intr-o incapere magica,se afla un baiat,trist,cu parul lung si mov si cu ochii visinii .
intr-o zi totul s-a scumbat... o fettia de 9 ani,pe nume izabela traia intr-un sat linistit. ea era bruneta si avea ochii negri ca noaptea.desi parea o fetita in regula,nu era.nu putea sa vada.ea mereu fost luata peste picior de copii din sat,deci nu avea prieteni.ea locuia doar cu bunica ei,o batrana cu darul povestitului.izabela,mereu seara,o asculta pe bunica ei,care ii povestea despre intamplarile ei din copilarie. izabela veni de afara,zambind.desi nu avea cu cine sa se joace,mereu isi gasea o activitate placuta,cu care sa isi ocupe timpul. -micuta mea copila,ia pranzul,ca altfel nu o sa cresti mare!spune bunica cu blandete. -bine... izabela se duce in bucatarie.desi nu putea sa ada,avea auzul si mirosul foarte dezvoltat. i-a un cutit si isi unge pe paine niste gem din capsuni,prefertul ei.dupa ce manca 2 felii,se duce iar afara. merse putin,pana se impiedia de Yusuke. -mai,mai,mai...i-a te uita pe cine avem aici.mica noastra izabela! -lasati-ma! atunci izabela il prinse de picor si il impiedica,iar apoi fugi de acolo.ajunse intr-o padure verde ca smaraldul. -aici nu am mai fost... pentur ca iza era mica,iitrebuia macar o saptaman,sa memoroeze un loc bine.ea intide mainile in fata,ca sa nu se loveasca de vreun copac. se aseaza. -buni,o sa fie ingrijorata pentru mine... isi pune mainile in jur,ca sa pipaie ce era langa ea. -flori... le miorsi. -ce frumos miros... atucnci culese cateva.orientata dupa incantatorul lor parfum,le culese pe cele mai frumoase. mai merse putin si se opri.isi ciuli urechile(asculta cu atentie)si auzi un susur de apa. -apa?sunt langa un izvor? mai merse putin si simti cum apa ii intra in pantofi. dintr-o data aluneca.curentul o prinse. izabela tipa de spaima. cand putu sa ajunga la mal,aceasta se afla langa o cladire impunatoare. -ce locul asta? fetita de 9 ani intra.se opri cand simti un perete. -ce e aici? iar peretele,ce era o usa din piatra,se deschide.o lumina galbena strapunse tot holul. izabela facu doi pasi. -cine esti?intreaba chrno.
-izabela...dar cine esti tu? -eu sunt chrno! izabela vru sa se apropie de chrno,dar se impiedica si pica langa el. acesta o privi indiferent. -de cand esti aici?intreaba izabela -nu conteaza... -atunci hai sa plecam de aici! -nu vreau!intoarce-te singura! -nu pot...spune izabela -asta nu e problema mea,tu ai venit aici! atunci izabela incepu sa planga. -hei,termina! izabela se se opri.lacrimile ii curgeau inca pe fata ei.
lui chrno i se facu mila de fetita de 9 ani si o trase de mana,conducand-o spre iesire. -ei?uite,iesirea! -unde? -cum unde?hiar acolo! atunci chrno isi dadu seama. "e oarba..." atunci chrno o duse pana la iesire. -vino cu mine...te roog.spune izabela. -nu. izabela se intrista. -haide,te rog! atunci il trase de mana pe chrno.acesta o urma. "ce am de pierdut?locul asta se poate pazi si singur..." chrno mergea in spatele izabelei: -hei,fetit-o,sti drumul? -sigur ca... si se izbi de un copac.chrno zambi. in mod normal,un copil mic,ar fi plans daca s-ar fi lovit,dar izabela,nu a plans.
ce e amuzant? acum pun continuarea.si au dedus ceva din toate povestile pe care le-am scris? este ceva,ce imi place sa pun la povesti,tu ce crezi,sti?
chrno o studia cu privirea.izabela se aseza: -chrno,cati ani ai? -pai 100. -da?ce grozav...eu am doar 9 ani... chrno se aseaza si ii zambeste.deja incepea sa o simpatizeze. -unde iti sunt parintii?intreaba chrno -in cimitir. iar izabela se intristeaza. -dar atunci cu cine locuiesti? -cu bunica si am inca o intrebare. -care? -cum poti avea 100 de ani,daca esti om? -pai nu sunt om.sunt demon. -demon?ce e un demon? -pai...un fel de om mai puternic,ce traieste mai mult,intelegi? -da! izabela se duce la rau. chrno o privea cum aceasta prindea pesti.
