Poze 3xanime de la 165 la 204

Micutule, daca va fii sa traiesti aici va trebui sa ai un nume, cum ai dori sa te numesti? Nu voi putea sa te strig la nesfarsit asa…iar acum ai ocazia sa iti schimbi numele cu oricare altul l-ai dori tu, deci, ce alegi? S-a lasat usor in jos pana la nivelul privirii copilului si i-a strans manutele intr-ale ei. -Chiar pot face asta?Cu incantare a inceput sa balmajeasca multe apelative insa, intr-un final a ales doua, Cum suna Armand? Sau stai, cum suna Sebastien? Trebuie sa fie un nume puternic, trebuie sa ii faca sa nu se atinga de tine cand vor stii ca esti sub protectia mea! -Mai este mult pana atunci,i-a raspuns razand, insa imi poti proteja inima pentru moment, i-a adus palma in dreptul batailor puternice lasand sa simta zbuciumul din corpul ei. Ei nu mai au o inima,le este mai usor sa faca lucruri rele, asa ca am un dezavantaj si daca vrei sa ma protejezi poti incepe prin a nu privi ceremonia, nu as vrea sa te afecteze in vreun fel. Imediat ce totul se va fii trminat voi veni la tine si iti voi povesti cum am ajuns aici in loc de basm inainte de culcare, nu am avut parte de ele asa ca nu as putea sa iti impartasesc unul…dar daca vrei voi incerca sa aflu povesti si ti le voi spune, numai sa iti doresti! -Nu, nu vreau decat sa stiu cum esti, de fapt cine esti pentru a-ti fii de folos in vremea ce va urma, un gardian trebuie sa isi cunoasca protejata, nu? -Cu siguranta, acum, da-mi mana si te voi conduce intr-un loc unde nimic nu te va deranja, bine? I-a prins palma si l-a luat pe scari spre camera ei, ignorandu-I complet pe cei doi barbati ce-si disputasera iubirea ei. A deschis usa, intrand in universul complet diferit fata de intreaga casa. Iti place? -Mai intrebi? Camera asta,i-a zis rasucindu-se si privind spre tavanul pictat, este mai mare decat intreaga mea casa, nici macar nu am mai vazut vreodata un loc de dormit asa de mare…de ce este urias? Doar ai un pat, niste dulapuri si cam atat, in rest este gol… -Deoarece tu vei umple golul! Cat de curand voi dori sa ma ajuti sa luam cateva lucruri pentru incapeerea asta fiindca aici vom sta noi si nimeni, absolut nici unul din cei de afara nu ne vor deranja, va fii oaza noastra de liniste, locul in care vom evada de tot, vrei? In timp ce astepta raspunsul viitorului vampir, Marcos a deschis larg usile, intrand fara a mai cere permisiunea si s-a apropiat de Sonya, strangandu-I bratele cu putere. -Ti-am zis sa nu mai folosesti cuvintele alea vreodata, ai promis ca nu o vei mai face si totusi… nu-ti poti tine o promisiune? -Da-mi drumul, sunt atatea promisiuni de care nici macar tu nu te-ai tinut, de ce as face-o eu?Unii inca mai au inimi cu care gandesc in timp ce altii le pastreaza ca amintire! Nu imi cere mie socoteala pentru ce fac fiindca la fel de usor cum ti-am spus “da” as putea zice “nu”. -Ai fii in stare sa faci asta?! -Desigur, as putea fii un vampir liber de orice obligatie, nu as avea de ce sa explic nimanui ce am de gand sa fac ori sa imi fie comentate deciziile, in plus nu as avea de la cine sa astept ajutorul si sa nu il primesc! rostind ultimele cuvinte i-a intors spatele, indreptandu-se spre copil. Am treaba acum, poti pleca din camera mea, ori daca te incomodez, spune-mi-o si cu siguranta