Primul loc in care a aparut a fost templul, afisandu-se in fata batranului paznic. -Tu, nu plecasei cu ceilalti? -Ba da, chiar inainte insa nu puteam sa las o promisiune nerespectata, v-am promis in schimbul acoperisului un prêt corect, iar acum plec sa va aduc ce vi se cuvine. Doar nu puneti intrebari, atat va rog, sa nu va chinuiti sa va raspundeti la ce nu veti intelege fiindca nu voi fii in stare sa va spun adevarul!iar cand batranul a clipit, Sonya a disparut in padure, revenind dupa cateva ore cu prada pentru intreg satul, iar ranile ii erau mult mai putin sesizabile fiindca avusese timp sa se si hraneasca asa cum trebuia. Ii sclipeau ochii de un rosu aprins cand le-a cedat vanatul, revenind in mai multe randuri fiindca nu vroia sa dea de banuit mai mult decat o facuse. -Asta este tot ce am putut face pentru ajutorul dat insa cat de curand voi reveni sa imi respect promisiunea facuta cuiva din trecut…cineva va trebui sa va protejeze satul de ceilalti… Vorbele ei, culoarea ochilor si melancolia din vorbe ii dadeau batranului de gandit, precum si disparitia de acum si din datile trecute, facandu-l sa-I adreseze o singura intrebare. -Esti aceeasi de atunci, cea pentru care locul asta a fost construit, nu? Atat vreau sa stiu, nu voi mai cere si alte raspunsuri, insa spune-mi adevarul. -Nu vreau sa ma urati pentru ceea ce sunt insa da, sunt aceeasi, iar promisiunea facuta trebuie respectata, nu o mai pot ignora. Iertati-ma ca nu sunt mai buna de atat si ca veti avea parte de un paznic atipic, stiu ca v-ati fii dorit sa fiu altfel insa nu sunt… -Nu conteaza ce esti atata timp cat nu vei uita cine esti! Esti la fel ca noi toti, insa tu ai ales sa fii protectoarea noastra si oamenii iti vor fii recunoscatori, orice ai fii! -Sunt Sonya, un vampir din trecut, insa nu vreau sa va temeti fiindca niciodata nu va voi rani, nu voi ataca niciodata fara un motiv intemeiat si doar pentru a apara, niciodata pentru a ucide. -Niciodata nu am crezut ca vreunul din voi chiar exista, s-a auzit vocea unui copil dupa un copac. Si chiar va hraniti cu sange si sunteti puternici? -Da, insa nu te teme de mine, nu sunt ca ceilalti…findca si eu am fost crescuta de oameni asa ca niciodata nu-mi voi nega originile. -Si ma poti face ca tine?a intrebat micutul apropiindu-se de ea si asteptandu-I raspunsul, insa acesta se lasa asteptat. -Nu ai nevoie sa fii asa, in plus esti mai fericit asa! Ramai uman! A vrut sa plece insa manuta i-a agatat bluza, oprind-o. -Nu ma lasa aici singur, nu mai am cu cine sa stau, toata familia mea nu mai este, sunt ultimul ramas… -Nu vreau sa te las insa nici nu te pot condamna la soarta asta, nu vreau sa iti traiesti viata in umbra fara sentimente si urmand reguli cu care nu esti de acord intotdeauna. -Insa daca ea se va intoarce, atunci ce voi face? Mi-a promis sa revina dupa mine si nu vreau sa imi faca ce le-a facut lor, ia-ma cu tine! -Cel mai bine ramai aici la templu si vei fii mai in siguranta decat unde voi merge eu, viata noastra nu e deloc luminoasa, iar eu nu sunt sigura ca-ti pot fii o mama buna. -Dar ultima oara aveai un copil in brate, nici pentru el nu esti mama?! Nu ma vrei? Insa a fugit pe scari fara sa mai astepte un raspuns si strigand ca nu are nevoie de ajutorul uneia ca ea. -Nu te mai gandi, este doar un copil, nu-l lasa sa te afecteze, insa vorbele sale i-au patruns adanc in minte facandu-si loc printre restul amintirilor dureroase. -Trebuie sa plec, va rog aveti grija si de el, voi reveni!si a disparut din fata paznicului lasand in urma petale de trandafiri albi, pe care batranul le-a adunat asezandu-le la baza statuii sale. -Tonnio?l-a strigat ea pe cel in prezenta caruia isi simtise copilul, esti aici?a intrebat intristata privind spre intinderea de cenusa ce fusese candva satul lui. -Tu, ai venit sa il cauti? Este plecat intr-un sat vecin, a fost chemat sa il purifice de creaturile intunericului. -Si copilul? Unde este?a intrebat ea alertata. -L-a luat cu el. Satul e la doua zile distanta, asa ca mai bine il astepti aici, poate déjà si-a terminat misiunea si se intoarce spre casa. -Nu pot, aveti grija de voi, Tonnio are nevoie de ajutor! Si a fugit pe carare pana ce nu a mai putut fii observata, dupa care a aparut in ultimul loc in care ii simtise prezenta, un mic sat de munte unde inca ii simtea pe ceilalti prezenti. Toti o priveau fara insa sa schiteze vreo reactie, insa cand s-a apropiat de unul dintre ai sai si ceilalti au venit in jurul ei. -Unde este omul?vreau un raspuns imediat! -Ojousama, omul a primit ce a meritat! Vrei sa il vezi, sa ne vezi opera?a intrebat-o ranjind, insa palma ei l-a facut sa-si schimbe atitudinea. -Du-ma la el acum! Si copilul unde este? (Trebuie sa il regasesc!) -Nu avea niciun copil cand a ajuns in sat, era neinsotit! -O tinta sigura! -Usoara! -De neratat! A adaugat un altul, insa furia si nelinistea ei au trezit fiinta legendara care a preluat controlul. -Sa imi aduceti copilul in momentul asta! Nu ma intereseaza ca l-a avut ori nu, il vreau imediat aici, luati-I mirosul si aduceti-mi-l! Intre timp condu-ma la vanator si nu mai pierde timpul daca nu vrei sa regreti! L-a urmarit pe cel cu care vorbise prima oara si pe fundul unei prapastii i-a fost indicat corpul lui. Inca era cald, iar inima abia mai batea, insa speranta nu-I murise, facand-o sa zambeasca. -Treci aici! Ia-l si intinde-l pe un pat imediat! Vanatorul asta stie prea multe ca sa fie ucis(le-a zis incercand sa nu dea de banuit in fata supusilor) si nu vreau sa il pierdem prea curand fiindca imi este necesar! I-a urmat pana spre locuinta in care au patruns si i-a gonit pe toti din incapere, ramanand singura cu vanatorul. -Unde este copilul? Zi-mi! si l-a lovit de cateva ori peste fata ca sa isi revina. -Tu?a intrebat ragusit Tonnio, incercand sa intinda o mana spre ea pentru a se convinge daca nu viseaza. Esti reala? Celalalt spunea ca iti va lua mult timp sa iti revii si l-am crezut, mi-am luat angajamentul in serios!a vrut sa se ridice insa ea l-a impins intr-o perna, tintuindu-l la pamant. -Nu esti bine, ce a fost in capul tau sa te pui cu ei? Si mai ales de unul singur? Desigur ca ei nu au puterea mea, insa au mult mai multa forta decat oricata determinare ai avea tu si in fata lor intotdeauna vei pierde! Acum nu te mai misca si spune-mi unde este copilul! -Nu l-au gasit acolitii tai? Atat de slab pregatiti sunt? Si a inceput sa rada insa o noua palma l-a adus la starea anterioara. -Fii serios! Nu vreau sa il pierd, copilul acela este important pentru mine, imi apartine asa cum si eu ii apartin pentru ca i-am jurat sa il protejez toata viata. Nu ma mai face sa pierd timp si spune-mi! s-a ridicat in forta de pe pat si s-a indreptat spre usa, deschizand-o larg la perete si tragand inauntru doi vampiri care ascultasera intreaga discutie. Ce ati auzit din tot ce am spus? Insa nici unul nu raspundea, iar vampirul furios