-cum poti sa prinzi pesti,daca nu vezi? -pai ii aud. spune vesela izabela. acolo venira yusuke si batausii lui.o impinsera pe izabela,iar aceasta s etaie la mana si la picior,in stancile ascutite. -hei,las-o impace!spune chrno. -si tu cine mai esti,urechiatule? atunci chrno il loveste pe yusuke,de darama un copac cu el.toti celalti batausi o tulira,la fel ca si victima.chrno se duce la izabela. -esti bine? -sper... atunci gemu de durere.chrno se uita la ea si apoi o duse la mal. -asculta-ma!resaxeaz-te. -cum? -fa cum itizic! asta si facu.atunci chrno spune o vraja si o vindeca pe izabela. -multrumesc,mult! si ii da un pupic.chrno se face rosu. -chrno... -da? -cand e ziua ta de nastere? -ziua mea de nastere? -da,cadn e? -nu stiu,ce e ziua de nastere? -tunu ai sarbatorit-o niciodata? -nu! -pai e cea mai importanta! -de ce? -pentru ca attunci ne-am nascut.deci in ce zi? -in 28 ianuarie. -noi suntem in 27 ianuarie,deci la multi ani si sa traiesti! chrno nu o putea intelege pe izabela.oamenii pentru el,erau un mister.dar totusi era si el fericit,ca o vedea pe izabela cu zambetul pe buze.
Pai cred ac demonul care era imbunat de un suflet bun si nevinovat de copil care nu prea are multi prieteni si care era evitat de cei din jur, asta este?Si prezenta magiei.
-cred ca ti-e greu sa nu vezi. -poate...dar ma descurc destul de bine,sa ma orientez. si se duce langa chrno. -esti rece... -pai e normal,pentru un demon sa fie rece,daca as fi cald,as fi bolnav. -sti,chrno,tu esti singurul meu prieten de pana acum... -prieten... -s-a intamplat ceva? -nu,nimic! izabela se ridica. -hai! -unde?intreaba -cu mine,in satul meu! chrno o urma pe izabela.au ajuns in sat.acolo totul era nomral.se pare ca nu lipsise mult.intra in casa. -buni,avem un nou invitat,ar putea sa stea aici? -sigur!e bine venit! spune bunica,ce statea aproapemereu,in scunul ei de lemn,cu modele de flori.chno intra. -hai laegeti un pat! -un pat? -da haide,ai dreptul ca confort! chrno alese si se puse pe el. "fetita asta..." in camera,izabela,intra cu 4 feli de paine cu gem de capsuni si de caise. -serveste-te!spune aceasta. chrno i-a o fele si musca.ii placea.gemul dulce parca il stimula. -cu ce ie unsa painea? -cu gem.aceia pe care tomcai ai muscat-o,cu gem de capsuni.iti place? -da. -si mie imi place,e preferata mea
veni noaptea.izabela se duse la culcare,la fel ca bunica.doar chrno ramase treaz.iese afara si sta gandinduse. "cum poate fi asa draguta cu mine,dupa cate am facut rasei umane?" hao privea bolta cereasca,ingandurat. pana un strigat il readuse cu picoarele pe pamant. se duce sa vada despre ce e vorba.venea din camera bunicii.o vazu pe izabela,stand la batul acestteia,plangand si ruganduse.bunica,planda,o managaia.iar dupa cateva minute inchise ochii si pica in somnul etern. chrno intra in camera.izabela statea langa bunica ei,plangand si iar plangand.atunci chrno merse langa ea si o ciufuli un pic in cap.acesta se uita la el.jumatate ein suparare ii trecuse. -chrno,a-a-ajto pr bunica,vindec-o,cum mai vindecat si pe mine. -nu pot... -de ce? -ea nu mai e printre noi... izabela era asa de trista.a doua zi,era una ploioasa.urma inmormantarea bunicii.la sfarsit,acum izabela intelse,ca nimeni nu ii fusese un adevrat prieten,inafara de hao.inafara de acesta,nimeni nu ii oferise alinare sau putin consolare.toti trecura pe langa ea,de parca nu ar fi existat.izabela era distrusa.isi pierduse mama,din nou. chrno o privea pe izabela...
