul…indoiala poate ucide chiar si cele mai puternice emotii sau sentimente!i-a strigat incepand sa planga precum un copil.
-Nu plange, recunosc ca la inceput nu ai fost decat o misiune, ca eu trebuia sa iti fiu cel ce te atragea de partea vampirilor fiindca Inteleptii iti stiau potentialul insa inocenta si determinarea cu care reuseai tot ce iti propuneai m-a facut sa te vad altfel…
-Adica nu credeai ca voi deveni exact ca voi sau nu banuiai ca voi fii in stare sa pun capat destinelor celor ce imi stau in cale?
-Tu nu esti asa, ai fost departe de mine atata timp si nesiguranta te-a facut sa actionezi astfel insa stiu ca tu ai ramas aceeasi, stiu ca o data fiind sub protectia mea iti vei putea reveni, nu vei mai fii nevoita sa lupti vreodata sau sa mai simti sangele altora atingandu-ti pielea. Si nici nu cred ca as mai suporta sa il stiu pe el savurand ce este al meu de drept sau ranindu-te asa cum o face mereu, i-a spus aratandu-I urmele de pe mana si de pe gat, a indraznit din nou sa te foloseasca desi ii interzisesem!
-Eu i-am permis! Nu am vrut sa il vad murind si lasandu-ma singura, nu dupa ce…
-Nu l-ai lasat sa moara…asta inseamna ca…i-a atins usor buzele si si-a inclestat mainile, schimbandu-si privirea si devenind furios, ti-a furat primul sarut doar pentru a se salva! Nenorocitul! I-a dat drumul si lasand-o in spate s-a indreptat spre intrarea in templu vrand sa se confrunte cu Antoine, iar tragand de usa a reusit sa strice sigiliul pus de Sonya. Vazand ca a avut forta sa faca asta si temandu-se de ce urma si-a ranit mana si s-a transformat in vampirul puternic, urmandu-l in fuga pe Marcos. Acesta ajunsese déjà la iesirea din celalalta parte a templului si isi recunoscuse adversarul, insa intre ei era Tonnio.
-Ce i-ai facut micutei mele? Ti-am spus ca vei plati cu viata pentru indrazneala ta! I-a strigatMarcos lui Antoine, iar Tonnio, incercand sa profite ca vampirul nu atacase inca, a luat cutitul pe care il avea la spate si a sarit spre el, insa a fost trantit la perete si arma I s-a infipt in piept, facandu-l sa sangereze abundent. Lupta asta se da intre noi doi si nu o sa las un muritor sa-mi stea in cale sa-ti dau ceea ce ti se cuvine! S-a napustit asupra lui Antoine si lovindu-l l-a scos prin usa. L-a urmat si vazandu-l ca inca nu se ridica si-a folosit puterea pentru a aduce pumnalul din Tonnio in mana sa, dupa care l-a azvarlit inspre inamic, dar al doilea s-a ferit.
-Acum am aceeasi forta cu a ta, iti sunt egal si am acelasi drept de a lupta pentru ce-mi doresc, iar ce vreau eu trebuie sa il iau din mainile tale! Sonya este prea buna pentru tine!iar terminand de vorbit a sarit sa il atace, zgariindu-I mana dreapta si primind acelasi tratament.
Fata ajunsese in dreptul vanatorului si il vazuse cum se zbate intre cele doua lumi si in acelasi timp auzea si cum cei doi se luptau afara pentru ea. Inima I se impartea acum in doua locuri, nu stia daca sa il vindece pe Tonnio sau sa iasa si sa-I opreasca pe cei doi din lupta pana ce loviturile nu ar fii fost fatale. Stia ca orice ar fii ales putea regreta insa nu il putea lasa pe vanator sa-si piarda viata, insa in timp ce era in cumpana, cel din fata ei s-a stins, sporindu-I lacrimile si durerea.
-Nuuuu, a strigat ea cat a putut de tare, atragandu-le atentia celor doi de afara insa nereusind sa ii opreasca, iar loviturile au continuat tot mai puternic si mai violent deoarece amandoi vroiau cu ardoare sa-si dovedeasca suprematia. Tonnio, tu nu ai voie sa mori, nu acum cand stii ca trebuie sa fii puternic si sa iti duci promisiunea la cap! Iarta-ma ca nu te readuc acum la viata, trebuie sa ii opresc sa se omoare si ei, iar apoi iti jur ca ma intorc si te salvez, iti promit! S-a ridicat plina de sangele lui si ajunsa in pragul usii i-a vazut pregatindu-se sa se atace, nu a suportat gandul ca s-ar putea ucide pentru ea si profitand de puterea celei de acum a ajuns intre ei, incasand ambele lovituri si strapungandu-I pieptul in doua locuri. Ajunsese cu fata spre Marcos, iar lovitura lui fusese intr-atat de puternica ca o resimtea in tot corpul si asa slabit, iar lacrimile I s-au amestecat cu sangele ce I se prelingea pe buze.
A cazut ca secerata intre cei doi, tremurand si privindu-I pe amandoi.
-Nu vreau sa va pierd, pe niciunul, tin prea mult la amandoi, le-a zis prinzandu-le mainile. Vreau doar sa nu va omorati chiar si daca eu dispar acum si sa il readuceti la viata pe Tonnio, i-o datorez fiindca l-am adus in starea asta. Va rog sa imi protejati si fiul fiindca eu nu am fost cea mai buna mama pentru el si nu voi ajunge sa il vad crescand…i-a privit si le-a unit mainile deasupra inimii ei, punandu-I sa jure ca de acum incolo vor lupta doar pentru ca vampirii sa nu ii mai omoare pe oameni si ca ii vor razbuna moartea parintilor deoarece ea nu a ajuns sa afle cine a fost.
-Sonya, nu spune asta, a rugat-o Marcos, viitorul tau este alaturi de mine si nu am de gand sa renunt la tine, te voi face sa iti revii si vei fii aceeasi! Si a si inceput sa o vindece.
-Si eu voi face acelasi lucru fiindca, orice alegere ai face tu, eu intotdeauna voi tine la tine mai mult decat la o companioana de aventuri! Iti voi respecta decizia si iti voi indeplini dorintele chiar de nu-ti voi mai fii alaturi!iar si cel de-al doilea a inceput sa o vindece, strigandu-l pe Xavier pentru a le oferi ajutorul.
-Nu este nevoie sa ma vindecati pe mine, aveti grija de vanator, i-a rugat desi in fata incepuse sa vada tot mai negru, nu le mai putea distinge fetele, insa era mai bine fiindca nu putea vedea durerea si nici lacrimile care-I picurau pe pielea insangerata, spaland-o parca. Asa putea muri mai usor, nevazandu-le durerea isi putea accepta soarta mult mai usor, iar curand, desi toti trei faceau eforturi, mainile ei si-au pierdut forta, cazand pe langa corp, iar ploaia a inceput sa cada deasupra templului, amestecandu-se cu lacrimile lor sarate, iar sangele-I a inceput sa fie luat la vale, prelingandu-se pe scarile din spatele templului.
-Nu se poate! NU! A strigat Marcos, luand-o in brate, nu poti sa pleci acum, nu ne poti parasi, esti nemuritoare, esti cea mai puternica dintre noi, esti singura intr-atat de incapatanata incat sa reuseasca sa faca tot ceea ce-si propune! Planul tau de a inlatura vechea ordine, cum ramane cu el? Cine va mai lupta pentru iubire? Cum vrei sa lupte ei singuri pentru asta daca nici tu nu o faci? Cine ii va invata sa iubeasca si sa pretuiasca la randul lor sentimentele celuilalt?a intrebat devastat si nemaigandind rational.
-Inceteaza sa mai plangi!a exclamat Antoine stergandu-si lacrimile. Stai si plangi pierzand timp cand o poti readuce la viata! Ea a facut asta pentru multi déjà, a facut-o chiar daca s-a pus in pericol si nu stia sigur daca va reusi insa a facut-o fiindca pretuia viata! Fa acelasi lucru si reda-I viata, eu unul nu o pot face fiindca sentimentele ei cele mai puternice sunt indreptate spre tine, oricat m-ar durea tu esti singurul care o poate salva, fa-o!
La auzul vorbelor sale si realizand ca sentimentele ei sunt neschimbate, ca vorbele-I erau doar pentru a-l goni si a-l face sa caute adevarul, si-a revenit si a procedat exact ca prima oara cand ea i-a inghitit sangele.
-O voi salva insa va adormi din nou, nu stiu de data asta pentru cat timp…abia te regasisem doar pentru a te pierde din nou…i-a servit lichidul sarutand-o pe buzele sale inca firbinti, de data asta insa cantitatea a fost atat de mare incat pentru a o accepta corpul ei a facut un efort imens, Sonya a inceput sa se zbata necontrolat, ochii I se miscau dintr-o parte intr-alta pe sub pleoape cu o viteza incredibila, iar buzele pareau sa-I tremure sub presiunea alor sale.
Ca si cum ar fii stiut ce se intampla, desi nu era langa ea, copilul a inceput sa planga tot mai tare. Dadea din manute si picioruse parca dorind sa loveasca destinul pentru nedreptatea facuta celei ce-l salvase, iar vocea lui, desi nu se auzea deloc afara, fiind ingradita de cei patru pereti, rasuna puternic in urechile ei. Ii auzea scancetele si tipetele ca si cum ar fii fost langa ea si singurul lucru pe care si-l dorea era sa fuga si sa-I potoleasca durerea, insa corpul nu o asculta, se simtea prinsa ca intr-o carcasa care nu vroia sa face ce isi doreste. Era pentru a doua oara cand simtea asta si nu vroia sa mai ramana departe atata vreme de cei la care tinea. Stia ca isi dorise moartea insa nu o astepta asa de curand si nici nu se gandea ca va provoca o asemenea durere celor din jur.
-Si acum? A intrebat Xavier fara sa fie constient de viitoarele actiuni ale celor de afara.
-Acum asteptam fiindca Sonya ne va surprinde si se va trezi, ne va spune ca ne-am facut griji ca prostii cand tot ce ea avea era doar nevoia de a se odihni putin, dar n-a terminat ca Marcos l-a impins pe Antoine.
-Cum crezi ca-si va reveni atat de repede? Ultima oara am asteptat-o asa de mult…ce te face sa crezi ca acum va fii diferit?
-Acum are motive sa revina cat mai curand, in plus ce mama isi abandoneaza copilul?
-Nu-I apartine! Copilul ala va ramane cu vanatorul acela, iar de ea ma voi ocupa eu, o voi lua la resedinta mea si voi avea grija pana cand va dori sa revina! Tu poti acum sa te intorci la viata ta de dinainte, iar tu, Xavier…
-Nu-I poti face nimic! Sonya i-a promis sa il protejeze contra uciderii sale, iar daca i-ai face ceva sigur a-I infuria-o si sigur te-ar pedepsi atunci cand isi va reveni!
-Atunci a scapat cu viata, insa se va intoarce cu noi si-si va relua pozitia, fara sa comentezi, bine?
-Am inteles, stapane!
-Crezi ca te descurci singur cu vanatorul? Sonya trebuie acum sa se odihneasca iar in ploaia asta sigur nu o poate face. Asigura-te ca isi revine tipul, da-i copilul si nu mai interveni intre noi niciodata, pentru cate zile vei mai avea! Daca te mai apropii de ea voi uita de promisiunea facuta si te voi scoate din viata si din amintirile ei fiindca pentru a o stii in siguranta as face-o! a luat-o in brate pe micuta lui si a disparut, lasandu-l pe Antoine sa-l aduca la viata pe Tonnio.
Dupa mai multe incercari, vampirul a reusit sa ii redea viata si sa ii explice ce s-a intamplat.
-Si acum ea unde este?! Am auzit-o zicand ca se va intoarce si apoi nu-mi mai amintesc nimic, in plus ce-i cu sangele de afara?insa la ultima intrebare nu I s-a mai dat niciun raspuns. Am intrebat unde este acum Sonya?
-Este cu el! Este bine acum? E bine ca ai aflat ca nu mai este aici cu niciunul din noi si ca nu si-a putut lua pruncul?
-Nu ar fii plecat fara el, asta ar fii fost ultimul lucru din lume pe care l-ar fii facut!
-Ti-am zis eu ca a plecat? Nu a plecat pe picioarele ei, ci carata in brate de Marcos fiindca a intervenit in lupta noastra si a incasat ambele lovituri care i-au strapuns corpul si aproape ca au rapus-o. Marcos a avut grija sa ii dea acelasi lucru ca prima oara, iar acum ea va dormi pana ce va putea sparge sigiliul sangelui lui. Intre timp noi…
-Ramane ca noi sa o reunim cu micutul ei! Asta trebuie sa facem! I-a spus repezindu-se sa ia copilul, insa a fost oprit.
-Oricare din noi se va apropria de ea va plati cu viata, Marcos a fost destul de clar cand a zis ca oricine va veni langa ea va fii ucis.
-Si atunci cum va sta ea singura doar cu el, fara tine, fara cel pe care l-a protejat si pentru care a ucis, fara acel micut de care s-a atasat si l-a numit fiul ei?
-Va rezista fiindca este puternica, stiu asta fiindca noi doi suntem legati, intr-un fel uneori pot stii ce e in mintea ei si ii pot simti sentimentele, asa ca stiu ca oricat timp va trece ea va ramane aceeasi, iar acum ii este bine langa el, asa cum o fi ea il iubeste, mai mult decat as fii crezut eu ori mi-as fii dorit…
-Atunci eu ii voi creste copilul, a zis Tonnio, il voi invata cum sunt doua feluri de vampiri, pe cine sa atace si pe cine nu, pe cine sa respecte si sa isi astepte mama fiindca ea va veni cu siguranta deoarece tine prea mult la el.
Atunci au crezut ei ca va fii ultima data cand se vor revedea, asta pana ce Sonya urma sa-si revina si sa ii caute, insa in tot acest timp ea fusese purtata cu grija de Marcos in locuinta lui, o vila imensa plina de vitralii pentru a nu lasa lumina sa patrunda prea puternic, cu o sala imensa la parter si incaperi vaste la etaj, amenajate luxos si intunecat, insa in incaperea in care au intrat nimic nu semana cu restul casei, cu exceptia geamurilor. Era o camera pregatita numai pentru ea, incaperea in care el credea ca Sonya isi va petrece eternitatea, un loc plin de culoare, cu un pat imens, facut din fulgi acoperiti doar de asternuturile de satin care erau o incantare pentru simturi.
A asezat-o cu grija in mijlocul patului, a acoperit-o cu ceva ce parea un voal si i-a pus capul pe perna pentru a sta cat mai bine, aranjandu-i parul in jurul sau ca un semicerc perfect, dupa care s-a asezat langa ea, punandu-i una din mainile sale pe capul lui si adormind.
Ar fii stat langa el chiar si asa daca nu ar fii simtit prezenta femeii pe care o ura cel mai mult, a celei a carei viata vroia sa o ia. Reyna aparuse pe neanuntate in casa lui si vazand ca nu I se raspunde incepuse sa urce scarile pentru a ajunge la etaj.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-(Asta nu se poate, nu ma poate gasi in starea asta fiindca m-ar distruge…iar Marcos nu pare sa o simta ori nu ii pasa? E vorba de cea care ar face orice sa ma stie moarta, nu realizeaza asta?)s-a intrebat incepand sa-I revina simturile, chiar daca isi avea corpul ciuruit de la loviturile celor doi. Agitatia si frica insa i-au activat una din puteri, facandu-I corpul sa se regenereze mult mai repede insa fara ca altcineva sa fie posibil sa remarce. (Trebuie sa il trezesc cumva fiindca daca ea ne descopera acum..de fapt daca ma vede pe mine nu stiu ce ar putea face sau ce minciuni ar scorni si l-as pierde, iar asta nu e o optiune! Trezeste-te!) a incercat sa ii strige in subconstient insa vorbele-I pareau sa nu ajunga la destinatie, se simtea captiva in carcasa corpului ei cand a inceput sa isi miste involuntar degetele tot mai rapid, cu zvacniri violente care i-au atras atentia lui Marcos, facandu-l sa tresara din linistea in care parea sa se fii cufundat.
-Iti revi? Asa de repede? Inseamna ca esti intr-adevar una din cei mai puternici si ca Inteleptii chiar au motive sa se teama de tine, si nu doar ei! Ramai aici, nu face niciun zgomot fiindca avem musafiri! Si sarind din pat a fugit spre usa deschizand-o chiar cand Reyna se pregatea sa intre.
-Ce faci aici?
-Eu, sunt in vizita insa tu ce cautai acolo? Camera ta este in capatul opus, acolo unde este cel mai intuneric, acolo ai decis sa stai pana ce o vei avea in viata ta pe cea pe care o doresti, sperand ca ea este aceea i-a reamintit de surpriza pe care i-o promisese mai demult.
-Acum nu stiu daca voi mai fii in stare sa fac ce mi-am propus…aveam un vis insa in momentul asta nu am siguranta ca se va mai implini…(Sonya este in starea aia din cauza mea, iar tot ce mi-am dorit era sa o prezint ca partenera mea in fata tuturor pentru ca nimeni sa nu mai indrazneasca sa o confrunte).
-Fii optimist si vei reusi ce ti-ai propus, mereu ai reusit de cand te cunosc eu, adica am fost inaintea ta sit e stiu de la inceput, iar cand vrei ceva vei avea grija sa se intample! Mereu a fost asa.
-Acum insa nu tine de mine! Din contra eu sunt motivul pentru care mi-am distrus planul…Zi-mi de ce ai venit si pleaca!a repezit-o dorind sa scape de ea si sa revina la printesa lui care intre timp incerca sa auda ce isi vorbeau insa nu reusea sa distinga decat soapte care nu se legau. Simtea suferinta lui si stia ca o parte din vina o poarta fiindca nu a putut sa se decida fara sa implice atatia oameni care sa sufere, se gandea cati va mai fii obligata sa implice pentru a reusi sa-si duca razbunarea la final fiindca dorea din tot sufletul sa demaste criminalul parintilor sai si sa il elimine.
-Asa de repede vrei sa plec, l-a intrebat apropiindu-se de el, abia am ajuns si chiar vreau sa mai stau pe aici, imi place mult prezenta ta…
-Ei bine, acum vizita ta devine iritanta daca nu ai avut vreun motiv sa o faci poti iesi pe unde ai venit!i-a spus indicandu-i usa.
-Nu ma goni, desigur ca am ceva sa iti spun si trebuie sa ma asculti! Este din partea Inteleptilor! Petrecerea va avea loc in vechiul amplasament insa doresc sa oficieze aici ceremonia, asta mi-au zis sa iti transmit, iar cat de curand vor trimite pe cineva sa se ocupe aici de pregatiri…
-Nu am fost anuntat si in plus, nu am niciun cuvant de spus in toata ecuatia asta? Daca nu as fii de acord? Intrebarile si nervozitatea sa ii dadeau de banuit Reynei, facand-o sa creada ca prezenta ei in casa este nedorita fiindca acolo ar mai fii cineva.
-Unde este? A intrebat ea fara ca insa sa astepte un raspuns a inceput cautarea. Iesi, nu te mai ascunde fiindca stiu ca trebuie sa fii aici, nenorocito!a deschis cu furie fiecare camera trantind usile pana ce a ajuns la camera EI.
-Pe cine cauti asa, mai ales in casa mea, a imbrancit-o Marcos. Nu ai niciun drept sa te comporti asa atata timp cat nu ai permisiunea mea! Pleaca si nu mai reveni aici pana la ceremonie, nu doresc sa te mai vad!
-Plec de indata ce imi arati cine este in camera din care ai iesit tu, cine este cea cu care ti-ai petrecut tu timpul?! Iesi daca indraznesti sa ma confrunti!
-Tipi degeaba si nu-ti permit sa faci insinuari absurde, nu e nimeni aici, doar eu!
-Vreau sa ma conving si apoi nu ma mai vezi, iar impingandu-se in el a deschis larg usile, privind atenta incaperea. Aici este alta atmosfera decat in intreaga casa, ai decorat-o altfel…pentru ea? Inca speri ca se va intoarce la tine dupa ce si-a amintit cum esti? Nu te va accepta asa cum fac eu, nimeni nu te va iubi asa cum o fac eu inca de cand te-am vazut prima oara si mi s-a promis ca imi vei fii pereche, intelege ca a fost destinul nostru sa fim impreuna pe vecie! De ce te agati de muritoarea aia? Insa replica ei l-a enervat, strangand-o de ambele maini cu furie si conducand-o pe scari.
-Nu esti nimeni sa-mi dictezi viata, iar daca nu te poti abtine, Reyna, atunci cel mai bine ar fii sa punem punct acestei prietenii fiindca tu, in ochii mei, niciodata nu-mi vei fii potrivita asa cum este ea! Acum dispari, gaseste pe altcineva sa sacai si lasa-ma singur, mi-e mai bine asa decat cu tine in viata mea ca un ghimpe in coasta!
Remarcile lui nu puteau decat sa o infurie si mai tare si sa o faca sa-i doreasca moartea rivalei cu mult mai multa ardoare, insa a acceptat sa joace dupa regulile lui, calmandu-se.
-Iarta-ma pentru ce am zis insa nu reusesc sa o vad asa cum faci tu…pentru mine a fost doar cea ce mi-a luat ce aveam mai drag, iar in curand te vei convinge! Acum am plecat, sper sa revi la sentimente mai bune cand ne vom revedea.
A privit-o disparand in intuneric si a fugit pana inspre camera in care o lasase pe Sonya, insa nici urma ca cineva ar fii fost acolo.
-Cum ai putut disparea, acum cand te recuperasem, micuto…Te vreau inapoi asa cum a fost cand inca ma considerai cel mai bun prieten al tau, cand abia incepeam sa tin la tine fara sa realizez ca in timp tot ceea ce simt va deveni mai profund…nu vreau sa mai pierd din timpul pe care trebuia sa ti-l dedic fiindca am pierdut prea mult, incerca sa ii simta mirosul in aer insa era prea slab, aproape insesizabil. S-a trantit in pat exact in locul in care statuse ea pntru a o simti mai aproape si imbratisa voalul care o acoperise fiindca era singura amintire de la ea.
Isi plangea de mila soarta pe care o avea fiindca nu avusese indrazneala sa isi apere ce era al lui, iar acum ea nu il mai recunoastea ca fiind cel ce-I fusese promis, era prea confuza in amintiri si sentimente incat orice i-ar fii zis ea nu ar fii stiut cum sa reactioneze. A inchis ochii, avand o privire trista si rememorand fiecare moment in care o revazuse, insa atunci a auzit un scatait intr-una din camerele alaturate, era zgomotul facut de un balansoar care il ajuta sa isi puna gandurile in ordine ori de cate ori nu stia ce trebuie facut.
-Credeam ca ma va descoperi, s-a auzit o voce slabita din spatele scaunului, dar am scapat de data asta pana ce o voi reintalni si va plati pentru ca l-a facut pe Antoine sa sufere!,iar scaunul s-a oprit si ea s-a ridicat, privindu-l. Nu stiam ca asta simti tu, ca ar trebui sa recuperam timpul pierdut cand ai fugit ori de cate ori te cautam!
-Nu puteam sa te las sa ma vezi confuz, adica Reyna imi zisese ca de cand vampirul din tine a revenit la viata tu nu mai esti aceeasi, iar eu ca un prost am crezut-o…
-Daca nu stiai ceva de ce nu m-ai intrebat, ti-as fii raspuns atat cat stiam fiindca este greu sa realizezi cine ti-e prieten ori nu cand memoria iti joaca feste.
Isi tinea ranile strans ca un animal batut cu brutalitate, insa asta nu o facea sa nu para puternica asa cum si era de fapt, una din creaturile care puteau schimba vechea lege fiindca puterile ii erau considerabile fata de ale celorlalti pursange si aproape egale cu ale Inteleptilor.
-Mi-as fii dorit sa fiu eu cea care te gaseste si iti cere ajutorul fiindca nu stia nici cine este ori in cine sa se increada insa sa stii ca si unchiul tau a facut treaba buna, a reusit sa ma intoarca impotriva multora si a contribuit la puterea pe care o am acum. Dar nu mai este asa ca trebuie sa iti multumesc tie, ca singura lui ruda in viata, desi o fac doar pentru el fiindca tie nu iti pot multumi decat pentru trecut fiindca mi-ai fost alaturi ori de cate ori eram pe punctual de a ceda…
-Sonya, lasa-ma sa iti demonstrez ca nu mai simt niciun fel de nesiguranta in ceea ce te priveste si ca sentimentele mele fata de tine sunt cele mai bune! Esti singura pe care o vreau in viata mea, iar daca pentru a fii impreuna trebuie platit vreun prêt, atunci sunt dispus sa accept orice doar pentru tine fiindca tu esti micuta mea.
-Te inseli, Marcos, am crescut, nu mai sunt o proasta pe care sa o suciti cum vreti! i-a strigat cu lacrimi in ochi, erai altfel atunci, prima oara cand te-am vazut nu mi-a fost teama deloc de tine, iar a doua oara mi-am dorit sa te revad si sa petrec cat mai mult timp cu tine, insa tu…aveai si alte lucruri de rezolvat, iar eu eram doar o piedica si o misiune de care trebuia sa te achiti cat mai repede, nu?
-NU! Nu o mai spune asa fiindca suna ingrozitor, par un monstru…asa ma vezi? Asta sunt in ochii tai?
Si-a acoperit ochii si i-a intors spatele incercand sa isi dea seama daca tot ceea ce ii spusese era chiar ce gandea insa nu realizase daca vorbele-I fusese din durere ori nu.
-Nu stiu ce esti tu pentru mine, nu mai stiu…a ingenungheat privind reflexia vitraliilor pe podea, ti-as putea acorda o noua sansa insa nu am certitudinea ca vei profita de ea si ma voi trezi din nou singura, lipsita de incredere…
-Acorda-mi-o si iti jur ca nu vei regreta, i-a promis ridicand-o si imbratisand-o cu iubirea pe care i-o purta. Nu iti voi mai insela vreodata increderea si nu ma voi mai indoi de tine vreodata insa accepta-ma in viata ta, nu ca un intrus insa ca…
-Cel promis…s-a intors spre el cu ochii inlacrimati privindu-l si strangandu-I mainile, nu ma face sa regret decizia luata, te rog, nu vreau sa accept ca nu pot avea incredere in nimeni…
-Increde-te in mine, i-a zis radicand-o in brate si conducand-o in camera ei, iti promit sa-ti fiu intotdeauna alaturi, orice s-ar intampla, dupa care a asezat-o usor pe pat, continuand sa o priveasca ca pe o bijuterie recuperata cu greu din mainile hotilor. Acum stai aici si lasa-ma sa ma ocup eu de tot, nu te mai forta…inca este o curiozitate pentru mine cum ai reusit sa…in atat de putin timp.
-Sa ma insanatosesc? Sa rup sigiliul sangelui tau? Nu stiu raspunsul la intrebarile astea insa stiu ce am de facut, iar a sta aici pana imi revin nu este una din prioritati, sunt atatea de facut, i-a zis ea ridicandu-se, insa el a intins-o cu calm la loc.
-Nu te mai forta, zi-mi ce doresti si voi face exact.
-Este responsabilitatea mea, Marcos, asteapta-ma, ma voi intoarce cat de curand, de indata ce imi voi termina promisiunile, cel putin cele de moment fiindca…si s-a ridicat indreptandu-se spre fereastra, trebuie sa plec, l-a sarutat pe obraz si a disparut, lasand doar urme de sange pe cearceaful alb si parfumul florilor ce o inconjurau.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

In curand va mai aparea un nou personaj, inca nu sunt sigura daca se va numi Aroyo sau nu, cert e ca o sa arate super bine

si ma gandeam ca theme song sa aiba Dangerous muse -I want it all, o sa vedeti si de ce mi se pare k melodia asta i se potriveste lui mai bine decat lui Marcos:P
Ca sa va faceti o idee aveti aici link catre melodie

cherry l.o.v.e. curand mai aparea nou personaj, inca sunt sigura daca numi aroyo sau nu, cert arate

58.9KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Maya
Fan anime nou

Din: Somewhere in the world
Inregistrat: acum 15 ani

ce ma enerveaza Reina

se crede stapana lumii!!!!ahh....Povestea este splendita o ador...nu stiu cum dar faci ca tot ce scri sa te captiveze de la primul cuvant !!!