Enzo nu s-ar supara sa-mi ofere suportul sau. -Nu ma deranjeaza cu nimic prezenta ta, te doresc in preajma mea, numai a mea, nu-mi doresc sa te impart cu nimeni si cu atat mai putin cu Enzo, oricat de superior mi-ar fii! Ce te irita atat de mult ca nu ti-am oferit ajutorul acum? -Mai indraznesti sa intrebi, l-a intins pe baiat in pat, sarutandu-l pe frunte si ingrijindu-se sa adoarma rapid, dupa care s-a indreptat spre Marcos, impingandu-l afara din camera si urmandu-l. Nu vreau astfel de discutii in preajma lui, lasa-l sa fie fericit! Ce ma irita te intrebi tu, este acelasi lucru a-ti cere ajutorul acum ori cand am fost atacata de Carlos in padure, oricum am strigat in van asteptand sa vii si nici macar nu ai depus un minim de efort pentru a ma ajuta! -Sonya, este ceremonia ta! Trebuie sa faci orice ti s-ar spune, eu nu pot modifica nicicum mersul lucrurilor si ar fii bine sa nu incerci nici tu fiindca risti prea mult! -Eu o fac, nu tu asa ca nu mai fii asa de ingrijorat de parca maine ma vei pierde! Ti-am zis ca tu ai fost cel ales, crede-ma ca am fost sincera cand am spus asta si nimic nu m-ar face sa imi schimb alegerea, doar te tachinez, te necajesc pentru a te cunoaste, vreau sa stiu cum iti pot atinge arcurile sensibile, sa stiu ce te face sa te nelinistesti, tot! Vreau sa te fac sa simti acelasi lucru ca si mine, vreau sa fii al meu la fel cum sunt a ta, insa nu doar cu o promisiune, imi doresc sa ma intelegi si sa te inteleg fara ca macar sa ne adresam un cuvant…vreau sa fim unul si acelasi, sa ne completam reciproc, sa ne cunoastem gandurile si sa ne ajutam oricat de tacanita ar fii ideea celuilat, asta inseamna pentru mine a fii al meu, Marcos! Asta imi doresc eu si uneori ma intreb daca si tu vrei acelasi lucru, daca nu cumva cer prea mult de la tine si nu voi primi nimic…nu vreau sa sufar, nu mai mult decat o fac pentru gandurile care-mi chinuie mintea ori de cate ori ma gandesc la ce li s-a intamplat atatora din cauza noastra, ce li s-a intamplat celor ce mi-au dat viata asta! -Sonya… -Lasa-ma sa termin, te rog, vreau sa fii mai uman, sa intelegi de ce aleg lucruri pe care tu le vezi gresite, intotdeauna o voi face, mereu voi gandi cu inima atat cat voi mai fii umana, pana ce monstrul din mine v-a pune stapanire si va fii complet pe placul tau: supus, crud…nemilos. -Sonya, nu mai spune un cuvant! Chiar si vorbele pe care le rostesti ascund atat de multa durere! Nu am crezut ca simti asta, ca te temi atat de tare sa devi un vampir…Eram sigur ca pana acum stii ce se cere de la tine si ca vei fii in stare sa accepti ordinele fara sa le gandesti ori sa le analizezi, insa tu…influenta celor ce te-au crescut te-a facut sa te chinuiesti atat de mult sa accepti ce esti si sa nu realizezi ca au facut totul doar pentru binele lor, NU au facut-o fiindca te iubeau, iar prin straduinta ta de a fii pe placul lor si de a le castiga afectiunea te-ai indepartat de ceea ce simteai cu adevarat! Nu am putut sa te inteleg niciodata si tot imi va fii greu sa o fac, chiar stiindu-ti sentimentele… -Ma intelegi?l-a intrebat apropiindu-se de el si cautand caldura pieptului sau, dar Marcos a indepartat-o. -Cunosc ce simti insa nu sunt sigur ca te inteleg! Intai trebuie sa te accepti pe tine si apoi vei