nu stiu daca ai sesizat,dar imi place sa folosesc mult demonii.imi place sa iifac agresivi,dar poi sa se cumingtreasca asta vrream sa vad,daca ti-ai dat seama.si in povestea asta,chrno e un demon,si in ap. lui ed,hanah,chrno si cu myuto is demoni si il aia cu cecil si hao,ai inteles?
trecu deja o saptamana.izabela incerca sa revina in apele ei da nu prea reusea.era foarte dezorientata.nu mai avea incredere in ea.nu mai putea sa isi folosasca simturile sale dezvoltate,de o tema de care doar ea stia. chrno in fiecare zi o privea pe izabela. -izabela,hai sa plecam de aici! -unde? -nu conteaza unde! -bine... chrno ramane inmarmurit pe loc.ar fi crezut ca o sa refuze dar nu,scurt si la subiect. a doua zi,cei doi au plecat.demonul o indruma pe izabela,prin codrul des. -dar totusi,unde mergem?intreba aceasta. -vedem noi. izabela nu mai pune nici o intrebare. deja crno arata altfel.avea aprul inpletit,binentes a lasato pe izabela sa il faca asa,purta o haina rosie si devenise un bun prieten. -uite izabela! -ce? atunci chrno ii pune in mana niste flori superbe. -miros asa frumos...multumesc chrno. fetita de 9 ani se inveseli.chrno o urmarea cu privirea,cum se juca in rau.aceasta dintr-o data fu prinsa de un monstru. -izabela! atunci chrno incepe sa il atace.monstrul o musca pe izabela si dispare. -chrno... izabela deschide ochisorii. -izaela,ma bucur ca esti bine... -cum? -nimic.... incerca sa se ridice,dar nu putut. "ce are oare?" atunci izabela pica pe jos.toata ardea.-ce sa fac acum? "chrno,amintesteti ce ti-a spus izabela!cand un om arde rau,la frunte,e bolnav!"isi spune acesta. ii pune mana pe frunte.aceasta ardea. chrno o ingriji.trecu deja o saptamana,de cand izabela se imbolnavise.deja chrno isi pierduse spernata.o mana firava il atinse.acesta se intoarce si o vazu pe izabela,stand cu un ochi deshs si cu unul inchis. -esti bine? -da...dar ce am patiti? -probabil ca acel demon ti-a bagat in corp otrava... izabela se ridica. chrno ii sopteste ceva la ureche,iar izabela se bucura tare.
-chrno,ce s-a intamplat cu parintii tai?au murit? -nu,ei sunt inca in viata. -atunci as vrea s aiicunosc. -mai bine,ai incerca sa stai departe de ei.te-ar omora. -de ce?eu nu le-am facut nimic. -esti prea mica sa intelegi! izabela ii pune mana,cu plandeye,pe obrazul lui chrno.acesta o privea. -dar acum unde mergem? -pai nu stiu. -nu stii? -nu stiu.spune chrno. dintr-o data apare rosette. rosette era o fata demon.avea prarul galbe spre portocaliu si ochiialbastri.era mai aventuroasa. -chrno,aicia esti!am crezut ca te gasesc intre ruinele alea.dar cine e ea? -ea e izabela. -izabela? -da?intreaba aceasta confuza. -iabela,ea e rosette!spune chrno. -rosette...incantata!spune fetita de 9 ani.
-da... izabela nu stia ce sa spuna,sa faca,deci ramane jos. -deci acum ai prins-o pe vetita asta?sau e cumv un alt truc de al tau? -de data asta nu! -mai,nu imi vine sa cred,te-a urmat,fara s ao obligi,nu?ok,nici nu imi pasa.pa. iar rosette disparu: -ce a vrut sa spune cu asta?intreaba izabela. -e o popveste lunga,izabela... -da?imi plac povestile spune-mi te rooog. izabela il auzi enervanduse putin,iar atunci tacu.se duce la acel rau si mai prinde vreo 3 pestisori. -izabela! -da? -cum crezi tu ca ara lumea? -pai ca o lume de poveste. chrno zambi. -mai bine ramai,in basmele tale,pana mai poti! -ce vrei sa zici? -nimic.... izabela acum era si mai confuza.
