3xanime
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
3xanime | Inregistrare | Login
POZE 3XANIME
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
sweetandana pe Simpatie
 | Femeie
25 ani
Teleorman
cauta Barbat
25 - 48 ani |
|
Monstrulet :o3
Fan anime nou
 Inregistrat: acum 13 ani
|
|
Fragmente împărțite
Prolog.
~La toti ne place sa castigam, sa primim premi, dar oare cati cu adevarat stim cat de greu e sa castigi cu adevarat? Trebuie sa lupti pentru viata ta, daca nu esti puternic, nu ai sanse, nu rezisti. Pe strada raufacatorii se lupta mereu cu politistii. Ca un fel de joc, un joc in care cei puternici castiga. In jocul pentru putere se lasa cu sange. Sange patat de minciuni.Regulile sunt facute sa fie incalcate in jocul vietii. Tu de ce parte esti? Alba sau neagra? Ai grija daca nu tragi, nu nimeresti.~
P.O.V Kumiko ( Monstrulet )
-Fluffi, stai! Imi strig motanul și alerg spre el.
Era frig și intuneric afară, orașul noaptea nu prea inspiră încredere. Știam asta cel mai bine fiind polițistă, văzănd zilnic cele mai odioase și cumplite crime. Londra e o țară în care daca ieși afară după ora doisprezece trebuie să ai o armă la tine. Și cănd mă găndesc că dacă părinții mei ar afla ce face fiica lor m-ar omorî. Mama este o femeie mult prea miloasă și darnică de patruzeci de ani care iși iubește fiica cea mică mai mult decăt orice pe lumea asta și normal că vrea să o protejeje. Ah si tata,un om atât de calm și calculat, mereu l-am invidiat și respectat pentru asta. Fluffi, motanul meu, îl am de la cinci ani și deatunci suntem de nedesparțit. E un geniu, fără el nu aș fi devenit polițistă și nu aș fi ce sunt acum.
- Te iubesc, Fluffi! îi spun discret la ureche.
- Miau! începuse să miuane ca o pisicuță răsfățată și își scoate limbuța să-mi arate cât de mult ține la mine.
Ca și mine Fluffi e de origine Koreana și îi e foarte dor de țara lui natală. De ce să mint? Și eu le simt lipsa prietenilor, familiei și chiar satului în care locuiam. Dar sunt aici cu umotiv și nu am de gand să renunț. Eu și Fluffi nu am venit de oroareăcere în Londra. Si promit ca până nu-mi îndeplinesc jurămantul promis față de bunicu pe patul de moarte nu o să mă întorc acasă. Poate sunt o fricoasă, o polițistă patetică, o fată care se sperie de propia umbra dar un lucru știu nu sunt mincionoasă. Am degând să dovedesc asta fiecărei persoane care s-a îndoit de mine. Promit.
P.O.V Tarra ( Maya )
Patrulam ca intodeauna pe strazile Londrei. Auzem fosnete printre gunoiele aruncate intr-un cos ce dadea pe dinafa.La ora acesta oameni nici nu ar trebui sa iasa fara ar fi intr-un grup mare.Am avut la cazuri de genu : doua fete tinere au fost agresate de niste talhari, de am pierdut sirul.Imi era dord de Franta...Luminile turnului Efel, gradinile cu flori,parcurile de distractie... Nu venisem aici ca sa distrez ci ca sa ma razbun pe criminali...Sa il gasesc pe cel ce mi-a ucis parinti. Am parul negru scurt cam pe la jumatatea gatului chiar mai sus,bretun filat si cateva juvite pe langa fata si ochii verzi. Am un frate mai mare care este in Franta si sta cu bunici.Daca ar afla bunica ca eu sunt la ora 1 noapte pe strazile Londrei plina de ciudati si ca am omorat cam cinci persoane pana acum nu m-ar fi iertat. Ea stia ca am plecat sa muncesc ca si chelnerita nu ca fata a drepatati, fratele meu minte bine pot adauga. Tata era detectiv si i-am promis atnci cand a fost impuscat ca o sa ma razbun si ca o sa fiu cel mai mare detectiv, dar m-a luat cineva in seama? Nu.
P.O.V Alice ( Cristina )
Stateam la un colt de strada.Ma uitam atenta la tot ce se intampla.Pe la ora asta nu se afla nimeni pe strazi.Ma gandeam cum va fi cand voi ajunge acasa si voi fi singura.Familia mea es afla in Italia si imi era dor de toti cei dragi.Deodata am auzit un tomberon cazand si m-am uitat intr-acolo.Doar un motan mic si pufos. Ma intrebam ce ar crede prietenii mei din Italia daca ar sti ca sunt politista.Cred ca ar fi zis ca am inebunit s aimi iau o astfel de meserie periculoasa dar de cand am plecat din Italia faptul c asunt politista a devenit viata mea.