din ea a facut-o sa ia o decizie la manie, transformandu-l pe unul din cei doi in praf luat de vant, iar apoi a privit spre cel de-al doilea. Sa uiti ca ai auzit ceva, tu si, iesind in afara casei, niciunul din voi nu va indrazni vreodata sa imi divulge vreun secret altfel veti impartasi soarta lui. Paziti-va daca nu vreti sa ramaneti fara cap! Si a intrat lasand usa deschisa, asteptand raspunsul tanarului. -Nu erai asa…acelasi lucru il vei invata si pe micut? Fiindca daca asta e viitorul pe care i-l planuiesti mai bine sa putrezeasca unde este si pe mine ma poti omori ca sa scapi de o grija!s-a ridicat de pe asternuturi si a iesit, dorind sa se indeparteze de sat. Oricum nu mai am ce salva aici, era déjà prea tarziu cand am ajuns aici, din cauza unora ca tine, Sonya! -Nu ma baga in aceeasi oala cu ei! Nu intelegi nimic din ce fac si nu vei intelege, muritorule!insa vorbele ei ii dadeau dreptate. -Vezi, te transformi, devii una de-a lor, déjà faci diferente intre noi cand suntem acelasi lucru, buni de nimic, eu, un vanator ratat si tu un esec de vampir! Daca ai fii reusit sa te menti la fel ca atunci cand te-am cunoscut… -…dar sunt aceeasi, i-a strigat, cazandu-I la picioare! Nu vreau sa ma schimb insa nu stiu ce se intampla cu mine, corpul si mintea mea nu mai comunica, una gandesc si alta fac… -Atunci mai bine pune-ti ordine in viata si daca in putinul timp ce-ti mai ramane vei putea sa te descurci si cu micutul atunci incantat ti-l voi da, insa decat sa il neglijezi si sa iti bati joc de el mai bine va creste alaturi de un ratat ca mine, iar astea au fost ultimele vorbe pe care I le-a adresat, disparand fara ca ea sa incerce sa il opreasca. -Ojousama? S-a apropiat un vampir de ea, indraznind sa isi aseze o mana pe umarul ei, ce doriti sa facem cu omul acela? -Lasati-l sa plece, nu il urmariti si nu mai cautati pruncul, intoarceti-va de unde ati venit si parasiti satul asta! A mai ramas cineva in viata? A intrebat privind spre unele din casele distruse. -Cativa au avut norocul de a scapa, insa ii putem gasi si omori! Nu este nicio problema daca sansa a fost o data de partea lor, de data asta va fii de partea noastra. -Nu! Nu va mai intoarceti aici niciodata atata timp cat eu va voi conduce! Vreau sa ii lasati in pace sa isi regaseasca linistea si sa traiasca fara frica, m-ati inteles?!s-a intors stergandu-si lacrimile si privindu-I pe toti. -Dar noi trebuia sa… -Nimic, ati primit un ordin asa ca urmati-l fara sa il comentati. Mai bine ati cauta locuri nepopulate unde ne putem stabili si noi, insa nu aproape de populatia umana fiindca nu doresc sa avem divergente cu ei, m-ati inteles? -Stapana, insa ni s-a ordonat sa ascultam doar de stapanul nostru, a indraznit unul, doar ordinele lui sunt de urmat fiindca noi ii suntem subordonati lui!insa terminandu-si vorbele a inceput sa se teama cand a vazut-o apropiindu-se de el cu pasi iuti, aparandu-I in fata ochilor si intrebandu-l soptit cine ii este stapan. -Stapanul Marcos! El ne-a ordonat sa ne indreptam spre satul asta si sa il eliberam pentru a stabili aici cateva familii de-ale noastre! -Foarte bine, atunci ma veti asculta pe mine iar eu voi vorbi cu Marcos si imi va da dreptate ca locul asta este mult prea aproape de oameni din toate partile si nici nu are o priveliste placuta, el ma va intelege, nu ma astept ca voi sa imi cunoasteti motivele…sunteti liberi pe ziua de azi sa faceti orice doriti atata timp cat nu are legatura cu oamenii, bine? Si a disparut din fata lor fara sa le mai astepte raspunsul, indreptandu-se spre casa lui Carlos, cuprinsa de amintirile de la inceput cand el fusese singurul care o ajutase. Intrase in curte fara insa sa mai fie intampinata de cineva, iar locul parea in paragina chiar daca nu trecuse atat de mult timp. In timp ce ea depana amintiri, Marcos primea o vizita neasteptata. Statea intins in patul ei, visand la viitorul lor cand linistea i-a fost tulburata de zgomotul facut de usile de la intrare care se izbisera puternic de pereti, primindu-l pe unul dintre Intelepti. -Maretule Enzo, a strigat Marcos de la etaj, coborand cat mai repede cu putinta spre a se infatisa superiorului sau. -Am inteles ca pana la urma ai gasit-o si ca este aici, cum arata?insa nu schita niciun semn de curiozitate la adresa fetei. -Va referiti la Sonya? Da, am adus-o aici insa este plecata pentru putin timp, urmeaza sa se intoarca… -Si cum arata nepoata mea? La fel ca prima oara ori s-a schimbat in vreun fel? Crezi ca este potrivita pentru planurile noastre?oricum nu discutia era cea care il interesa ci sa o vada pe straina. -Acum Sonya este perfecta, si-a pastrat aceleasi calitati ca si atunci insa este mult mai puternica, mai autoritara si mai sigura de ce isi doreste. Chiar in seara asta a hotorat sa ma accepte din nou in viata ei iar asta este un prilej de bucurie pentru mine fiindca desi a trecut atata timp sentimentele ei sunt aceleasi. -Nu stiu daca este asta un lucru bun sau nu! S-a indepartat de Marcos si s-a asezat pe un scaun tapitat din centrul incaperii, privind spre usa lasata larg deschisa, trebuie sa soseasca, a zis in treacat preocupandu-se cu pocnitul unor degete care se incapatanau sa nu faca niciun zgomot, dar probabil ele stiau ca oricum nu vor fii auzite in ceea ce urma. Unul dintre vitralii s-a spart in bucati, ajungand pana la picioarele lui Marcos, iar la fel au continuat inca doua, iar in incapere a patruns Sonya, apropiindu-se de el: -Mai stii ce este o promisiune? Sau a trecut atat de mult de cand nu te-ai mai tinut de cuvant incat iti este greu sa o respecti?iar in timp ce intreba se juca plimbandu-si un deget pe gatul lui, cu o privire din care sareau scantei, insa raspunsul nu avea sa il primeasca in curand fiindca interogatoriul i-a fost intrerupt de cea de-a treia persoana. -Nu am avut placerea de a te cunoaste, Sonya!s-a ridicat din scaun intrucat prezenta ei ii starnise interesul, iar apropiindu-se i-a sarutat mana. -Nu, nu ne cunoastem, ar trebui? A intrebat ea in incercarea de a parea politicoasa, insa era iritata de amanarea raspunsului asteptat. -Esti asa cum mi s-a zis, (semeni perfect cu mama ta, ai ochii ei, aceleasi trasaturi, acelasi caracter) este o placere sa revad un seaman intors printre ai sai. -Din pacate placerea nu este reciproca! Se pare ca mi-era mai bine unde am fost pana sa ajung aici deoarece acolo existau anumite principii, se respectau promisiunile, cuvintele aveau un anume inteles respectat, insa aici…sunt dezamagita! Profund!si s-a indepartat de cei doi, apropiindu-se de scari. -Sonya, dumnealui este… -…Inteleptul Enzo, sper ca in seara ceremoniei sa fii prezenta! O sa ne faca placere sa te primim printre noi, un vampir cu asa principii si tarie de caracter… -Sigur, nu sunt de ajuns acoliti care sa scape de oameni si se pare ca puterea mea ar fii mai de folos, nu?in sfarsit discutia se indrepta in directia in care si-o