Maya
Fan anime nou
 Din: Somewhere in the world
Inregistrat: acum 14 ani
|
|
Capitolul I : Sa ne cunostem !
~ Perspectiva : Aqua ~ [ Maya ]
Sabia ii intra in corp soldatului , sangele ii tasni murdarimdu-mi fata alba . Priveam rece si fara mila peisajul macabru format din cadavre , sangele lor fiind imprastiat pe tot campul de lupta . Calul meu necheza speriat dar eu priveam fascinata acea mare a morti . Corpul imi vibra la bataia usoara a vantului , simtand ca ma duce intr-o alta lumea . Inchid ochii incercand sa imi amintesc de ce sunt aici . Desi paream de gheata lacrimile mele abea se astamparau sa nu curga . Scopul meu ma fulgera si revin la privirea aceia cu care se obsnuisera rebeli . Aud pasi cailor . Ma uit prin jur si din padurea deasa se observa o silueta cunoscuta . Incercam sa o desting dar mersul animalului mi-o lua inainte . In fata mea pe un cal negru ca pana ciori statea un baiat . Il priveasc rece dar totusi uimita de faptul ca era aici . Acesta se uita in jur si imi spune fara vrun gest al fetei " Buna treaba , Kalino ! " Ii multumesc cu o simpla aplecare a capului , nu vream sa-l privesc in acei ochii ai lui de un verde pal pentru ca urma sa ma pierd in ei si sa nu mai pot lega doua vorbe .As fi vrut macar lui sa ii spun cine sunt , dar ma va ura pentru ca l-am mintit in tot acest timp si pentru rangul blestemat pe care il am . Acesta imi facu un semn discret sa plecam . Aprob iar din cap si ma urc pe calul meu alb ca neua , lovindul usor pentru a incepe sa galopez . Pe drum il priveam atat de capturata . Era un baiat cu niste ochii ca smaraldele deschise , parul de un albastru inchis asemanator cerului de noapte , pielea alba ca spuma laptelui . Cat de mult simt ca ma doare inima sa-l mint , era singurul care nu m-a trat ca pe o incepatoare . Toti credeau ca sunt un baiat fragil , bun de nimic si bland , dar acum este total invers . Desi eu ... Nu sunt baiat ! Numele meu adevarat este Aqualin Van Sorelo si sunt printesa Frantei , dar urasc asta . Nu puteam sa fiu o fata obisnuita ? Eram fica unui tiran ce nu putea fi denumit " Rege " . Ascundea totul de mine , nu stiam nimic din trecut , imi omorase fratele . Ce puteam sa fac ? Sa stau la palat si sa ma uit la oameni nevinovati ce erau ucisi de rautatea tatalui meu ? Nu ! De asta ma aflu aici , sa ma razbun si sa-mi ucid tatal . Pierderea in ganduri ma facut sa nu mai fiu atenta la drum si cat pe-ci sa cad de pe cal . Acesta tresari si se uita mirat la mine . Intodeauna ma privea suspicios si asta era alt motiv sa nu-l privesc in ochii . Imi spune rece un " Fi atent ! " si isi continua drumul . Cand am ajuns la tabara imediat am fost asaltat de colegi mei .
- Antonnio ! Cum ? Nu ai nici macar o zgarietura si eu unu nu prea cred ca sangele asta iti apartine tie !
" Sangele " ? Cand ma uit mai atenta vad ca eram din cap pana-n picioare murdarita cu lichidul vital al soldatilor . Aratam de parca am facut baie in sange .
- Eee ! Nu v-ati obisnuit cu Soldatul Cheie ? El mai niciodata nu e ranit ! spune un alt om .
~ Pespectiva : Moniq ~ ( Darkness )
Peretele de care m-am rezemat este rece si ma face sa simt suferinta si durerea din acel loc . O incapere din trei pereti negrii de pamant si niste fiare ruginite ce ma tin prizoniera alturi de mama mea de cand m-am nascut . Tot ce imi doresc de cand am inteles adevaratul sens al cuvantului " prizonier " este sa ies de aici si sa traiesc viata pe care nu am avut-o. In fiecare zi sunt condamnata la ura si suferinta , de catre tatal meu . Acel tiran va plati ca ma inchis aici . Intr-un colt o femeie frumoasa cu par negru si ochi verzi sufera si plange,asteptand ceva ce nu mai vine de atatia ani , si anume eliberarea . Eliberarea din aceasta cusca a suferintei si calea catre libertatea ce i se cuvine . Deodata auzim pasi pe coridorul lung ce ducea inspre noi. Un soldat vine si ne da printre gratii ceva de mancare. Nici sa mai mananc ce este trimis de tatal meu oribil , nu vreau. Ura imi tine de foame iar dulcea razbunare ce va veni curand , imi tine de sete . Ma asez langa mama si ii dau ei mancare . Ea , spre deosebire de mine , nu se poate hranii cu ura pe care nu a simtit-o niciodata.