_______________________________________

Viata e un basm ce nu se termina niciodata , dar nu destinul controleaza si tu esti stapanul.

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Primul loc in care a aparut a fost templul, afisandu-se in fata batranului paznic.
-Tu, nu plecasei cu ceilalti?
-Ba da, chiar inainte insa nu puteam sa las o promisiune nerespectata, v-am promis in schimbul acoperisului un prêt corect, iar acum plec sa va aduc ce vi se cuvine. Doar nu puneti intrebari, atat va rog, sa nu va chinuiti sa va raspundeti la ce nu veti intelege fiindca nu voi fii in stare sa va spun adevarul!iar cand batranul a clipit, Sonya a disparut in padure, revenind dupa cateva ore cu prada pentru intreg satul, iar ranile ii erau mult mai putin sesizabile fiindca avusese timp sa se si hraneasca asa cum trebuia. Ii sclipeau ochii de un rosu aprins cand le-a cedat vanatul, revenind in mai multe randuri fiindca nu vroia sa dea de banuit mai mult decat o facuse.
-Asta este tot ce am putut face pentru ajutorul dat insa cat de curand voi reveni sa imi respect promisiunea facuta cuiva din trecut…cineva va trebui sa va protejeze satul de ceilalti…
Vorbele ei, culoarea ochilor si melancolia din vorbe ii dadeau batranului de gandit, precum si disparitia de acum si din datile trecute, facandu-l sa-I adreseze o singura intrebare.
-Esti aceeasi de atunci, cea pentru care locul asta a fost construit, nu? Atat vreau sa stiu, nu voi mai cere si alte raspunsuri, insa spune-mi adevarul.
-Nu vreau sa ma urati pentru ceea ce sunt insa da, sunt aceeasi, iar promisiunea facuta trebuie respectata, nu o mai pot ignora. Iertati-ma ca nu sunt mai buna de atat si ca veti avea parte de un paznic atipic, stiu ca v-ati fii dorit sa fiu altfel insa nu sunt…
-Nu conteaza ce esti atata timp cat nu vei uita cine esti! Esti la fel ca noi toti, insa tu ai ales sa fii protectoarea noastra si oamenii iti vor fii recunoscatori, orice ai fii!
-Sunt Sonya, un vampir din trecut, insa nu vreau sa va temeti fiindca niciodata nu va voi rani, nu voi ataca niciodata fara un motiv intemeiat si doar pentru a apara, niciodata pentru a ucide.
-Niciodata nu am crezut ca vreunul din voi chiar exista, s-a auzit vocea unui copil dupa un copac. Si chiar va hraniti cu sange si sunteti puternici?
-Da, insa nu te teme de mine, nu sunt ca ceilalti…findca si eu am fost crescuta de oameni asa ca niciodata nu-mi voi nega originile.
-Si ma poti face ca tine?a intrebat micutul apropiindu-se de ea si asteptandu-I raspunsul, insa acesta se lasa asteptat.
-Nu ai nevoie sa fii asa, in plus esti mai fericit asa! Ramai uman! A vrut sa plece insa manuta i-a agatat bluza, oprind-o.
-Nu ma lasa aici singur, nu mai am cu cine sa stau, toata familia mea nu mai este, sunt ultimul ramas…
-Nu vreau sa te las insa nici nu te pot condamna la soarta asta, nu vreau sa iti traiesti viata in umbra fara sentimente si urmand reguli cu care nu esti de acord intotdeauna.
-Insa daca ea se va intoarce, atunci ce voi face? Mi-a promis sa revina dupa mine si nu vreau sa imi faca ce le-a facut lor, ia-ma cu tine!
-Cel mai bine ramai aici la templu si vei fii mai in siguranta decat unde voi merge eu, viata noastra nu e deloc luminoasa, iar eu nu sunt sigura ca-ti pot fii o mama buna.
-Dar ultima oara aveai un copil in brate, nici pentru el nu esti mama?! Nu ma vrei? Insa a fugit pe scari fara sa mai astepte un raspuns si strigand ca nu are nevoie de ajutorul uneia ca ea.
-Nu te mai gandi, este doar un copil, nu-l lasa sa te afecteze, insa vorbele sale i-au patruns adanc in minte facandu-si loc printre restul amintirilor dureroase.
-Trebuie sa plec, va rog aveti grija si de el, voi reveni!si a disparut din fata paznicului lasand in urma petale de trandafiri albi, pe care batranul le-a adunat asezandu-le la baza statuii sale.
-Tonnio?l-a strigat ea pe cel in prezenta caruia isi simtise copilul, esti aici?a intrebat intristata privind spre intinderea de cenusa ce fusese candva satul lui.
-Tu, ai venit sa il cauti? Este plecat intr-un sat vecin, a fost chemat sa il purifice de creaturile intunericului.
-Si copilul? Unde este?a intrebat ea alertata.
-L-a luat cu el. Satul e la doua zile distanta, asa ca mai bine il astepti aici, poate déjà si-a terminat misiunea si se intoarce spre casa.
-Nu pot, aveti grija de voi, Tonnio are nevoie de ajutor! Si a fugit pe carare pana ce nu a mai putut fii observata, dupa care a aparut in ultimul loc in care ii simtise prezenta, un mic sat de munte unde inca ii simtea pe ceilalti prezenti. Toti o priveau fara insa sa schiteze vreo reactie, insa cand s-a apropiat de unul dintre ai sai si ceilalti au venit in jurul ei.
-Unde este omul?vreau un raspuns imediat!
-Ojousama, omul a primit ce a meritat! Vrei sa il vezi, sa ne vezi opera?a intrebat-o ranjind, insa palma ei l-a facut sa-si schimbe atitudinea.
-Du-ma la el acum! Si copilul unde este? (Trebuie sa il regasesc!)
-Nu avea niciun copil cand a ajuns in sat, era neinsotit!
-O tinta sigura!
-Usoara!
-De neratat! A adaugat un altul, insa furia si nelinistea ei au trezit fiinta legendara care a preluat controlul.
-Sa imi aduceti copilul in momentul asta! Nu ma intereseaza ca l-a avut ori nu, il vreau imediat aici, luati-I mirosul si aduceti-mi-l! Intre timp condu-ma la vanator si nu mai pierde timpul daca nu vrei sa regreti!
L-a urmarit pe cel cu care vorbise prima oara si pe fundul unei prapastii i-a fost indicat corpul lui. Inca era cald, iar inima abia mai batea, insa speranta nu-I murise, facand-o sa zambeasca.
-Treci aici! Ia-l si intinde-l pe un pat imediat! Vanatorul asta stie prea multe ca sa fie ucis(le-a zis incercand sa nu dea de banuit in fata supusilor) si nu vreau sa il pierdem prea curand fiindca imi este necesar! I-a urmat pana spre locuinta in care au patruns si i-a gonit pe toti din incapere, ramanand singura cu vanatorul.
-Unde este copilul? Zi-mi! si l-a lovit de cateva ori peste fata ca sa isi revina.
-Tu?a intrebat ragusit Tonnio, incercand sa intinda o mana spre ea pentru a se convinge daca nu viseaza. Esti reala? Celalalt spunea ca iti va lua mult timp sa iti revii si l-am crezut, mi-am luat angajamentul in serios!a vrut sa se ridice insa ea l-a impins intr-o perna, tintuindu-l la pamant.
-Nu esti bine, ce a fost in capul tau sa te pui cu ei? Si mai ales de unul singur? Desigur ca ei nu au puterea mea, insa au mult mai multa forta decat oricata determinare ai avea tu si in fata lor intotdeauna vei pierde! Acum nu te mai misca si spune-mi unde este copilul!
-Nu l-au gasit acolitii tai? Atat de slab pregatiti sunt? Si a inceput sa rada insa o noua palma l-a adus la starea anterioara.
-Fii serios! Nu vreau sa il pierd, copilul acela este important pentru mine, imi apartine asa cum si eu ii apartin pentru ca i-am jurat sa il protejez toata viata. Nu ma mai face sa pierd timp si spune-mi! s-a ridicat in forta de pe pat si s-a indreptat spre usa, deschizand-o larg la perete si tragand inauntru doi vampiri care ascultasera intreaga discutie. Ce ati auzit din tot ce am spus? Insa nici unul nu raspundea, iar vampirul furios din ea a facut-o sa ia o decizie la manie, transformandu-l pe unul din cei doi in praf luat de vant, iar apoi a privit spre cel de-al doilea. Sa uiti ca ai auzit ceva, tu si, iesind in afara casei, niciunul din voi nu va indrazni vreodata sa imi divulge vreun secret altfel veti impartasi soarta lui. Paziti-va daca nu vreti sa ramaneti fara cap! Si a intrat lasand usa deschisa, asteptand raspunsul tanarului.
-Nu erai asa…acelasi lucru il vei invata si pe micut? Fiindca daca asta e viitorul pe care i-l planuiesti mai bine sa putrezeasca unde este si pe mine ma poti omori ca sa scapi de o grija!s-a ridicat de pe asternuturi si a iesit, dorind sa se indeparteze de sat. Oricum nu mai am ce salva aici, era déjà prea tarziu cand am ajuns aici, din cauza unora ca tine, Sonya!
-Nu ma baga in aceeasi oala cu ei! Nu intelegi nimic din ce fac si nu vei intelege, muritorule!insa vorbele ei ii dadeau dreptate.
-Vezi, te transformi, devii una de-a lor, déjà faci diferente intre noi cand suntem acelasi lucru, buni de nimic, eu, un vanator ratat si tu un esec de vampir! Daca ai fii reusit sa te menti la fel ca atunci cand te-am cunoscut…
-…dar sunt aceeasi, i-a strigat, cazandu-I la picioare! Nu vreau sa ma schimb insa nu stiu ce se intampla cu mine, corpul si mintea mea nu mai comunica, una gandesc si alta fac…
-Atunci mai bine pune-ti ordine in viata si daca in putinul timp ce-ti mai ramane vei putea sa te descurci si cu micutul atunci incantat ti-l voi da, insa decat sa il neglijezi si sa iti bati joc de el mai bine va creste alaturi de un ratat ca mine, iar astea au fost ultimele vorbe pe care I le-a adresat, disparand fara ca ea sa incerce sa il opreasca.
-Ojousama? S-a apropiat un vampir de ea, indraznind sa isi aseze o mana pe umarul ei, ce doriti sa facem cu omul acela?
-Lasati-l sa plece, nu il urmariti si nu mai cautati pruncul, intoarceti-va de unde ati venit si parasiti satul asta! A mai ramas cineva in viata? A intrebat privind spre unele din casele distruse.
-Cativa au avut norocul de a scapa, insa ii putem gasi si omori! Nu este nicio problema daca sansa a fost o data de partea lor, de data asta va fii de partea noastra.
-Nu! Nu va mai intoarceti aici niciodata atata timp cat eu va voi conduce! Vreau sa ii lasati in pace sa isi regaseasca linistea si sa traiasca fara frica, m-ati inteles?!s-a intors stergandu-si lacrimile si privindu-I pe toti.
-Dar noi trebuia sa…
-Nimic, ati primit un ordin asa ca urmati-l fara sa il comentati. Mai bine ati cauta locuri nepopulate unde ne putem stabili si noi, insa nu aproape de populatia umana fiindca nu doresc sa avem divergente cu ei, m-ati inteles?
-Stapana, insa ni s-a ordonat sa ascultam doar de stapanul nostru, a indraznit unul, doar ordinele lui sunt de urmat fiindca noi ii suntem subordonati lui!insa terminandu-si vorbele a inceput sa se teama cand a vazut-o apropiindu-se de el cu pasi iuti, aparandu-I in fata ochilor si intrebandu-l soptit cine ii este stapan.
-Stapanul Marcos! El ne-a ordonat sa ne indreptam spre satul asta si sa il eliberam pentru a stabili aici cateva familii de-ale noastre!
-Foarte bine, atunci ma veti asculta pe mine iar eu voi vorbi cu Marcos si imi va da dreptate ca locul asta este mult prea aproape de oameni din toate partile si nici nu are o priveliste placuta, el ma va intelege, nu ma astept ca voi sa imi cunoasteti motivele…sunteti liberi pe ziua de azi sa faceti orice doriti atata timp cat nu are legatura cu oamenii, bine? Si a disparut din fata lor fara sa le mai astepte raspunsul, indreptandu-se spre casa lui Carlos, cuprinsa de amintirile de la inceput cand el fusese singurul care o ajutase. Intrase in curte fara insa sa mai fie intampinata de cineva, iar locul parea in paragina chiar daca nu trecuse atat de mult timp.
In timp ce ea depana amintiri, Marcos primea o vizita neasteptata. Statea intins in patul ei, visand la viitorul lor cand linistea i-a fost tulburata de zgomotul facut de usile de la intrare care se izbisera puternic de pereti, primindu-l pe unul dintre Intelepti.
-Maretule Enzo, a strigat Marcos de la etaj, coborand cat mai repede cu putinta spre a se infatisa superiorului sau.
-Am inteles ca pana la urma ai gasit-o si ca este aici, cum arata?insa nu schita niciun semn de curiozitate la adresa fetei.
-Va referiti la Sonya? Da, am adus-o aici insa este plecata pentru putin timp, urmeaza sa se intoarca…
-Si cum arata nepoata mea? La fel ca prima oara ori s-a schimbat in vreun fel? Crezi ca este potrivita pentru planurile noastre?oricum nu discutia era cea care il interesa ci sa o vada pe straina.
-Acum Sonya este perfecta, si-a pastrat aceleasi calitati ca si atunci insa este mult mai puternica, mai autoritara si mai sigura de ce isi doreste. Chiar in seara asta a hotorat sa ma accepte din nou in viata ei iar asta este un prilej de bucurie pentru mine fiindca desi a trecut atata timp sentimentele ei sunt aceleasi.
-Nu stiu daca este asta un lucru bun sau nu! S-a indepartat de Marcos si s-a asezat pe un scaun tapitat din centrul incaperii, privind spre usa lasata larg deschisa, trebuie sa soseasca, a zis in treacat preocupandu-se cu pocnitul unor degete care se incapatanau sa nu faca niciun zgomot, dar probabil ele stiau ca oricum nu vor fii auzite in ceea ce urma.
Unul dintre vitralii s-a spart in bucati, ajungand pana la picioarele lui Marcos, iar la fel au continuat inca doua, iar in incapere a patruns Sonya, apropiindu-se de el:
-Mai stii ce este o promisiune? Sau a trecut atat de mult de cand nu te-ai mai tinut de cuvant incat iti este greu sa o respecti?iar in timp ce intreba se juca plimbandu-si un deget pe gatul lui, cu o privire din care sareau scantei, insa raspunsul nu avea sa il primeasca in curand fiindca interogatoriul i-a fost intrerupt de cea de-a treia persoana.
-Nu am avut placerea de a te cunoaste, Sonya!s-a ridicat din scaun intrucat prezenta ei ii starnise interesul, iar apropiindu-se i-a sarutat mana.
-Nu, nu ne cunoastem, ar trebui? A intrebat ea in incercarea de a parea politicoasa, insa era iritata de amanarea raspunsului asteptat.
-Esti asa cum mi s-a zis, (semeni perfect cu mama ta, ai ochii ei, aceleasi trasaturi, acelasi caracter) este o placere sa revad un seaman intors printre ai sai.
-Din pacate placerea nu este reciproca! Se pare ca mi-era mai bine unde am fost pana sa ajung aici deoarece acolo existau anumite principii, se respectau promisiunile, cuvintele aveau un anume inteles respectat, insa aici…sunt dezamagita! Profund!si s-a indepartat de cei doi, apropiindu-se de scari.
-Sonya, dumnealui este…
-…Inteleptul Enzo, sper ca in seara ceremoniei sa fii prezenta! O sa ne faca placere sa te primim printre noi, un vampir cu asa principii si tarie de caracter…
-Sigur, nu sunt de ajuns acoliti care sa scape de oameni si se pare ca puterea mea ar fii mai de folos, nu?in sfarsit discutia se indrepta in directia in care si-o dorea, iar cum asta ii capta atentia s-a apropiat de Intelept, ignorandu-l pe Marcos.
-Forta ta nu este nevoie sa fie folosita doar fizic in astfel de scopuri murdare, insa necesare pentru supravietuire. Poti sa devii un consilier perfect pentru cei ce ratacesc ori poti chiar sa ne aduci mai multi oameni ce isi doresc ce doar noi le putem oferi!
-Si anume? Un blestem,si-a crestat usor palma, vindecandu-se uimitor de repede, doar asta ar putea primi, o viata de respectat ordine fara a mai tine cont si de ceea ce gandesc, niste unelte, nu?
-De ce trebuie sa vezi doar partea negativa, copila? Nu totul este un blestem, sunt si atatea lucruri bune, iar unul este acela de a nu mai simti durerea, de a nu mai stii ce este moartea…
-Si asta este ceva bun? Tocmai faptul ca stiu ca nu vor muri ii transforma in monstri nepasatori fata de durerea oamenilor! Nu suntem atat de diferiti de ei asa ca ar trebui sa ne pese de ei si sa…
-Cum poti zice asta? Ce predator se indura de prada lui? Nu pentru asta i-a fost oferita?deja discutia il enerva fiindca nu vroia sa creada ca nepoata lui nu-I seamana deloc in gandire si ca pretuieste mai mult lumea celor care au renegat-o decat a celor care au acceptat-o.
-De unde stie ca prada nu ii este de fapt aliat?! Nu aveti de unde stii daca un om nu va va fii vreodata de folos, invatandu-va ceva ce se pare ca ati uitat.
-Prada nu iti este niciodata aliat, omul nu este decat varianta inevoluata a demonilor si apoi a noastra, noi le suntem superiori tuturor asa ca nu avem ce sa invatam de la ei! Forta noastra este cu mult mai mare decat a lor iar asta ne face sa fim mai buni decat ar putea fii ei vreodata!
-Demoni? Nu suntem cu nimic mai buni daca uitam de la ce am pornit fiindca odata am fost si noi oameni, da, am fost slabi si am devenit puternici, iar asta ne face egali! Tot ce aud este ca suntem mai puternici, ca avem mai multa forta si suntem superiori insa de compasiune se pare ca rasa noastra nu da dovada! Oamenii au din plin asta, eu o stiu pe pielea mea fiindca ei m-au crescut atat timp cat voi nu m-ati vrut!
-Da, au dat dovada de multa compasiune cand te-au ucis, nu? Foarte multa incat si-au dorit sa scape de tine si sa te expuna ca pe un animal care nu este bun decat sa ii faca de rusine, o creatura care a indraznit sa stea printre ei, crezandu-se egala cand ei te considerau doar o piedica! Zi-mi cata compasiunea ti-au aratat atunci! Nu-mi spune mie ca oamenii sunt dispusi sa accepte unul de-al nostru fiindca nu o vor face vreodata, iar cum ei nu ne accepta nici noi nu o facem, considerandu-I hrana noastra! S-a apropiat de Marcos si a continuat cu el discutia. Ai spus ca este perfecta! Te-ai inselat, din nou!
-Dar este, insa inca are sentimente pentru cei ce au crescut-o, se ataseaza prea usor…
-Asa cum a facut cu tine? Nu am timp de pierdut cu tine si nici cu ea, pregatiti-va de ceremonie si ma astept ca tu, copila sa ne accepti asa cum suntem si sa te accepti pe tine pentru ce esti si nu pentru ce ai visat sa ramai! A vrut sa iasa, insa usile I s-au inchis in fata.
-Cred ca nu am terminat discutia!i-a strigat Sonya, indreptandu-se spre el. Nu cred sa fie nimic mai important decat sa convingeti un tanar vampir de ce ar accepta sa participe la aceasta ceremonie si nu ar ramane asa cum a fost slujnicul parintilor mei, un paria, un exilat! As putea la fel de bine sa nu va accept si sa raman de una singura, sa imi traiesc vesnicia asa cum as dori eu!
-Credeam ca ti-ai dat seama ca nu mai avem ce discuta atata timp cat tu nu-ti doresti sa ne fii alaturi! Iar daca ai ramane un paria asta ar insemna sa ne fii contra, ai intra in categoria prazii noastre si nici nu l-ai mai avea pe Marcos langa tine, atunci el ti-ar deveni dusman si nu ar fii placut ca dintr-o familie sa deveniti dusmani. Cred ca acum chiar am terminat!a deschis usile si a iesit.
-Si cu siguranta tot v-as invinge si de una singura!i-a strigat facandu-l sa se intoarca.
Enzo i-a aruncat o privire dispretuitoare ca si unui gandac pe care l-ai putea strivi intr-o secunda, insa nici Sonya nu s-a lasat intimidata.
-Sunt sigura ca numai vorbele sunt de voi! Daca va puneti cu mine nu ati mai supravietui toti, ati fi mai putini decat oamenii, o specie pe cale de disparitie, i-a ras in nas, iar fara sa observe, Inteleptul i-a aparut in fata, strangand-o de gat cu o singura mana si radicand-o de la pamant.
-Chiar crezi asta?a intrebat-o manios.
-Da, nici nu ma mai indoiesc de asta, i-a raspuns simtind stransura tot mai puternica, gata sa ii franga orice oscior. Daca nu as fii fost atat de puternica atunci nu mi s-ar fii dorit moartea si primul cu care voi incepe va fii ucigasul parintilor mei! Pe acela il voi face sa plateasca de fata cu toti, si-a indreptat mainile spre cea a lui Enzo si a inceput sa stranga tot mai tare, contracarand puterea lui.
Auzind ultimele ei cuvinte si-a dat seama ca ea chiar reprezenta o amenintare si ca daca nu o aduceau de partea lor atunci fata le va face viata imposibila.
-Am terminat cu tine, nu-mi esti de niciun folos moarta, insa nici vie! A strans-o si mai tare de gat, aruncand-o inspre capatul indepartat al camerei, insa Sonya abia a atins peretele si a aparut in dreptul tocului usii, fara sa para afectata in vreun fel de reactia sau vorbele lui.
-Chiar ar trebui sa stii cine este criminalul fiindca stiu ca nu l-ati pedepsit asa ca trebuie sa fie cineva important daca il acoperiti fata de ceilalti! Oare ce le-ati spus vampirilor cand au intrebat de disparitia familiei mele? Ca s-au evaporat sau ca si-au pus capat zilelor, fiindca amandoi stim prea bine ca nici una si nici alta nu i-ar fii convins. Ori poate ati mai condamnat pe cineva la moarte, acuzandu-l de uciderea lor, pe cineva care va statea in cale, asa cum fac eu acum, dezgropand trecutul?s-a apropiat de el, lipindu-si o mana de fruntea lui, incercand sa ii citeasca gandurile pentru a vedea cat stia.
-Sonya opreste-te, Enzo este printre cei mai mari dintre noi! Nu ai niciun drept sa te porti asa cu el doar fiindca iti doresti un nume! S-a apropiat de ea sa o indeparteze insa cu doar o miscare din mana, Sonya l-a tinut la distanta in timp ce incerca sa isi forteze intrarea in gandurile barbatului.
-(Nu mult ti-ar mai trebui ca sa vezi tot ce stiu eu, insa daca mi-ai patrunde in minte tot ce ai afla te-ar aduce la nebunie, iar eu inca vreau ca tu sa-mi fii alaturi si sa fii recunoscuta de toti ca nepoata mea. Imi doresc sa nu impartasesti soarta fetei mele fiindca sa fiu tradat din nou de o ruda ar fii prea mult). Nu vei reusi niciodata sa patrunzi in gandurile mele fiindca iti lipseste concentrarea si nici nu iti doresti cu adevarat sa stii cat ascund eu! Acum dispari cat inca am bunavointa fata de tine!insa mana fetei nu s-a dezlipit pana ce nu a gasit o bresa si a patruns in mintea Inteleptului, captand mai multe amintiri din ziua fatala celor dragi, iar intr-adevar, imaginile pe care le percepuse au avut un impact atat de puternic incat au lasat-o cu privirea goala si fara vreo reactie.
-Ai obtinut ce ti-ai dorit?(Nu credeam sa o poti face dar m-am inselat. Fie ca va fii impotriva vointei tale, te voi face sa-mi fii alaturi pe vecie ca acea fiica ce nu-mi va mai iesi vreodata din cuvant.) Cu asta terminand sper sa te repui pe picioare si sa ne onorezi cu prezenta la ceremonie, disparand in intuneric intrucat ora se apropia.
-Cu cea mai mare placere, voi fii acolo! I-a strigat ridicandu-se in picioare.
-Esti bine? Cum indraznesti sa ii vorbesti asa? Riscai sa te striveasca chiar sub privirile mele fara a putea ridica un deget contra lui!a certat-o uitandu-se fix in ochii ei insa ea nu facea acelasi lucru, ocolindu-I privirea. Atat de mult iti doresti sa mori?a intrebat-o lovind-o cu putere peste fata, dupa care a imbratisat-o.
-Chiar nu ai ridica un deget sa ma salvezi?l-a intrebat fixandu-l ea de data asta. L-ai lasa sa imi faca rau chiar daca as avea dreptate si tu m-ai aproba?! Se pare ca nu mai suntem niciunul la fel ca atunci, i-a reprosat plangand, tu nu mai ai rabdare si eu nu mai sunt credula…Nu iti voi mai cauta iubirea fiindca tu nu nutresti un astfel de sentiment, iar daca chiar il simti inseamna ca nu este pentru mine!i s-a smuls din brate insa Marcos a prins-o de mana, aducand-o din nou aproape de el.
-Te auzi ce spui?! Daca nu te-as fii iubit ai mai fii fost in viata acum?!intrebarea si de fapt raspunsul lui a socat-o, facand-o imobila si moale in mainile lui. Te puteam ucide de prima oara cand i-ai permis nenorocitului aluia sa imi ia dreptul meu, insa nu am facut-o nici a doua si nici a treia oara si nici cand am realizat ca tii la amaratul ala! Il puteam ucide si ti l-as fii sters din minte, iar acum m-ai fii avut doar pe mine in minte, insa nu am facut-o fiindca TE IUBESC! A ridicat-o la pieptul lui si a sarutat-o asa cum isi dorise de atatea ori cand cristalul ii despartise. Acum simtea si el de ce si-o dorise de prima oara si de ce il durea atat de tare sa o vada in bratele altuia, chiar daca realizase ca tot ce ea facuse era doar gandind prin prisma educatiei pe care o primise ca om;ii simtea fragezimea buzelor si caldura pe care corpul ei inca o emana, un lucru ciudat pentru un vampire;nu s-ar mai fii despartit de ea si ar fii ramas asa intotdeauna insa se gandea ca reactia lui probabil ori o speriase ori o uimise.
-Mai bine nu o mai spune, nu ai de unde sa stii sigur ca asta simti…mi-ai zis ca noi nu avem astfel de sentimente, ca doar oamenii sunt capabili de iubire asa ca nu incerca sa ma faci sa cred ca vrei sa fii uman.
-Insa asta simt! Si o voi spune de cate ori este nevoie pentru a te face sa ma crezi ca tin la tine mai mult ca la oricine!
-Dupa atata timp chiar mai stii ce inseamna a tine la cineva?l-a intrebat privindu-l de la baza scarilor. Iar daca te-ai nascut asa, ma indoiesc ca stii ce inseamna a iubi. Mai bine ma retrag fiindca a fost o zi prea lunga si am prea multe de inteles, mi-as fii dorit sa iti raspund altfel insa nu stiu ce ar trebui sa fac. Este prea mult sa te aud spunand asta si sa vad cum ei au fost ucisi fiindca asta este singura amintire la care am avut acces! Nu vreau sa spun ceva si sa regret mai apoi, nu vreau sa te fac sa suferi doar fiindca nu pot sa nu ma gandesc cat au suferit!s-a asezat pe o scara, strangandu-si capul in palme parca dorind sa scoata amintirea din memorie, iar Marcos s-a asezat langa ea.
-Daca iti doresti sa uiti…te pot ajuta, insa daca dorinta ta de razbunare este atat de mare este mai bine sa menti vie amintirea care sa iti dea putere sa mergi mai departe pentru a iti indeplini planul si a-l duce pana la cap. Iti jur sa ma folosesc de toti cei pe care ii stiu pentru a afla mai multe despre familia ta si despre ce s-a intamplat atunci! Vreau sa iti fiu alaturi intotdeauna!a ridicat-o in brate,lasandu-I mainile pe langa corp si purtand-o pana in camera lui. Intunericul iti va face bine pentru a te calma si a-ti pune ordine in ganduri, eu pot merge in alta parte daca asta vei vrea…si ridicandu-se din pat s-a indreptat spre usa, deschizand-o.
-Ma simt infranta si singura, totul pare sa imi fie contra si planurile mele incep sa se risipeasca…de ce crezi ca am vrut cu atata tarie sa aflu ce s-a intamplat direct de la Enzo? Fiindca el trebuie sa stie, altcineva nu ma poate ajuta, toti sunt mult prea tineri, nu cunosc ce s-a intamplat atunci si nu-mi sunt de niciun folos…In plus incep sa ma pierd, pe mine, nu ma mai recunosc si nu stiu de ce!a strigat lovind cu putere pernele.
-Cum sa nu te recunosti? Eu te stiu atat de bine si…
-Nu mai sunt aceeasi! Azi am ucis fara sa mai gandesc si asta doar pentru ca o puteam face, am ajuns sa fiu un criminal doar fiindca mi se da voie. Cat timp crezi ca va mai dura pana nu voi mai fii constienta de ce fac si voi ajunge doar o masina de ucis?il privea asteptand un rapuns insa el nu era in stare sa i-l dea, nu stia ce i-ar fii placut sa auda pentru a o calma asa ca a apelat la cea mai usoara varianta, s-a apropiat de Sonya, intinzand-o usor in pat si sarutand-o pe frunte a adormit-o.
-Nu stiu ce astepti de la mine acum, ti-am zis ca iti voi fii alaturi si nu-mi pasa daca asta iti doresti sa faci fie inconstient insa gandurile astea te obosesc asa de tare…mai bine ai dormi pana ce scapi de ideile astea! Si a disparut din camera lasandu-I o rochie pentru ceremonie si indreptandu-se spre petrecerea unde era asteptat.