dorea, iar cum asta ii capta atentia s-a apropiat de Intelept, ignorandu-l pe Marcos. -Forta ta nu este nevoie sa fie folosita doar fizic in astfel de scopuri murdare, insa necesare pentru supravietuire. Poti sa devii un consilier perfect pentru cei ce ratacesc ori poti chiar sa ne aduci mai multi oameni ce isi doresc ce doar noi le putem oferi! -Si anume? Un blestem,si-a crestat usor palma, vindecandu-se uimitor de repede, doar asta ar putea primi, o viata de respectat ordine fara a mai tine cont si de ceea ce gandesc, niste unelte, nu? -De ce trebuie sa vezi doar partea negativa, copila? Nu totul este un blestem, sunt si atatea lucruri bune, iar unul este acela de a nu mai simti durerea, de a nu mai stii ce este moartea… -Si asta este ceva bun? Tocmai faptul ca stiu ca nu vor muri ii transforma in monstri nepasatori fata de durerea oamenilor! Nu suntem atat de diferiti de ei asa ca ar trebui sa ne pese de ei si sa… -Cum poti zice asta? Ce predator se indura de prada lui? Nu pentru asta i-a fost oferita?deja discutia il enerva fiindca nu vroia sa creada ca nepoata lui nu-I seamana deloc in gandire si ca pretuieste mai mult lumea celor care au renegat-o decat a celor care au acceptat-o. -De unde stie ca prada nu ii este de fapt aliat?! Nu aveti de unde stii daca un om nu va va fii vreodata de folos, invatandu-va ceva ce se pare ca ati uitat. -Prada nu iti este niciodata aliat, omul nu este decat varianta inevoluata a demonilor si apoi a noastra, noi le suntem superiori tuturor asa ca nu avem ce sa invatam de la ei! Forta noastra este cu mult mai mare decat a lor iar asta ne face sa fim mai buni decat ar putea fii ei vreodata! -Demoni? Nu suntem cu nimic mai buni daca uitam de la ce am pornit fiindca odata am fost si noi oameni, da, am fost slabi si am devenit puternici, iar asta ne face egali! Tot ce aud este ca suntem mai puternici, ca avem mai multa forta si suntem superiori insa de compasiune se pare ca rasa noastra nu da dovada! Oamenii au din plin asta, eu o stiu pe pielea mea fiindca ei m-au crescut atat timp cat voi nu m-ati vrut! -Da, au dat dovada de multa compasiune cand te-au ucis, nu? Foarte multa incat si-au dorit sa scape de tine si sa te expuna ca pe un animal care nu este bun decat sa ii faca de rusine, o creatura care a indraznit sa stea printre ei, crezandu-se egala cand ei te considerau doar o piedica! Zi-mi cata compasiunea ti-au aratat atunci! Nu-mi spune mie ca oamenii sunt dispusi sa accepte unul de-al nostru fiindca nu o vor face vreodata, iar cum ei nu ne accepta nici noi nu o facem, considerandu-I hrana noastra! S-a apropiat de Marcos si a continuat cu el discutia. Ai spus ca este perfecta! Te-ai inselat, din nou! -Dar este, insa inca are sentimente pentru cei ce au crescut-o, se ataseaza prea usor… -Asa cum a facut cu tine? Nu am timp de pierdut cu tine si nici cu ea, pregatiti-va de ceremonie si ma astept ca tu, copila sa ne accepti asa cum suntem si sa te accepti pe tine pentru ce esti si nu pentru ce ai visat sa ramai! A vrut sa iasa, insa usile I s-au inchis in fata. -Cred ca nu am terminat discutia!i-a strigat Sonya, indreptandu-se spre el. Nu cred sa fie nimic mai important decat sa convingeti un tanar vampir de ce ar accepta sa participe la aceasta ceremonie si nu ar ramane asa cum a fost slujnicul parintilor mei, un paria, un exilat! As putea la fel de bine sa nu va accept si sa raman de una singura, sa imi traiesc vesnicia asa cum as dori eu! -Credeam ca ti-ai dat seama ca nu mai avem ce discuta atata timp cat tu nu-ti doresti sa ne fii alaturi! Iar daca ai ramane un paria asta ar insemna sa ne fii contra, ai intra in categoria prazii noastre si nici nu l-ai mai avea pe Marcos langa tine, atunci el ti-ar deveni dusman si nu ar fii placut ca dintr-o familie sa deveniti dusmani. Cred ca acum chiar am terminat!a deschis usile si a iesit. -Si cu siguranta tot v-as invinge si de una singura!i-a strigat facandu-l sa se intoarca. Enzo i-a aruncat o privire dispretuitoare ca si unui gandac pe care l-ai putea strivi intr-o secunda, insa nici Sonya nu s-a lasat intimidata. -Sunt sigura ca numai vorbele sunt de voi! Daca va puneti cu mine nu ati mai supravietui toti, ati fi mai putini decat oamenii, o specie pe cale de disparitie, i-a ras in nas, iar fara sa observe, Inteleptul i-a aparut in fata, strangand-o de gat cu o singura mana si radicand-o de la pamant. -Chiar crezi asta?a intrebat-o manios. -Da, nici nu ma mai indoiesc de asta, i-a raspuns simtind stransura tot mai puternica, gata sa ii franga orice oscior. Daca nu as fii fost atat de puternica atunci nu mi s-ar fii dorit moartea si primul cu care voi incepe va fii ucigasul parintilor mei! Pe acela il voi face sa plateasca de fata cu toti, si-a indreptat mainile spre cea a lui Enzo si a inceput sa stranga tot mai tare, contracarand puterea lui. Auzind ultimele ei cuvinte si-a dat seama ca ea chiar reprezenta o amenintare si ca daca nu o aduceau de partea lor atunci fata le va face viata imposibila. -Am terminat cu tine, nu-mi esti de niciun folos moarta, insa nici vie! A strans-o si mai tare de gat, aruncand-o inspre capatul indepartat al camerei, insa Sonya abia a atins peretele si a aparut in dreptul tocului usii, fara sa para afectata in vreun fel de reactia sau vorbele lui. -Chiar ar trebui sa stii cine este criminalul fiindca stiu ca nu l-ati pedepsit asa ca trebuie sa fie cineva important daca il acoperiti fata de ceilalti! Oare ce le-ati spus vampirilor cand au intrebat de disparitia familiei mele? Ca s-au evaporat sau ca si-au pus capat zilelor, fiindca amandoi stim prea bine ca nici una si nici alta nu i-ar fii convins. Ori poate ati mai condamnat pe cineva la moarte, acuzandu-l de uciderea lor, pe cineva care va statea in cale, asa cum fac eu acum, dezgropand trecutul?s-a apropiat de el, lipindu-si o mana de fruntea lui, incercand sa ii citeasca gandurile pentru a vedea cat stia. -Sonya opreste-te, Enzo este printre cei mai mari dintre noi! Nu ai niciun drept sa te porti asa cu el doar fiindca iti doresti un nume! S-a apropiat de ea sa o indeparteze insa cu doar o miscare din mana, Sonya l-a tinut la distanta in timp ce incerca sa isi forteze intrarea in gandurile barbatului. -(Nu mult ti-ar mai trebui ca sa vezi tot ce stiu eu, insa daca mi-ai patrunde in minte tot ce ai afla te-ar aduce la nebunie, iar eu inca vreau ca tu sa-mi fii alaturi si sa fii recunoscuta de toti ca nepoata mea. Imi doresc sa nu impartasesti soarta fetei mele fiindca sa fiu tradat din nou de o ruda ar fii prea mult). Nu vei reusi niciodata sa patrunzi in gandurile mele fiindca iti lipseste concentrarea si nici nu iti doresti cu adevarat sa stii cat ascund eu! Acum dispari cat inca am bunavointa fata de tine!insa mana fetei nu s-a dezlipit pana ce nu a gasit o bresa si a patruns in mintea Inteleptului, captand mai multe amintiri din ziua fatala celor dragi, iar intr-adevar, imaginile pe care le percepuse au avut un impact atat de puternic incat au lasat-o cu privirea goala si fara vreo reactie. -Ai obtinut ce ti-ai dorit?