putea sa ma accepti pe mine! Pana acum am fugit pentru tine pentru a vedea acum ca nici macar nu simti nimic pentru mine! -Ba da! Crede-ma ca inima-mi apartine tie, nimanui altcuiva, tu esti singurul pe care il vreau alaturi pana la finalul veacurilor! -Chiar crezi asta?iar adresandu-I cuvintele a abandonat-o langa usa, coborand scarile si intretinandu-se cu invitatii. -Nu ma intelegi, nici eu nu mai pot sa o fac fiindca nu mai sunt aceeasi! Nu este vina mea ca sunt asta, ca tu nu ma accepti pentru ce am devenit, odinioara ai fii facut orice pentru mine si acum…imi intorci spatele? A inspirat adanc o gura de aer si a coborat la randu-I scarile, a iesit din casa pe o usa laturalnica si a incercat sa isi puna ordine in ganduri, insa ii era greu. Se simtea nedorita, mintita, vroia sa scape de toata agitatia si sa isi continue viata alaturi de cel pe care il crezuse potrivit, dar care o data cunoscandu-I gandurile a refuzat sa o mai accepte, “probabil s-a saturat sa ma mai astepte”si-a spus in gand ridicandu-se. Nu il voi mai face sa astepte vreodata, nu va mai avea de ce! Voi termina ritualul si apoi nu-mi doresc sa te mai vad pana ce nu imi voi cunoaste adevaratele sentimente si pana ce nu ma voi cunoaste pe mine…a intrat din nou in sala, apropiindu-se de Enzo cu un calm iesit din comun, luandu-l din mijlocul unei multimi. -S-a intamplat ceva? -Nimic, vreau sa terminam cu ceremonia, trebuie sa fie obositi cu totii si plictisiti de prezenta mea, vreau sa ii scutesc de o obligatie, se poate?Cu cat terminam mai repede, cu atat ne vom relua cu totii locurile noastre si ne vom accepta greselile. -Ce-I cu vorbele astea, esti bine? A incercat sa o atinga pentru a-I citi gandurile, insa Sonya l-a impiedicat. -Nu-I nevoie sa te pierzi in mintea mea, conteaza doar ca eu sa-mi stiu haosul, datoria ta este sa reiei ceremonia, atat!apoi a disparut din fata lui, apropiindu-se de Antoine. -Nu este bine sa fii vazuta in preajma mea, te vor judeca... -Nu conteaza ce vor ei, doar ce imi doresc eu, iar acum dorinta mea cea mai mare este ca tu si Zee sa fiti din nou impreuna fiindca ce aveti voi este deosebit, este ceea ce oamenii numesc iubire. Nu-mi mai pomeni de sentimente pentru mine fiindca ele nu mai exista, l-a convins, blocandu-I din minte amintirile cu ei impreuna. Zee este cea ce te va iubi si iti va acorda intotdeauna votul de incredere pentru orice ti-ai dori sa faci, Zeena este cea mai potrivita pentru tine, accept-o! Este spre binele tau sa o ai alaturi pe ea si nu pe nimeni altcineva fiindca nici macar o alta nu-ti va impartasi sentimentele si nici nu te va intelege asa cum face ea, iar Antoine s-a indepartat, apropiindu-se de coltul in care Zee se servea cu o cupa insangerata. A fost fericita sa ii vada cum se imbratiseaza si un zambet trist I s-a intiparit pe fata, un suras pe care l-a pastrat chiar cand a inaintat in fata vampirilor, chemata fiind de Intelept. -Urmeaza cea de-a doua proba pentru tine, va trebui sa-ti daruiesti sangele tuturor celor pe care i-ai intalnit, cu cat ai fost inconjurata de mai multi de-ai nostri cu atat mai solicitanta va fii pentru tine incercarea asta. -De intalnit am intalnit multi, dar de cunoscut nu am ajuns sa il stiu pe niciunul! S-a dovedit ca educatia data de cei