Modificat de Nicoletame (acum 14 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Insa nici in somn gandurile nu-I dadeau pace, revedea la nesfarsit cum ii sunt ucisi parintii, corpul I se zvarcolea de fiecare data cand soarele ii ardea pielea femeii care se ruga pentru siguranta fetei sale. Isi dorea macar sa recunoasca biserica in care cei doi fusesera exterminati pentru a le aduce un omagiu insa nu reusea sa vada mai nimic oricat ar fii incercat, insa intr-un tarziu a observat o noua umbra in vis, barbatul s-a apropiat tot mai tare de ea, cea din cosmar, si i-a soptit ca este urmatoarea care va muri, iar asta a facut-o sa se trezeasca strigand puternic un “NU!” care i-a alertat pe cei ce pregateau jos mesele pentru ceremonie. S-a dat jos usor din pat, pasind cu grija pana ce a iesit din camera speriata si privind in continuu dupa vreo silueta care ar fii putut sa o atace, dar nu parea sa mai atraga atentia nimanui. Si-a dat seama ca nimeni nu bagase in seama nici macar acum vitraliile pe care ea le sparsese asa ca parea sarcina ei sa le repare insa cand a ajuns langa mormanul de cioburi nu a reusit sa le lipeasca concentrandu-se, singurul lucru pe care il izbutise fusese sa se taie pentru ca mai apoi sa se vindece si mai rapid ca pana acum;a luat un pumn de cioburi si le-a auncat cu forta de marmura alba, crapandu-le si mai rau.
-Nu sunt in stare nici asta sa o mai fac, si-a zis privind cu tristete in jur, insa cineva i-a sarit in ajutor din afara cladirii.
-Nu reusesti sa te concentrezi, nu Sattine?a intrebat cu un strop de ingrijorare si mai multa curiozitate.
-Cine esti?a mai apucat o mana de cioburi si s-a apropiat si mai tare de rama goala. Nu reusesc, am incercat insa nu vor sa se lipeasca deloc si este numai vina mea! Nu mai sunt in stare sa o fac din cauza ca nu sunt sigura pe mine si din cauza gandurilor ce ma macina…
-Iti faci griji degeaba! Incearca sa rostesti”Vitrum intactus!” si vezi ce reusesti, nu ai nimic de pierdut asa ca ai putea sa incerci sa spui cuvintele astea doua, i-a zis persoana de afara.
-Ce este asta? O incantatie? Niste cuvinte nu-mi sunt de folos pentru a repara ce am stricat asa ca nu are rost sa imi pierd timpul cu asta. Daca vrei sa ma ajuti fa-o! si a aruncat spre strain bucatile din mana insa acesta a spus cu o voce joasa cuvintele si geamul a fost refacut, lasand-o uimita. Cum ai reusit? Si a fugit la celalalt vitraliu, urmarindu-l pe strain.
-Repeta!i-a ordonat vocea.
-“Vitrum intactus”! iar sub ochii sai bucatile de ciob au inceput sa se lipeasca si totul a inceput sa prinda contur, atragand atentia slujitorilor care faceau ultimele pregatiri. Ati vazut si voi?i-a intrebat ea uluita de ce tocmai facuse.
-Nu mai spune nimanui ca poti face asta! Nu te vor intelege si vor incerca sa te impiedice, tine pentru tine incantatia asta si incearca sa nu ii lasi sa isi dea seama ce spui, mai degraba sa creada ca bolborosesti ceva decat sa auda cuvintele astea din gura ta!si pasii au parut sa se indeparteze.
-Stai! De ce sa nu le zic?
-Fiindca nu le va placea sa te auda zicand-o! Ai grija de tine, Sattine! si vocea s-a pierdut in suflarea vantului, la fel si pasii.
-(Ce-a fost toata asta?) De ce doar zicand asta am reusit sa refac ce am spart? Mai incerc inca o data:”Vitrum intactus!”, iar cel de-al treilea vitraliu a revenit la forma initiala sub privirea sa. Nu-I venea sa creada asa ca si-a intins mana spre el si nu era doar o iluzie.
Nu-si putea crede ochilor ca doar doua vorbe puteau face asta si nu intelegea de ce strainul ii ceruse sa nu mai spuna nimanui un lucru atat de neinsemnat, insa curiozitatea a indemnat-o sa faca ceva si mai nechibzuit: a urcat scarile pentru a observa reactiile tuturor si sprijinindu-se de balustrade cu un aer nepasator a facut o miscare cu mana spargand toate paharele de pe mesele aranjate de slugi.
-Si acum sa vedem cat de functionala este vraja ta, strainule! si-a zis amuzandu-se de fetele speriate ale celor de la parter. Cat ar putea sa ii sperie daca paharele revin la forma lor chiar in fata lor? “Vitrum intactus!”si cioburile au inceput sa se uneasca usor ca intr-o cascada ajungand la forma initiala. Marcos va fii incantat sa vada asta, si-a zis ea fara sa obsere femeia din spatele sau.
-Scumpo, ce cauti aici fara sa fii gata? M-a trimis Marcos sa ma asigur ca vei fii gata pentru ceremonie si ca vei accepta propunerea Inteleptului Enzo. Deci, de ce nu esti déjà gata?si a indreptat-o imediat spre camera lui.
-El te-a trimis? De ce, oare singura nu m-as fii descurcat sau de ce trebuia sa imi aduca un ajutor?a intrebat un pic enervata de situatie.
-Scumpo, trebuie sa fii foarte fericita ca cineva ca Marcos ti-a fost destinat si ca in sfarsit toti o vor stii! Sunt putini precum el si este asa o lupta pentru a-I fii alaturi…insa tu esti in siguranta.
-Mie imi spui? Cu atata siguranta nici nu am nevoie de dusmani, a completat ea ironic. Insa va trebui sa mai asteptam fiindca rochia mea nu este aici, i-a zis fara sa stie de cea pe care Marcos i-o pregatise, trebuie sa rog pe cineva sa mi-o aduca pe a mea…(Antoine, iarta-ma ca te deranjez, ai idee pe unde poate sa fie rochia pe care mi-o daruise croitorul?)
-(Sonya? Ti-ai revenit? Adica sunt foarte bucuros ca esti iarasi, adica ma bucur ca esti bine insa…)
-(Da, s-a intamplat asa de repede si totul datorita Reynei, iti zic mai multe cand vei ajunge. Vii, nu?)
-(Unde?)
-(Cum adica? Ai o invitatie la ceremonia din seara asta, nu vreau sa fiu singura printre strainii astia! Vino!sau si mai bine daca stii unde este rochia ia-o si te aduc eu aici imediat) a asteptat foarte putin cat el a putut recupera haina ei dupa care si-a folosit concentrarea aducandu-l in fata ambelor. Ochii ii straluceau acum si mai puternic in intunericul camerei, iar privindu-l pe Antoine era asa de fericita, sarindu-I in brate. Mi-a fost dor de tine! sa nu mai pleci! Insa el a impins-o in spate, inmanandu-i ceea ce ii ceruse.
-Nu pot ramane! Trebuie sa plec!
-De ce? Eu te-am chemat, ramai!nu ma interseaza ce spun altii, tu esti invitatul meu asa ca nu ma refuza, in plus nu vreau sa fiu singura aici! Si a vrut sa se apropie din nou de el, insa femeia a intervenit primind o privire taioasa din partea Sonyei, o privire care ar putea ucide daca ar fii avut forta.
-E bine ca i-ai adus asta, acum poti pleca, doar nu vrem sa te vada Marcos aici, nu copila? iar in vocea ei aparuse un fel de ingrijorare.
-De ce nu? El stie ca Antoine mi-e prieten asa ca poate sa il suporte, fie doar si pentru o noapte! Daca nu ii convine nu imi pasa, este dorinta mea ca el sa fie aici acum, alaturi de mine!
-Atunci iesi putin tinere pana stapana se imbraca si apoi daca doriti va puteti revedea…ojousama, dati-mi voie sa va desfac legaturile hainelor astora, si a luat-o din fata lui, aducand-o langa o oglinda, luptandu-se cu snurul bluzei intrucat ii tremurau mainile cand ii simtea privirea ei si se gandea la reactia lui Marcos.
-Nu e nevoie sa te simti prost, i-a zis ea rupand ata fara sa ii mai pese de vesmantul care a picat de pe ea, lasand-o neacoperita de fata cu femeia si aratandu-I toate urmele luptelor. Nu ai de ce sa fii uimita, sunt urme care vor disparea in timp, iar eternitatea ne sta la picioare, insa femeia era inca uimita de ultimele ei rani al caror contur era inca rosiatic asa ca nu ii era de niciun folos sa o astepte sa ii dea rochia pe care i-a smuls-o din maini, imbracandu-se rapid.
-Stai putin, legaturile, trebuie sa le strang ca sa fii cat mai frumoasa, iar parul…
-Nu il strang, asa va ramane.
-Poate ar fii mai bine sa il facem intr-un coc sau ceva mai ridicat fiindca…
-Am zis nu!si imediat dupa ce femeia a terminat cu stransul corsetului, tanara a iesit rapid pe usa cautandu-l pe amicul ei, insa acesta parca se evaporase. A iesit din vila cautandu-l, dar in fata i-a aparut Marcos.
-Ce-I cu tine aici? Si asta nu este rochia pe care trebuie sa o porti, vino, poate nu ai observat ca ti-am lasat-o in camera, insa ea si-a tras mana dintr-a lui.
-O vreau pe asta! Rochia asta ramane! Insa si asa el a tras-o pana in camera lui fara sa ii adreseze vreun cuvant, insa o data usa inchisa nu s-a mai stapanit.
-Nu o vei purta pe aia, nu e demna de tine, asta, aratand spre o rochie argintie, lunga cu diverse pietre pe corset, este mult mai potrivita unei printese ca tine, si a luat rochia, ducand-o mai aproape de ea.
-Insa mie asta imi place, Antoine a avut grija sa nu o pierd, iar croitorul a muncit atata ca eu sa o imbrac in seara petrecerii…insa tu nu o consideri potrivita…de ce?a intrebat cu o privire similara unui copil care cauta o explicatie si nu o gaseste.
-Antoine? Este cumva aici?si a vrut sa iasa furios din incapere, insa ea l-a oprit, spunandu-I ca va purta rochia lui daca asta il face fericit si si-a dat jos haina fara sa ii pese ca nu iesise din camera, dupa care a luat-o pe ea pe cea pregatita de el.
-Singura nu voi putea sa il strang, ma ajuti? Si s-a apropiat de el foarte blajina, complet diferita de cea de mai inainte, stand cuminte in timp ce el ii strangea funda la spate. Da, este si el aici fiindca vreau sa imi fie aproape cand voi face asta, insa nu te supara, doar tu esti cel pe care l-am ales, el este doar un prieten…
-…care nu este demn de afectiunea ta!si a strans si mai tare facand-o sa geama de durere intrucat ii apasase pe rana.
-Asta consideri tu fiindca nu ai fost sa il vezi de cate ori m-a ajutat!
-Poate vrei sa zici de cate ori a profitat de tine! Stiu asta fiindca de cele mai multe ori v-am si vazut, te-am vazut cum i-ai permis asta si nu incerca sa nu spui ca nu ai facut-o! i-a reprosat-o cu multa durere fiindca nu-i placea deloc ca ii permisese lui sa se bucure de ceea ce ii apartinea lui.
-Nu o sa incerc sa spun ca nu s-a intamplat, fiindca eu chiar i-am permis-o, au fost dati cand era prea slabit si altfel nu as fii avut cum sa il salvez! Antoine a fost singurul meu ajutor cand tu si ceilalti care acum se dau drept amici m-ati parasit! Era nervoasa si totusi isi parea rau ca trebuie sa ii spuna asta insa altfel ar fii tinut totul in ea pana ce la un moment dat tot ar fii rabufnit. Tu nu crezi ca a fost dureros pentru mine cand el s-a schimbat si mi-a zis ca niciodata nu voi fii singura fiindca intotdeauna voi gasi pe cineva sa-mi fie alaturi, atunci nu am inteles insa acum sunt sigura ca asta era datorita tie! Tu ii spusesei ceva si el s-a schimbat, lasandu-ma singura sa plang si sa nu mai inteleg cu ce v-am gresit ca sa ma tratati asa: una imi vrea moartea, alta ma uraste deoarece crede ca i-am furat iubirea barbatului sau, unul ma abandoneaza, iar altul nici nu are incredere in mine, iar pe deasupra aflu ca nici nu am la cine sa gasesc alinare fiindca oamenii ne cred niste monstrii, d-asta si suntem vanati!
-Insa acum eu iti sunt alaturi, iar el nu-si mai gaseste rostul in viata ta, nu are ce cauta aici, i-a spus apropiindu-se de ea insa cuvintele lui au infuriat-o si mai tare ca a spart oglinda doar gandindu-se cat putea ura dorinta lui de a o indeparta de amicul ei.
-“Vitrum intactus!”a spus fara sa se mai gandeasca, iar cioburile s-au pornit in cascada spre locul lor, sub privirea lui Marcos.
-Ce a fost asta?a intrebat-o ingrijorat, intorcand-o cu fata spre el si vazandu-I lacrimile. De ce plangi, ce ai Sonya, de ce te porti asa?
-Cum asa? Plang fiindca incerci doar sa ma indepartezi de cel la care tin, nu conteaza pentru tine ca sunt aici, cu tine si nu cu el, déjà ne-ai despartit, lasa-mi seara asta sa-mi mai fie alaturi si apoi iti jur ca nu il voi mai chema si nici ruga sa imi vorbeasca, este singura mea dorinta…i-a spus printre suspine, privindu-l cu aceeasi ochi inocenti pe care ii stia de demult, era cu siguranta aceeasi insa cea de-a doua ei origine era cea care o facea sa-si piarda controlul.
-Chiar crezi ca vei putea face asta? Si ce ai spus mai inainte, ai folosit niste cuvinte pe care nu le vei mai rosti niciodata, te rog, Sonya!
-O voi face fiindca asta vrei tu, nu fiindca asta imi doresc si eu deoarece imi va fii greu sa nu il mai vad sau sa ii vorbesc,s-a asezat pe pat resemnata, privind lumina lunii prin geamurile colorate si incercand sa evite sa ii mai raspunda.
-Ar trebui sa mergem, toti sunt aici si nu ar fii placut sa intarziem tocmai noi, gazdele. Ce zici, ma insotesti? si a ingenunchiat in fata ei, stergandu-I lacrimile.
-Desigur, nu ar fi bine, i-a raspuns mecanic gandindu-se ca nu ii place ca viata ei sa fie controlata de altcineva oricat de mult ar fi tinut la el. I-a intins mana si au iesit la brat in fata tuturor, el cu o figura fericita si surazatoare, iar ea cu fata unei persoane condamnate la cea mai grea sentinta.
Toti ii priveau gandind ce pereche reusita sunt, cum doi pureblood urmeaza sa isi uneasca destinele si sa dea nastere unei noi generatii de micuti vampiri, insa trecand pe langa Antoine, Sonya nu a indraznit sa il mai priveasca, continuand sa mearga cu capul in pamant pana ce s-au oprit, iar Enzo l-a salutat pe Marcos, observand lipsa de reactii a nepoatei lui.
-(Sunteti bine, amandoi?)
-(Desigur, Inteleptule, insa am avut o mica neintelegere si Sonya este un pic suparata, insa isi va reveni, cu siguranta va fii pregatita!)
Iar imediat dupa ce a auzit ca ea va fii pregatita, ochii au inceput sa ii licare de incantare ca totul mergea dupa planul sau, asa ca imediat ce i-a anuntat ca la aceasta ceremonie vor fii mai putini decat alte dati le-a dat vestea cea buna: ca vor avea si ceremonia unei pureblood regasita dupa ce oamenii o furasera la nastere in incercarea de a intoarce impotriva lor.
-Nu e adevarat, i-a soptit lui Marcos, nu m-a furat nimeni si el o stie foarte bine!
-A trebuit sa spuna asta, poate chiar nu o stie, fii atenta acum la ce va urma, o sa iti placa, chiar daca intotdeauna este la fel, mereu ne umple de fericire sa vedem cum tinerii ni se alatura.
-Nici macar nu esti atent la ce iti spun,i-a soptit insa el nu i-a mai zis nimic, privind ritualul celor cincizeci, chiar daca ei nu-i atragea nimic atentia decat ceea ce ar fii putut face cu cele doua cuvinte in fata invitatiilor, asa ca de indata ce tinerii au inceput sa isi ofere sangele pentru ritual a spart cu gandirea cateva pahare, iar Marcos a privit exact spre ea. Nu am fost eu!insa in sine radea, soptind apoi cuvintele fermecate si privind cum cioburile se unesc, insa micutul eveniment nu a atras nimanui atentia, decat zambetul ei larg si un chicot care parea sa ii deranjeze pe ceilalti.
-Potoleste-te, nu mai fii asa de copilaroasa, incearca sa fii un pic mai serioasa fiindca toti au privirile atintite asupra ta, esti mai analizata decat ai fost vreodata, insa nu lasa asta sa te impiedice sa zambesti.
-Daca erau atenti, atunci ar fii observat, insa s-a oprit din a mai continua ceva, si-a tras mana dintr-a lui cand nu era atent si s-a strecurat prin multime, iesind in fuga pe usa, fara sa fie observata decat de Enzo.
-(Incotro, Sonya?)a intrebat-o insa ea nici nu s-a deranjat sa ii raspunda, continuand sa fuga, parca atrasa de ceva din intuneric.(Intoarce-te, se apropie randul tau! In plus nu doresti sa il faci sa se simta prost de fata cu toti semenii nostri, nu? Daca tii la el te vei intoarce!), iar vorbele lui au facut-o sa se opreasca si sa-si recastige simtamintele, uitand de ce plecase. S-a intors usor printre oameni, lovindu-se din greseala de Antoine, insa dupa ce i-a aruncat o privire scurta s-a intors la bratul lui Marcos.
-Unde ai fost? Ti se apropie randul, si a impins-o in fata tuturor, iar Inteleptii au prezentat-o celor stransi.
-Ea, asa firava cum o vedeti este cea mai puternica din generatia asta! A spus unul, lasand continuare pentru un altul, insa Enzo le-a cerut sa ii permita lui sa faca totul de data asta si a primit incuviintarea lor.
-Sonya, este numele ei, probabil l-ati auzit insa nu faceati legatura cu figura ei fiindca nu vi s-a parut deloc importanta atunci insa acum…ei bine, ea este mult mai puternica decat multi din sala asta acum si decat multi din cei ce nu au mai participat aici. Nu v-as putea zice daca forta ei este comparabila cu a noastra, insa eu am primit o doza din incapatanarea ei astazi si sincer, imi pare doar rau de cel ce va trebui sa ii suporte ambitia ei prosteasca, iar vorbele lui i-au facut pe toti sa zambeasca.
-Nu e deloc prostesc sa lupti pentru ce crezi!i-a strigat fara insa sa ii pese de rangul lui.
-Si tu in ce crezi? Aaa, da, in egalitate intre oameni, demoni si vampiri, uitasem cat de penibil poate suna asta, insa daca asta este ce crezi tu…
-Asta si mai mult! Pot sa zic ca oamenii sunt mult mai puternici decat suntem noi acum, iar declaratia ei a starnit rumoare printre participanti. Ei au la dispozitie atatea sentimente cu care sa se joace, pe cand voi sunteti atat de rigizi… Parca nu ati fii la fel, parca faptul ca aveti anumite puteri v-ar face superiori…Din contra sunteti mai slabi decat am fost eu pana sa realizez cine sunt, iar ei nu sunt intr-atat de inferiori, doar au fost in stare sa ma ucida, nu Enzo? Nu asta mi-ai zis astazi?
-Cum iti permiti sa ii vorbesti asa Inteleptului?i-a reprosat o femeie, alaturi de tot mai multe alte voci.
-Cum? Si dreptul de a spune ce cred imi este luat din momentul in care devin una de-a voastra? Trebuie sa devin o oaie tampa intr-o turma care nu poate gandi de una singura? Credeam ca a fii vampir inseamna putere si multa gandire, adica nu doar a urma niste ordine doar de teama de a nu fii ucis, fiindca asta este cel mai usor de facut, nu? Si ma refer la ucis cand spun asta fiindca doar cu o atingere as putea sa il ucid pe oricare dintre voi, insa aveti noroc ca nu sunteti pe lista mea! Le-a zambit rotindu-se pentru a-I vedea pe toti, insa ce a marcat-o a fost figura trista a lui Marcos si cea a lui Antoine care ii facea semn sa inceteze, asa ca s-a intors spre celalalt, cerandu-si scuze.
-Iarta-ma, Inteleptule, insa ma plictiseam si vroiam sa vad cat sunt de uniti cei de aici, iar asta era singura modalitate de a-I face sa reactioneze, nu stiam ca nu isi vor da seama de cat de prost joc acest rol…
-Nu-I nicio problema, copila, ceremoniile astea lungi pot fii plictisitoare, iar tu aveai tot dreptul sa iti demonstrezi orice daca asta te ajuta sa iei decizia corecta. Deci, incepem?
-(Ai intrat in jocul meu, ma bucur ca nu ne-am facut niciunul de rusine, ar fii fost pacat, mai ales ca lui Marcos pare sa ii displaca atunci cand te contrazic si in plus nu e chiar placut sa le arat atator admiratori ai tai cat se inseala, nu?Incepem cand te consideri pregatit, eu intotdeauna voi fii), a asteptat fara sa mai zica nimic la vorbele Inteleptului in timp ce sala se linistea fara sa se mai auda vreo soapta. Toti erau atenti fiindca un astfel de ritual era destul de rar, nu multi pureblood se nasteau, asa ca un eveniment de genul asta merita savurat.
-(Am fost gata de cand am venit aici, tu ai intarziat daca vrei sa ne aducem bine aminte, insa nu merita sa ne certam, doar amandoi dorim acelasi lucru, nu Sonya? Atat tu, cat si eu vrem ca el sa fie fericit fara sa stie atat de multe lucruri, insa, din pacate pentru tine, Marcos intelege multe si fara sa puna intrebari asa ca cel mai bine ar fi sa ai grija cum te porti in preajma lui, pentru binele amandurora!) Vei avea de trecut doua probe pentru a te putea numi vampir adevarat, copila, iar prima proba ne va arata daca poti da dovada de sange rece, asa ca, Reyna, te rog, adu-l pe omul nostru! iar vampirul s-a supus, zambind malitios catre Sonya, iar asta i-a demonstrat ca ceea ce avea sa se intample nu avea sa ii fie pe plac.
-Credeam ca am dreptul sa aleg eu zilele cui se vor sfarsi astazi, sunt dezamagita Inteleptule ca nu-mi acorzi increderea de a-l alege pe cel mai mizerabil dintre toti, pe cel care ti-a tradat atat tie cat si altora increderea, ucigand unul dintre ai nostri, ori chiar o familie…
-Nu ti se lasa placerea asta, scumpo, i-a strigat Reyna deschizand putin o usa si tragandu-l pe condamnat afara, el este!iar rasul sau a inceput sa rasune tot mai tare in incapere, alaturi de cel al celorlalti participanti la masacru. Ti se pare o sarcina grea? Daca viata lui ti se pare greu de luat, atunci ce ai face in fata mai multora? Da tot ce ai tu mai bun si arata-ne forta uneia ca tine!