(Nu credeam sa o poti face dar m-am inselat. Fie ca va fii impotriva vointei tale, te voi face sa-mi fii alaturi pe vecie ca acea fiica ce nu-mi va mai iesi vreodata din cuvant.) Cu asta terminand sper sa te repui pe picioare si sa ne onorezi cu prezenta la ceremonie, disparand in intuneric intrucat ora se apropia. -Cu cea mai mare placere, voi fii acolo! I-a strigat ridicandu-se in picioare. -Esti bine? Cum indraznesti sa ii vorbesti asa? Riscai sa te striveasca chiar sub privirile mele fara a putea ridica un deget contra lui!a certat-o uitandu-se fix in ochii ei insa ea nu facea acelasi lucru, ocolindu-I privirea. Atat de mult iti doresti sa mori?a intrebat-o lovind-o cu putere peste fata, dupa care a imbratisat-o. -Chiar nu ai ridica un deget sa ma salvezi?l-a intrebat fixandu-l ea de data asta. L-ai lasa sa imi faca rau chiar daca as avea dreptate si tu m-ai aproba?! Se pare ca nu mai suntem niciunul la fel ca atunci, i-a reprosat plangand, tu nu mai ai rabdare si eu nu mai sunt credula…Nu iti voi mai cauta iubirea fiindca tu nu nutresti un astfel de sentiment, iar daca chiar il simti inseamna ca nu este pentru mine!i s-a smuls din brate insa Marcos a prins-o de mana, aducand-o din nou aproape de el. -Te auzi ce spui?! Daca nu te-as fii iubit ai mai fii fost in viata acum?!intrebarea si de fapt raspunsul lui a socat-o, facand-o imobila si moale in mainile lui. Te puteam ucide de prima oara cand i-ai permis nenorocitului aluia sa imi ia dreptul meu, insa nu am facut-o nici a doua si nici a treia oara si nici cand am realizat ca tii la amaratul ala! Il puteam ucide si ti l-as fii sters din minte, iar acum m-ai fii avut doar pe mine in minte, insa nu am facut-o fiindca TE IUBESC! A ridicat-o la pieptul lui si a sarutat-o asa cum isi dorise de atatea ori cand cristalul ii despartise. Acum simtea si el de ce si-o dorise de prima oara si de ce il durea atat de tare sa o vada in bratele altuia, chiar daca realizase ca tot ce ea facuse era doar gandind prin prisma educatiei pe care o primise ca om;ii simtea fragezimea buzelor si caldura pe care corpul ei inca o emana, un lucru ciudat pentru un vampire;nu s-ar mai fii despartit de ea si ar fii ramas asa intotdeauna insa se gandea ca reactia lui probabil ori o speriase ori o uimise. -Mai bine nu o mai spune, nu ai de unde sa stii sigur ca asta simti…mi-ai zis ca noi nu avem astfel de sentimente, ca doar oamenii sunt capabili de iubire asa ca nu incerca sa ma faci sa cred ca vrei sa fii uman. -Insa asta simt! Si o voi spune de cate ori este nevoie pentru a te face sa ma crezi ca tin la tine mai mult ca la oricine! -Dupa atata timp chiar mai stii ce inseamna a tine la cineva?l-a intrebat privindu-l de la baza scarilor. Iar daca te-ai nascut asa, ma indoiesc ca stii ce inseamna a iubi. Mai bine ma retrag fiindca a fost o zi prea lunga si am prea multe de inteles, mi-as fii dorit sa iti raspund altfel insa nu stiu ce ar trebui sa fac. Este prea mult sa te aud spunand asta si sa vad cum ei au fost ucisi fiindca asta este singura amintire la care am avut acces! Nu vreau sa spun ceva si sa regret mai apoi, nu vreau sa te fac sa suferi doar fiindca nu pot sa nu ma gandesc cat au suferit!s-a asezat pe o scara, strangandu-si capul in palme parca dorind sa scoata amintirea din memorie, iar Marcos s-a asezat langa ea. -Daca iti doresti sa uiti…te pot ajuta, insa daca dorinta ta de razbunare este atat de mare este mai bine sa menti vie amintirea care sa iti dea putere sa mergi mai departe pentru a iti indeplini planul si a-l duce pana la cap. Iti jur sa ma folosesc de toti cei pe care ii stiu pentru a afla mai multe despre familia ta si despre ce s-a intamplat atunci! Vreau sa iti fiu alaturi intotdeauna!a ridicat-o in brate,lasandu-I mainile pe langa corp si purtand-o pana in camera lui. Intunericul iti va face bine pentru a te calma si a-ti pune ordine in ganduri, eu pot merge in alta parte daca asta vei vrea…si ridicandu-se din pat s-a indreptat spre usa, deschizand-o. -Ma simt infranta si singura, totul pare sa imi fie contra si planurile mele incep sa se risipeasca…de ce crezi ca am vrut cu atata tarie sa aflu ce s-a intamplat direct de la Enzo? Fiindca el trebuie sa stie, altcineva nu ma poate ajuta, toti sunt mult prea tineri, nu cunosc ce s-a intamplat atunci si nu-mi sunt de niciun folos…In plus incep sa ma pierd, pe mine, nu ma mai recunosc si nu stiu de ce!a strigat lovind cu putere pernele. -Cum sa nu te recunosti? Eu te stiu atat de bine si… -Nu mai sunt aceeasi! Azi am ucis fara sa mai gandesc si asta doar pentru ca o puteam face, am ajuns sa fiu un criminal doar fiindca mi se da voie. Cat timp crezi ca va mai dura pana nu voi mai fii constienta de ce fac si voi ajunge doar o masina de ucis?il privea asteptand un rapuns insa el nu era in stare sa i-l dea, nu stia ce i-ar fii placut sa auda pentru a o calma asa ca a apelat la cea mai usoara varianta, s-a apropiat de Sonya, intinzand-o usor in pat si sarutand-o pe frunte a adormit-o. -Nu stiu ce astepti de la mine acum, ti-am zis ca iti voi fii alaturi si nu-mi pasa daca asta iti doresti sa faci fie inconstient insa gandurile astea te obosesc asa de tare…mai bine ai dormi pana ce scapi de ideile astea! Si a disparut din camera lasandu-I o rochie pentru ceremonie si indreptandu-se spre petrecerea unde era asteptat.
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
Insa nici in somn gandurile nu-I dadeau pace, revedea la nesfarsit cum ii sunt ucisi parintii, corpul I se zvarcolea de fiecare data cand soarele ii ardea pielea femeii care se ruga pentru siguranta fetei sale. Isi dorea macar sa recunoasca biserica in care cei doi fusesera exterminati pentru a le aduce un omagiu insa nu reusea sa vada mai nimic oricat ar fii incercat, insa intr-un tarziu a observat o noua umbra in vis, barbatul s-a apropiat tot mai tare de ea, cea din cosmar, si i-a soptit ca este urmatoarea care va muri, iar asta a facut-o sa se trezeasca strigand puternic un “NU!” care i-a alertat pe cei ce pregateau jos mesele pentru ceremonie. S-a dat jos usor din pat, pasind cu grija pana ce a iesit din camera speriata si privind in continuu dupa vreo silueta care ar fii putut sa o atace, dar nu parea sa mai atraga atentia nimanui. Si-a dat seama ca nimeni nu bagase in seama nici macar acum vitraliile pe care ea le sparsese asa ca parea sarcina ei sa le repare insa cand a ajuns langa mormanul de cioburi nu a reusit sa le lipeasca concentrandu-se, singurul lucru pe care il izbutise fusese sa se taie pentru ca mai apoi sa se vindece si mai rapid ca pana acum;a luat un pumn de cioburi si le-a auncat cu forta de marmura alba, crapandu-le si mai rau. -Nu sunt in stare nici asta sa o mai fac, si-a zis privind cu tristete in jur, insa cineva i-a