Modificat de Monstrulet :o3 (acum 13 ani)
|
|
| pus acum 13 ani |
|
Maya
Fan anime nou
 Din: Somewhere in the world
Inregistrat: acum 14 ani
|
|
O noua echipa in dosar
P.O.V Tarra
Mai trecuse o noapte, încă una de patrulă , de coșmar. Șeful mă chemase pentru am spune ceva important. Mi-am pus uniforma, ciudat era că la fete era alcătuită din fusta și nu din pantaloni ca în alte țări. Uram fustele ! Dar șeful nu m-a lăsat să port pantaloni. Ehhh, ce să fac?Am ieșit din casă și am mers la sediu. Acolo șeful mă aștepta serios. Privirea lui rece era lucrul ce îi înspăimănta pe toți.
- Tarra ! Știu ca nu ai mai lucrat în echipă dar am găsit persoanele potrivite.
- Echipă? Șefule știi că lucrez doar pe cont propriu ! Echipa mă va încetini cu singuranta !
- Tarra ! țipă șeful. Echipa deja a fost facută, pusă la dosar iar tu faci parte din ea ! Îmi spune rece și îmi aruncă dosarul echpei 27. Uitate!
L-am deschis nervoasă aproape îmi venea să îi trag un glonț dar m-am abținut. În dosar se aflau încă două fete, Alice din Italia si Kumiko din Koreea. Râde de mine cumva? Kumiko e din câte am auzit o polițistă slabă iar Alice e moartea în persoane. Sunt ruinată !
- Tarra !
- Bine! spun și îi arunc dosarul nervoasă pe masă ieșind din cameră.
Aveam nervi pănă în oase. Din greșeala m-am lovit de locotenent. Un barbat puțin mai mare ca mine cam de 27 de ani cu părul șaten și ochii albsatri.
- Mă scuzați ! spun ridicandu-mă repede și aplecăndu-mi capul.
- Nu e nimic. spune acesta calm.
Trecu pe langă mine râzănd ușor. Am mers să îmi întălnesc echipa. Nu o sa iasă bine, sunt nervoasă așa că sper să nu facă vreo prostie. M-m dus în găadina din spate unde mă așteaptă teroarea. O polițistă de care ziceai că e copil, avea părul mov și ochii violeți, ținand o pisicuță în brațe. Cealaltă fată cu o expresie ciudată la fața de ziceai ca nu exiști. Cele două erau total opuse. Una draguță și blândă și alta rece și sadică.
- Bună! salut fară vlagă.
P.O.V Kumiko
- Hei ! Salut. Eu sunt Kumiko. Îmi pare bine de cunoștință ! Spun eu
încercând să zămbesc cât de larg pot doar nu vreau să las o impresie proastă.
- Criminalilor nu o să le pese dacă zambești sau dacă oroareăngi! spune bruneta rece.
- Pai de ce nu? Un zmbet face miracole dar ce poți știi tu .. femeie de titaniu .. ! Ah.. dupa ce îmi dau seama ce prostie am zis îmi astup gura cu mâinile și mă dau câțiva pași în spate.Vai, ce-am facut?
- Da. Mersi! Sunt Aqua Tarra ! Încantata și ai grijă ce spui! Bine?
- Să traiți ! spun eu serioasă. Dar din greșeală capuccino-ul meu se răstoarnă pe ghetele Tarrei. Scuze ! Îmi pare rau ! Nu mai fac ! Ma ierți ? Ești suparată pe mine ? Te simți bine ? Scuuze ! A fost un accident ! spun eu alarmată de gândul că deja mă uraște !
- Ahhh...Lasă ! Oricum trebuia să îmi i-au alte ghete...Astea sunt vechii ! spune și își scoate batista începănd a le șterge. Doamne! Nu e e bună de nimic! o aud cum șușoteste.
- Off, scuze. Uite dacă vrei lasă- mă să te ajut ! încep să-i curăț ghetele dar din greșeala întind și mai mult capuccino-ul. Scuze. Cum mă pot revanșa ? îi spun cu o voce dulce și o privire de cațeluș.
- Impușca-l pe șeful care m-a dus în infern ! spune ea dandu-și o palmă încet peste față .