- Monique trebuie sa mananci si tu ! spune ea ingrijorata . Stai linistita vom rezolva noi cumva .
- Cum sa rezolvam cand suntem inchise la naiba-n prazni?! strig eu si ma ridic nervoasa de pe dusumeaua rece .
- Mai incet acolo ! zice o voce foarte cunoscuta mie de atatia ani .
- Ce vrei Kyoto ? intreb cu intreptand-ma spre el si privindu-l cu ura pe acel baiat cu parul ca spicele de grau. Nu trebuia sa fi in vrun razboi si sa mori de sabie sau sultia ?
Eu si Kyoto ne-am privit cu ura si daca nu as fi fost oprita de acele gratii , as fi sari sa el sa-i scot ochii . Il uram pe Kyoto pentru ca il venera atat de mult pe tata si il credea un zeu atotputernic . Nu suportam gandul ca este fraierit de nemilosul meu tata . M-am apropiat mai mult de gratii sperand ca il pot intimida cu privirea mea de gheata . Kyoto nu s-a speriat de loc si a bagat mana printre gratii pentru am ciufulii parul negru . M-am ferit si am continuat sa il privesc. In ochii mei albastrii se citea ura si rautatea ,dar blondul nu parea impresionat deloc . Asta ma facea frustrata . Kyoto a dat sa plece dar nu inainte de a spune cele cinci cuvinte ce ma enervau al culme: " Esti asa o copila proasta ! " . Sa intors cu spatele i-ar eu am smuls de jos o piatra pe care am aruncat-o cu putere spre el . Piatra l-a lovit fix in cap iar acesta sa intors catre mine nervos.
- S-a inveti sa nu te mai pui cu mine! spun eu si ma intorc razand .
~ Perspectiva : Xander [ Maya ]
Am aruncat harta aceia enervanta pe jos . Intodeauna ma uitama la ea ca sa fac planuri de atac , de aparare , ovensiva etc . Plictiseala ma dobora imediat fiind a 1000 oara cand ma uit la acea bugata de hartie unde erau desenate cu foarme diferite locurile din Franta . Ma ridic si imi pun armura , sunt curios sa vad ce fac soldati . Ies din cabana si ma duc la grajduri sa imi iau calul . Dark statea cuminte si plictisit in boxa lui . Era un cal superb negru cu niste ochii mairi caprui , o blana moale si o coama frumoasa , mare si ciufulita . Imi i-au saua si i-o pun in spate fiind atent sa nu-l strang prea tare . Acesta negheza vesel find bucuros ca o sa-l scap de plictiseala din grajd , iar eu il pivesc zambind . Ma urc pe el mangaindu-l pe coama apoi il lovesc usor semn ca trebuie sa o luam la galop . Padurea deasa era un obsatcol amuzant pentru el . Ii placea adrenalina , lafel ca si mie . Observ niste busteni si cadavre ale soldatilor Regelui semn ca Antonnio a trecut pe aici . E usor sa-l gasesti ! Unde sunt cele mai multe cadavre si copaci daramati se afla si dansul . Imi parea ceva ciudat la acest baiat ce il puteam denumi copil de 14-15 anii , doar ma inalt , desi varsta lui era de 19 anii arata asa slab si firav ca un nou nascut . Totusi asta putea fi un dar , datorita faptului ca era subestimat iar inamici lasau garda jos facandu-i loc de atac . Un adevarat razboinic , dar totusi era misterios . Dupa vro cateva minute am ajuns , in mijlocul unei mari de cadavre si sange statea el . Parul lui negru era ciufulit , ochii de un albastru pur , pielea alba ca neua si niste buze rozali ce ma duceau spre gandul ca ar fi o fata dar la ce forta are , slabe sanse . Priveasc in jur satisfacut , uimit si scarbit in acelasi timp . Ii zic nepasator un " Buna treaba Kalino " replica pe care o primea mereu . Cred ca s-a plictisit deja de ea . Acesta imi multumi cu o aplecare simpla a capului . Nu stiu de ce dar nu ma privea in ochii niciodata . Dupa inca cateva priviri aruncate ii fac semn sa urce pe cal si sa pornim spre tabara . Brunetul aproba din cap si se urca pe calul lui alb ce fusese denumit " Fulger " . Incepem iar sa o luam la goana prin padure , il observ pierdut in ganduri cea ce imi crea suspiciuni . La un momendat aud un nechezat , ma uit in spate iar Antonnio era sa cada de pe cal , un fior de spaima imi trecu dar imi revin repede inainte ca acesta sa vada . Nu cazuse dar nici mult nu mai avea . Ii zic rece " Fi atent " apoi ma intorc la drum . Ce copil imatur , totusi ma amuza asta uneori . Cand am ajuns in tabara imediat ce cobora de pe cal fu asaltat de amici lui . Ii priveasc cateva secunde apoi merg la mine in cabana .