sarit in ajutor din afara cladirii. -Nu reusesti sa te concentrezi, nu Sattine?a intrebat cu un strop de ingrijorare si mai multa curiozitate. -Cine esti?a mai apucat o mana de cioburi si s-a apropiat si mai tare de rama goala. Nu reusesc, am incercat insa nu vor sa se lipeasca deloc si este numai vina mea! Nu mai sunt in stare sa o fac din cauza ca nu sunt sigura pe mine si din cauza gandurilor ce ma macina… -Iti faci griji degeaba! Incearca sa rostesti”Vitrum intactus!” si vezi ce reusesti, nu ai nimic de pierdut asa ca ai putea sa incerci sa spui cuvintele astea doua, i-a zis persoana de afara. -Ce este asta? O incantatie? Niste cuvinte nu-mi sunt de folos pentru a repara ce am stricat asa ca nu are rost sa imi pierd timpul cu asta. Daca vrei sa ma ajuti fa-o! si a aruncat spre strain bucatile din mana insa acesta a spus cu o voce joasa cuvintele si geamul a fost refacut, lasand-o uimita. Cum ai reusit? Si a fugit la celalalt vitraliu, urmarindu-l pe strain. -Repeta!i-a ordonat vocea. -“Vitrum intactus”! iar sub ochii sai bucatile de ciob au inceput sa se lipeasca si totul a inceput sa prinda contur, atragand atentia slujitorilor care faceau ultimele pregatiri. Ati vazut si voi?i-a intrebat ea uluita de ce tocmai facuse. -Nu mai spune nimanui ca poti face asta! Nu te vor intelege si vor incerca sa te impiedice, tine pentru tine incantatia asta si incearca sa nu ii lasi sa isi dea seama ce spui, mai degraba sa creada ca bolborosesti ceva decat sa auda cuvintele astea din gura ta!si pasii au parut sa se indeparteze. -Stai! De ce sa nu le zic? -Fiindca nu le va placea sa te auda zicand-o! Ai grija de tine, Sattine! si vocea s-a pierdut in suflarea vantului, la fel si pasii. -(Ce-a fost toata asta?) De ce doar zicand asta am reusit sa refac ce am spart? Mai incerc inca o data:”Vitrum intactus!”, iar cel de-al treilea vitraliu a revenit la forma initiala sub privirea sa. Nu-I venea sa creada asa ca si-a intins mana spre el si nu era doar o iluzie. Nu-si putea crede ochilor ca doar doua vorbe puteau face asta si nu intelegea de ce strainul ii ceruse sa nu mai spuna nimanui un lucru atat de neinsemnat, insa curiozitatea a indemnat-o sa faca ceva si mai nechibzuit: a urcat scarile pentru a observa reactiile tuturor si sprijinindu-se de balustrade cu un aer nepasator a facut o miscare cu mana spargand toate paharele de pe mesele aranjate de slugi. -Si acum sa vedem cat de functionala este vraja ta, strainule! si-a zis amuzandu-se de fetele speriate ale celor de la parter. Cat ar putea sa ii sperie daca paharele revin la forma lor chiar in fata lor? “Vitrum intactus!”si cioburile au inceput sa se uneasca usor ca intr-o cascada ajungand la forma initiala. Marcos va fii incantat sa vada asta, si-a zis ea fara sa obsere femeia din spatele sau. -Scumpo, ce cauti aici fara sa fii gata? M-a trimis Marcos sa ma asigur ca vei fii gata pentru ceremonie si ca vei accepta propunerea Inteleptului Enzo. Deci, de ce nu esti déjà gata?si a indreptat-o imediat spre camera lui. -El te-a trimis? De ce, oare singura nu m-as fii descurcat sau de ce trebuia sa imi aduca un ajutor?a intrebat un pic enervata de situatie. -Scumpo, trebuie sa fii foarte fericita ca cineva ca Marcos ti-a fost destinat si ca in sfarsit toti o vor stii! Sunt putini precum el si este asa o lupta pentru a-I fii alaturi…insa tu esti in siguranta. -Mie imi spui? Cu atata siguranta nici nu am nevoie de dusmani, a completat ea ironic. Insa va trebui sa mai asteptam fiindca rochia mea nu este aici, i-a zis fara sa stie de cea pe care Marcos i-o pregatise, trebuie sa rog pe cineva sa mi-o aduca pe a mea…(Antoine, iarta-ma ca te deranjez, ai idee pe unde poate sa fie rochia pe care mi-o daruise croitorul?) -(Sonya? Ti-ai revenit? Adica sunt foarte bucuros ca esti iarasi, adica ma bucur ca esti bine insa…) -(Da, s-a intamplat asa de repede si totul datorita Reynei, iti zic mai multe cand vei ajunge. Vii, nu?) -(Unde?) -(Cum adica? Ai o invitatie la ceremonia din seara asta, nu vreau sa fiu singura printre strainii astia! Vino!sau si mai bine daca stii unde este rochia ia-o si te aduc eu aici imediat) a asteptat foarte putin cat el a putut recupera haina ei dupa care si-a folosit concentrarea aducandu-l in fata ambelor. Ochii ii straluceau acum si mai puternic in intunericul camerei, iar privindu-l pe Antoine era asa de fericita, sarindu-I in brate. Mi-a fost dor de tine! sa nu mai pleci! Insa el a impins-o in spate, inmanandu-i ceea ce ii ceruse. -Nu pot ramane! Trebuie sa plec! -De ce? Eu te-am chemat, ramai!nu ma interseaza ce spun altii, tu esti invitatul meu asa ca nu ma refuza, in plus nu vreau sa fiu singura aici! Si a vrut sa se apropie din nou de el, insa femeia a intervenit primind o privire taioasa din partea Sonyei, o privire care ar putea ucide daca ar fii avut forta. -E bine ca i-ai adus asta, acum poti pleca, doar nu vrem sa te vada Marcos aici, nu copila? iar in vocea ei aparuse un fel de ingrijorare. -De ce nu? El stie ca Antoine mi-e prieten asa ca poate sa il suporte, fie doar si pentru o noapte! Daca nu ii convine nu imi pasa, este dorinta mea ca el sa fie aici acum, alaturi de mine! -Atunci iesi putin tinere pana stapana se imbraca si apoi daca doriti va puteti revedea…ojousama, dati-mi voie sa va desfac legaturile hainelor astora, si a luat-o din fata lui, aducand-o langa o oglinda, luptandu-se cu snurul bluzei intrucat ii tremurau mainile cand ii simtea privirea ei si se gandea la reactia lui Marcos. -Nu e nevoie sa te simti prost, i-a zis ea rupand ata fara sa ii mai pese de vesmantul care a picat de pe ea, lasand-o neacoperita de fata cu femeia si aratandu-I toate urmele luptelor. Nu ai de ce sa fii uimita, sunt urme care vor disparea in timp, iar eternitatea ne sta la picioare, insa femeia era inca uimita de ultimele ei rani al caror contur era inca rosiatic asa ca nu ii era de niciun folos sa o astepte sa ii dea rochia pe care i-a smuls-o din maini, imbracandu-se rapid. -Stai putin, legaturile, trebuie sa le strang ca sa fii cat mai frumoasa, iar parul… -Nu il strang, asa va ramane. -Poate ar fii mai bine sa il facem intr-un coc sau ceva mai ridicat fiindca… -Am zis nu!si imediat dupa ce femeia a terminat cu stransul corsetului, tanara a iesit rapid pe usa cautandu-l pe amicul ei, insa acesta parca se evaporase. A iesit din vila cautandu-l, dar in fata i-a aparut Marcos. -Ce-I cu tine aici? Si asta nu este rochia pe care trebuie sa o porti, vino, poate nu ai observat ca ti-am lasat-o in camera, insa ea si-a tras mana dintr-a lui. -O vreau pe asta! Rochia asta ramane! Insa si asa el a tras-o pana in camera lui fara sa ii adreseze vreun cuvant, insa o data usa inchisa nu s-a mai stapanit. -Nu o vei purta pe aia, nu e demna de tine, asta, aratand spre o rochie argintie, lunga cu diverse pietre pe corset, este mult mai potrivita unei printese ca tine, si a luat rochia, ducand-o mai