- Oh, mereu esti așa stresată? Ar trebui să te mai relaxezi si tu, nu totu constă în violență, crime și poliție ! spun eu cu un ton calm si dulce. Gandindu-mă că ar trebui să-i fac cadou niște bilete la un film de dragoste poate se mai relaxeaza și ea.
- Esti praf ! spune ea si se aseza pe banca.
- Hei! De ceva atât de murdar ? spun asta apoi încep să mă gândesc că poate are drepatate.
- Ce istorie ai?
- Chiar te interesează ? Sincer mă îndoiesc dar o să-ți spun. M-am născut în Koreea, bunicul meu ... este ... a fost împăratul ei dar a murit. Sfârșit.
Sincer îmi pare rau că nu i-am zis toată povestea, dar nimeni nu o mai știe și nu vreau ca prima personă care află să fie ea. Scuze.
P.O.V Alice
Mă uitam la ele cum discută fără să dau prea mare importanță.Mai prindeam din zbor câte un cuvânt din povestea lui Kumiko.Preferam să mă uit la cer.Deodată văd lângă un pom un băiat cu parul negru și ochii albi.L-am recunoscut imediat.Era fostul meu partener de echipa.Îl uram după ce mi-a făcut în ultima misiune pe care am avut-o cu el.Deodată am simțit că cineva mă atinge pe umăr.Mi-am întors capul și am vazut-o pe Kumiko.
- Hei, esti bine? Am văzut că erai cu mintea în altă parte. Eu sunt Kumiko, îmi pare bine !
- Da sunt bine.Numele meu e Alice.
- Buna! Sunt Aqua Tarra! spune parcă mai avea putin si adormea.
- Da,încântată.
- Numele tău îmi amintește de povestea aia " Alice in WonderLand". Bunicul mi-o citea mereu ! imediat ce spuse asta câteva lacrimi incepuseră să curgă dar imediat și le șterse si reveni la zămbetul ei veșnic. Fata asta ... e ceva ciudat la ea. Dar ce?
- Ești bine? a intrebat și bruneta care parea suspicioasă.
- Da dar pe mine nu o să mă vezi fugărind un iepure alb. Și da sunt bine! am zis destul de distantă față de noile mele colege.
- Ahh...Șef dus! Știe că lucrez doar singură dar m-a târât într-o echipă! spune Tarra nervoasă dând cu pumnul în copac.
- Mai bine te-ai calma! Nici eu nu mă simt bine să fiu într-o altă echipă dar nu mă vezi sărind în sus cum faci tu!
- Hei. Nici eu nu-s foarte fericită ca sunt în echipă cu tine dar nu mă oroareâng ! spuse Kumiko la fel de fericită ca întodeauna.
- Și ce vrei să spui cu asta?întrebat sarcastică dandu-și ochii peste cap Tarra.
- Doar că ești prea rece, arțăgoasă, mofturoasă și lista ar putea continua ! spuse un pic mai sigură pe ea decăt de obicei. Probabil asta a mirat-o și pe Tarra.
- Știi ceva?Eu n-am chef de ceartă așa că mai bine gura toată lumea. spun încercând să le fac să tacă.
- Tu nu mă cunoști...Nici una nu știti...Și nici nu veși afla! spune lansandu-și capul jos nedorind să vedem că o lacrima îi apăru în ochii verzi.
- Hei, nu cred că te-a numit cineva șefă. Și până la urmă eu nu mă cert. Pace? spune zâmbind și fiind la fel de bine dispusă ca întodeauna.
- Bravo mie! a spus nervosă și dorind să plece.Aș fi dorit să mor în schimbul de arme...șușotea ..
Brusc m-am ridicat și am inceput să mă uit spre copac.Se pare că fostul meu coleg se îndrepta spre noi.
- Alice ce faci?mă întreabă el cu un ton de superioritate.Am auzit ca ai fost repartizată la o nouă echipă.Credeam că vei fi dată afară după greșeala pe care ai facut-o.
- Taci din gură Dark.Știi bine că a fost vina ta pentru tot ce sa întâmplat.
- Cum zici tu.zise el dând să plece dar când a trecut pe lângă mine ma dâramat pe jos.
- Cine mai ești și tu?întrebă Tarra.
- Alice nu va zis de fosta ei echipa?Sunt fostul ei coechipier.
- Foarte bine zis fostul.spun eu în timp ce mă ridic.
- Sa știi că nu e frumos să te iei de fete!spune bruneta cu un aier matur.
_______________________________________
Viata e un basm ce nu se termina niciodata , dar nu destinul controleaza si tu esti stapanul.
|
|
| pus acum 13 ani |
|