ce m-au crescut ca pe un om sa nu imi ofere o buna judecata si sa ma faca sortita greselilor. In privinta unui singur lucru doar am certitudinea ca este corect: acela de a ma accepta asa cum sunt, nu ma voi schimba pentru nimic in lume si pentru nimeni, orice ar fii voi ramane acelasi vampir consumat de ganduri umane, sortita greselilor si unor proaste alegeri. Imi asum asta, iar daca cei ce m-au intalnit nu se sperie, atunci le voi impartasi din sangele meu blestemat si gresit. -(De ce il consideri blestemat?a intrebat-o insa nici nu s-a chinuit sa ii raspunda lui Enzo.) -Am intalnit vampiri in prima mea misiune, doua grupuri, am intalnit-o pe Reyna, i-am intalnit pe Zeena si pe Antoine, i-am intalnit pe supusii ce au torturat si ucis oamenii unui satuc de munte, l-am cunoscut pe cel ce ma vroia adusa pe drumul cel bun si nu in ultimul rand pe nepotul sau, acestia sunt cei de a caror cunostiinta sunt sigura. Apoi daca mai este cineva sa se alature grupului, unul in plus sau in minus nu strica, si fara sa uit mai sunt si vampirii ce mi-au luat apararea cand am fost atacata in curtea croitorului ce mi-a oferit o rochie superba pentru aceasta ocazie, insa la care am cedat pentru aceasta a carei valoare se presupune ca o au sentimentele cu care a fost oferita, insa singura valoare o au pietrele de pe ea, atat. -Multi dintre cei ce i-ai enumerat nu sunt vrednici sa participe la acest ritual, sunt doar supusi, respectiv jumatati, insa ai uitat o persoana, crezi ca iti poti aminti? -Asa este, l-am uitat pe Xavier, el m-a ajutat dupa ce am scapat de Dankan Crow, un sarpe mincinos. Si el ar fii avut dreptul asta daca nu era un tradator si nu ar fii pierit, greseala lui, iar un suras malefic i-a aparut pe fata, transformandu-se in vampirul legendar in fata tuturor. -Doar gandul a ce i-a facut… -…a facut-o sa se transforme!si-au spus din inviati, privind-o. -Este de temut, cu siguranta!si-a spus un altul, abandonand prima linie si retragandu-se intrun colt al incaperii. -Nu copila, mai este o persoana, un tanar pe care… -…m-ai vazut o singura data, i-a spus o voce aparand prin spatele ei. Eu sunt Evan, m-ai intalnit la sala lui Carlos, eram unul din invataceii sai, insa tu te-ai dovedit preferata lui. Avea si de ce sa te aleaga pe tine, stia ce esti asa ca doar facandu-te mai puternica si castigandu-te de partea sa avea sa-si obtina locul mult dorit, doar ca nu a stiut cand sa inceteze si atunci i-ai spus tu stop, recunoaste! S-a intors spre turnator si a inceput sa se joace cu degetele prin parul lui, zambindu-i. -Bun baiat, iti aperi maestrul, asta este prima lectie, insa te inseli, nu eu l-am ucis. Mi-am dorit sa o fac si dorinta mi-au indeplinit-o spiritele din lac, in schimbul unei cantitati din sangele meu. Se pare ca era foarte pretios pentru ele asa ca au considerat schimbul echitabil, iar eu am fost cu adevarat satisfacuta de serviciu. Au facut cea mai buna treaba, daca ar fii fost vampiri ar fii fost dintre cei mai apreciati fiindca sufletele lor sunt atat de putrezite incat o viata in minus nici macar nu conteaza, nici macar nu cracnesc in a indeplini un astfel de ordin. Asta imi aminteste ca si tu ai o datorie, alaturi de ceilalti ce isi asteapta randul, nu vrei sa le tai fata si sa fii