cherry l.o.v.e. insa nici somn gandurile nu-i dadeau pace, revedea nesfarsit cum sunt ucisi

39.1KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Asta este o gluma, nu?! Adica nu el este cel pe care eu trebuie sa il…iar in fuga spre ea a venit cel ce urma sa fie ucis fara sa fii avut vreo vina, in fata tuturor ce o doreau un calau.
-Sonya, ma bucur ca esti aici, s-a intamplat exact cum ti-am zis, a venit sa ma ia asa cum promisese! i-a strigat copilul strangand-o in brate, iar ea nu a mai putut sa-si reprime sentimentele, izbucnind in plans si imbratisandu-l fara sa zica un cuvant. De ce plangi? Acum ca sunt langa tine ma vei proteja de ei, mi-ai zis ca nu o sa uiti ce esti si ca o sa ai grija de noi, asta ai zis la templu…insa ea continua sa taca si sa planga.
-Ce intalnire emotionanta, nu te asteptai sa il revezi asa de repede, nu? a intrebat-o Enzo ranjind plin de satisfactie ca surpriza avusese efectul dorit.
-Cum poti sa faci asta si sa razi?( Nu ai pic de inima sau s-a uscat in timp si ai uitat sa mai pretuiesti viata? Cum poti fii atat de patetic incat sa doresti sa vezi moartea unui copil, Enzo?! As fii inteles daca era vorba cuiva vinovat, insa el este un simplu copil si nu are nici vina pentru ce au facut stramosii lui ori alti oameni.)
-(Pacatul lui este sa se fii nascut om! Fa-ti treaba!)
-Marcos…(Nu ai cum sa opresti asta? Imagineaza-ti ca ar putea fii copilul nostru, daca s-ar intampla asta pruncului nostru ai mai sta indiferent?Ajuta-ma!)iar lacrimile continuau sa siroiasca mult mai fierbinti si mai dureroase.
-(Din fericire nu are nicio legatura cu noi acest baiat, iar tu va trebui sa le demonstrezi ca nu te vei pierde doar fiindca este vorba de un copil, nu are nicio relevanta cine va fii in fata ta atunci cand va trebui sa iei o hotarare! Iar daca ar fii fost copilul nostru nu s-ar fii intamplat asta fiindca as fii stiut sa il protejez de orice ar fii dorit altii sa ii faca, el nu ar fii platit pentru pacatele noastre.)iar pozitia lui neinduplecata a facut-o sa fie si mai decisa in a-I reda viata dupa ce i-o va lua, implinind dorinta micutului.
S-a asezat in genunchi in fata baietelului si punandu-si mainile pe umerii sai firavi a creat in jurul lor un scut pentru a-I tine pe ceilalti la distanta.
-Ce se intampla?
-De ce nu-l omori odata?
-Nu o poti face, surioara draga,i-a ras Reyna, insa Sonya nici nu a mai bagat in seama spusele celorlalti, incercand sa-si gaseasca cuvintele potrivite printre lacrimile care nu se mai opreau.
-Stii, azi mi-ai cerut ceva, insa nu am apucat sa iti raspund…
-Vreau sa fiu ca tine! Ma poti face? a intrebat surazator si cautandu-I privirea care se oprise in pamant.
-Te voi face ce iti doresti insa va trebui sa te odihnesti putin pentru ca trupul tau micut, l-a gadilat pentru a nu-l speria de ce urma sa se intample si pentru a nu mai auzi vorbele celorlalti, sa reziste darului pe care il vei primi..Iti promit ca vei deveni ceea ce iti doresti, insa acum trebuie sa dormi, si eu am facut-o ca sa am forta de acum, nu va dura mult, iar cu timpul puterea ta va creste, vei deveni unul dintre cei mai puternici fiindca daca ai primi acum totul nu ai reusi sa ii faci fata si m-ai blama. Inchide ochii si nu te gandi decat la ce va fii, voi avea grija de tine, iti jur! L-a strans I mai puternic in brate si inlaturand scutul, si-a infipt coltii in gatul subtire al copilului.
-Ce faci? Ma doare, Sonya, ce se intampla? A inceput sa tipe si sa o impinga de langa el insa fata s-a apropiat si mai tare, incercand sa termine mai repede cu calvarul baiatului. Ma simt obosit…aveai dreptate ca voi adormi, o sa astept sa ma trezesti, au fost ultimele cuvinte inainte ca trupul lui sa se transforme in cenusa si sa ii acopere rochia cu praful gri lipsit de viata.
Continua sa planga privind in pamant spre locul in care fusese el si ii ura pe toti fiindca o obligasera sa o faca, vroia sa il salveze atat pe micut cat sa si afle cine era ucigasul, iar asta era singura modalitate. Lacrimile incepusera sa se amestece cu cenusa insa, inainte sa poata sa isi revina, Enzo s-a ridicat in picioare, felicitand-o.
-Stiam ca o poti face, altfel nu-ti aduceam puiul de om! Bravo, Marcos, poti sa fii mandru de ea, de fapt toti fiindca desi i-am dat sa extermine doar un omulet, ea ne-a demonstrat cu cata usurinta poate lua viata altora, unii din voi ati fost martori, pacat insa ca nu au fost vieti umane ci doar jumatati…Sonya, incearca data viitoare sa nu-I mai confunzi ca ai face o mare greseala! I-a privit figura intristata s i area sa se simta si mai implinit cand vedea cata durere ii produce pierderea unuia din cei printre care traise, iar in minte i-a venit o noua idee. Cineva sa stranga mizeria pe care a lasat-o in urma creatura aia, murdareste marmura!si indata trei jumatati s-au repezit sa ii asculte ordinele, insa Sonya a reactionat violent.
-Cum indraznesti, i-a intrebat pe fiecare in parte, cine incearca sa faca ceva nu va mai trai apoi, nu cumva sa va apropiati de el! Nu aveti dreptul asta!insa teama fata de ce ar fii putut pati daca nu executau ordinul i-a cuprins pe toti, provocand-o. In timp ce unul a atacat-o, ceilalti doi au incercat sa stranga cenusa, dar ea s-a miscat asa de repede incat le-a ajuns in fata. Le-a aruncat o privire dezamagita si infigandu-si mainile in piepturile lor le-a scos inimile, aruncandu-le la picioarele Inteleptilor cu grija ca nu cumva vreo picatura din sangele lor sa se amestece cu praful de pe jos. Si-a curatat mainile pe rochia daruita de Marcos si l-a privit pe cel de-al treilea:
-Mai ai curaj?l-a intrebat cu o privire patrunzatoare de un rosu arzator. Crezi ca poti sa reusesti ce ei nu au putut? Indrazneste si vei pieri si tu, iar vazand ca slijitorul face cativa pasi in spate l-a taiat de pe lista posibilelor amenintari si s-a retras langa ceea ce fusese baietelul, facand un gest ce i-a socat pe toti: si-a muscat mana ingrozitor de tare, sfasiindu-si pielea si permitand lichidului rosiatic sa se amestece cu esenta copilului.
-Chiar iti doresti sa faci asta? A intrebat-o un Intelept, fiind oprit de Enzo.
-Sa intelegem ca iti doresti un animalut si te-ai atasat de fiinta asta slaba, nu poti decat sa dovedesti ca esti la fel ca si ei: un om! Mai doresti sa fii acceptata printre noi ori nu?
-Daca a lasa vietile celor nevinovati sa se stinga asa inseamna a fii precum voi, atunci nu-mi doresc asta, iar ura cu care a spus-o a facut ca tot ceea ce insemna sticla sa se sparga si sa-I raneasca in parte pe fiecare invitat, chiar si pe Batrani. Nu-mi doresc morti nevinovate pe constiinta! Mai degraba o fugara…insa nu a apucat sa termine fiindca Marcos i-a astupat gura cu o viteza incredibila.
-Ai grija ce spui Sonya, ei te pot omori cu doar un deget, nu ii provoca! Fi-mi alaturi si nu ma parasi cand am nevoie de tine! Ia decizia corecta si renunta la asta, aratand spre amestecul de pe podea.
I-a indepartat mana de pe buzele ei, muscandu-l usor si privindu-l pierduta.
-Tu m-ai sprijinit cand ti-am cerut-o? insa nu i-a ascultat si nici macar nu i-a auzit raspunsul fiindca atentia I s-a indreptat spre existenta ce o simtea la intrare. Privea concentrata catre usa impunatoare si stia ca cineva o astepta acolo, vroia sa I se alature insa bratele puternice ale lui Marcos au oprit-o. Da-mi drumul, pot sta singura in picioare!iar tanarul i-a redat libertatea.
-(Nu vei reusi sa il readuci la viata ca un vampir, nu iti va iesi fiindca incepi sa devii constienta de ceea ce esti, iar dualitatea asta iti ingreuneaza reactiile, pacat, ai fii fost perfecta pentru ei!)
-(Cine esti? De ce te-ai intors ca sa-mi spui asta? Ce dualitate?)
-(“Corpus vividus” , atat aveam sa iti spun, vei intelege in timp ce inseamna franturile astea si vei deslusi totul.)
-Stai! A strigat cu voce tare insa fiinta misterioasa déjà disparuse; a fugit spre usa prin multime, deschizand-o si privind poteca in lumina lunii. Unde ai disparut? Intoarce-te!a lovit cu pumnul in tocul usii fiindca se simtea amagita de toti, se simtea o marioneta pe care o jucau asa cum isi doreau, iar profitand de iesirea ei, Enzo s-a apropiat de amestecul de sange si cenusa, privindu-l si gandindu-se daca permitandu-I sa isi pastreze animalutul ar putea-o castiga de partea lui.
-Chiar atat de mult iti doresti sa il stii in viata?a intrebat, gustand cu aratatorul stropii de sange de pe podea.
-Sa nu indraznesti!stia ca el poate fii capabil de orice, asa ca folosindu-se de ceea ce era i-a aparut in fata strangandu-l de mana si oprindu-l sa guste de data asta amestecul din cenusa si sange. Daca faci asta, corpul lui nu va fii complet!
-Si tu vrei asta, nu?
-Mai mult decat iti doresti tu sa traiesti! Daca tii la viata ta, nu mai atinge nimic!i-a soptit astfel ca doar ei sa stie ce isi spun.
Enzo a imbratisat-o apropiindu-se de gatul ei, ducandu-si apoi buzele aproape de urechea ei:
-Sa zicem ca iti permit sa iti pastrezi jucaria, insa pentru a-l tine in viata vei plati scump: cata vreme il vei mentine om va fii in pericol chiar fata si de adoratul tau Marcos! Iar daca iti permit asta va trebui sa imi indeplinesti niste dorinte, nu este nimic cu care sa nu te descurci.
-Daca este asa de usor, i-a soptit, de ce nu o faci singur?
-Ar fii suspicios, in schimb daca o faci tu…nimeni nu va stii fiindca nu te-as trada daca nici tu nu o vei face! Accepti?
-Cu siguranta, insa in intelegere intra toi cei la care tin, inclusiv oamenii de care m-am atasat!
-Te pricepi sa pui conditii, la fel facea si mama ta, mereu vroia ceva in schimbul oricarui serviciu, iar la auzul vorbelor lui a inceput sa tremure tot mai tare sis a simta cum genunchii i se inmoaie. Incet vei afla tot mai multe despre ea, fara sa ma fortezi sa iti divulge vreun secret, o voi face de bunavoie atata timp cat vei fii supusa, intelegi?dar niciun cuvant nu reusea sa-si faca loc prin spatiul minuscule format la granite buzelor sale. Sa nu te simti prost fiindca cedezi asa usor, o faci pentru o cauza buna!iar dandu-I drumul s-a indreptat spre tronul lui, in timp ce ea s-a prabusit langa locul primei probe.
Nu reusea sa isi mai gaseasca echilibrul si nici sa se concentreze pentru a-I reda viata celui al carui nume nici macar nu-l stia, il privea rugandu-se sa il vada in viata insa rugamintile ei nu aveau nicidecum sa fie suficiente pentru a-l retrezi. Nu reusea sa priveasca pe nimeni si zacea lipita de podea, inerta, pierduta printre ganduri. Stia ca ii ingrijoreaza pe Marcos si pe Antoine prin comportamentul ei, dar nu reusea sa-si revina, facuse o intelegere cu Enzo, iar asta era ca si cum si-ar fii vandut sufletul diavolului, iar printre simtiri amortite si ganduri pierdute, buzele tremurande au rostit, fara sa vrea, cuvintele strainului “Corpus vividus”, iar in fata ei a aparut o cascada de lumina si incet incet trupul copilului a inceput sa se contureze pana ce a ajuns la forma initiala chiar sub ochii ei.
Toti au privit-o cu suspiciune, apoi si-au indrptat atentia asupra baiatului care deschizandu-si ochii si-a intins mana spre ea, mangaindu-I parul si luandu-I grijile in palma sa.
-Ai facut-o, m-ai trezit, chiar daca m-am indoit de tine…iarta-ma!i-a sarit in brate strangand-o cu putere, agatandu-si mainile in parul ei precum un copil in bratele mamei sale. Nu vreau sa ma mai indoiesc vreodata de tine, Sonya, iti jur sa te apar atunci cand nimeni nu o va face!
Vorbele lui erau atat de sincere incat si-a amintit ca oricat de greu i-ar fii trebuie sa reziste pentru oamenii care depindeau de ea, s-a ridicat in picioare mai convinsa si mai hotarata decat fusese vreodata si gata de orice, de data asta chiar nu-I mai pasa de ce va fii necesar sa faca pentru a isi indeplini datoria fata de parintii sai.
-Enzo! Accept! Orice vrei si va fii necesar, nu te retine sa imi spui orice dorinta ai avea si eu o voi transforma in realitate!
-Foarte bine, Sonya, stiam ca vei face alegerea corecta, iar fata l-a intrerupt amintindu-I ca totul se va face doar respectandu-si reciproc conditiile. Ai trecut primul pas, jucaria ta vrea sa ramana si sa asiste la al doilea? Daca isi doreste cu atata ardoare sa fie ca tine va dori si sa vada prin ce trebuie sa treaca pentru a fii acceptat…
-Nu, acum cer doar cateva momente pentru a-l duce intr-un loc sigur, voi reveni pe cat de repede posibil pentru a doua incercare, mi se acorda ragazul asta?
-Ti se acorda, foloseste-te de timp dupa bunul plac, iar ceilati, va puteti dezmorti in timp ce ceremonia va lua o scurta pauza, aveti nevoie fiindca s-a strans multa tensiune aici si… multe cioburi, iar auzind-l, Sonya a rostit incantatia potrivita si intr-o cascada de lumina bucatile de sticla s-au indreptat spre locurile lor, redand acelasi intuneric luminat doar de lumina lunii.

Acesta este Enzo:

sau asa, depinde cum il preferati

http://i513.photobucket.com/albums/t336 ... _heise.jpg

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Micutule, daca va fii sa traiesti aici va trebui sa ai un nume, cum ai dori sa te numesti? Nu voi putea sa te strig la nesfarsit asa…iar acum ai ocazia sa iti schimbi numele cu oricare altul l-ai dori tu, deci, ce alegi? S-a lasat usor in jos pana la nivelul privirii copilului si i-a strans manutele intr-ale ei.
-Chiar pot face asta?Cu incantare a inceput sa balmajeasca multe apelative insa, intr-un final a ales doua, Cum suna Armand? Sau stai, cum suna Sebastien? Trebuie sa fie un nume puternic, trebuie sa ii faca sa nu se atinga de tine cand vor stii ca esti sub protectia mea!
-Mai este mult pana atunci,i-a raspuns razand, insa imi poti proteja inima pentru moment, i-a adus palma in dreptul batailor puternice lasand sa simta zbuciumul din corpul ei. Ei nu mai au o inima,le este mai usor sa faca lucruri rele, asa ca am un dezavantaj si daca vrei sa ma protejezi poti incepe prin a nu privi ceremonia, nu as vrea sa te afecteze in vreun fel. Imediat ce totul se va fii trminat voi veni la tine si iti voi povesti cum am ajuns aici in loc de basm inainte de culcare, nu am avut parte de ele asa ca nu as putea sa iti impartasesc unul…dar daca vrei voi incerca sa aflu povesti si ti le voi spune, numai sa iti doresti!
-Nu, nu vreau decat sa stiu cum esti, de fapt cine esti pentru a-ti fii de folos in vremea ce va urma, un gardian trebuie sa isi cunoasca protejata, nu?
-Cu siguranta, acum, da-mi mana si te voi conduce intr-un loc unde nimic nu te va deranja, bine? I-a prins palma si l-a luat pe scari spre camera ei, ignorandu-I complet pe cei doi barbati ce-si disputasera iubirea ei. A deschis usa, intrand in universul complet diferit fata de intreaga casa. Iti place?
-Mai intrebi? Camera asta,i-a zis rasucindu-se si privind spre tavanul pictat, este mai mare decat intreaga mea casa, nici macar nu am mai vazut vreodata un loc de dormit asa de mare…de ce este urias? Doar ai un pat, niste dulapuri si cam atat, in rest este gol…
-Deoarece tu vei umple golul! Cat de curand voi dori sa ma ajuti sa luam cateva lucruri pentru incapeerea asta fiindca aici vom sta noi si nimeni, absolut nici unul din cei de afara nu ne vor deranja, va fii oaza noastra de liniste, locul in care vom evada de tot, vrei? In timp ce astepta raspunsul viitorului vampir, Marcos a deschis larg usile, intrand fara a mai cere permisiunea si s-a apropiat de Sonya, strangandu-I bratele cu putere.
-Ti-am zis sa nu mai folosesti cuvintele alea vreodata, ai promis ca nu o vei mai face si totusi… nu-ti poti tine o promisiune?
-Da-mi drumul, sunt atatea promisiuni de care nici macar tu nu te-ai tinut, de ce as face-o eu?Unii inca mai au inimi cu care gandesc in timp ce altii le pastreaza ca amintire! Nu imi cere mie socoteala pentru ce fac fiindca la fel de usor cum ti-am spus “da” as putea zice “nu”.
-Ai fii in stare sa faci asta?!
-Desigur, as putea fii un vampir liber de orice obligatie, nu as avea de ce sa explic nimanui ce am de gand sa fac ori sa imi fie comentate deciziile, in plus nu as avea de la cine sa astept ajutorul si sa nu il primesc! rostind ultimele cuvinte i-a intors spatele, indreptandu-se spre copil. Am treaba acum, poti pleca din camera mea, ori daca te incomodez, spune-mi-o si cu siguranta Enzo nu s-ar supara sa-mi ofere suportul sau.
-Nu ma deranjeaza cu nimic prezenta ta, te doresc in preajma mea, numai a mea, nu-mi doresc sa te impart cu nimeni si cu atat mai putin cu Enzo, oricat de superior mi-ar fii! Ce te irita atat de mult ca nu ti-am oferit ajutorul acum?
-Mai indraznesti sa intrebi, l-a intins pe baiat in pat, sarutandu-l pe frunte si ingrijindu-se sa adoarma rapid, dupa care s-a indreptat spre Marcos, impingandu-l afara din camera si urmandu-l. Nu vreau astfel de discutii in preajma lui, lasa-l sa fie fericit! Ce ma irita te intrebi tu, este acelasi lucru a-ti cere ajutorul acum ori cand am fost atacata de Carlos in padure, oricum am strigat in van asteptand sa vii si nici macar nu ai depus un minim de efort pentru a ma ajuta!
-Sonya, este ceremonia ta! Trebuie sa faci orice ti s-ar spune, eu nu pot modifica nicicum mersul lucrurilor si ar fii bine sa nu incerci nici tu fiindca risti prea mult!
-Eu o fac, nu tu asa ca nu mai fii asa de ingrijorat de parca maine ma vei pierde! Ti-am zis ca tu ai fost cel ales, crede-ma ca am fost sincera cand am spus asta si nimic nu m-ar face sa imi schimb alegerea, doar te tachinez, te necajesc pentru a te cunoaste, vreau sa stiu cum iti pot atinge arcurile sensibile, sa stiu ce te face sa te nelinistesti, tot! Vreau sa te fac sa simti acelasi lucru ca si mine, vreau sa fii al meu la fel cum sunt a ta, insa nu doar cu o promisiune, imi doresc sa ma intelegi si sa te inteleg fara ca macar sa ne adresam un cuvant…vreau sa fim unul si acelasi, sa ne completam reciproc, sa ne cunoastem gandurile si sa ne ajutam oricat de tacanita ar fii ideea celuilat, asta inseamna pentru mine a fii al meu, Marcos! Asta imi doresc eu si uneori ma intreb daca si tu vrei acelasi lucru, daca nu cumva cer prea mult de la tine si nu voi primi nimic…nu vreau sa sufar, nu mai mult decat o fac pentru gandurile care-mi chinuie mintea ori de cate ori ma gandesc la ce li s-a intamplat atatora din cauza noastra, ce li s-a intamplat celor ce mi-au dat viata asta!
-Sonya…
-Lasa-ma sa termin, te rog, vreau sa fii mai uman, sa intelegi de ce aleg lucruri pe care tu le vezi gresite, intotdeauna o voi face, mereu voi gandi cu inima atat cat voi mai fii umana, pana ce monstrul din mine v-a pune stapanire si va fii complet pe placul tau: supus, crud…nemilos.
-Sonya, nu mai spune un cuvant! Chiar si vorbele pe care le rostesti ascund atat de multa durere! Nu am crezut ca simti asta, ca te temi atat de tare sa devi un vampir…Eram sigur ca pana acum stii ce se cere de la tine si ca vei fii in stare sa accepti ordinele fara sa le gandesti ori sa le analizezi, insa tu…influenta celor ce te-au crescut te-a facut sa te chinuiesti atat de mult sa accepti ce esti si sa nu realizezi ca au facut totul doar pentru binele lor, NU au facut-o fiindca te iubeau, iar prin straduinta ta de a fii pe placul lor si de a le castiga afectiunea te-ai indepartat de ceea ce simteai cu adevarat! Nu am putut sa te inteleg niciodata si tot imi va fii greu sa o fac, chiar stiindu-ti sentimentele…
-Ma intelegi?l-a intrebat apropiindu-se de el si cautand caldura pieptului sau, dar Marcos a indepartat-o.
-Cunosc ce simti insa nu sunt sigur ca te inteleg! Intai trebuie sa te accepti pe tine si apoi vei putea sa ma accepti pe mine! Pana acum am fugit pentru tine pentru a vedea acum ca nici macar nu simti nimic pentru mine!
-Ba da! Crede-ma ca inima-mi apartine tie, nimanui altcuiva, tu esti singurul pe care il vreau alaturi pana la finalul veacurilor!
-Chiar crezi asta?iar adresandu-I cuvintele a abandonat-o langa usa, coborand scarile si intretinandu-se cu invitatii.
-Nu ma intelegi, nici eu nu mai pot sa o fac fiindca nu mai sunt aceeasi! Nu este vina mea ca sunt asta, ca tu nu ma accepti pentru ce am devenit, odinioara ai fii facut orice pentru mine si acum…imi intorci spatele? A inspirat adanc o gura de aer si a coborat la randu-I scarile, a iesit din casa pe o usa laturalnica si a incercat sa isi puna ordine in ganduri, insa ii era greu. Se simtea nedorita, mintita, vroia sa scape de toata agitatia si sa isi continue viata alaturi de cel pe care il crezuse potrivit, dar care o data cunoscandu-I gandurile a refuzat sa o mai accepte, “probabil s-a saturat sa ma mai astepte”si-a spus in gand ridicandu-se. Nu il voi mai face sa astepte vreodata, nu va mai avea de ce! Voi termina ritualul si apoi nu-mi doresc sa te mai vad pana ce nu imi voi cunoaste adevaratele sentimente si pana ce nu ma voi cunoaste pe mine…a intrat din nou in sala, apropiindu-se de Enzo cu un calm iesit din comun, luandu-l din mijlocul unei multimi.
-S-a intamplat ceva?
-Nimic, vreau sa terminam cu ceremonia, trebuie sa fie obositi cu totii si plictisiti de prezenta mea, vreau sa ii scutesc de o obligatie, se poate?Cu cat terminam mai repede, cu atat ne vom relua cu totii locurile noastre si ne vom accepta greselile.
-Ce-I cu vorbele astea, esti bine? A incercat sa o atinga pentru a-I citi gandurile, insa Sonya l-a impiedicat.
-Nu-I nevoie sa te pierzi in mintea mea, conteaza doar ca eu sa-mi stiu haosul, datoria ta este sa reiei ceremonia, atat!apoi a disparut din fata lui, apropiindu-se de Antoine.
-Nu este bine sa fii vazuta in preajma mea, te vor judeca...
-Nu conteaza ce vor ei, doar ce imi doresc eu, iar acum dorinta mea cea mai mare este ca tu si Zee sa fiti din nou impreuna fiindca ce aveti voi este deosebit, este ceea ce oamenii numesc iubire. Nu-mi mai pomeni de sentimente pentru mine fiindca ele nu mai exista, l-a convins, blocandu-I din minte amintirile cu ei impreuna. Zee este cea ce te va iubi si iti va acorda intotdeauna votul de incredere pentru orice ti-ai dori sa faci, Zeena este cea mai potrivita pentru tine, accept-o! Este spre binele tau sa o ai alaturi pe ea si nu pe nimeni altcineva fiindca nici macar o alta nu-ti va impartasi sentimentele si nici nu te va intelege asa cum face ea, iar Antoine s-a indepartat, apropiindu-se de coltul in care Zee se servea cu o cupa insangerata. A fost fericita sa ii vada cum se imbratiseaza si un zambet trist I s-a intiparit pe fata, un suras pe care l-a pastrat chiar cand a inaintat in fata vampirilor, chemata fiind de Intelept.
-Urmeaza cea de-a doua proba pentru tine, va trebui sa-ti daruiesti sangele tuturor celor pe care i-ai intalnit, cu cat ai fost inconjurata de mai multi de-ai nostri cu atat mai solicitanta va fii pentru tine incercarea asta.
-De intalnit am intalnit multi, dar de cunoscut nu am ajuns sa il stiu pe niciunul! S-a dovedit ca educatia data de cei ce m-au crescut ca pe un om sa nu imi ofere o buna judecata si sa ma faca sortita greselilor. In privinta unui singur lucru doar am certitudinea ca este corect: acela de a ma accepta asa cum sunt, nu ma voi schimba pentru nimic in lume si pentru nimeni, orice ar fii voi ramane acelasi vampir consumat de ganduri umane, sortita greselilor si unor proaste alegeri. Imi asum asta, iar daca cei ce m-au intalnit nu se sperie, atunci le voi impartasi din sangele meu blestemat si gresit.
-(De ce il consideri blestemat?a intrebat-o insa nici nu s-a chinuit sa ii raspunda lui Enzo.)
-Am intalnit vampiri in prima mea misiune, doua grupuri, am intalnit-o pe Reyna, i-am intalnit pe Zeena si pe Antoine, i-am intalnit pe supusii ce au torturat si ucis oamenii unui satuc de munte, l-am cunoscut pe cel ce ma vroia adusa pe drumul cel bun si nu in ultimul rand pe nepotul sau, acestia sunt cei de a caror cunostiinta sunt sigura. Apoi daca mai este cineva sa se alature grupului, unul in plus sau in minus nu strica, si fara sa uit mai sunt si vampirii ce mi-au luat apararea cand am fost atacata in curtea croitorului ce mi-a oferit o rochie superba pentru aceasta ocazie, insa la care am cedat pentru aceasta a carei valoare se presupune ca o au sentimentele cu care a fost oferita, insa singura valoare o au pietrele de pe ea, atat.
-Multi dintre cei ce i-ai enumerat nu sunt vrednici sa participe la acest ritual, sunt doar supusi, respectiv jumatati, insa ai uitat o persoana, crezi ca iti poti aminti?
-Asa este, l-am uitat pe Xavier, el m-a ajutat dupa ce am scapat de Dankan Crow, un sarpe mincinos. Si el ar fii avut dreptul asta daca nu era un tradator si nu ar fii pierit, greseala lui, iar un suras malefic i-a aparut pe fata, transformandu-se in vampirul legendar in fata tuturor.
-Doar gandul a ce i-a facut…
-…a facut-o sa se transforme!si-au spus din inviati, privind-o.
-Este de temut, cu siguranta!si-a spus un altul, abandonand prima linie si retragandu-se intrun colt al incaperii.
-Nu copila, mai este o persoana, un tanar pe care…
-…m-ai vazut o singura data, i-a spus o voce aparand prin spatele ei. Eu sunt Evan, m-ai intalnit la sala lui Carlos, eram unul din invataceii sai, insa tu te-ai dovedit preferata lui. Avea si de ce sa te aleaga pe tine, stia ce esti asa ca doar facandu-te mai puternica si castigandu-te de partea sa avea sa-si obtina locul mult dorit, doar ca nu a stiut cand sa inceteze si atunci i-ai spus tu stop, recunoaste!
S-a intors spre turnator si a inceput sa se joace cu degetele prin parul lui, zambindu-i.
-Bun baiat, iti aperi maestrul, asta este prima lectie, insa te inseli, nu eu l-am ucis. Mi-am dorit sa o fac si dorinta mi-au indeplinit-o spiritele din lac, in schimbul unei cantitati din sangele meu. Se pare ca era foarte pretios pentru ele asa ca au considerat schimbul echitabil, iar eu am fost cu adevarat satisfacuta de serviciu. Au facut cea mai buna treaba, daca ar fii fost vampiri ar fii fost dintre cei mai apreciati fiindca sufletele lor sunt atat de putrezite incat o viata in minus nici macar nu conteaza, nici macar nu cracnesc in a indeplini un astfel de ordin. Asta imi aminteste ca si tu ai o datorie, alaturi de ceilalti ce isi asteapta randul, nu vrei sa le tai fata si sa fii primul, l-a ispitit vampirul?
-Sonya, a strigat-o Enzo, exista o ordine, cei pentru care sentimentele tale umane sunt mai puternice vor fii printre ultimii, iar in fata vor sta cei cu a caror intalnire a fost doar intamplatoare. Asta exclude cele doua grupuri si la fel si pe cei de pe munte, iti raman atat de putine persoane…te simti in stare?
-Doar daca ei pot accepta nebunia, i-a spus zgariindu-si usor pielea si lasand parfumul de trandafiri sa inunde inca o data sala si sa ii ademeneasca pe cei prezenti. In timpul actului ei, Inteleptul i-a aruncat cu o viteza si o precizie incredibile un pumnal pentru proba, iar Sonya l-a prins, lasandu-l sa I se infiga in palma, dupa care, rasucindu-l l-a scos cu picaturi ce s-au prelins pe marmura alba.
Primul chemat a fost Evan, iar apoi a urmat Xavier care s-a codit, considerandu-se prea neinsemnat pentru un asemenea dar, insa in cele din urma l-a acceptat. A urmat Zeena, careia Sonya i-a permis sa se infrupte cu cat de mult a vrut, soptindu-I pe intregul procesului sa nu il mai piarda pe Antoine, iar abia apoi a aparut Reyna.
-Surioara, nici nu stii cata placere imi face sa te vad aici, prezenta la “botezul”meu…esti singura mea ruda si ar fii pacat sa nu fie nimeni din familia noastra aici, ai idée cat de singura m-as fii simtit fara tine aici? S-a apropiat de ea pentru a o imbratisa, insa femeia s-a indepartat, temandu-se pentru viata ei. Stai linistita, securea razboiului este ingropata, razbunarea nu-si mai are rostul.
-De unde am certitudinea ca ma pot increde in spusele tale?a intrebat-o,imbratisand-o ca pe o apropiata.
-Fiindca iti ofer ce ti-ai dorit intotdeauna, pe Marcos, nu-mi este de niciun folos! Iar declaratia tinerei a socat-o, nu isi putea crede urechilor si a pus-o sa ii spuna motivul, dar ea a evitat. Sa zicem ca nu mai impartasim aceleasi interese, el doreste lucruri marunte, neinsemnate, ca tine, in timp ce eu vreau mai mult, acum ai inteles? Este darul meu pentru tine, un cadou pentru impacarea noastra si sper sa ai determinarea si puterea necesare pentru a-l tine departe de mine!
-O voi face, intotdeauna am stiut ca se va intoarce la mine, ca tu esti doar ceva pasager…
-Si eu ar fii trebuit sa te ascult, doar il cunosti atat de bine…si-a scos inelul de pe deget, asezandu-l pe inelarul fostei rivale, apoi i-a cedat si colierul, fara sa regrete vreunul din gesturi. Acum ai certitudinea ca tu ii esti aleasa, in timp ce eu sunt doar trecutul ce va disparea pierdut in prezent. Fa-l fericit si fii asa cum isi doreste el, asta daca vei putea, iar cu cea mai mare satisfactie, Reyna a muscat-o, sorbind din lichidul oferit ca ofranda de pace, tot mai mult, pana ce s-a oprit satisfacuta.
-Il voi face!si s-a indepartat din centrul salii, asezandu-se victorioasa la o masa si sorbind o alta cupa de bautura.
-Mai ai doua persoane cunoscute, iar doar tu poti alege ordinea, cine sa fie, cine sa fie penultimul?a intrebat-o ca intr-un joc Enzo, strigandu-l pe Antoine, iar vampirul s-a supus fara sa stea prea mult pe ganduri, oricum ii fusesera blocate amintirile sale in care Sonya isi facea aparitia, iar ajuns langa ea nu a avut nicio retinere in a se servi ca de pe un platou, band cat a putut de mult, secatuind-o de puteri asa cum mai facuse candva.
-Poate vei invata candva ce inseamna chibzuinta si vei renunta la a te lacomi cand ai alaturi pe cineva ca ea! Fa-I cinste si nu ii pata numele cu un comportament neadecvat pentru un vampir intreg!dar vorbele ei nu aveau niciun inteles pentru cel pentru care nutrise anumite sentimente, indepartandu-se de ea la fel cum facuse cel pe care il considerase ca-I va fii alaturi pe vecie.
-Marcos, urmeaza clipa mult asteptata de tine, Sonya urmeaza sa iti ofere tie placerea de a testa cat rezista, cu cat sange pierdut intr-o lupta ar putea continua. Te vei opri doar in momentul in care vei simti ca viata ii este pusa in pericol, si doar atunci deoarece altfel ai compromite orice efort al ei, intelegi?l-a intrebat unul dintre batranii intelepti, un altul decat cel ce se ocupase si care acum savura momentul cu o urma indreptatita de ingrijorare.
-Se pare ca va trebui sa o faci, chiar daca asta iti repugna, i-a spus fata devenind mai serioasa si pierzandu-si din stralucirea vampirului legendar.
-Am spus eu asta? Nicidecum, era dreptul meu de atat vreme iar tu m-ai privat prea mult timp de ce mi se cuvine!
-Bucura-te acum cat mai ai ocazia, Marcos, apoi poate va fii prea tarziu, cine stie?si-a dat parul pe spate in dreptul locului in care toti o muscasera, dar gestul ei l-a enervat.
-Iar te joci? Incerci sa ma tratezi ca pe ceilalti, sa vezi daca asta ma enerveaza sau ma face sa-mi pierd cumpatul? Sa stii ca o face!s-a invartit in jurul sau, privind-o, iar ajuns in spatele sau a eliberat cealalta parte a gatului ei, tragand-o de par si acoperind celelalte muscaturi.
-Si crezi ca asta doream eu? Sa te vad suparat? Nu, nu-mi doresc sa ai parte de neplacerea asta, dar linisteste-te fiindca va fii de scurta durata!iar apoi a tacut, devenind o prada muta.
Faptul ca nu ii intelegea cuvintele si nici intentiile, ca nu-I putea citi gandurile l-au facut sa isi doreasca si mai mult sa-I arate ca el nu-I accepta copilariile si nici balmajelile, i-a impins capul in dreapta, magaind usor locul unde urma sa isi lase urma, iar apoi si-a trecut o mana pe deasupra abdomenului sau, iar o alta peste pieptul ei, strangandu-I apoi corpul ca o menghina, lasandu-I foarte putina libertate de a respira.
-Orice ai zice sau ai face, TU imi aparti! Si-a infipt coltii adanc in pielea ei laptoasa, lasand sangele sa I se prelinga pe spate in timp ce se pregatea de o noua muscatura. Sa nu uiti niciodata asta! Si cea de-a doua a fost mult mai puternica, i-a sfasiat venele atinse si a facut-o sa geama de durere, un zgomot aproape surd pentru urechile tuturor, dar atat de constient pentru amandoi, iar durerea ei l-a facut sa o stranga si mai puternic, gata sa o franga.
-Te razbuni?l-a intrebat pierzandu-si din respiratie si incercand sa se elibereze de durere.
-(Urmez indicatiile lor, nu poti sa te opui ritualului si eu nu intentionez sa ma opresc pana ce nu voi simti cum puterea ta piere, cum ideile se duc si devi aceeasi pe care am cunoscut-o! )
-Atunci va trebui…sa ma omori…doar atunci vei avea sorti de izbanda! Si-a intins degetele spre o mana, mangaindu-l usor si acceptandu-si soarta. Fa ceea ce trebuie, apoi vom fii amandoi liberi… si pana sa apuce sa mai spuna ceva, mainile si-au pierdut puterea si pleoapele cu gene lungi s-au lasat sa ii acopere ochii chinuiti.
Nu stia daca ar trebui sa continue ori sa se opreasca, nu stia sa interpreteze ultimele ei cuvinte si se temea ca nu cumva, orbit de furie, sa ii termine existenta, ar fii suportat sa nu il inteleaga, dar nu si sa nu o mai stie in viata. A continuat sa soarba lichidul dulceag pe care Antoine il incercase de atatea ori, iar cu gandul ca trebuie sa egaleze pentru datile pierdute, a continuat pana ce inima si-a pierdut puterea, iar bataile au devenit tot mai lente. Abia atunci si-a scos coltii, vazand rezultatul furiei lui, o rana adanca, o muscatura violenta nejustificata.
-Marcos, poate ai exagerat putin, i-a sugerat unul dintre Batrani, apropiindu-se de el si fiind urmat de ceilalti patru.
-Crezi ca acum ar mai putea lupta?
-Ori nu ai inteles sarcina ta?
-Sau poate te-a cuprins lacomia, scumpul nostru si nu ai stiut sa ii mai pui capat setei si dorintei de a-I arata latura ta de bestie, au fost cuvintele lui Enzo. Ti-am spus ca este puternica insa stii ca nu putea refuza ceremonia acum, asta este singurul motiv pentru care te-a lasat sa gusti nebunia, haosul care o mistuie ca o flacara…Nu ai vrut nici macar sa lasi o urma de indoiala ca poate suporta multe!
-Am facut ce mi-ai zis, nu da vina pe mine!
-Si asta ti se pare ca este o stare in care ea poate sta in picioare? Da-I drumul, vreau sa ne convingem cu totii daca o poate face, iar in momentul in care si-a luat mainile de pe trupul ei, Sonya a cazut ca secerata la picioarele lui, iar puterea cu care il tinuse adormit pe baiat s-a stins. Zarva si comentariile ce ii rasunau in camera i-au captat interesul, iar cum nu stia cat dormise si pentru ca ea nu era acolo a iesit incet din incapere si apropiindu-se de scari a vazut-o zacand pe podeaua rece.
-SONYA! Ce i-ai facut?i-a reprosat lui Marcos, coborand scarile cu cea mai mare graba si ingenunchind langa trupul ei. Cu degetele lui subtiri i-a dat parul de pe fata si i-a mangaiat obrajii deveniti iarasi palizi, i-a cuprins mainile reci de aceasta data si I le-a sarutat. Ti-am zis ca te voi proteja, de ce nu m-ai lasat?! Doar era datoria mea! Cum iti vei mai tine promisiunea acum si cum voi mai putea eu sa am un cuvant cand nu am putut respecta ce ti-am jurat?!si-a intins capul pe pieptul ei, iar usor i-a simtit inima batand tot mai tare, iar cu o mana i-a mangaiat parul ciuntit.
-M-ai vazut pe mine invinsa?l-a intrebat deschizandu-si ochii. Nu ai pentru ce sa-ti faci griji, sunt bine, iar cu asta, s-a ridicat cu greutate, sprijinindu-se pe umerii copilului, cred ca s-a terminat si ritualul asta…acum sunt considerata un pureblood adevarat, nu Inteleptule?a continuat sa se joace in parul celui mic fara a ridica privirea catre Marcos sau spre vreo alta persoana in timp ce le astepta confirmarea.
-Prea bine, te-ai achitat de datorii tinere vampir, iar incepand din acest moment esti una dintr-ai nostri! Vrei sa le spui ceva celor care au fost prezenti aici si nu au avut incredere ca vei duce totul pana la capat?
-Nu, oricum vorbele nu cantaresc nimic, iar ale mele si mai putin de atat. Tot ce-mi doresc acum este sa ma odihnesc, sper ca decizia mea sa nu va jigneasca in vreun fel, dar nu-l pot forta pe cel mic sa-mi mai suporte greutatea multa vreme, as fii lipsita de consideratie daca as face-o.
-Odihneste-te, recapata-ti energia si cand vei fii gata te vei putea implica in activitati mai potrivite pentru cineva ca tine, i-a spus unul din cei cinci, scuzandu-se si pentru retragerea sa, fiind urmat apoi de inca doi ce considerau terminat evenimentul.
-Enzo, iti multumesc pentru tot! Cand vei dori sa-mi indeplinesc sarcinile…doar spune-mi si o voi face, insa in schimb respecta-mi si mie cerintele. Atat vreau, intelegere,s-a apropiat de el, iar vampirul cu mult mai inalt decat ea a strans-o puternic la piept, amintindu-I de fiica pe care o pierduse cu mult timp in urma, iar inainte sa devina sentimental i-a dat permisiunea de a se retrage in camera sa.
-Marcos, trebuie sa vorbim, i-a spus, luandu-l intr-un colt ferit. Imi este ca o nepoata, stii, iar langa tine pare sa nu fie asa de fericita cum mi-am dorit…de ce?
-Recunosc, am avut o discutie cu putin timp in urma si este posibil ca unele cuvinte sa o fii afectat mai mult decat mi-am dorit, dar Sonya ma iubeste si va fii fericita aici! Nu va pleca niciodata atata timp cat sunt eu langa ea.
-Dar ea nu te mai considera potrivit, iar la rivalul tau a renuntat in seara asta: memoria lui Antoine este blocata, l-a reunit cu Zeena, iar asta mi-a dat de banuit…daca isi doreste sa se rupa de lumea noastra? Mintea ei este o cumplita necunoscuta pentru mine, oricat as vrea nu reusesc sa ii citesc gandurile si nici ea nu lasa sa fie citita…
-Nu te ingrijora, voi avea grija de ea, vei fii incantat atunci cand familia ni se va mari, iar asta va fii cu siguranta cat de curand. Voi astepta sa plece toti invitatii si o voi vizita, va fii bucuroasa sa vada ca sunt acelasi iar faptul ca l-a abandonat pe Antoine ma face sa o apreciez si mai mult!insa in timp ce el isi expunea planurile, Sonya isi dorea sa evadeze.
-Esti fericit aici?
-De ce ma intrebi? Tu nu esti?
-Sebastien ar fii mai potrivit pentru tine, Armand pare mai degraba numele unui vampir care nu pretuieste nimic, unul care ar putea calca totul in picioare, in timp ce tu nu esti asa. Esti prea loial si sentimental, insa nu fii naiv niciodata deoarece te vor folosi iar cand nu vor avea nevoie de tine te vor abandona…cu totii.
-Sonya, vreau sa plecam de aici! Tu nu te simti bine aici, nu ti-e usor langa el, iar mie nu mi se potriveste o camera atat de mare, atata vreme cat voi fii langa tine voi fii mai fericit decat daca as avea toata bogatia din lume! Haide, sa pleca de aici, acum nimeni nu o sa stie fiindca sunt prea ocupati unii cu ceilalti, nici nu cred ca au observat ca ai plecat…
-Iti doresti asta? Din toata inima?l-a intrebat cu o privire sclipitoare, bucuroasa ca se gandea la ea insa nu vroia s ail priveze de nimic in dorinta ei de a evada.
-Da, vreau. Tu alegi unde si eu voi veni!Unde mergem?
-Cum ti se pare daca am trai printre oameni? Stiu pe cineva deosebit care te-ar putea invata cum sa te aperi si sa te comporti adecvat pentru un barbat, stiu, stiu, acum esti inca un copil insa vei avea responsabilitati si va trebui sa poti sa le indeplinesti. Este o persoana speciala, iar vorbind despre el, fata I s-a inseninat, inchide ochii, o sa ajungem mai repede asa, iar concentrandu-se pe imaginea vanatorului au disparut, insa nu au ajuns in fata casei lui.

cherry l.o.v.e. micutule, daca fii traiesti aici trebui nume, cum dori numesti? voi putea strig