-hai spune te rooog! -lumea e asa urata si cuda!o fetita ca tine,ar fi mai ibne sa traiasca in fanteziile ei,decat in realitate,ca sa se simta bine! -chrno,eu cred,ca tu ma crezi mult mai mica decat sunt. -pai chiar esti mica!in comparatie ce ce ar face un demon la 9 ani,tu ai fi un nimic.demonii sunt capabili sa se lute de la 3 ani. -dar eu nu sunt demon,sunt om! -asta e tot necazul.asa umana e cea mai inferiora dintr-e toate.trebui distrusa! izabela se speire si pica jos de spaima. -tu nu ai fi in stare sa porti piept,nici la cel mai slab demon. nu stiuse lucrurl asta.de fapt ea nu stiuse apropae nimic din ce ii spune chrno. -deci,mai bine ti-ai vedea te trebuirile tale si nu te amesteca in ale mele,ca tu o sa suferi nu eu!continua chrno. izabela se inatce cu spatele la el si merge spre apa.se opreste langa apa cristalina si isi baga un picior inn apa. "vad ca am spriat-o destul de tare,dar asta e adevarul!si nu poate fugi de el..." izabela se lasa pe spate si fu purtata de ganduri. "de ce imi spune asta?vrea sa ma omare?dar daca ar fi vrut,pute-a sa o faca mai devreme.si ce vrea sa zica cu <trebuie distrusa?>" chrno o inspaimantase rau pe izabela.lui nici nu ii pasa,dar fetita era foarte ingandurata. isi baga mana in gentuta verde,cu o proscua pe ea si ia o sticluta mica in mana.ii desface dopul si miroase.parfumul parca o alina,parca o facea sa viseze cu ochii deschisi. -hei,trezeste-te!nu e timpul de somn! -cum? -nu e bine sa dormi aici! -dar am domit? -da,mie mi se pare! chrno avea dreptate.izabela upa ce miroise adormi. "aum inteleg!demonul acela i-a chimbat sticla lui izabela.in locul ei i-a pus licoare de somn."isi spune chrno.
cu imagine aasta se va sparsi prima parte,sper sa doriti sa fac si a doua.sa nu credeti ca chrno o omara pe izabela.o ajuta,deci asteptati pana va veni acel moment.
Chrno si Izabela – poza de Ni Wei Ni, in Fan fiction · 49.7KB
dintr-o data ochii izabelei se facura rosii. -ce se petrece?intreaba chrno. atunci izabela il loveste tare! -ce ai patit,izabela? acesta nu reactiona.din spatele fetei,iesira niste aripi mari de dragon.parul i se facu alb iar acum,avea niste canini foarte ascutit in gura. -izabela?intreba chrno atunci noua fata il privi cu o ura ingrozitoare.incepu sa il atace.chrno se feri de fiecare data,pana cand,demonul se preface ranita si cade jos.chrno vine langa ea si incearca sa o ajute.dar aceasta i-a un cutit sa il raneste grav pe chrno.noaptea se aserne peste tinut.izabela isi reveni: -ce fac?intreaba ea confuza. vede pe jos balti de sange.le uramreste si il vede pe chrno ranit,stand acolo,nemiscat.izabela se intristeaza si pe obraji ei se ivesc firavele lacrimi. -chrno! nici un raspusn.iabela se duce langa el si ii asculta inima.se oprise.fata incepu sa planga cu lacrimi mari.tocmai isi prierduse cel mai bun prieten...
veni dimineata.izabela deschise ochii.il vazu pe chrno,stand langa ea si tinand-o de mana.acesta deschide ochii.izabela aproape ca nu mai puea de fericire si il saruta pe obraz. -izabela... -cat ma bucur ca esti in viata! -normal,doar sunt demon! chrno o privi pe izabela.isi dadu seama,dupa fata ei,ca isi facuse multe griji. -sunt bine!nu iti fa griji! -dar din cauza mea ai fost ranit!e numa vina mea!spune acesta. -nu e vina ta,e vina acelui demon ce te-a muscat.spune chrno cu blandete. vocea acestuia o linistea pe izabela. chrno se ridica. -acum,hai sa mergem! 0bine!spune vesela fata de 9 ani. demonul cu par mov o lua de mana si o conduse prin codrul cel des. -sti,nu as fi crezut ca ti-ai facut atatea griji pentrum ine. izabela nu spune nimic.chrno intelege ce dorea sa transmita. -dar cine era acea rosette?intreaba iza-chan -sora mea! -ai o sora?ce grozav!dar ce dorea sa spuna cu "a venit dupa tine s-au ai rapit-o?"? -se referea la tine... -cum? -pai eu deobicei rapeam oameni tineri. -de ce? -pentru ai devora. izabela inghite in sec.chrno rade. -nu trebui sa iti faci griji.tie nu o sa-ti fac nici un rau.dar e adevarat,eu ma hranesc cu sufletele umane. -dar nu e corect! -nu eu am ales sa fie asa! izabela din nou se izbeste de un copac. -scuze... -mai bine ma descurc eu singura! amandoi incep sa rada.