primul, l-a ispitit vampirul? -Sonya, a strigat-o Enzo, exista o ordine, cei pentru care sentimentele tale umane sunt mai puternice vor fii printre ultimii, iar in fata vor sta cei cu a caror intalnire a fost doar intamplatoare. Asta exclude cele doua grupuri si la fel si pe cei de pe munte, iti raman atat de putine persoane…te simti in stare? -Doar daca ei pot accepta nebunia, i-a spus zgariindu-si usor pielea si lasand parfumul de trandafiri sa inunde inca o data sala si sa ii ademeneasca pe cei prezenti. In timpul actului ei, Inteleptul i-a aruncat cu o viteza si o precizie incredibile un pumnal pentru proba, iar Sonya l-a prins, lasandu-l sa I se infiga in palma, dupa care, rasucindu-l l-a scos cu picaturi ce s-au prelins pe marmura alba. Primul chemat a fost Evan, iar apoi a urmat Xavier care s-a codit, considerandu-se prea neinsemnat pentru un asemenea dar, insa in cele din urma l-a acceptat. A urmat Zeena, careia Sonya i-a permis sa se infrupte cu cat de mult a vrut, soptindu-I pe intregul procesului sa nu il mai piarda pe Antoine, iar abia apoi a aparut Reyna. -Surioara, nici nu stii cata placere imi face sa te vad aici, prezenta la “botezul”meu…esti singura mea ruda si ar fii pacat sa nu fie nimeni din familia noastra aici, ai idée cat de singura m-as fii simtit fara tine aici? S-a apropiat de ea pentru a o imbratisa, insa femeia s-a indepartat, temandu-se pentru viata ei. Stai linistita, securea razboiului este ingropata, razbunarea nu-si mai are rostul. -De unde am certitudinea ca ma pot increde in spusele tale?a intrebat-o,imbratisand-o ca pe o apropiata. -Fiindca iti ofer ce ti-ai dorit intotdeauna, pe Marcos, nu-mi este de niciun folos! Iar declaratia tinerei a socat-o, nu isi putea crede urechilor si a pus-o sa ii spuna motivul, dar ea a evitat. Sa zicem ca nu mai impartasim aceleasi interese, el doreste lucruri marunte, neinsemnate, ca tine, in timp ce eu vreau mai mult, acum ai inteles? Este darul meu pentru tine, un cadou pentru impacarea noastra si sper sa ai determinarea si puterea necesare pentru a-l tine departe de mine! -O voi face, intotdeauna am stiut ca se va intoarce la mine, ca tu esti doar ceva pasager… -Si eu ar fii trebuit sa te ascult, doar il cunosti atat de bine…si-a scos inelul de pe deget, asezandu-l pe inelarul fostei rivale, apoi i-a cedat si colierul, fara sa regrete vreunul din gesturi. Acum ai certitudinea ca tu ii esti aleasa, in timp ce eu sunt doar trecutul ce va disparea pierdut in prezent. Fa-l fericit si fii asa cum isi doreste el, asta daca vei putea, iar cu cea mai mare satisfactie, Reyna a muscat-o, sorbind din lichidul oferit ca ofranda de pace, tot mai mult, pana ce s-a oprit satisfacuta. -Il voi face!si s-a indepartat din centrul salii, asezandu-se victorioasa la o masa si sorbind o alta cupa de bautura. -Mai ai doua persoane cunoscute, iar doar tu poti alege ordinea, cine sa fie, cine sa fie penultimul?a intrebat-o ca intr-un joc Enzo, strigandu-l pe Antoine, iar vampirul s-a supus fara sa stea prea mult pe ganduri, oricum ii fusesera blocate amintirile sale in care Sonya isi facea aparitia, iar ajuns langa ea nu a avut nicio retinere in a se servi ca de pe un platou, band cat a putut de mult, secatuind-o de puteri asa cum mai facuse