58.8KB

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Unde suntem?Locul asta pare periculos…
-Stai linistit, nu suntem asa de departe, daca ti-e frica tine-ma de mana si o sa iti treaca. Stiu ca este intuneric insa te vei obisnui, uite,si-a crestat usor degetul, intinzandu-l spre Sebastien, daca bei asta acum o sa vezi mai bine prin intuneric, iar picatura rosiatica si-a facut datoria.
-Asa vezi tu? A intrebat incantat, alergand inaintea ei, fara sa simta ca era vizat de o sageata.
-Lasa-te jos, i-a strigat Sonya, insa vazand ca el nu reactioneaza, s-a napustit asupra lui, lipindu-l de pamant, iar in aceeasi clipa o sageata i-a zburat pe deasupra capului, jucandu-se cu cateva suvite ratacite.
-M-ar fii omorat daca nu ma ajutai, s-a socat copilul, privind cu ochi umezi spre salvatoarea lui.
-Nu lasam sa ti se intample asta, este de datoria mea sa te pazesc pana ce-mi vei intoarce favorurile, iar cu cat mai multe cu atat mai mult ajutor astept de la tine, a inceput sa rada si sa il gadile in timp ce in spatele lor a aparut un vanator.
-Iertati-ma va rog, credeam ca este o caprioara, nu am realizat ca este un copil, este vina mea…Inainte sa trag va jur ca am vazut o caprioara, pe ea am ochit-o!
-Nu este nicio problema, si noi am vazut-o, a zis astupand gura celui mic. I-a luat arcul cu sageti din mana barbatului si tintind spre intuneric a tras, lasand sa se auda in zare zgomotul unei prazi mari cazand. Acolo era caprioara, va ajutam sa o carati fiindca este o prada destul de mare.
-Cum ai facut asta? Este prea intuneric ca sa vezi ceva printre copacii aia, nici chiar un vanator experimentat nu ar putea tinti ceva in locul ala.
-Conteaza? Daca nu ne doresti ajutorul, atunci macar ne poti spune unde este satucul vanatorilor de vampiri? Trebuie sa reintalnesc pe cineva acolo si…
-Intr-acolo ma indrept eu, imediat ce termin vanatoarea, as putea sa va conduc, daca doriti,insa acum, trebuie sa iau prada, nu o pot lasa.
-Desigur, Sebastien, fugi sa-l ajuti!
-Cum sa car eu o caprioara? Este prea grea pentru mine, Sonya, chiar daca iti sunt dator asta nu o voi face!
-N-am zis nimic de vreo caprioara, pentru tine este iepurasul peste care animalul ala s-a prabusit. Daca te grabesti il vei gasi in viata si o sa poti sa-l pastrezi, acum fugi!
Vanatorul a privit-o ciudat insa l-a urmat pe micutul care, precum si ea, reusea sa zareasca mult mai bine totul in intuneric, iar dupa ce zgomotul pasilor s-a pierdut, a auzit un strigat puternic.
-L-am gasit, Sonya, l-am gasit!iar la scurt timp micutul a aparut incantat cu noul sau tovaras. De unde ai stiut ca este acolo?Insa fata doar l-a mangaiat pe par si s-a asezat pe o piatra in asteptarea barbatului care a ajuns mult mai greu decat o facuse Sebastien.
-Domnisoara, ati avut intr-adevar o tinta buna sau norocul a fost de partea noastra fiindca ati ochit-o in inima. Niciodata nu am mai vazut pe nimeni sa reuseasca asta…
-Am avut un maestru bun pentru care faptul ca sunt fata nu a contat si m-a invatat tot ce ar fii putut sa isi invete un fiu. Asta este singura explicatie, alta nu exista,i-a zambit apropiindu-se de prada si ajutandu-l sa o urce pe umeri fara sa trezeasca vreo banuiala referitor la usurinta cu care o ridica.
-Si pe cine cautati acolo?
-Unde? Aaa, in sat. Este o cunostiinta de ceva vreme si cum eram in apropiere ne-am zis sa il vizitam. Vreau sa isi puna amprenta asupra educatiei fratelui meu fiindca il apreciez pentru felul lui de a fii.
-Atunci inseamna ca intentionati sa stati mai mult, nu? s-a interesat barbatul vazand ca pe tanara nu o deranjeaza sa vorbeasca si in plus conversatia usura greutatea prazii.
-Doar daca prezenta noastra nu il va incomoda. Ultima oara nu ne-am despartit in cele mai bune conditii asa ca este posibil sa fii lasat urme adanci si greu de trecut peste, dar nu m-ar mira daca ne-ar primi cu bratele deschise fiindca isi permite sa ierte…iar auzind vorbele ei barbatul nu a mai indraznit sa mai spuna nimic o bucata de drum, incepand iarasi.
-Si cum ati calatorit pana aici?Ar fii trebuit sa va opriti undeva peste noapte fiindca locurile astea sunt periculoase, mai ales pentru niste copii ca voi!
-Nici cand eram mai mica nu era nimic sigur, insa am scapat de fiecare data fiindca sunt nemuritoare probabil, iar Sebastien este momentan sub protectia mea. Poate in cativa ani, ori cand isi va dori el, va avea aceeasi stapanire de sine si niciun fel de teama sa calatoreasca fara sa isi faca griji ca ar putea fii atacat de vreuna din creaturile de care va temeti. Pentru moment, chiar daca este cu mine, nu este in siguranta decat in acest sat unde toti locuitorii stiu cum sa scape de monstrii care ar putea sa atace, sunt sigura ca de cand am fost aici ultima oara si pana acum s-au strans mai multi si sunt mai uniti.
-Oricat de bine te-ar fii invatat maestrul tau tot nu ar trebui sa te aventurezi prin locuri periculoase, mai ales cand de viata ta depinde inca o persoana! Oricare ar fii motivul pentru care calatoriti trebuie sa fiti mai precauti si mai prevazatori fiindca altfel…
-Nu se va intampla nimic, nu va faceti probleme! Mai este mult pana in sat?
-Nu foarte mult, poate un kilometru, nu stiu sigur cat am mers pana sa gasesc o prada.
-Sebastien, vino incoace putin, iar baietelul s-a conformat in timp ce barbatul continua sa mearga cu prada in spate. Vrei sa facem un test mic? Eu pot simti de aici cat mai este pana in sat insa vreau sa vad daca poti si tu, deci?
-Nu mai este departe, nu stiu daca de vina este mirosul focului, al lemnelor arse sau zgomotul oamenilor, insa cu siguranta nu mai este mult. Vrei sa o iau inainte ca sa chem pe cineva sa il ajute pe omul asta?
-Nu ar fii o idée proasta, iar urmarindu-l cum se indeparta i-a strigat, ai trecut proba! Iar alergand si ea l-a ajuns din urma pe barbatul care obosise de greutatea caprioarei.
-Unde s-a dus fratele tau? Nu ti-am zis ca…
-Se descurca singur, dar dumneata nu mai poti face fata greutatii asteia. Las-o jos pana ajunge cineva aici sa te ajute!
-Nu o pot face din acelasi motiv pe care ti l-am spus!
-Atunci, puneti-o in apatele meu si o voi duce eu! Sunt mai tanara si am mai multa forta decat dumneavoastra, ajutati-ma sa o ridic!insa rugamintea ei a ramas fara raspuns caci barbatul a continuat drumul fara sa o bage in seama si a lasat-o in urma. Atunci a simtit o prezenta cunoscuta in apropiere si s-a intors, observand silueta unui barbat care o privea dupa un copac. Daca vrei sa spui ceva inainteaza, iar daca ti-ai terminat vorbele poti sa te intorci de unde ai venit, dar noi nu vom mai veni acolo, nici unul nu ne simtim bine acolo!
Silueta a disparut, iar atunci i-a simtit mainile cuprinzandu-I corpul, iar lasandu-si usor capul pe umerii ei a rasuflat usurat.
-Credeam ca ai patit ceva! Ma bucur sa stiu ca esti in siguranta si imi pare rau ca vorbele mele te-au ranit atat de mult, nu trebuia sa iti spun asa ceva.
-Stai linistit, Marcos, ai spus doar ce simti, iar acum este mai bine ca stiu ce este in inima ta fiindca imi pot vedea linistita de viata mea. Acum, daca ma scuzi, trebuie sa plec, l-am lasat singur pe Sebastien si nu vreau ca pentru a va razbuna pe mine sa il atace vreun acolit de-al tau! S-a tras din bratele puternice ale lui si dupa ce i-a dat un sarut de ramas-bun l-a parasit in mijlocul drumului.
-Sonya! Intoarce-te! Intorceti-va si iti promit sa fiu diferit!
-Dar eu nu vreau sa te schimbi, a strigat, dar a continuat sa se indeparteze de el si sa se gandeasca tot mai mult la vorbele pentru Tonnio.
-(Te voi astepta pentru cand vei vrea sa te intorci!)
-(N-ai de unde sa stii daca o voi mai face vreodata, in plus mi-am cedat dreptul meu altcuiva mai apropiat tie, iar ei nu-I va placea sa fie abandonata asa de usor.Salut-o pe Reyna din partea mea!)
-(Ce ai facut? TU imi aparti, nu EA! Te voi astepta, pe tine si pe nimeni alta! Sa te intorci dupa ce-ti trece cheful sa traiesti printre oameni!)
-Oricum nu vei intelege nimic, nu ai facut-o in atata timp asa ca acum iti va fii si mai greu. Asta probabil va fii ultima data cand vom mai vorbi asa de apropiati fiindca viitorul nu ne rezerva nicio iubire! Eu nu voi mai exista pentru tine!a privit peste umar, vazandu-l in acelasi loc, privind-o. PLEACA! Nu vreau sa te mai vad vreodata! A inceput sa fuga tot mai tare pentru a scapa de privirea lui trista si l-a ajuns pe vanator din urma, cu privirea inlacrimata.
-Pentru o clipa am crezut ca nu mai vii si ca ai patit ceva. De ce plangi?
-Mi-a intrat ceva in ochi, dar o sa treaca. Intr-un final timpul sterge totul, a spus cu o voce stinsa privind spre lumina ce se vedea in zare si observandu-l pe Sebastien urmat de inca un barbat. V-am spus ca se descurca? Doar imi este frate…
-Tii mult la el nu? Incep sa cred ca este singura ta ruda.
-Nu este singura, insa as putea considera si asta fiindca nimeni altul nu mai conteaza! El este singurul important acum si intotdeauna, pana ce isi va putea purta singur de grija.
-Atunci vei ramane singura in curand fiindca el va creste si se va aseza la casa lui, te va uita pe tine si tot ce ai facut pentru el. Asa se intampla intotdeauna, insa poate voi veti fii diferiti.
Vorbele barbatului au prins radacini adanci in mintea Sakurei, iar gandul ca ar putea ramane singura a ingrozit-o, nu-si putea imagina ca nimeni sa nu-I fie alaturi, iar daca micutul ar fii ales in cele din urma sa ramana fiinta umana atunci ar fii fost obligata sa plece si sa-l lase sa isi traiasca viata. Atunci realizase ca daca asta avea sa se intample atunci cu siguranta ii va fii foarte greu sa accepte ca gresise in a-I indeparta pe cei ce tinusera la ea ori isi aratasera interesul pentru ea.
-Sora? Surioara? Ce ai?
-Sebastien, iarta-ma, nici nu am observat cand ai ajuns aici…s-a aplecat la nivelul lui, insa baiatul i-a observat lacrimile, stergandu-I-le usor, nu te ingrijora, nu a fost decat ceva ce mi-a intrat in ochi, dar cred ca l-am scos, te poti uita?
-Nu ai nimic, ai plans si nu stiu de ce ai facut-o? Ti-a fost cumva teama ca voi pati ceva?a continuat sa o priveasca cum se abtinea sa nu planga si atunci a inteles ca desi luase o decizie, inima ei nu era de accord.
-Nu vreau sa ramanem mult timp aici!s-a indepartat de ea, apropiindu-se de unul de vanatori si intorcandu-I spatele.
-De ce? S-a apropiat de el, intorcandu-l cu fata catre ea insa baiatul nu i-a spus nimic nou, doar a reptat acelasi lucru si a fugit catre sat. (De ce faci asta Sebi? Unde am putea merge? Poate ti-e dor de satul natal si eu te oblig sa stai aici…sigur asta este insa ma voi revansa, o voi face!) Stai, asteapta-ma!
Cei doi barbati mergeau in fata lor, iar in spate, Sonya il tinea strans de mana, incercand sa ii spulbere grijile celui ce incerca sa o inteleaga, cand au vazut ca desi era o ora inaintata din noapte ori mult prea devreme in zi oamenii erau majoritatea treji, iar copii de toate varstele se invarteau in jurul caselor.
-Du-te sa te joci! O sa iti faci sigur prieteni aici fiindca oamenii sunt mult mai primitori decat noi…
-Nu plec pana nu te las cu cel cu care vroiai sa vorbesti! Nu te mai las singura, niciodata!
-Cine este aici adultul? Eu, asa ca trebuie sa ma asculti altfel imi voi incalca promisiunea si vei ramane vesnic om, incapabil sa ma protejezi vreodata! Atata timp cat esti om comporta-te ca atare si fii fericit, apreciaza fiecare moment!
-Nu ai face-o! Nu ti-ai incalca juramantul!
-Nu ma provoca, acum, hai la joaca!
L-a privit cum se indeparta cu iepurasul tinut la piept si cum fusese primit cu caldura de ceilati copii. Isi amintea ca si ea fusese candva la fel de fericita si stia ca daca Sebi va deveni vampir, viata I se va schimba si nu va mai putea sa se bucure de viata simpla a oamenilor de rand.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Astupa-I odata gura impielitatului aluia al tau, imi trezeste coopilul ori de cate ori adoarme, a strigat o femeie catre casa pe care o recunoscuse ca fiind a lui Tonnio, in timp ce-si legana pruncul abia trezit din somn.
-Nu am ce-I face, asa plang copii, iar daca fiul meu te deranjeaza atunci nu mai sta pe langa casa mea cand incepe sa se smiorcaie, bine?s-a auzit o voce agitata din casa, fara ca cineva sa iasa sa se confrunte cu femeia.
-Intotdeauna este la fel,de cand s-a intors dintr-o misiune a adus cu el diavolul ala care nu face decat sa ii deranjeze pe ceilalti copii sip e parintii lor. Nimeni nu se poate bucura de liniste de ceva vreme…ar fii facut bine daca ar fii lasat bastardul cu taratura care l-a nascut, a cuvantat in fata Sonyei, enervand-o.
-De unde stiti ce era mai bine pentru copil? Vedeti-va de al dumneavoastra si nu mai faceti comentarii rautacioase! Nu stiti nimic si nu aveti dreptul sa spuneti ceva, niciun copil nu e un diavol, singurii demoni sunt parintii care nu stiu sa si-I educe!
-Cata nesimtire!s-a indepartat balmajind cuvinte pe care ea inca le auzea, dar indepartandu-se de locul certei s-a indreptat spre casa celui in jurul caruia se adunau comentariile. S-a lipit de usa fara ca insa sa-si poata gasi curajul de a lovi lemnul si de a-l chema. Auzea cu usurinta scancetele baietelului si se intrista ca nu este in stare sa il opreasca. O deranja lasitatea ei si singurul lucru pe care il facea era sa-si muste buza inferioara pana ce i-a dat sangele. Fara sa realizeze ce facuse s-a asezat langa intrare incercand sa-si gaseasca curajul si sa intre in casa in care gasea doua din persoanele la care tinea cel mai mult, dar pana sa reuseasca ea ceva, Tonnio a deschis usa, vrand sa iasa.
-Ce cauti aici?!
-Ceea ce nu am putut gasi acolo unde am fost, l-a privit o clipa, coborandu-si privirea, se pare ca nu sunt potrivita sa fiu ceea ce-si doresc ei sa fiu si acolo nu am parte de ceea ce-mi doresc…
-Si ce vrei? Copilul? Alesul tau iti poate face un altul care sa-ti si apartina! Acum am ceva treaba asa ca da-te din usa mea!
-Nu, eu nu voi gasi niciodata la el ce am gasit la tine, tu ai fost singurul care mi-a spus tot ce a gandit de la inceput, fara ascunzisuri sau cel putin asta am simtit eu…
-Gaseste-ti atunci un monstrulet si invata-l sa iti faca pe plac! Acum dispari, nici eu si nici copilul nu avem nevoie de tine! s-a indepartat cu doua galeti, lasand-o la intrare, cu usa deschisa.
-Nici nu vrei sa ma asculti, de ce? Doar pentru ca sunt asta, ai inceput si tu sa ma urasti?insa intrebarile fara raspuns i-au fost intrerupte de plansetul copilului, a intrat fara sa se mai gandeasca la nimic altceva si l-a luat in brate, sarutandu-l pe frunte. S-a ghemuit intr-un colt si a inceput sa il legene pana ce a incetat si a adormit, agatandu-se de parul ei. Doar tu iti amintesti de mine, nu, restul vor sa ma uite. Poate ar fii mai bine ca si tu sa o faci fiindca nu sunt buna de nimic, nici macar sa-ti fiu alaturi n-am fost in stare. Daca ma uiti atunci nu vei mai plange si nimeni nu te va mai judeca asa de aspru…s-a ridicat usor, indreptandu-se spre patutul copilului, l-a asezat cu grija si dupa ce l-a invelit bine si si-a desprins mana din suvita de par a ridicat usor o mana apropiind-o de capul sau.
-Ce ai de gand sa faci? S-a impacientat Tonnio impingand-o catre un perete si imobilizand-o.
-Ce este cel mai bine pentru el, trebuie sa ma uite si atunci nu va mai plange, tu nu vei mai avea probleme, iar nimeni nu te va mai jigni. Totul se intampla din vina mea si nu este corect ca voi sa fiti judecati atat de aspru pentru pacatele mele…
-Ai intrebat cumva pe cineva, ne-ai intrebat si pe noi daca suntem de acord cu decizia ta? Iar in timp ce o intreba o izbea cu furie si durere de perete, tot mai tare.
-Inceteaza, eu te-am bagat in asta, este datoria mea sa te scot din…
-Din ce? Din viata pe care mi-am dorit-o? Nici macar nu stii daca noi ne dorim sa te uitam! Poate tot ce ne dorim este sa ne alegi pe noi in locul celorlati, sa realizezi ca noi suntem potriviti pentru tine fiindca…
-Fiindca?
Fara vreun avertisment sau ceva care sa-I dea de gandit, Tonnio si-a lipit buzele de ale sale, sarutand-o fara insa sa ii permita sa isi traga mainile din strangerea sa. Nu-si putea crede ochilor ca cel ce trebuia sa o omoare facuse asta, nu intelegea ce putea vedea la ea, iar privind socata nu a putut raspunde sarutului sau.
-De ce ai facut-o? Nu intelegi ca nu sunt potrivita pentru nimeni? Chiar tu mi-ai spus la inceput ca sunt un monstru, iar acum faci asta?
-Atunci nu stiam la fel de multe cat cunosc acum! Iar acum stiu ce vreau de la viata, daca pana acum am bajbait prin intuneric, acum simt ca a aparut soarele si in calea mea!
-Nu incerca sa spui lucruri pe care nu le crezi! Ai vrut doar sa vezi ce simti atunci cand ma atingi, nu? erai curios daca un vampir este precum un om sau daca simtirile-I sunt amortite, asta ai vrut sa testezi?
-Nu incerca sa te convingi ca as fii facut-o din alte motive, chiar si tu intelegi de ce am facut-o, pana si cel mic ar intelege ca te vrem in vietile noastre. Abandoneaza-I pe ceilalti si stai aici, vei trai precum un om, vei fii tu si promit sa te judec ori de cate ori am ocazia, iar daca nu imi oferi motive, tot o voi face! Nu eu am ales sa imi placa de tine, insa daca s-a intamplat si acum tu esti aici…cel mai bine ar fii sa nu te mai gandesti sa pleci!
-Vroiam sa te rog altceva, nu mi-am imaginat ca voi da peste asta…Nu sunt singura acum si nici sigura de ce simt in momentul asta insa m-am gandit ca tu ai fii singurul potrivit sa ma ajute sa educ pe cineva in aceeasi maniera in care ai fost tu…
-Adica ai batut atat drum doar ca sa imi mai aduci un copil pe cap? Fiindca te-ai gandit ca va fii sclipitor daca sta pe langa mine? Dar Marcos, parca asta ii este numele, ce avea, nu era capabil?i-a dat drumul, intorcandu-I spatele si trantindu-se intr-un pat.
-Marcos…nu mai stau cu el, ne-am despartit, el nu ma intelege asa cum o faci tu, el nu imi spune ce gandeste cum o faci tu, iar cand in sfarsit spune ceva reuseste doar sa ma raneasca si sa ma convinga ca am facut alegerea gresita si ca nu-mi doresc sa imi petrec eternitatea langa el! Nu ne meritam unul pe celalalt!
-Cand ti-a venit ideea asta brilianta?cuvintele-I ironice vroiau doar sa o raneasca asa cum si lipsa sentimentelor ei pentru el o facuse. Ai atipit, ai visat urat si atunci v-ati despartit?
S-a indepartat de peretele de care fusese lovita si s-a intins langa Tonnio, fara sa spuna un cuvant. Privea tavanul alb fara vreo reactie, iar intr-un tarziu a raspuns.
-Chiar inainte de ceremonie, atunci am inceput sa am dubii, iar inspre final panza ce mi se asezase pe ochi si nu ma lasa sa vad realitatea a fost indepartata. Tot ce parea feeric s-a transformat intr-un vis urat, atunci mi-a spus ca nu intelege de ce nu accept ce sunt, ca se indoieste de sentimentele mele si ca sunt vinovata ca gandesc precum un om. Mi-a zis ca il voi accepta abia atunci cand ma voi accepta pe mine, precum un vampir si atunci ma tem ca asta nu va fii posibil niciodata. M-am vazut prin ochii tai atunci cand am reactionat ca unul din acei monstri si nu vreau sa mai revad vreodata privirea aia, este prea dureros sa vad cum din sentimente calde, cum din tot ce parea frumos sa se transforme in raceala si indiferenta. Nu-mi mai doresc asta, insa Sebi o vrea pentru a ma proteja fiindca acelasi lucru i-am promis si eu, abia atunci a intors capul spre cel caruia parea sa ii povesteasca ultimele clipe din viata ei de vampir. M-au pus sa imi calc promisiunea si sa il ucid, chiar daca ii promisesem sa il apar, a trebuit sa mint un copil nevinovat pentru a fii pe placul lor, iar el ma rasplateste cu iubire si cu dorinta de a ma proteja, pe mine, un monstru, poti crede asta?Privirea ii era goala cand i-a spus motivul pentru care a venit, povestindu-i ca el este singurul care ar putea sa ii scoata din minte ideea de a deveni nemuritor.
-De ce as fii eu potrivit sa o fac? Nu sunt potrivit nici macar sa iti fur un sarut si ma consideri capabil sa fac asta?
-Sunt sigura ca esti in stare de mai mult de atat, cred ca doar tu il poti face sa nu-si mai doreasca drumul singuratatii, nu vreau sa ajunga precum mine, nu sunt deloc un exemplu bun pentru el. I-am spus ca tu esti special si…
-Sunt special?
-Da, tocmai asta este motivul pentru care…
-Esti sigura cand spui asta? Ori o faci doar fiindca ai nevoie de ajutorul meu?a inceput sa zambeasca asteptandu-I raspunsul, foarte prompt.
-Da, sunt foarte sigura. Niciodata nu am mai fost la fel de sigura de un lucru asa cum sunt acum: doar tu il poti invata ca a fii nemuritor nu este totul, ca nu este cea mai fericita alegere.
-Fiindca nu-ti doresti sa fie! Daca ti-ai dori atunci ai fii fericita langa cei ce te vor! Si nu-s putini, chiar daca te indoiesti de asta, mi-ar fii greu chiar sa ma gandesc contra cator altor admiratori de-ai tai sunt obligat sa le fac fata, ca doar nu-s numai doi. Pe oriunde mergi atragi atentia si admiratia tuturor!
-Nu eu ii oblig sa se uite la mine, nici macar nu-mi pasa ce-si doresc altii, cunosc doar ce vreau eu si ce trebuie sa fac, atat, iar tu ar trebui sa procedezi la fel!
-Exact asta fac, incerc sa-mi indeplinesc visele, fie ca-ti place sau nu! Puteti ramane amandoi atata vreme cat va veti comporta normal, la primul semn ca nu ti-ai putea retine instinctele de bestie…
-Ma poti ataca si voi pleca, nu vreau sa iti creez mai multe probleme decat ti-am facut pana acum…