-dar totusi de ce nu m-ai omorat? -cum? -pai prima data,cand mai vazut.eu oricum nu ma puteam apara.de ce nu ai facut-o daca te hranesti cu fiinte umane? -de fapt,doar cu zangele lor... -adica esti vampir? -pai nu. -dar atunci hai raspunde! chrno nu stia ce sa zica.nici chiar el nu stiuse de ce nu o ranise la inceput. -am o intrebare,o sa ma transform din nou ca noaptea trecuta? -nu! -ce bine... -dar ce ai simtit? -pai simteam ca sunt prinsa in lanturi si nu ma pot misca.si te-am auzit pe tine. -interesant... -nu e interesant!e groaznic! chrno rase.izabela se infurie si ii da o palma peste fata. -sti ca nu simt nimic? -atunci e bine pentru tine,nesuferitule!spune nervoasa fata si fugi de acolo,in codrul cel secretos,plin de mistere. -izabela! izabela nu il auzi si chiar daca ar fi auzit,l-ar fi ignorat.era suparata. -si acum unde a mai fugit,aiurita asta?se intreba chrno. izabela se asunse dupa un copac. "oare cat o sa ii i-a sa ma gaseasca?"si ofta. dintr-o data,de acolo sari ir acel demon. chrno auzi un tipat.fugi direct in partea aceia.o vazu pe izabela,sand impietrita de frica jos,plina de sange. -ce i-ai facut? -ce o sa iti fac si tie! atunci acel demon il ataca pe chrno.pana al urma,cumva il goni. -zabela!esti bine? acesta nu raspunse.era plina de sange.tot corpul ei fusese ranit.chrno ii asculta pulsul.aproape ca nu mai batea inima. -izabela! spune acesta. -la naiba!de ce am lasat-o sa plece asa,ca o proasta?daca o urmam,nu s-ar fi intamplat asta! iar pe chipul lui chrno,apare o lacrima cristalina.
-chrno...spune izabela. -esti bine? -cred... -ce ti-a facut? -n..nu...nu stiu... -mai bine odihneste-te!somnul iti va face bine. izabela inchide ochii.chrno sta cu ea toata noaptea.o veghea cu multa blandete ca un inger pazitor.dimineata veni iar razele soarelui fura imprastiate peste padure. izabela se ridica.ii simti mana rece.se intarce si se loveste de el. -te-ai trezit... -da!mersi.si imi pare rau...penru tot. -nu a fost vina ta... iar chrno o saurota pe frunte.izsbela deja in placea extrem de mult pe chrno. -chrno,daca tu nu mai bei sange,cu ce te hranesti? -nu stiu. -atunci i-a sange de la mine. -glumesti?o sa te doara ingrozitor! -macar atat pot face,dupa cate probleme ti-am facut. -dar... -hai,nu iti fa griji.ocricum mi-am pierdut mult sange,din cauza monstrului aceluia deci ce imi vei face tu,va fi o nimica toata. -vei regreta pentru alegerea asta...spune chrno. ochii acestuia se facura rosii si disapru.izabela nu facea nici o miscare.astepta...chrno apare in saptele ei,cu caninii iesindui afara.ii pune mana pe gat si... chrno bea putin din sangele fetei.izabela se abtinea sa nu geama de durere.cand chrno isi scase coltii din gatul ei,aceasta pica jos. -imi pare rau,izabela. -nu e nimic!mi poti sa iei cat vrei.spune acesta acoperindusi urma de dinti cu mana. chrno o privea. "ce ciudata e.sangele ei are un gusst foarte bun..dar asta nu e important.m-a lasat sa il beau.si in plus,nu a geut de durere,tocmai sa nu ma deranjeze pe mine..." izabela scoate o sticla din gentua si bea apa.
acum pun continuarea.si au dedus ceva din toate povestile pe care le-am scris? 
este ceva,ce imi place sa pun la povesti,tu ce crezi,sti? 
ete avantaj si dezavantaj...