aproape de ea. -Insa mie asta imi place, Antoine a avut grija sa nu o pierd, iar croitorul a muncit atata ca eu sa o imbrac in seara petrecerii…insa tu nu o consideri potrivita…de ce?a intrebat cu o privire similara unui copil care cauta o explicatie si nu o gaseste. -Antoine? Este cumva aici?si a vrut sa iasa furios din incapere, insa ea l-a oprit, spunandu-I ca va purta rochia lui daca asta il face fericit si si-a dat jos haina fara sa ii pese ca nu iesise din camera, dupa care a luat-o pe ea pe cea pregatita de el. -Singura nu voi putea sa il strang, ma ajuti? Si s-a apropiat de el foarte blajina, complet diferita de cea de mai inainte, stand cuminte in timp ce el ii strangea funda la spate. Da, este si el aici fiindca vreau sa imi fie aproape cand voi face asta, insa nu te supara, doar tu esti cel pe care l-am ales, el este doar un prieten… -…care nu este demn de afectiunea ta!si a strans si mai tare facand-o sa geama de durere intrucat ii apasase pe rana. -Asta consideri tu fiindca nu ai fost sa il vezi de cate ori m-a ajutat! -Poate vrei sa zici de cate ori a profitat de tine! Stiu asta fiindca de cele mai multe ori v-am si vazut, te-am vazut cum i-ai permis asta si nu incerca sa nu spui ca nu ai facut-o! i-a reprosat-o cu multa durere fiindca nu-i placea deloc ca ii permisese lui sa se bucure de ceea ce ii apartinea lui. -Nu o sa incerc sa spun ca nu s-a intamplat, fiindca eu chiar i-am permis-o, au fost dati cand era prea slabit si altfel nu as fii avut cum sa il salvez! Antoine a fost singurul meu ajutor cand tu si ceilalti care acum se dau drept amici m-ati parasit! Era nervoasa si totusi isi parea rau ca trebuie sa ii spuna asta insa altfel ar fii tinut totul in ea pana ce la un moment dat tot ar fii rabufnit. Tu nu crezi ca a fost dureros pentru mine cand el s-a schimbat si mi-a zis ca niciodata nu voi fii singura fiindca intotdeauna voi gasi pe cineva sa-mi fie alaturi, atunci nu am inteles insa acum sunt sigura ca asta era datorita tie! Tu ii spusesei ceva si el s-a schimbat, lasandu-ma singura sa plang si sa nu mai inteleg cu ce v-am gresit ca sa ma tratati asa: una imi vrea moartea, alta ma uraste deoarece crede ca i-am furat iubirea barbatului sau, unul ma abandoneaza, iar altul nici nu are incredere in mine, iar pe deasupra aflu ca nici nu am la cine sa gasesc alinare fiindca oamenii ne cred niste monstrii, d-asta si suntem vanati! -Insa acum eu iti sunt alaturi, iar el nu-si mai gaseste rostul in viata ta, nu are ce cauta aici, i-a spus apropiindu-se de ea insa cuvintele lui au infuriat-o si mai tare ca a spart oglinda doar gandindu-se cat putea ura dorinta lui de a o indeparta de amicul ei. -“Vitrum intactus!”a spus fara sa se mai gandeasca, iar cioburile s-au pornit in cascada spre locul lor, sub privirea lui Marcos. -Ce a fost asta?a intrebat-o ingrijorat, intorcand-o cu fata spre el si vazandu-I lacrimile. De ce plangi, ce ai Sonya, de ce te porti asa? -Cum asa? Plang fiindca incerci doar sa ma indepartezi de cel la care tin, nu conteaza pentru tine ca sunt aici, cu tine si nu cu el, déjà ne-ai despartit, lasa-mi seara asta sa-mi mai fie alaturi si apoi iti jur ca nu il voi mai chema si nici ruga sa imi vorbeasca, este singura mea dorinta…i-a spus printre suspine, privindu-l cu aceeasi ochi inocenti pe care ii stia de demult, era cu siguranta aceeasi insa cea de-a doua ei origine era cea care o facea sa-si piarda controlul. -Chiar crezi ca vei putea face asta? Si ce ai spus mai inainte, ai folosit niste cuvinte pe care nu le vei mai rosti niciodata, te rog, Sonya! -O voi face fiindca asta vrei tu, nu fiindca asta imi doresc si eu deoarece imi va fii greu sa nu il mai vad sau sa ii vorbesc,s-a asezat pe pat resemnata, privind lumina lunii prin geamurile colorate si incercand sa evite sa ii mai raspunda. -Ar trebui sa mergem, toti sunt aici si nu ar fii placut sa intarziem tocmai noi, gazdele. Ce zici, ma insotesti? si a ingenunchiat in fata ei, stergandu-I lacrimile. -Desigur, nu ar fi bine, i-a raspuns mecanic gandindu-se ca nu ii place ca viata ei sa fie controlata de altcineva oricat de mult ar fi tinut la el. I-a intins mana si au iesit la brat in fata tuturor, el cu o figura fericita si surazatoare, iar ea cu fata unei persoane condamnate la cea mai grea sentinta. Toti ii priveau gandind ce pereche reusita sunt, cum doi pureblood urmeaza sa isi uneasca destinele si sa dea nastere unei noi generatii de micuti vampiri, insa trecand pe langa Antoine, Sonya nu a indraznit sa il mai priveasca, continuand sa mearga cu capul in pamant pana ce s-au oprit, iar Enzo l-a salutat pe Marcos, observand lipsa de reactii a nepoatei lui. -(Sunteti bine, amandoi?) -(Desigur, Inteleptule, insa am avut o mica neintelegere si Sonya este un pic suparata, insa isi va reveni, cu siguranta va fii pregatita!) Iar imediat dupa ce a auzit ca ea va fii pregatita, ochii au inceput sa ii licare de incantare ca totul mergea dupa planul sau, asa ca imediat ce i-a anuntat ca la aceasta ceremonie vor fii mai putini decat alte dati le-a dat vestea cea buna: ca vor avea si ceremonia unei pureblood regasita dupa ce oamenii o furasera la nastere in incercarea de a intoarce impotriva lor. -Nu e adevarat, i-a soptit lui Marcos, nu m-a furat nimeni si el o stie foarte bine! -A trebuit sa spuna asta, poate chiar nu o stie, fii atenta acum la ce va urma, o sa iti placa, chiar daca intotdeauna este la fel, mereu ne umple de fericire sa vedem cum tinerii ni se alatura. -Nici macar nu esti atent la ce iti spun,i-a soptit insa el nu i-a mai zis nimic, privind ritualul celor cincizeci, chiar daca ei nu-i atragea nimic atentia decat ceea ce ar fii putut face cu cele doua cuvinte in fata invitatiilor, asa ca de indata ce tinerii au inceput sa isi ofere sangele pentru ritual a spart cu gandirea cateva pahare, iar Marcos a privit exact spre ea. Nu am fost eu!insa in sine radea, soptind apoi cuvintele fermecate si privind cum cioburile se unesc, insa micutul eveniment nu a atras nimanui atentia, decat zambetul ei larg si un chicot care parea sa ii deranjeze pe ceilalti. -Potoleste-te, nu mai fii asa de copilaroasa, incearca sa fii un pic mai serioasa fiindca toti au privirile atintite asupra ta, esti mai analizata decat ai fost vreodata, insa nu lasa asta sa te impiedice sa zambesti. -Daca erau atenti, atunci ar fii observat, insa s-a oprit din a mai continua ceva, si-a tras mana dintr-a lui cand nu era atent si s-a strecurat prin multime, iesind in fuga pe usa, fara sa fie observata decat de Enzo. -(Incotro, Sonya?)a intrebat-o insa ea nici nu s-a deranjat sa ii raspunda, continuand sa fuga, parca atrasa de ceva din intuneric.