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Prea bine, inseamna ca intelegi conditiile intelegerii noastre, eu am grija de inca unul din protejatii tai, atata timp cat parem o familie fericita si tu reusesti sa-ti infranezi pornirile. Ambii copii au nevoie de amandoi, iar noi avem nevoie unul de celalalt asa ca targul asta mi se pare cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat.
-Vom fii cea mai fericita familie, iti promit asta, voi avea grija de copii si de tine, spune-mi ce doresti sa fac ceva acum pentru tine? s-a intors spre baietel, l-a luat din patut si l-a asezat in patul lui Tonnio, lasandu-l sa se tarasca spre ea.
-Vreau sa incerci sa tii la mine si nu doar ca la cineva care iti ofera o sansa, nu te forta sa-mi indeplinesti dorinta daca nu vei vrea…poti incepe prin a pregati ceva de mancare, cu siguranta ne este foame, mie si celuilalt baiat, poate mi-l prezinti!
Sonya a iesit in fuga cu bebelusul pe usa, cautandu-l pe Sebi, insa nu l-a mai vazut langa ceilalti copii. I l-a inmanat pe micut vanatorului si s-a apropiat de grupul de copii, iar din raspunsurile lor a aflat ca un barbat l-a chemat pe Sebi si ca el ar fii plecat impreuna cu strainul.
-Tonnio, trebuie sa plec putin, revin repede! A strigat, disparand in verdeata fara ca cineva sa poata tina pasul cu ea, a fugit furioasa fara sa aiba o tinta pana ce a simtit o prezenta cunoscuta, facand-o sa se opreasca si sa priveasca in jur pentru a-l gasi.
-Stiam ca asta iti va atrage atentia! Nu stiu nici de ce te prefer in schimbul alteia insa nu vreau sa-mi scapi asa de usor, Sonya…
-Ma preferi? Nici nu ma cunosti, da-I drumul , el nu are nicio vina! Arata-te daca esti asa de curajos!
-Ba o mare parte din vina o poarta toate insectele astea carora le permiti sa ti se urce pe inima! Ar trebui sa fii diferita si indiferenta la sensibilitatea lor, dar tu, ai face orice pentru amarastenii astia, de ce?
-Nu cunosti deloc viata unui om, nu ai niciun drept sa ii judeci, Evan, da-I drumul lui Sebi, acum sau cum te voi gasi o vei incurca, ti-o jur! Furia o facea sa isi doreasca s ail atace pe cel care il folosise pe copil pe post de momeala insa pozitia lui parea sa se schimbe continuu, iar la un moment dat a simtit vag sangele protejatului.
-Ti-ai dat seama, nu, incerc sa ii dau ce tu nu ai fost in stare, ii dau nemurirea!a aparut in fata ei, insa s-a retras, lasandu-I la picioare corpul vlaguit al copilului. Esti un las, spune ce vrei si dispari inainte sa o fac eu!
-Asa-mi placi mai mult, imi amintesti de micuta ucigasa a lui Carlos, asa te prefer mai mult, esti mult mai buna decat mironosita lui Marcos, ce ciudat te pot schimba doua persoane din aceeasi familie, oare langa mine cum vei fii?
-Ce te face sa crezi ca o sa-ti apartin tie vreodata? Nu ii apartin nici macar celui caruia i-am daruit inima asa ca tu, i-a observat pozitia, a aparut in fata lui, prinzandu-I gatul intr-o inclestare puternica, nu ai nicio sansa!(Enzo, poate te deranjez insa un gandac isi doreste sa fie strivit, imi permiti sa o fac? Acolitul lui Carlos are impresia ca el mi-e de folos in schimbul lui Marcos.)
-Chiar asa, Evan? Iar langa cei doi a aparut Inteleptul. Nu credeam ca ti-am dat permisiunea sa te apropii de ea mai ales acum. Tu nu esti deloc potrivit pentru ea, doar eu voi decide cine va intra in viata ei, nimeni altcineva nu va lua decizii de capul lui, m-ai inteles?l-a privit scarbit ordonandu-I Sonyei sa ii dea drumul.
-Enzo, habar nu ai de nimic, protejata asta a ta este o prefacuta! Langa Carlos a fost ceea ce vreti toti, iar langa Marcos a redevenit slaba, asa ca imi revine datoria de a o aduce pe drumul bun!
-Si cine ti-a dat tie dreptul asta?!l-a impins in trunhiul unui copac, in timp ce-l ridica de la pamant si isi infigea ghearele in gatul lui. Meriti sa mori, Evan!cu fiecare bataie a inimii parea sa devina si mai rece, iar transformarea era completa. Vezi ce ma obligi sa fac, sa-ti doresc moartea! Enzo, lasa-ma sa o fac, nu mai vreau sa astept!
-Scumpa mea, un vampir trebuie sa aiba rabdare si sa stie cand sa actioneze, s-a apropiat de amandoi si in timp ce ii dadea sfaturi fetei si-a intins mana spre inima vampirului, ucigandu-l. Totul sta in sincronizare si nu ai de ce sa te grabesti cu chestii d-astea, nu trebuie sa lasi urme, trebuie sa ai grija, mai ales cand este vorba despre un pureblood. In plus, tu ai sansa sa pui totul in carca altora, a demonilor in special fiindca ei fac parte din trecutul tau, pentru o asemenea fiinta mama ta ne-a parasit si te-a lasat singura…stiu, este dureros sa afli ca nu a putut sa ramana cu noi, insa s-a intors contra tuturor doar dintr-un capriciu!
-Nu-I adevarat, mama m-a iubit, altfel nu si-ar fii dat viata pentru mine, stiu asta! A urlat ramanand fara pic de voce, dand frau furiei si lasand urme asemanatoare ghearelor demonilor pe corpul lui Evan.
-Foarte bine, esti perfecta pentru ce mi-ai promis. O sa revin in cateva zile sa iti cer sa-ti indeplinesti datoria si vreau sa o faci la fel de bine ca si acum, nu lasa nicio urma, fa totul sa para vina lor si nimic nu ti se va intampla, nici tie si nici mie! Cu bine, micul meu invatacel!
-(Ce a fost cu toata nebunia asta? Sebi? Esti bine? Puiule, raspunde-mi!)vedea ca orice ar face, omuletul nu reusea sa-si revina, l-a ridicat in brate, carandu-l asa o buna bucata de drum pana ce vocea misterioasa a oprit-o.
-Ce ai facut acolo…aia ni se va pune in carca noua, insa singura vinovata esti tu, de ce nu-ti asumi fapta? Cumva te temi?Tu de ei?si vocea s-a transformat intr-un ras isteric, insa Sonya nu-I putea raspunde fiindca isi pierduse vocea. Pret de cateva secunde a inchis ochii luand o gura mare de aer in piept pentru a se controla in fata strainului, insa cand i-a deschis in jurul sau era numai intuneric si nici urma de Sebastien. A inceput sa mearga fara urma, auzind in continuu rasul demonului. Daca stiam ca ma pot distra asa de bine cu tine as fii facut asta mai devreme! Durerea ta imi face asa o mare placere si doar asa o sa poti sa-ti platesti vina! Doar nu crezi ca poti scapa fara sa platesti ca iti bati joc de noi, nu? Multumeste-mi ca sunt asa de bland si ca nu ii las pe ceilalti sa-si faca de cap, atacandu-te ori furandu-ti sufletul…poate era mai distractiv asa insa eu zic ca a nu mai vedea nimic este mult mai amuzant. Gandeste-te doar, in momentul in care vei recunoaste ca tu si celalalt vreti sa ne puneti in carca anumite lucruri abia atunci vei scapa de intuneric, pana atunci obisnuieste-te si fa-ti-l cel mai bun prieten!
-(Stai, nu ma lasa asa! Cel putin fa-l bine pe Sebi, te rog.)
-Adica sa-ti fac inca un favor ca tu sa ne injunghi pe la spate? Pe noi, cei ca tine?nu am motive sa te mai ajut, nu o meriti, Satinne! Nu mai meriti decat dispret si durere!
-(Asa imi spuneti voi, Satinne? Oare cate nume mai am printre toate creaturile astea blestemate? In afara de voi si de cei ca mine…)
-Si tu esti ca si mine si totusi si ca ei, esti o incalcare a regulilor. Nici chiar daca parintii tai au considerat de cuviinta sa incalce juramantul, asta nu a schimbat cu nimic ordinea, cei ca ei si cei ca noi nu ne asociem, tu nici nu ar trebui sa mai traiesti! Considera-ti orbirea o pedeapsa mult prea mica pentru nenorocul de a te fii nascut! Orice rau ti se va intampla il vei merita, am vrut sa iti fiu prieten si sa te fac sa intelegi ce esti, dar tu te incapatanezi sa ramai vampir!
-(Crezi ca vreau sa raman asa ceva? Daca ai puterea sa ma transformi in om atunci ti-as ramane vesnic datoare, nu-mi mai doresc nimic din tot ce sunt, nu imi este de niciun folos! Sau si mai bine, atat iti cer si apoi poti face orice doresti cu ramasitele mele…Du-l pe Sebi inapoi la Tonnio si omoara-ma! V-ati face un bine, atat voua cat si vampirilor, poate chiar si oamenilor…te crezi in stare sau ar trebui sa apelez la cineva mai puternic?)
-Incerci sa ma enervezi, Satinne? Nu crezi ca sunt indeajuns de puternic cat sa-ti frang fiecare oscior din corpul tau? Nu ma tenta fiindca nu stii cat imi doresc asta! S-a aplecat catre copil, a soptit niste cuvinte greu de inteles si a revenit langa Sonya, apropiindu-si privirea de ochii ei, stii, culoarea asta te prinde si mai bine, rosul ala te strica. A inceput sa rada zgomotos si a disparut, lasand-o in bezna, speriata de fiecare sunet pana ce baiatul si-a revenit.
-Sonya, ce s-a intamplat, ce este cu sangele asta pe tine? Trebuie sa te curatam de asta, nimeni nu trebuie sa vada asta, altfel te vor izgoni! Vino, i-a strigat inaintand pana ce zgomotul pasilor lui a disparut, lasand-o singura pe o poteca pe care nu mai era in stare sa o tina in linie dreapta. S-a ciocnit de un copac de pe marginea drumului si a cazut, prabusindu-se la vale pana ce un alt trunchi de copac a izbit-o violent in stomac, oprindu-I caderea. Cu vocea ragusita si abia sesizabila a inceput sa il strige pe Sebastien si pe Tonnio, insa nici unul nu puteau sa o auda. S-a ridicat in patru labe si a inceput sa se tarasca, plangand mai rau decat micutul ce o astepta acasa, isi amintea cuvintele lui Marcos si pe cele ale demonului si intelegea cat de gresita ii este viata, insa nu indeajuns cat sa se invinovateasca pentru razboiul dintre vampiri si demoni. A continuat sa se tarasca pana ce corpul ei o data puternic nu mai ii vindeca ranile la fel de repede.
Intre timp copilul descoperise ca Sonya nu il urmase si ca nici macar nu-I raspunde la strigari, a facut cale intoarsa insa negasind-o s-a indreptat spre sat tipand cat de tare a putut ca Sonya a disparut. Nimeni nu l-a bagat in seama cu exceptia unei persoane, a lui Tonnio. Amandoi au plecat pe drumul indicat de copil pana in dreptul copacului de care se lovise si pe scoarta caruia se gasea foarte putin din sangele ei.
-Probabil a alunecat cumva pe aici, Sonya, daca ma auzi, tipa! Tipa cat de tare poti si o sa ajungem la tine imediat!
-Tonnio, a strigat ragusita, fara insa ca macar vocea sa ii fie purtata catre cei doi cautatori, Tonnio, sunt aici, vino, vino! Era disperata fara sa isi poata da seama unde este, iar fiecare pas era unul nou catre necunoscutul cu care trebuia sa se obisnuiasca acum, pana ce va face ceva pe placul demonului pentru a-I ridica blestemul. S-a intins cu privirea catre soarele ce incepuse sa isi faca aparitia prin frunzarisul copacilor si chiar daca nu il mai putea vedea, ii simtea caldura pe fata, iar asta o facea fericita, calmand-o. Era sigura ca se facuse dimineata si ca acum nu va mai fii atacata de niciun animal fiindca toate se tem de lumina la fel de mult cum se teme ea de intunericul din privire. Prin minte ii trecea chiar gandul ca orbirea nu va fii un blestem, ci un pur noroc ce o va ajuta sa se rupa de ambele lumi fiindca nu-si doreste nimeni un nevazator, asa ca de la disperare a ajuns la bucurie. S-a asezat linistita cu fata catre soare si l-a lasat sa se joace cu caldura pe trupul ei sis a ii mangaie fata cu razele sale. Afisa un zambet mai fericit decat orice alta data in timp ce incerca sa isi cunoasca trupul fara s ail poata vedea si toate senzatiile care o incercau ii dadeau o stare de liniste, ajunsese sa fie mai fericita ca niciodata.
-Iti multumesc enorm, demonule, i-a strigat ea razand, nu am crezut ca ai vrut sa faci ceva bun insa ai reusit sa ma faci cea mai fericita persoana din lume, m-ai scapat de orice greutate si mi-ai daruit pacea. Iti voi fii datoare asa ca nu te sfii sa-mi ceri ceva la urmatoarea noastra intalnire, a strigat si mai tare, atragand atentia vanatorului care se concentrase asupra oricarui sunet.
-Sonya unde esti? Mai striga o data daca ma auzi!
-Tonnio, Tonnio sunt aici, nu te grabi, sunt bine, doar m-am ratacit a strigat cu vocea ragusita, insa cand el a ajuns a fost socat sa o gaseasca zacand in hainele imbibate in sange.
-Ce ti s-a intamplat?
-Cum adica? Am primit un dar, poate cel mai bun dintre toate, acum voi putea fii parte din familia ta pentru totdeauna.
-Sonya, esti toata acoperita cu sange si vorbesti prostii, te-ai lovit rau? Da-mi o mana sa tea jut sa te ridici, insa a ramas socat cand si-a intins mainile intr-o cu totul alta directie decat a lui. Sonya, tu nu mai vezi?
-Nu, asta incercam sa-ti spun, asta este darul!
-Cum poti spune asta? Este un blestem sa nu mai poti fii tu…ce vei face de acum inainte?a intrebat-o inca in stare de soc.
-O sa locuiesc cu voi si voi invata sa ma accept asa fiindca nimeni altcineva nu o va face, imagineaza-ti nu cred ca mai ma vor nici vampirii si nici demonii ca doar nu au nevoie de un orb, si-a deschis ochii s ail priveasca insa erau mai albi decat fusesera vreodata. In plus am scapat de rosul ala care nu-mi statea bine, a inceput sa zambeasca pentru a-I calm ape cei doi insa, speriat, Sebi i-a sarit la piept.
-Fa-ma vampir, vreau sa te razbun! Fa-ma acum!
-Nu puiule, tu trebuie sa cresti si abia apoi iti void a ce ti-am promis, acum te iubesc asa cum esti si nu te-as schimba pentru nimic din lume! La fel sip e tine, Tonnio, te prefer asa cum esti tu, niciodata sa nu te schimbi, pentru nimeni!
-Dar uita-te cum te-au lasat, acum nu-l vei mai vedea nici pe Marcos, nici pe celalalt, pe nimeni, i-a soptit copilul, dar ea l-a linistit.
-Si sunt recunoscatoare pentru asta, faptul ca nu ii voi mai vedea ma va ajuta sa ii uit mai repede ca sa imi pot umple inima cu sentimente pentru cei care chiar merita, iar atunci a inceput sa simta si mai tare batand inima lui Tonnio. A ascultat atenta si s-a ridicat, fara niciun fel de greseala s-a indreptat spre el, imbratisandu-l si tinandu-l strans, nu are de ce sa iti fie frica pentru mine acum, voi fii si mai buna, iti promit, acum ajutati-ma sa ajung acasa, probabil cel mic plange iarasi…

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Cum te poti gandi la altceva decat la tine in momentul asta? a intrebat-o Tonnio socat de devotamentul pe care il arata fata de puiul de om.
-Sonya, nu il pot lasa nepedepsit pe cel ce ti-a fact asta, i-a reprosat Sebastien, fa-ma vampir si te voi razbuna!
-NU! Nu voi face greseala asta, vei trai precum un om, iar daca la maturitate inca iti vei mai dori asta...atunci iti voi darui blestemul meu...
-Daca nu mi-l dai acum, si-a aruncat privirea spre drum, va trebui sa lupt cu ce am si a fugit de langa ea, disparand prin verdeata pana spre drum, pana ce nici privirea lui Tonnio nu l-a mai ajuns.
-Sebastien, intoarce-te, nu ii poti face fata, intoarce-te la mine! s-a ridicat de langa Tonnio si a urmarit mirosul copilului, lasandu-l pe vanator cu mult in urma. (Unde esti, unde ai disparut? Si doar ti-am zis cat de periculos este monstrul ala...totul este doar vina mea, greseala-mi de a te aduce langa mine te poate face sa platesti cu viata, blestemat fie momentul cand m-ai intalnit!) A continuat sa alerge o buna bucata de drum pana in momentul in care nu a mai putut simti deloc mirosul copilului, s-a rasucit fara sa isi poata da seama de directia in care ar fii putut disparea si ingrijorarea i-a facut inima sa bata si mai tare, a inaintat cativa pasi insa nici asa nu il simtea, iar telepatic nu ii putea transmite nimic, a cazut in genunchi, strigandu-i numele, iar atunci demonul s-a intors.
-Esti cel mai amuzant monstru al intunericului pe care l-am vazut, s-a lasat usor langa ea, incrucisandu-si picioarele si intinzandu-si mainile cu palmele la ceafa s-a intins pe drum.
-Ce i-ai facut, nenorocitule, el nu are niciun amestec in toata povestea asta! Daca vrei sa te razbuni in vreun fel fa-mi mie orice doresti, dar pe el ocoleste-l, nu merita sa sufere pentru mine! Te implor, da-i drumul...cu privirea orbita incerca sa isi indrepte fata catre cel caruia i se adresa, dar se uita in gol, unul intunecat si departat de interlocutor.
-Tentanta oferta dar NU!si-a scos mainile, ridicandu-se pe jumatate si asezandu-se pe vine exact in fata ei, fixandu-i ochii.
-Cum nu? Nu poti face asta! Ia orice vrei de la mine doar da-i drumul, a facut o plecaciune, ramanand la pamant in directia in care credea ca se afla demonul, ia-ma pe mine...
-...mai usor, ma faci sa regret ca nu il am cu mine pe mucosul tau! Nu eu l-am luat, daca o faceam atunci mi-ai fii apartinut, Satinne?a intrebat radicandu-si o spranceana in semn de uimire.
-Da, pentru a-l stii pe el in siguranta ti-as darui orice doresti, nu mi-ar pasa de nimic! Pentru el, pentru pruncul meu si pentru Tonnio as face orice!i-a strigat cu toata forta.
-Adica inca am sanse sa te fac a mea, a inceput sa rada si mai malitios decat prima data si i-a cuprins fata intr-o mana, aducand-o si mai aproape de a lui, as putea sa il folosesc pe oricare din ei pentru asta, mai am doua sanse din moment ce una s-a dus.
-Nu, sa nu te atingi de ei!a incercat sa se ridice insa si doar cu o mana, demonul nu i-a permis, strangandu-i si mai puternic fata in inclestarea lui.
-Nu am terminat sa observ golul din ochii tai, e mult prea agitat chiar si asa...nu pleci de aici pana ce nu ma satur!a trantit-o la pamant, coninuand sa ii imobilizeze fata in timpul in care s-a asezat langa ea. As putea sta asa....o eternitate.
Doar gandul ca daca nu i s-ar supune dorintei demonului i-ar pune in pericol pe Tonnio ori pe bebelus o faceau sa stea nemiscata, asemeni unui cadavru, insa ideea ii displacea intr-atat de tare incat din nervositate a inceput sa-si muste buzele pe interior, tot mai puternic pana ce din muscatura a rezultat nectarul atat de delicios ce i-a colorat proeminentele fetei.
-Nu puteai sa ma lasi sa ma delectez cu abisul din ochii tai, trebuia sa incerci sa ma tentezi cu asta? Speri oare sa obtii ceva?
-Vreau sa imi dai drumul, nu pot sta aici cand Sebastien...
-Mai usor...un fluture isi intelege soarta o data prins in panza unui paianjez, tu de ce nu o accepti? iar omul nu mai este de multa vreme aici, ai rataci in zadar, alternativa pe care ti-o ofer este mult mai ...
-Nu imi pasa de ce imi oferi, a rostit intorcandu-si capul spre glasul auzit, am facut o promisiune, trebuie sa mi-o respect! Tie nu ti-am promis nimic, da-mi drumul, trebuie sa...
-...sa taci! Irosesti clipe atat de satisfacatoare, s-a apropiat de fata ei si i-a lins sangele ce i se prelinsese pe obraz apropiindu-se de buzele ei, moment in care s-a oprit cand a observat tremurul celei inferioare. Teama?a facut intentionat o pauza, sau placere?
-Cu tine?Niciodata! a ridicat o mana sa il atace, insa tinta a fost gresita, demonul a impins-o din drum, lasand-o sa se prabuseasca la vale, printre copaci, pana ce trupul i-a ajuns intr-o balta, iar fata i-a fost acoperita in intregime cu apa. A incercat sa se ridice insa o mana a impins-o si mai puternic in lichid, obligand-o sa il inhaleze, aerul pierdea in defavoarea lacrimilor pamantului.
-Nu-mi lasi nicio alta alternativa, printesa a intunericului! Eu am vrut din tot sufletul sa fiu cat mai bun, dar tu...probabil ai atatea pacate ca-ti doreai moartea deja de multa vreme asa ca iti voi indeplini dorinta, insa nu a apucat sa isi termine cuvintele ca a inceput sa simta o raceala ce-i cuprindea fiinta. Trupul Sonyei devenea tot mai rece, mai palid, iar parul a inceput sa-si schimbe culoarea intr-un argintiu cu o tenta de albastru, iar apoi intreg corpul a fost acoperit de o stralucire ciudata.
Era oare o reactie a vampirului legendar ori Satinne avea o surpriza pentru amicul sau?Demonul a continuat sa observe modificarile pe care cea aleasa le suferea pentru prima data, simtind deodata nevoia sa se indeparteze, iar profitand de ocazia oferita, micuta a inceput sa se bucure din nou de aer.
-Vroiai sa ma omori, l-a intrebat o voce in surdina, crezi ca ai putea sa imi faci asta?
-Nu asta ai cerut, asta iti ofer!
-Poate nu ai inteles, insa imi esti inferior din orice punct de vedere, i-a strigat Sonya, aparandu-i in spate si imobilizandu-l, nu ai niciun drept sa ma privesti! Nu dupa ce mi-ai facut!
-Doar sunt un demon, ce te asteptai? Si-a folosit descantecele si cu doar o miscare s-a intors spre ea, insa a ramas blocat: era in intregime una de-a lor; parul, trupul, pielea, insa privirea era cel mai seducator aliat al ei, alaturi de buzele ce capatasera un rosu sangeriu. Chiar si fara vaz ochii ii straluceau de un albastru incredibil de senin, punctat de mici dungi intunecate de rosu, iar de fiecare data cand clipea, parea atat de inocenta si de inofensiva, incat ar fii putut jura ca nu poate fii fiica unui demon.
-Ti-am cerut un singur lucru, il vreau pe Sebastien i-a strigat apropiindu-si buzele de urechea lui dreapta in timp ce-si lasa capul pe umarul lui doar cu scopul de a-l dezorienta, insa indrazneala de care monstrul dadea dovada era ireal.
-Un muritor,hmmm, noi doi am putea creea atat de multi Sebastien pe cat ti-ai dori tu, printesa, iar mie mi-ar face placere sa iti indeplinesc dorinta de a ti-l darui pe muritorul tau! Mi te alaturi?a cuprins-o cu mainile in jurul taliei si a tras-o si mai aproape in momentul in care a mai simtit o prezenta in apropiere. Vei si tu sa ni te alaturi, dar din pacate domnisoara deja m-a ales pe mine, iar in fata strainului a strans-o in brate si a sarutat-o pret de cateva momente, fara sa ii pese de sentimentele ei ori de faptul ca se zbatea in mainile lui precum un canar in colivie.
-Da-i drumul! i-a ordonat intrusul, dar demonul a continuat sa-si satisfaca setea,muscandu-i buzele prizonierei care se afla sub vraja imobilizarii.
-Ea nu-si doreste asta, s-a opus la inceput, dar priveste-o acum...daca nu si-ar fii dorit m-ar fii lasat sa fac asta? l-a intrebat in timp ce o saruta pe gat, iar intorcandu-i capul spre el i-a lins sangele rezultat din muscatura anterioara in timp ce savura lumina din privirea ei.
-Lasa...ma...a apucat sa ii spuna inca sub influenta vrajii, dar demonul nu s-a lasat induplecat.
-Printesa mea, orice dorinta ai avea eu ti-o voi indeplini, iar acum stiu ca singura ta doriinta este sa il inlatur pe musafirul asta nepoftit! Asteapta-ma aici si voi reveni in cateva clipe fiindca unul ca el se distruge imediat.
-Cum indraznesti sa te porti asa cu EA? Sonya imi apartine, s-a auzit vocea strainului, simtindu-se furia cu care se incarcase in urma a ceea ce vazuse.
-Corectie, Satinne nu este a ta, priveste-o! EA este un demon, iar un vampir ca tine nu poate avea pretentia de a fii cu una dintr-ai nostri, probabil iti mai amintesti acordul dintre speciile noastre, iar daca vreunul il incalca atunci iadul se va dezlantui! Da, s-a intamplat o singura data insa culpabilii au platit pentru nesabuinta lor, iar tu ai avea aceeasi soarta daca te-ai atinge de ceea ce eu vreau!
-Sonya este vampir, imi apartine doar mie si pentru indrazneala ta te voi face sa ceri sa mori fiindca iti jur ca te voi chinui asa cum nu ai mai simtit vreodata! Te voi face sa regreti momentul in care te-ai decis sa te pui cu noi!
-Inca va considerati superiori? Oare ce va face atat de speciali pe voi incat sa credeti ca demonii va sunt inferiori, a soptit cateva cuvinte si in jurul lui au aparut inca 10 demoni, acum vom vedea cat de superior ne esti! s-a apropiat cu pasi repezi de Marcos si l-a atacat, insa vampirul a contracarat lovitura.
-Nu te voi lasa sa mai apuci o noua zi, pana la rasarit vei fii deja mort!cu o lovitura l-a zgariat intr-atat incat intregul piept i s-a umplut de sange, insa in acelasi moment Sonya a tipat puternic, prabusindu-se intr-o balta de sange.
-Oh, da, am uitat, in momentul in care am impartasit un sarut intre noi s-a legat o legatura de nedistrus nici chiar de tine, acum ea este a MEA, orice mi-ai face mie ea resimte asa ca vreau sa te vad ce faci! a inceput sa atace si mai puternic insa Marcos doar para loviturile, ii era teama de ce ar putea simti Sonya in cazul in care l-ar fii atacat pe nenorocit.
-(Marcos...ataca-l! i-a soptit Sonya, nu te lasa...influentat...sunt bine...omoara-l...Sebastien trebuie gasit!)
-SONYA!
-SATINNE e numele ei, iar cu o lovitura puternica l-a doborat, tintuindu-l cu o mana la pamant. Vezi, imi esti inferior,nu o meritat nici tu nici ceilalti pentru care ea a fost doar o surasa din care sa va infruptati cu sangele NOSTRU!a ridicat o mana in aer, iar unghiile i s-au ascutit imediat, transformandu-se intr-o arma letala, atacand in forta, MORI VAMPIRULE!
-NU! N-o face! a strigat puternic Sonya, opreste-te!
-Te-ai trezit, scumpa mea placere?
-Eu pentru el!s-a ridicat strangandu-se cu bratele puternic in jurul pieptului, cruta-i viata si voi fii a ta, imediat ce il gasesc pe Sebastien! a inceput sa se apropie tot mai mult de demon, iar o data ajunsa langa el i-a cuprins mana intr-a sa, sarutand-o si ingenunchiind in fata lui. Te recunosc ca stapan atata timp cat imi indeplinesti dorinta!
-Nu o face, Sonya, nu accepta, oricum nu ma va omori! Daca o face te pierde pe tine si nu vrea asta, nu are voie sa te piarda, este un ordin!
-Taci atrocitate, taci ori iti voi taia capul, iar cu o lovitura precisa i-a crestat usor gatul, urmatoarea nu va mai fii asa de blanda, sa nu-ti mai aud vocea cand vorbeste EA!
-Demonule, este singura mea rugaminte, iar apoi te voi servi etern, doresc doar sa ii permiti sa traiasca si mie sa il regasesc pe...
-Daca asta iti doresti...totusi, tu nu cunosti tot adevarul, atat de puternica si totusi atat de naiva: vampirii vor doar sa te foloseasca, sa le oferi cel mai puternic urmas iar apoi vei impartasi soarta parintilor tai, scumpul tau ales este aici tocmai pentru a se asigura de asta, dar noi, tu si eu, nu ne dorim asta, nu? i-a intins un pumnal, cu asta poti face ce trebuie iar apoi iti voi reda libertatea, nu vrea sa fii intr-o colivie, i-a soptit, muscand-o de lobul urechii sub ochii lui Marcos.
-Nu-l crede, unul ca el nu isi va tine niciodata o promisiune, iar cand sa continue a aparut Tonnio in spatele celorlalti demoni, strigand-o.
-Altul? Tu ce mai vrei, omorati-l, iar pana sa termine de dat ordinul, Sonya a scapat din mana lui, transformandu-se in demonul pe care nimeni nu-l vazuse pana acum, era o lumine orbitoare in jurul ei, iar in afara mainilor ale caror extremitati devenisera niste gheare letale aparusera aripi negre precum ale unui inger al mortii, era o combinatie interesanta de bine si rau, de dreptate si de injustitie, iar dintr-o bataie de aripi a ajuns in fata vanatorului.
-Stai linistit, te voi proteja si nu iti voi permite sa nu iti respecti juramantul! a strans puternic pumnalul si a inceput sa ii atace pe demonii ce se napusteau asupra ei, insa stapanul ei i-a avertizat nu cumva sa o raneasca, cel ce avea sa o faca va plati cu viata.
Demonilor le devenise imposibil sa continue doar in defensiva asa ca unul l-a rugat sa rupa vraja de legatura altfel le va fii fost imposibil sa o atace fara sa fie ei cei raniti, insa el nu se indura. Profitand de momentul de slabiciune al creaturii, Marcos a scapat din stransoare, intorcand roata si de data asta fiind el cel in controlul situatiei.
-Sonya, nu e nevoie sa iti mai murdaresti mainile cu sangele lor inferior, il am pe conducatorul lor, nu vor indrazni sa mai faca ceva daca ii pun in pericol viata!
-Satinne, omoara-l pe vampir, se pune contra sortii! Fa-o!
Presiunea era prea mare pe umerii ei inca nu indeajuns de lati, nu o pot face a strigat ea infingandu-si pumnalul in mana si facand toata lumina din jur sa isi piarda stralucirea, redevenind cea de dinaintea transformarii, nu pot pune pe nimeni in pericol, nu o mai pot face!
-Sonya, arunca lama aia, nu te mai rani, s-a apropiat de ea Tonnio, insa vampirul s-a indepartat chiar si de el.
-Nu va vad, dar nici nu-mi mai doresc asta, tot ce vreau este pace! Vampiri, oameni si demoni care sa traiasca in armonie, nimni sa nu fie considerat inferior, imi doresc sa pot alege pentru mine, nu sa ia altcineva deciziile in locul meu! Vreau sa incetati! Toti, nu va vreau pe niciunul, Marcos tu nu ma intelegi, Tonnio tu imi ceri imposibilul, iar tu...nici nu stiu ce planuri ai dar nici nu doresc sa le cunosc! Din momentul asta nu vreau sa mai...
-Mi-ai jurat ceva, Satinne, nu poti sa nu te tii de cuvant!a spus demonul zambind chiar daca acum era prizonier.
-Sunt demon, demonule, noi nu ne tinem promisiunile, cu atat mai putin eu care sunt cea mai rea combinatie de aici: jumatate vampir, jumatate demon!
-Bine spus, fiica mea, s-a auzit o noua voce si langa ea a aparut Enzo, nu te poti alia cu nici unul din ei! Nu ii apartii niciunuia si nici nu vor fii indeajuns de buni pentru tine, a scos pumnalul din mana ei, ridicand-o in brate, Te asteapta vremuri grele, copila, va trebui sa iti recuperezi pruncii si sa iti ocupi locul.
-Sebastien si...
-M-am ocupat eu de tot, ambii te asteapta in fortareata mea! Nimeni nu te va mai incurca acum, nimeni nu te va mai impiedica sa mai fii fericita acum, Eu ma voi asigura de asta!
-Sonya!
-Satinne!
-Nu va mai sunt de niciun folos, nimanui, le-a spus privindu-i pe rand, iarta-ma pentru promisiunea facuta, vanatorule, sper doar ca in viitor tu sa-ti respecti juramantul cu orice pret!
-Nu poti disparea, Sonya, imi apartii, tu esti a mea asa cum si eu sunt al tau, viata mea este in mainile tale! Daca tu pleci atunci nu mai are rost sa traiesc, fara tine eternitatea va fii pustie!i-a strigat Marcos eliberand demonul care l-a injunghiat in momentul in care s-a vazut scapat din stransoare.
-NUUUUUU, Marcos! a vrut sa sara din bratele lui Enzo, insa nu i s-a permis, iar cu o simpla atingere de-a maretului Intelept, micuta printesa a adormit.
-Sa nu crezi ca scapi, vampirule, tu si tot neamul tau veti plati atat pentru trecut cat si pentru prezent! Nu vom avea pace pana ce nu va vom vedea pe toti cerandu-ne iertare in genunchi si pana nu ne veti inapoia ce ne apartine!
-Masoara-ti cuvintele, demonule, Sonya imi apartine, tu si ceilalti blestemati nu o veti avea niciodata, nu are trebuinta de voi si nici de Marcos, mi-ai facut un serviciu scutindu-ma de a-l ataca atata timp cat voi disparea cu nepoata mea!
-Satinne nu iti este nepoata, este conducatoarea demonilor, este singura mai puternica decat a fost tatal ei si intr-o zi ea te va ucide, la comanda noastra!
-Vise, scarnavie, Sonya va va aduce pieirea si ma voi asigura ca tu sa fii ucis personal de ea in cele mai grele chinuri, in fata tuturor vampirilor, dupa ce ne vei fii fost sclav si vm fii aflat totul despre voi! a vrut sa dispara cand Tonnio a internvenit.
-Mu o puteti folosi ca pe o marioneta, este o fiinta umana, are sentimente, nu puteti sa o rupeti de tot ceea ce ea isi doreste!
-Muritorule, multumeste-te ca inca esti in viata, i-a rostit cu scarba Enzo, disparand, iar la cateva momente l-au urmat si demonii, lasandu-l in urma pe cel ales de Sonya, ranit grav.