~ Perspectiva : Kyoto ~ ( Darkness )
Stateam calm in fata regelui si asteptam sa vad de ce ma chemase . Acesta imi spune ca vrea ca eu sa pazesc astazi inchisoarea , sau mai bine zis sa o dadaceasc pe fisa si sa am grija sa nu incerce sa scape . Nu stiu ce evea copilita asta in cap de nu putea sa accepte ca nu e dorita . Am plecat din sala regelui si am mers catre temnite . Nici n-am ajuns bine ca ii si aud strigatul de disperare,din celula . Nu stiu din ce cauza dar imi placea la ea faptul ca se enerva rapid si ura pe toata lumea. Ma apropi de celula si incep sa o tachinez. Era ca deobicei aprinsa de furie . Uneori privirea ei rece si nemiscarea fizica ma faceau sa cred ca e doar o statuie cioplita din ura . Deasemenea si eu o uram dar nu prea puteam sa o intimideaz cum facea ea cu multii soldati ce erau pusi sa o supravegheze . Eu sunt singurul care a reusit vreodata sa reziste privirii ei . Spre deosebire de ochii ei eu ii aveam mai deschisi la culoare si presupun ca asta era motivul pentru care nu o puteam face sa se dea batuta . Am dat sa plec dar nu inainte sa ii zic “ Esti asa o copila proasta ” ceea ce o enerva imediat . N-am facut bine doi pasi iar ea mi-a dat cu o piatra in cap spunand cu un zambet rece “ Sa inveti sa nu te mai pui cu mine ”. Ma mira ca un copil ca ea poate avea atata ura.
Acest lucru ma uimea de fiecare data cand discutam cu ea.
~ Perspectiva : Micheal ~ { Darkness Eclips and Maya )
Simteam cum lichidul ce imi invadese corpul nu mai vrea sa iasa nelasandu-ma sa ma oxigenez . Nu vedeam unde sunt , nu stiam . Cine sunt ? Nici asta ! Stiu doar ca o sa dau ochii cu moartea . Incercam sa respir dar imi era asa de greu . As fi vrut ca totul sa fie un vis desi slabe sanse . Deodata am inceput sa aud pasi ce veneau spre mine. Vroiam sa vad ce era dar nu puteam deschide ochii . Totul era intunecat in jurul meu . Pasii se apropiau tot mai mult , auzindu-se tot mai tare . Aud un strigat . As vrea sa ii raspund dar nu am cum . Simt niste apasari pe piept si incep sa scuip apa cu sange , dar tot imi era greau sa respir . Niste buze le prinsera pe ale mele si oxigenul mult dorit imi patruse in caile respiratori . Am reusit sa deschid cu greu ochii iar in fata mea se afla o fata frumoasa cu parul mov si ochii de culoarea scoartei copacului . Era eleganta si diafana . Ma privea blanda si ingrijorata . Cu o miscare usoara si gratioasa imi dadu parul de pa fata . Nu puteam sa imi iau ochii de la ea . Un corp firav ce imi amintea de sora mea dar o eleganta desafarsita total opusul ei . Ma ridic usor si tusesc putin . Ma intreba cine sunt , dar nu aveam habar . Tot ce stiu e ca trebuie sa gasec pe cineva ce constientul imi zice " Sora " .
Scuze pentru pontentialele greseli .  Sper ca placut , acest capitol a fost in colaborare cu Darkness Eclips ! 
Modificat de Maya (acum 13 ani)
_______________________________________
Viata e un basm ce nu se termina niciodata , dar nu destinul controleaza si tu esti stapanul.
|
|
)