(Intoarce-te, se apropie randul tau! In plus nu doresti sa il faci sa se simta prost de fata cu toti semenii nostri, nu? Daca tii la el te vei intoarce!), iar vorbele lui au facut-o sa se opreasca si sa-si recastige simtamintele, uitand de ce plecase. S-a intors usor printre oameni, lovindu-se din greseala de Antoine, insa dupa ce i-a aruncat o privire scurta s-a intors la bratul lui Marcos. -Unde ai fost? Ti se apropie randul, si a impins-o in fata tuturor, iar Inteleptii au prezentat-o celor stransi. -Ea, asa firava cum o vedeti este cea mai puternica din generatia asta! A spus unul, lasand continuare pentru un altul, insa Enzo le-a cerut sa ii permita lui sa faca totul de data asta si a primit incuviintarea lor. -Sonya, este numele ei, probabil l-ati auzit insa nu faceati legatura cu figura ei fiindca nu vi s-a parut deloc importanta atunci insa acum…ei bine, ea este mult mai puternica decat multi din sala asta acum si decat multi din cei ce nu au mai participat aici. Nu v-as putea zice daca forta ei este comparabila cu a noastra, insa eu am primit o doza din incapatanarea ei astazi si sincer, imi pare doar rau de cel ce va trebui sa ii suporte ambitia ei prosteasca, iar vorbele lui i-au facut pe toti sa zambeasca. -Nu e deloc prostesc sa lupti pentru ce crezi!i-a strigat fara insa sa ii pese de rangul lui. -Si tu in ce crezi? Aaa, da, in egalitate intre oameni, demoni si vampiri, uitasem cat de penibil poate suna asta, insa daca asta este ce crezi tu… -Asta si mai mult! Pot sa zic ca oamenii sunt mult mai puternici decat suntem noi acum, iar declaratia ei a starnit rumoare printre participanti. Ei au la dispozitie atatea sentimente cu care sa se joace, pe cand voi sunteti atat de rigizi… Parca nu ati fii la fel, parca faptul ca aveti anumite puteri v-ar face superiori…Din contra sunteti mai slabi decat am fost eu pana sa realizez cine sunt, iar ei nu sunt intr-atat de inferiori, doar au fost in stare sa ma ucida, nu Enzo? Nu asta mi-ai zis astazi? -Cum iti permiti sa ii vorbesti asa Inteleptului?i-a reprosat o femeie, alaturi de tot mai multe alte voci. -Cum? Si dreptul de a spune ce cred imi este luat din momentul in care devin una de-a voastra? Trebuie sa devin o oaie tampa intr-o turma care nu poate gandi de una singura? Credeam ca a fii vampir inseamna putere si multa gandire, adica nu doar a urma niste ordine doar de teama de a nu fii ucis, fiindca asta este cel mai usor de facut, nu? Si ma refer la ucis cand spun asta fiindca doar cu o atingere as putea sa il ucid pe oricare dintre voi, insa aveti noroc ca nu sunteti pe lista mea! Le-a zambit rotindu-se pentru a-I vedea pe toti, insa ce a marcat-o a fost figura trista a lui Marcos si cea a lui Antoine care ii facea semn sa inceteze, asa ca s-a intors spre celalalt, cerandu-si scuze. -Iarta-ma, Inteleptule, insa ma plictiseam si vroiam sa vad cat sunt de uniti cei de aici, iar asta era singura modalitate de a-I face sa reactioneze, nu stiam ca nu isi vor da seama de cat de prost joc acest rol… -Nu-I nicio problema, copila, ceremoniile astea lungi pot fii plictisitoare, iar tu aveai tot dreptul sa iti demonstrezi orice daca asta te ajuta sa iei decizia corecta. Deci, incepem? -(Ai intrat in jocul meu, ma bucur ca nu ne-am facut niciunul de rusine, ar fii fost pacat, mai ales ca lui Marcos pare sa ii displaca atunci cand te contrazic si in plus nu e chiar placut sa le arat atator admiratori ai tai cat se inseala, nu?Incepem cand te consideri pregatit, eu intotdeauna voi fii), a asteptat fara sa mai zica nimic la vorbele Inteleptului in timp ce sala se linistea fara sa se mai auda vreo soapta. Toti erau atenti fiindca un astfel de ritual era destul de rar, nu multi pureblood se nasteau, asa ca un eveniment de genul asta merita savurat. -(Am fost gata de cand am venit aici, tu ai intarziat daca vrei sa ne aducem bine aminte, insa nu merita sa ne certam, doar amandoi dorim acelasi lucru, nu Sonya? Atat tu, cat si eu vrem ca el sa fie fericit fara sa stie atat de multe lucruri, insa, din pacate pentru tine, Marcos intelege multe si fara sa puna intrebari asa ca cel mai bine ar fi sa ai grija cum te porti in preajma lui, pentru binele amandurora!) Vei avea de trecut doua probe pentru a te putea numi vampir adevarat, copila, iar prima proba ne va arata daca poti da dovada de sange rece, asa ca, Reyna, te rog, adu-l pe omul nostru! iar vampirul s-a supus, zambind malitios catre Sonya, iar asta i-a demonstrat ca ceea ce avea sa se intample nu avea sa ii fie pe plac. -Credeam ca am dreptul sa aleg eu zilele cui se vor sfarsi astazi, sunt dezamagita Inteleptule ca nu-mi acorzi increderea de a-l alege pe cel mai mizerabil dintre toti, pe cel care ti-a tradat atat tie cat si altora increderea, ucigand unul dintre ai nostri, ori chiar o familie… -Nu ti se lasa placerea asta, scumpo, i-a strigat Reyna deschizand putin o usa si tragandu-l pe condamnat afara, el este!iar rasul sau a inceput sa rasune tot mai tare in incapere, alaturi de cel al celorlalti participanti la masacru. Ti se pare o sarcina grea? Daca viata lui ti se pare greu de luat, atunci ce ai face in fata mai multora? Da tot ce ai tu mai bun si arata-ne forta uneia ca tine!
Cherry L.O.V.E. – poza de Nicoletame, in Fan fiction · 39.1KB
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Asta este o gluma, nu?! Adica nu el este cel pe care eu trebuie sa il…iar in fuga spre ea a venit cel ce urma sa fie ucis fara sa fii avut vreo vina, in fata tuturor ce o doreau un calau. -Sonya, ma bucur ca esti aici, s-a intamplat exact cum ti-am zis, a venit sa ma ia asa cum promisese! i-a strigat copilul strangand-o in brate, iar ea nu a mai putut sa-si reprime sentimentele, izbucnind in plans si imbratisandu-l fara sa zica un cuvant. De ce plangi? Acum ca sunt langa tine ma vei proteja de ei, mi-ai zis ca nu o sa uiti ce esti si ca o sa ai grija de noi, asta ai zis la templu…insa ea continua sa taca si sa planga. -Ce intalnire emotionanta, nu te asteptai sa il revezi asa de repede, nu? a intrebat-o Enzo ranjind plin de satisfactie ca surpriza avusese efectul dorit. -Cum poti sa faci asta si sa razi?