candva. -Poate vei invata candva ce inseamna chibzuinta si vei renunta la a te lacomi cand ai alaturi pe cineva ca ea! Fa-I cinste si nu ii pata numele cu un comportament neadecvat pentru un vampir intreg!dar vorbele ei nu aveau niciun inteles pentru cel pentru care nutrise anumite sentimente, indepartandu-se de ea la fel cum facuse cel pe care il considerase ca-I va fii alaturi pe vecie. -Marcos, urmeaza clipa mult asteptata de tine, Sonya urmeaza sa iti ofere tie placerea de a testa cat rezista, cu cat sange pierdut intr-o lupta ar putea continua. Te vei opri doar in momentul in care vei simti ca viata ii este pusa in pericol, si doar atunci deoarece altfel ai compromite orice efort al ei, intelegi?l-a intrebat unul dintre batranii intelepti, un altul decat cel ce se ocupase si care acum savura momentul cu o urma indreptatita de ingrijorare. -Se pare ca va trebui sa o faci, chiar daca asta iti repugna, i-a spus fata devenind mai serioasa si pierzandu-si din stralucirea vampirului legendar. -Am spus eu asta? Nicidecum, era dreptul meu de atat vreme iar tu m-ai privat prea mult timp de ce mi se cuvine! -Bucura-te acum cat mai ai ocazia, Marcos, apoi poate va fii prea tarziu, cine stie?si-a dat parul pe spate in dreptul locului in care toti o muscasera, dar gestul ei l-a enervat. -Iar te joci? Incerci sa ma tratezi ca pe ceilalti, sa vezi daca asta ma enerveaza sau ma face sa-mi pierd cumpatul? Sa stii ca o face!s-a invartit in jurul sau, privind-o, iar ajuns in spatele sau a eliberat cealalta parte a gatului ei, tragand-o de par si acoperind celelalte muscaturi. -Si crezi ca asta doream eu? Sa te vad suparat? Nu, nu-mi doresc sa ai parte de neplacerea asta, dar linisteste-te fiindca va fii de scurta durata!iar apoi a tacut, devenind o prada muta. Faptul ca nu ii intelegea cuvintele si nici intentiile, ca nu-I putea citi gandurile l-au facut sa isi doreasca si mai mult sa-I arate ca el nu-I accepta copilariile si nici balmajelile, i-a impins capul in dreapta, magaind usor locul unde urma sa isi lase urma, iar apoi si-a trecut o mana pe deasupra abdomenului sau, iar o alta peste pieptul ei, strangandu-I apoi corpul ca o menghina, lasandu-I foarte putina libertate de a respira. -Orice ai zice sau ai face, TU imi aparti! Si-a infipt coltii adanc in pielea ei laptoasa, lasand sangele sa I se prelinga pe spate in timp ce se pregatea de o noua muscatura. Sa nu uiti niciodata asta! Si cea de-a doua a fost mult mai puternica, i-a sfasiat venele atinse si a facut-o sa geama de durere, un zgomot aproape surd pentru urechile tuturor, dar atat de constient pentru amandoi, iar durerea ei l-a facut sa o stranga si mai puternic, gata sa o franga. -Te razbuni?l-a intrebat pierzandu-si din respiratie si incercand sa se elibereze de durere. -(Urmez indicatiile lor, nu poti sa te opui ritualului si eu nu intentionez sa ma opresc pana ce nu voi simti cum puterea ta piere, cum ideile se duc si devi aceeasi pe care am cunoscut-o! ) -Atunci va trebui…sa ma omori…doar atunci vei avea sorti de izbanda! Si-a intins degetele spre o mana, mangaindu-l usor si acceptandu-si soarta. Fa ceea ce trebuie, apoi vom fii amandoi liberi… si pana sa apuce sa mai spuna ceva, mainile si-au pierdut puterea si pleoapele cu gene lungi s-au