Ni Wei Ni
Moderator
 Din: Shanghai
Inregistrat: acum 16 ani
|
|
O stea moarta,intre altele stralucitoare,o bila de cristal cenusie intre altele multicolore, asta sunt eu, Gaby Furude... Am parul brunet si ochii rosii...Sunt scunda si am tenul palid mereu,dar ceva ma dosebeste de toti...am o putere ascunsa ce imprastie ghinion. Nu stiu cum fac asta, de fiecare data cand trec pe undeva se intampla ceva rau. Dar am invatat sa-mi controlez puterile iar acum am deplina stapanire asupra lor... M-am nascut in Saint-Louis, un oras francez din regiunea Alsacia,cu o populatie de aproximativ 20.321 de locuitori. Niciodata nu am fost o fata sociala,dornica sa-mi fac prieteni. Intodeauna stateam singura si priveam in gol,ori brodam pe niste bucati de materiale,scene din razboiul de la Waterloo sau cunoscuta deviza "Liberté Egalité, Fraternité" . Nici eu nu stiu prea bine nici acum de ce imi placea sa fac asta. Parca ziceai ca e din instinctul natural. Parintii mei au murit cand eu aveam 5 ani si de atunci locuiesc cu matusa si unchiul, care au un baiat de 10 ani. Familia noastra era de origine asiatica iar casa noastra era construita in stil chinezesc, avand o armonie Yng Yang,dar de cand Eiko si Hiro Furude s-au dus dintre nou, totul s-a intors pe dos. Faptul ca matura si unchiul nu erau deacord cu stilul casei,au renovat-o. Din cauza ca nu le placea numele meu adevat,fiind Eiko,ca al mamei mele,mi l-au schimbat in ceva mai frantuzesc si invatandu-ma sa-l pronunt Gheby. Ma inteleg destul de bine cu varul meu si-mi impartaseste sentimentele lui,chiar si cand nu vreau asta. Ma striga Nii-nii cea ce e cam frustrant dar de ce sa stric bucuria copilului? Pentru mine,viata nu mai conta,prabusindu-se putin cate putin.... O lumina imi strapunge camera alba facandu-mi pielea sa sclipeasca. Mana automat acopera ochii mei sangerii si o voce pitigaiata cu accent parizian imi striga numele: -Gaby?Gaby!Trezeste-te! O alta voce ragusita de dimineata, batu la usa: -Nii-nii!Pot intra? Deschide incet usa,citindu-se timiditatea si retinerea in miscarile lui. Era Nicolas, cu o tava argintata,avad pe ea un frumos set de portelanuri fiecare cu un sortiment diferit. -Multumesc...am apucat sa ingan inainte ca el sa o tuleasca cat mai repede din camera. Mi-am facut o reputatie cam proasta,cu puterile mele speciale,bagand frica in membri familiei. Doamna si domnul Fillon nu mai aveau curajul sa strige la mine si ma lasau sa fac tot ce vreau,oricum de parca as face eu ceva ce nu e bine. Singurul ce se comporta aproape normal era Nicolas,desi mai avea unele retineri in miscari. Ridic tava si o asez cu grija pe masuta mea din lemn lacuita si sculptata in ea cu modele florale. Nu aveam pofta de micul dejun,asa ca m-am dus la oglinda. Parul meu lung era putin ciufulit si se revarsa pe umerii mei mici,ce face un contrt destul de puternic cu camasa alba ca neaua,ce o purtam in fiecare noapte. Ma aplec si-m scot ladita cu bijuterii cu stilizari fanteziste si colorate,tot ce mi-a mai ramas de la parinti,unde se aflau niste pile de sticla multicolore. O ridic pe cea rosie fara tragere la inima si-o privesc atent. Parca mai vedem in ea zambetul si chipul lui Eiko cand mi-a dat-o prima data. Cand mi-am auzit stomacul chioraind am apucat un croasant si am muscat,fara prea mult chef,doar sa potoloesc acest sunet deranjat si mi-am imbracat rochia neagra de masate,ce ma facea sa arat ca o printesa a intunericului. Pe scari se auzeau pasii mei prudenti dar totusi gratiosi ce alunecau pe covorasul subtire: -Oh,iat-o pe si pe incantatoarea Gaby! rasuna o voce masculina.
_______________________________________ 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃 中國娃娃

|
|