http://i264.photobucket.com/albums/ii16 ... encap4.jpg

Modificat de Nicoletame (acum 14 ani)

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

-Marcos, te poti ridica? l-a intrebat Tonnio de la distanta, observandu-l pe vampirul care nu facea nici un efort sa se ridice de la pamant.
-Dispari, din momentul in care a venit la tine a avut parte numai de probleme! Daca erai capabil sa o protejezi atunci nu mai era urmarita si folosita de demoni, iar Enzo...nenorocitul vrea sa o foloseasca tot pentru planul initial! Nu pot crede ca dupa atata timp nu a renuntat la ideea de a o folosi pentru a duce mai departe mostenirea pureblood!
-Vrei sa spui ca...
-Enzo vrea sa o foloseasca pentru a creea o specie mult mai puternica aflata sub controlul lui, iar dupa ce armata lui va fii pusa pe picioare o va ucide pe Sonya, asta a fost planul initial, sa o atrag de partea noastra si sa aducem vampirii la conducerea tuturor teritoriilor, eu trebuia sa fac asta insa ea m-a facut sa o regret si am abandonat ideea insa el nu!
-Si atunci ce stai ? Ar trebui sa te ridici si sa o ajuti, nu sa zaci aici! Ea nu ar fii stat daca tu ai fii fost cel folosit! Nu indrazni sa ii intorci spatele inca o data, mi-a zis cum ai procedat la botezul ei si nu ar fii corect sa o dezamagesti inca o data asa ca ridica-te si mergi sa o cauti!l-a ajutat sa se puna pe picioare si dupa ce si-au strans mainile si au inclinat capul in semn de salut, Marcos a disparut.
Intre timp, in fortareata Inteleptului se faceau ultimele pregatiri pentru printesa intunericului.
-Ati aranjat totul? Muritorii?ii intreba Enzo pe cei ce il insoteau spre camera Sonyei in timp ce el o cara pe cea care parea adancita intr-un somn fara sfarsit.
-Copiii au fost instalati in camere separate, destul de apropiate de a Ei, insa unul din ei insista sa o vada, in timp ce pruncul continua sa planga neincetat din momentul in care l-am adus aici...
-Si ce asteptati sa il faceti sa taca? Faceti ce este necesar si nu ii permiteti sa o deranjeze din somn! Acum sa vina servitoarele si sa o pregateasca fiindca o viitoare conducatoare nu poate sta asa, cu hainele astea normale si nici nearanjata si neimpodobita!iar in fata i s-au deschis doua usi imense din lemn masiv cu ajutorul a patru servitori, iar un altul l-a condus pana spre patul proaspat pregatit, iar niste vampirite au preluat-o din mainile lui.
-De aici ne ocupam noi, Majestate, vom avea grija ca pana la cina tanara domnisoara sa arate conform statutului sau, si-a explicat gestul una dintre femei, in timp ce celelalte au carat-o pana inspre o sala de baie pentru a inlatura sangele si noroiul de pe pielea ei.
-Pana la cina aveti timp, nu vreau nicio greseala, iar pana atunci nu-i permiteti sa iasa din incapere pentru niciun motiv! Am lucruri mult mai importante de care sa ma ocup in momentul asta asa ca sper sa fiti indeajuns de capabile incat sa nu fiu nevoit sa va iau vietile! Umblati cu mare grija cu ea, nu cumva sa vad o zgarietura sau vreun semn pe pielea ei, nu cumva sa ii permiteti sa isi imbrace straiele vechi, dati-le foc si alegeti-i rochia albastra din dulap, iar de bijuterii...laati-o sa si le aleaga!Nu ii permiteti accesul nici ei si nici muritorilor in incaperea asta, in cazul in care se intampla ma voi vedea obligat sa il pedepsesc pe cel ce mi-a nesocotit ordinele, ati inteles, iar vazand ca toate slujnicele s-au plecat in fata lui s-a simtit si mai puternic inspirand frica din aer. Si-a aranjat volanele de la camasa si s-a retras, lasand-o pe Sonya pe mana vampiroaicelor.
Imediat ce Inteleptul a iesit si usile au fost inchise, femeile au inceput sa susoteasca in continuu in jurul ei si sa ii priveasca trupul ranit , parea mult mai fragila decat oricare dintre ele si nu intelegeau cum una ca ea ar putea fii considerata cea mai de pret achizitie a vampirilor, mai ales ca acum era de partea lor deoarece Maretul o salvase din mainile murdare ale demonilor care doreau doar sa o foloseasca contra alor sai.
Vocile lor si senzatia de a fii purtata de pe o mana pe alta au facut-o sa isi revina dupa vraja lui Enzo, insa deschizandu-si ochii tot ce a putut vedea era intunericul pe care demonul i-l oferise, insa necunoscutul a facut-o sa se teama, atacandu-le pe femei.
-Printesa, linistiti-va, noi doar urmam ordinul Inteleptului, nu este nevoie sa va purtati asa…
-Unde sunt, unde este Marcos?! MARCOS?a strigat cat a putut de tare insa nimeni nu i-a raspuns, chiar daca la distanta alesul ei a avut o strangere de inima si un sentiment de panica. Trebuie sa plec, Sebastien si micutul meu, sunt singuri, Tonnio a fost si el atacat…trebuie sa ii ajut, s-a tras din mainile slujnicelor si chiar daca nu vedea nimic si era goala s-a indepartat de sala de baie, lovindu-se de o masa din incaperea de zi.
-Va veti rani, domnisoara, lasati-ne sa va ajutam, asta este datoria noastra, s-a rugat una dintre ajutoare.
-NU! Unde sunt si unde-mi sunt hainele, nu pot ramane aici cand stiu ca in urma mea am lasat numai distrugere si…
-Domnisoara, va rog ascultati-ne si lasati-ne san e facem datoria altfel…
-Ce? A intrebat iritata Sonya, se simtea prinsa intr-o capcana si ii displacea senzatia de a se afla la mana cuiva.
-…Maretul ne va pedepsi daca nu indeplinim ordinal sau pana la cina…vom pieri daca nu va vom aduce la statutul dumneavoastra, vietile noastre…
-…va stau in maini…
Sonya a ramas un moment socata, fara sa mai intrebe ceva si-a lasat mainile pe langa corp, realizand ca Enzo era cel ce o adusese aici, ca ceilalti erau raniti si ca doar acceptand sa urmeze ordinele avea sa scape pentru a se asigura ca sunt teferi.
-Prea bine, faceti-va treaba, nu vreau sa mai am si alte suflete pe constiinta…Marcos…se poate sa aflati ce s-a intamplat cu el?s-a aratat ingrijorata, dorind un raspuns insa nici una din femei nu i-a mai raspuns de data aceasta continuand sa urmeze dorinta Inteleptului.

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

Trecuse mai bine de un ceas de cand trupul ii era atins de servitoarele lui Enzo, rusinea disparuse, singurul sentiment ce continua sa persiste era ingrijorarea fata de cei pe care ii abandonase disparand alaturi de Intelept. Nu reusea sa ia legatura cu niciunul din necunoscuti iar gandurile incepeau sa ii macine mintea astfel ca nici nu a auzit cand usile incaperii s-au trantit puternic si un vampire mai in varsta si-a facut aparitia.
-Nici pana acum nu ati terminat?a intrebat femeia, Maretul m-a trimis sa va verific insa nu am crezut ca va miscati atat de greu…grabiti pasul daca vreti sa nu fiti pedepsite! Au fost cuvintele celei care a disparut la fel de repede precum aparuse.
-Cine este ea, a intrebat Sonya, insa niciuna dintre servitoare nu a indraznit sa spuna un cuvant. M-am saturat de linistea asta, a strigat ea pasind in afara cazii, toti ma trateaza ca si cum nu ar trebui sa stiu nimic! Daca nu imi spuneti in momentul asta tot ce vreau eu sa stiu, atunci …
-Va rog sa incetati, stapana, insa ne supunem ordinelor!a soptit o slujnica.
-Crezi ca imi pasa de asta atata timp cat eu nu stiu nimic de ei? Un ordin poate fii mai important decat cei la care tin si de care nu stiu daca sunt bine ori de au fost raniti, iar voi toate taceti!Nu-mi pas ace v-a ordonat femeia aia, nu-mi pasa de nimic c ear fii spus Inteleptul, eu vreau raspunsuri!
-Noi nu vi le putem da…singurul in masura sa faca asta este El…
-Prea bine, atunci voi vorbi cu Enzo, iar la auzul numelui sau pe acel ton femeile s-au ingrozit, nimeni nu indraznea sa ii rosteasca numele, mai ales pentru a-I reprosa ceva. Nu am de gand sa raman la mana nimanui daca nu stiu ce este in capul lui, m-a luat de langa demoni, de langa oameni si de langa Marcos si se asteapta sa stau aici tacuta fara sa stiu ceva de copiii mei?! Niciodata!
-Nu puteti pleca…
-…pedeapsa, stapana…
-Nu ma intereseaza! Daca nu aflu ce ma intereseaza in momentul asta atunci nu imi pas ace vi se intampla asa cum nici voua nu va pasa, primiti exact ce oferiti! Nu simtea nimic in fata ei, nu putea vede si mai era si intr-un loc necunoscut asa ca nu-si stia avantajele, insa cunostea cu siguranta ca frica poate sa ii obtina orice.
Una dintre servitoare s-a apropiat de ea, incercand sa profite de faptul ca Sonya era nevazatoare, insa tanara s-a smucit si a fost zgariata de una din unghiile slujnicei, iar celelalte au inghetat de panica, iar parfumul sangelui ei s-a raspandit in intreaga fortareata, atragand atentia tuturor, un miros atat de puternic si de cuceritor nu mai simtisera vreodata, proaspetii vampiri simteau din nou un fel de euforie cuprinzandu-le trupurile, iar mintea le-a luat-o razna.
-Nu se poate, a strigat femeia mai speriata ca niciodata, iertati-ma va rog, domnisoara, imi pare atata de rau, a ingenuncheat in fata ei, lipindu-si privirea in podea.
-Ridica-te, nu m-ai ranit nicidecum, insa sangele I se prelingea pe degete, daca doresti il poti avea, nu ma deranjeaza daca asta ti-a fost intentia, si-a intins palma spre femeie, insa aceasta nu a indraznit sa-si ridice privirea. La naiba cu voi, ce sunteti atat de speriate de putin sange? Nimic nu s-a intamplat,le-a replicat in timp ce-si lingea rana, asta este o nimica toata, iar rostind cuvintele a simtit si mai puternic mirosul fricii lor. Nu-mi spuneti ca va sperie asa ceva, voi ati muri dintr-o rana asa de neinsemnata? S-a indepartat de ele, ajungand pana la un perete, iar urmandu-l a ajuns langa pat.
-Vom muri pentru asta, a rostit una din cele vinovate, am fost avertizate, iar din cauza ta…nu a apucat sa rosteasca ultimele cuvinte ca in usile de la intrare au inceput sa se auda zgomote tot ai caudate, pareau un fel de zgarieturi in lemn, dar nu zgomote si lovituri precise ca ale unui templar ci unele fara tinta.
-Ce se intampla, a intrebat tragand cearceaful de pe pat si lengadu-l in jurul corpului in doua locuri pentru a-si acoperi goliciunea, cine este acolo? Faptul ca nu ii putea vedea o speria putin insa stia ca este nemuritoare si ca doar un vampir puternic i-ar putea extermina existenta.
-probabil v-au simtit mirosul…si nu se pot controla inca…
-Oare…copiii? A intrebat o alta.
-Care copii?Zi-mi despre ce copii este vorba acum!s-a panicat Sonya la auzul vorbelor vampirului.
-Cei din camerele de pe coridor, cei mici pe care Inteleptul ne-a rugat sa ii tinem la distanta de aceasta incapere.
-Sebastien? Bebelusul? Sunt doi copii, nu? Unul este mai mare, undeva la 10 anisori si un altul este un copil nou-nascut, nu?
-Da.
-Atunci orice ar fii acolo nu ma va opri sa ajung la ei, a luat-o la fuga inspre zgomotul din usile masive si agatandu-se de manere, le-a deschis lasand monstrii sa patrunda in dormitor.
-Da-ne…
-…sangele tau…
-…DELICIOS, iar unul a sarit sa o muste de gat, dar tanara i-a aplicat o singura lovitura, transformandu-l in cenusa.
-Dispareti sau ii veti impartasi soarta, amenintarea a venit din partea celei care intrate in panica incepea sa se transforme, ascundeti-va fiindca asta nu va iesi deloc frumos, le-a avertizat pe femei in timp ce-si scutura mana de sangele atacatorului, stergandu-si lichidul pe panza care o acoperea.
-Trebuie sa ne dai ce ne dorim, altfel nu vom pleca a amenintat-o unul din cei ce pareau a fii conducatorul lor, sangele tau in schimbul linistii nostre, asta ne dorim! S-a apropiat incet de ea, prinzandu-I parul cu un pumn si cu un altul mainile, tot ce vreau este elixirul pe care doar tu il poti oferi, iar apoi esti libera!
-Libera? Ce-mi garanteaza asta, cine-mi garanteaza ca o data secatuita de forte voi va veti tine de cuvant, si-a intins mainile in jurul gatului lui, apropiindu-I fata tot mai tare de a ei, pana ce intre buzele lor mai era o distanta de doar cativa centimetri, crezi ca va veti tine de cuvant? L-a intrebat muscandu-l de buza si asteptandu-si raspunsul s-a hranit cu sangele lui in timp ce parul ii devenea argintiu, iar pielea se tranforma in cea a vampirului legendar.
-Ti-o garantez eu!a confirmat barbatul innebunit de parfumul pielii ei si de figura angelica a calaului lui.
Tanara i-a zambit, eliberandu-I usor buza si gatul din catusele mainilor lui si a facut un singur pas in spate, aranjandu-si parul pe spate:
-Un singur lucru iti voi mai spune, EU NU FAC INTELEGERI!iar cu o lovitura direct la tinta i-a scos inima din piept sub privirile celorlalti care o priveau inca palpand in mana ei. Mai doreste careva sa faca intelegeri, a intrebat aruncand organul la pamant in timp ce sangele ii tasnea pe rochia improvizata. Tot mai multi au dat navala spre ea, iar tratamentul a fost acelasi, iar in curand pielea ei devenise de un rosu sangeriu, iar parul ii fusese incaruntit de cenusa tuturor mortilor.
Preocupata cu uciderea atacantorilor, printesa intunericului nu a mai simtit prezenta Inteleptului care privea scena de la intrarea in camera ei, savurand fiecare lovitura si varsare de sange.
-(Cu siguranta este perfecta, iar daca reuseste sa isi faca treaba cum trebuie poate chiar o voi pastra. In definitiv, tu, Sonya imi esti ca o fiica; ca cea pe care am pierdut-o din cauza unei idile in urma careia te-ai nascut tu! Pentru asta, pentru a-mi demonstra ca esti una de-a noastra ne vei duce sangele mult mai departe si ii vei anihila pe dusmanii nostrii, este destinul tau!)
-Mai sunteti multi, se plictisise tanara, mi-as dori sa nu fiti toti asa de slabi si sa nu muriti din doar o lovitura, ce fel de vampiri sunteti voi? Pana si demonii parca au parut mai puternici decat sunteti sau veti fii voi vreodata, iar cuvintele ei i-au facut sa atace si mai violent incat varsarea de sange s-a accentuat si mai tare, iar zgomotul l-a facut pe Sebastien sa se trezeasca din camera alaturata si sa o strige cat putea de puternic, dar vocea lui si mirosul de om a atras atentia la fel de mult cum o facuse si ea.
-Este un muritor dincolo, a strigat un vampir, iar mai multi l-au urmat in incercarea de a deschide usile si de a se hrani .
-Nici sa nu te gandesti, a sarit Sonya, aparandu-I in fata si taindu-l in doua bucati cu doar o mana, voi urmati, nimeni nu se atinge de copiii mei!
-Sonya, tu esti?speranta incoltise iar in sufletul baietelului care se lupta sa deschida usa si asa intredeschisa de creaturile noptii, Sonya, am crezut ca te pierdusem, si-a scos o mana pentru a o atinge insa unul dintre monstrii l-a muscat, facandu-l sa tipe de durere.
-Ce ai patit, s-a blocat micuta, SEBASTIEN! Fiara din ea nu a mai putut sa se abtina si chiar fara sa-si foloseasca vederea a inceput sa ucida vampirii si mai iute, mult mai impulsionata de suferinta protejatului ei, rezista puiule, voi venii cat pot de repede, insa baietelul se prabusise pe podea, iar corpul lui intrase in convulsii.
-(Daca vrei sa il salvezi ai de ales intre a abandona lupta aici si a-I suge veninul ori il poti lasa sa devina unul de-ai nostril si iti poti continua lupta, ce alegi?)
-Enzo, tu esti? Nenorocitule, te distreaza spectacolul? a omorat doi vampiri dintr-o lovitura de furie, mie nu-mi face nicio placere sa te scap de weaklingsi, daca iti doreai asta nu trebuia sa te iei de nevinovati! A fugit printer vampire aplicandu-le lovituri pentru a-i tranti la pamant, nu cat sa ii omoare si a deschis in forta usile, strigandu-si progenitura. Stai linistit, Sebi, nu te vei mai chinui, iti jur! Si-a apropiat gura de muscatura de pe mana copilului si a inceput sa ii suga sangele, constienta de faptul ca un strop in plus l-ar putea transforma in ceea ce ea nu-si dorea pentru el.
-Sonya, ma doare…
-Stiu, si-a dezlipit buzele de pe rana, insa nu ii voi permite sa te foloseasca!
-Vroiam sa te protejez eu, nu tu din nou…ti-am facut numai probleme! Lasa-ma sa devin ca tine si sa am grija sa nu mai suferi! A incercat sa-si traga mana din bratele ei, insa tanara nu i-a permis.
-Nu cat nu stii ce inseamna blestemul asta!abia a terminat ca a si fost impinsa la zid de Enzo.
-Il consideri un blestem, ca poti sa ii salvezi de la moarte pe muritori? Ca poti trai vesnic? Ca nu vei cunoaste suferinta? Nu cumva vrei sa si mori? Asta ca sa scapi de blestem, i-a fixat capul cu o mana, in timp ce cu o alta se pregatea sa o atace.
-Si nu e un blestem? Tu de cand te chinui sa mori si nu mai reusesti, l-a zgariat pe fata incercand sa se elibereze in momentul in care a simtit cum bataile inimii lui Sebastien devin tot mai rare si cum sangele incepe sa isi incetineasca viteza. Daca vrei sa ma provoci, FA-O, dar nu acum, l-a lovit cu un pumn intr-atat de puternic incat a reusit sa se elibereze din strangerea lui sis a ajunga langa fiul ei. Sa nu te prind ca iti mai doresti vreodata asta, nu tu, Sebastien! L-a muscat, sorbind tot veninul si scuipandu-l chiar la picioarele Inteleptului, nu cumva a ma mai impiedici sa il salvez! M-ai impiedicat azi si Marcos, Tonnio si copiii au fost in pericol, sa nu indraznesti sa o mai faci!
-Ma ameninti, a intrebat-o uimit?
-Poti sa o iei si ca o amenintare, daca asta ma consideri in fata ta, insa o singura data daca ii mai pui in pericol pe cei la care tin nu te voi mai respecta si te voi face sa platesti!l-a ridicat in brate pe micut, incercand sa se ghideze printre lesurile si cenusa lasate de mortile celor ce intervenisera.
-Interesanta parere ai despre tine, printesa, insa imi esti datoare! Daca nu ii salvam eu pe protejatii tai si pe tine, atunci fii sigura ca demonii nu ar fii fost la fel de ingaduitori si acum le-ai fii plans moartea! Ai fii fost doar cea care le-ar fii dat un mostenitor demonilor si atat, apoi s-ar fii descotorosit de tine! Eu ti-am oferit protectie, s-a apropiat de ea, si continui sa ti-o daruiesc atata timp cat nu esti de partea lor, dar daca treci bariera…vei muri!
-Ma bucur ca intelegi, Inteleptule, insa daca vrei sa fiu marioneta in mainile tale si nu ale lor va trebui sa-mi respecti deciziile si acum am hotarat ca ei, Sebastien si bebelusul meu sa imparta acelasi dormitor cu mine!

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 14 ani

~K.L.A.L.A~
Fan anime nou

Din: LoVe wOrLd
Inregistrat: acum 13 ani

tare...ce rea e Reina

...ufff...spor la scris

_______________________________________
Without ME you are OWN

pus acum 12 ani

Nicoletame
Fan anime nou

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani

ms ms, am continuat insa momentan am o problema q uploadul. o sa revin kat d curand

pup

_______________________________________

Te amo, te amo
He says to me, I hear the pain in his voice
Then we danced underneath the candelabra he takes the lead
Thats when i saw it in his eyes its over

pus acum 12 ani

Pagini: 1

Mergi la