lasat sa ii acopere ochii chinuiti. Nu stia daca ar trebui sa continue ori sa se opreasca, nu stia sa interpreteze ultimele ei cuvinte si se temea ca nu cumva, orbit de furie, sa ii termine existenta, ar fii suportat sa nu il inteleaga, dar nu si sa nu o mai stie in viata. A continuat sa soarba lichidul dulceag pe care Antoine il incercase de atatea ori, iar cu gandul ca trebuie sa egaleze pentru datile pierdute, a continuat pana ce inima si-a pierdut puterea, iar bataile au devenit tot mai lente. Abia atunci si-a scos coltii, vazand rezultatul furiei lui, o rana adanca, o muscatura violenta nejustificata. -Marcos, poate ai exagerat putin, i-a sugerat unul dintre Batrani, apropiindu-se de el si fiind urmat de ceilalti patru. -Crezi ca acum ar mai putea lupta? -Ori nu ai inteles sarcina ta? -Sau poate te-a cuprins lacomia, scumpul nostru si nu ai stiut sa ii mai pui capat setei si dorintei de a-I arata latura ta de bestie, au fost cuvintele lui Enzo. Ti-am spus ca este puternica insa stii ca nu putea refuza ceremonia acum, asta este singurul motiv pentru care te-a lasat sa gusti nebunia, haosul care o mistuie ca o flacara…Nu ai vrut nici macar sa lasi o urma de indoiala ca poate suporta multe! -Am facut ce mi-ai zis, nu da vina pe mine! -Si asta ti se pare ca este o stare in care ea poate sta in picioare? Da-I drumul, vreau sa ne convingem cu totii daca o poate face, iar in momentul in care si-a luat mainile de pe trupul ei, Sonya a cazut ca secerata la picioarele lui, iar puterea cu care il tinuse adormit pe baiat s-a stins. Zarva si comentariile ce ii rasunau in camera i-au captat interesul, iar cum nu stia cat dormise si pentru ca ea nu era acolo a iesit incet din incapere si apropiindu-se de scari a vazut-o zacand pe podeaua rece. -SONYA! Ce i-ai facut?i-a reprosat lui Marcos, coborand scarile cu cea mai mare graba si ingenunchind langa trupul ei. Cu degetele lui subtiri i-a dat parul de pe fata si i-a mangaiat obrajii deveniti iarasi palizi, i-a cuprins mainile reci de aceasta data si I le-a sarutat. Ti-am zis ca te voi proteja, de ce nu m-ai lasat?! Doar era datoria mea! Cum iti vei mai tine promisiunea acum si cum voi mai putea eu sa am un cuvant cand nu am putut respecta ce ti-am jurat?!si-a intins capul pe pieptul ei, iar usor i-a simtit inima batand tot mai tare, iar cu o mana i-a mangaiat parul ciuntit. -M-ai vazut pe mine invinsa?l-a intrebat deschizandu-si ochii. Nu ai pentru ce sa-ti faci griji, sunt bine, iar cu asta, s-a ridicat cu greutate, sprijinindu-se pe umerii copilului, cred ca s-a terminat si ritualul asta…acum sunt considerata un pureblood adevarat, nu Inteleptule?a continuat sa se joace in parul celui mic fara a ridica privirea catre Marcos sau spre vreo alta persoana in timp ce le astepta confirmarea. -Prea bine, te-ai achitat de datorii tinere vampir, iar incepand din acest moment esti una dintr-ai nostri! Vrei sa le spui ceva celor care au fost prezenti aici si nu au avut incredere ca vei duce totul pana la capat? -Nu, oricum vorbele nu cantaresc nimic, iar ale mele si mai putin de atat. Tot ce-mi doresc acum este sa ma odihnesc, sper ca decizia mea sa nu va jigneasca in vreun fel, dar nu-l pot forta pe cel mic sa-mi mai suporte greutatea multa vreme, as fii lipsita de consideratie daca as face-o. -Odihneste-te, recapata-ti energia si cand vei fii gata te vei putea implica in activitati mai potrivite pentru cineva ca tine, i-a spus unul din cei cinci, scuzandu-se si pentru retragerea sa, fiind urmat apoi de inca doi ce considerau terminat evenimentul. -Enzo, iti multumesc pentru tot! Cand vei dori sa-mi indeplinesc sarcinile…doar spune-mi si o voi face, insa in schimb respecta-mi si mie cerintele. Atat vreau, intelegere,s-a apropiat de el, iar vampirul cu mult mai inalt decat ea a strans-o puternic la piept, amintindu-I de fiica pe care o pierduse cu mult timp in urma, iar inainte sa devina sentimental i-a dat permisiunea de a se retrage in camera sa. -Marcos, trebuie sa vorbim, i-a spus, luandu-l intr-un colt ferit. Imi este ca o nepoata, stii, iar langa tine pare sa nu fie asa de fericita cum mi-am dorit…de ce? -Recunosc, am avut o discutie cu putin timp in urma si este posibil ca unele cuvinte sa o fii afectat mai mult decat mi-am dorit, dar Sonya ma iubeste si va fii fericita aici! Nu va pleca niciodata atata timp cat sunt eu langa ea. -Dar ea nu te mai considera potrivit, iar la rivalul tau a renuntat in seara asta: memoria lui Antoine este blocata, l-a reunit cu Zeena, iar asta mi-a dat de banuit…daca isi doreste sa se rupa de lumea noastra? Mintea ei este o cumplita necunoscuta pentru mine, oricat as vrea nu reusesc sa ii citesc gandurile si nici ea nu lasa sa fie citita… -Nu te ingrijora, voi avea grija de ea, vei fii incantat atunci cand familia ni se va mari, iar asta va fii cu siguranta cat de curand. Voi astepta sa plece toti invitatii si o voi vizita, va fii bucuroasa sa vada ca sunt acelasi iar faptul ca l-a abandonat pe Antoine ma face sa o apreciez si mai mult!insa in timp ce el isi expunea planurile, Sonya isi dorea sa evadeze. -Esti fericit aici? -De ce ma intrebi? Tu nu esti? -Sebastien ar fii mai potrivit pentru tine, Armand pare mai degraba numele unui vampir care nu pretuieste nimic, unul care ar putea calca totul in picioare, in timp ce tu nu esti asa. Esti prea loial si sentimental, insa nu fii naiv niciodata deoarece te vor folosi iar cand nu vor avea nevoie de tine te vor abandona…cu totii. -Sonya, vreau sa plecam de aici! Tu nu te simti bine aici, nu ti-e usor langa el, iar mie nu mi se potriveste o camera atat de mare, atata vreme cat voi fii langa tine voi fii mai fericit decat daca as avea toata bogatia din lume! Haide, sa pleca de aici, acum nimeni nu o sa stie fiindca sunt prea ocupati unii cu ceilalti, nici nu cred ca au observat ca ai plecat… -Iti doresti asta? Din toata inima?l-a intrebat cu o privire sclipitoare, bucuroasa ca se gandea la ea insa nu vroia s ail priveze de nimic in dorinta ei de a evada. -Da, vreau. Tu alegi unde si eu voi veni!Unde mergem? -Cum ti se pare daca am trai printre oameni? Stiu pe cineva deosebit care te-ar putea invata cum sa te aperi si sa te comporti adecvat pentru un barbat, stiu, stiu, acum esti inca un copil insa vei avea responsabilitati si va trebui sa poti sa le indeplinesti. Este o persoana speciala, iar vorbind despre el, fata I s-a inseninat, inchide ochii, o sa ajungem mai repede asa, iar concentrandu-se pe imaginea vanatorului au disparut, insa nu au ajuns in fata casei lui.