( Nu ai pic de inima sau s-a uscat in timp si ai uitat sa mai pretuiesti viata? Cum poti fii atat de patetic incat sa doresti sa vezi moartea unui copil, Enzo?! As fii inteles daca era vorba cuiva vinovat, insa el este un simplu copil si nu are nici vina pentru ce au facut stramosii lui ori alti oameni.) -(Pacatul lui este sa se fii nascut om! Fa-ti treaba!) -Marcos…(Nu ai cum sa opresti asta? Imagineaza-ti ca ar putea fii copilul nostru, daca s-ar intampla asta pruncului nostru ai mai sta indiferent?Ajuta-ma!)iar lacrimile continuau sa siroiasca mult mai fierbinti si mai dureroase. -(Din fericire nu are nicio legatura cu noi acest baiat, iar tu va trebui sa le demonstrezi ca nu te vei pierde doar fiindca este vorba de un copil, nu are nicio relevanta cine va fii in fata ta atunci cand va trebui sa iei o hotarare! Iar daca ar fii fost copilul nostru nu s-ar fii intamplat asta fiindca as fii stiut sa il protejez de orice ar fii dorit altii sa ii faca, el nu ar fii platit pentru pacatele noastre.)iar pozitia lui neinduplecata a facut-o sa fie si mai decisa in a-I reda viata dupa ce i-o va lua, implinind dorinta micutului. S-a asezat in genunchi in fata baietelului si punandu-si mainile pe umerii sai firavi a creat in jurul lor un scut pentru a-I tine pe ceilalti la distanta. -Ce se intampla? -De ce nu-l omori odata? -Nu o poti face, surioara draga,i-a ras Reyna, insa Sonya nici nu a mai bagat in seama spusele celorlalti, incercand sa-si gaseasca cuvintele potrivite printre lacrimile care nu se mai opreau. -Stii, azi mi-ai cerut ceva, insa nu am apucat sa iti raspund… -Vreau sa fiu ca tine! Ma poti face? a intrebat surazator si cautandu-I privirea care se oprise in pamant. -Te voi face ce iti doresti insa va trebui sa te odihnesti putin pentru ca trupul tau micut, l-a gadilat pentru a nu-l speria de ce urma sa se intample si pentru a nu mai auzi vorbele celorlalti, sa reziste darului pe care il vei primi..Iti promit ca vei deveni ceea ce iti doresti, insa acum trebuie sa dormi, si eu am facut-o ca sa am forta de acum, nu va dura mult, iar cu timpul puterea ta va creste, vei deveni unul dintre cei mai puternici fiindca daca ai primi acum totul nu ai reusi sa ii faci fata si m-ai blama. Inchide ochii si nu te gandi decat la ce va fii, voi avea grija de tine, iti jur! L-a strans I mai puternic in brate si inlaturand scutul, si-a infipt coltii in gatul subtire al copilului. -Ce faci? Ma doare, Sonya, ce se intampla? A inceput sa tipe si sa o impinga de langa el insa fata s-a apropiat si mai tare, incercand sa termine mai repede cu calvarul baiatului. Ma simt obosit…aveai dreptate ca voi adormi, o sa astept sa ma trezesti, au fost ultimele cuvinte inainte ca trupul lui sa se transforme in cenusa si sa ii acopere rochia cu praful gri lipsit de viata. Continua sa planga privind in pamant spre locul in care fusese el si ii ura pe toti fiindca o obligasera sa o faca, vroia sa il salveze atat pe micut cat sa si afle cine era ucigasul, iar asta era singura modalitate. Lacrimile incepusera sa se amestece cu cenusa insa, inainte sa poata sa isi revina, Enzo s-a ridicat in picioare, felicitand-o. -Stiam ca o poti face, altfel nu-ti aduceam puiul de om! Bravo, Marcos, poti sa fii mandru de ea, de fapt toti fiindca desi i-am dat sa extermine doar un omulet, ea ne-a demonstrat cu cata usurinta poate lua viata altora, unii din voi ati fost martori, pacat insa ca nu au fost vieti umane ci doar jumatati…Sonya, incearca data viitoare sa nu-I mai confunzi ca ai face o mare greseala! I-a privit figura intristata s i area sa se simta si mai implinit cand vedea cata durere ii produce pierderea unuia din cei printre care traise, iar in minte i-a venit o noua idee. Cineva sa stranga mizeria pe care a lasat-o in urma creatura aia, murdareste marmura!si indata trei jumatati s-au repezit sa ii asculte ordinele, insa Sonya a reactionat violent. -Cum indraznesti, i-a intrebat pe fiecare in parte, cine incearca sa faca ceva nu va mai trai apoi, nu cumva sa va apropiati de el! Nu aveti dreptul asta!insa teama fata de ce ar fii putut pati daca nu executau ordinul i-a cuprins pe toti, provocand-o. In timp ce unul a atacat-o, ceilalti doi au incercat sa stranga cenusa, dar ea s-a miscat asa de repede incat le-a ajuns in fata. Le-a aruncat o privire dezamagita si infigandu-si mainile in piepturile lor le-a scos inimile, aruncandu-le la picioarele Inteleptilor cu grija ca nu cumva vreo picatura din sangele lor sa se amestece cu praful de pe jos. Si-a curatat mainile pe rochia daruita de Marcos si l-a privit pe cel de-al treilea: -Mai ai curaj?l-a intrebat cu o privire patrunzatoare de un rosu arzator. Crezi ca poti sa reusesti ce ei nu au putut? Indrazneste si vei pieri si tu, iar vazand ca slijitorul face cativa pasi in spate l-a taiat de pe lista posibilelor amenintari si s-a retras langa ceea ce fusese baietelul, facand un gest ce i-a socat pe toti: si-a muscat mana ingrozitor de tare, sfasiindu-si pielea si permitand lichidului rosiatic sa se amestece cu esenta copilului. -Chiar iti doresti sa faci asta? A intrebat-o un Intelept, fiind oprit de Enzo. -Sa intelegem ca iti doresti un animalut si te-ai atasat de fiinta asta slaba, nu poti decat sa dovedesti ca esti la fel ca si ei: un om! Mai doresti sa fii acceptata printre noi ori nu? -Daca a lasa vietile celor nevinovati sa se stinga asa inseamna a fii precum voi, atunci nu-mi doresc asta, iar ura cu care a spus-o a facut ca tot ceea ce insemna sticla sa se sparga si sa-I raneasca in parte pe fiecare invitat, chiar si pe Batrani. Nu-mi doresc morti nevinovate pe constiinta! Mai degraba o fugara…insa nu a apucat sa termine fiindca Marcos i-a astupat gura cu o viteza incredibila. -Ai grija ce spui Sonya, ei te pot omori cu doar un deget, nu ii provoca! Fi-mi alaturi si nu ma parasi cand am nevoie de tine! Ia decizia corecta si renunta la asta, aratand spre amestecul de pe podea. I-a indepartat mana de pe buzele ei, muscandu-l usor si privindu-l pierduta. -Tu m-ai sprijinit cand ti-am cerut-o? insa nu i-a ascultat si nici macar nu i-a auzit raspunsul fiindca atentia I s-a indreptat spre existenta ce o simtea la intrare. Privea concentrata catre usa impunatoare si stia ca cineva o astepta acolo, vroia sa I se alature insa bratele puternice ale lui Marcos au oprit-o. Da-mi drumul, pot sta singura in picioare!iar tanarul i-a redat libertatea. -(Nu vei reusi sa il readuci la viata ca un vampir, nu iti va iesi fiindca incepi sa devii constienta de ceea ce esti, iar dualitatea asta iti ingreuneaza reactiile, pacat, ai fii fost perfecta pentru ei!) -(Cine esti? De ce te-ai intors ca sa-mi spui asta? Ce dualitate?) -(“Corpus vividus” , atat aveam sa iti spun, vei intelege in timp ce inseamna franturile astea si vei deslusi totul.) -Stai! A strigat cu voce tare insa fiinta misterioasa déjà disparuse; a fugit spre usa prin multime, deschizand-o si privind poteca in lumina lunii. Unde ai disparut? Intoarce-te!a lovit cu pumnul in tocul usii fiindca se simtea amagita de toti, se simtea o marioneta pe care o jucau asa cum isi doreau, iar profitand de iesirea ei, Enzo s-a apropiat de amestecul de sange si cenusa, privindu-l si gandindu-se daca permitandu-I sa isi pastreze animalutul ar putea-o castiga de partea lui. -Chiar atat de mult iti doresti sa il stii in viata?a intrebat, gustand cu aratatorul stropii de sange de pe podea. -Sa nu indraznesti!stia ca el poate fii capabil de orice, asa ca folosindu-se de ceea ce era i-a aparut in fata strangandu-l de mana si oprindu-l sa guste de data asta amestecul din cenusa si sange. Daca faci asta, corpul lui nu va fii complet! -Si tu vrei asta, nu? -Mai mult decat iti doresti tu sa traiesti! Daca tii la viata ta, nu mai atinge nimic!i-a soptit astfel ca doar ei sa stie ce isi spun. Enzo a imbratisat-o apropiindu-se de gatul ei, ducandu-si apoi buzele aproape de urechea ei: -Sa zicem ca iti permit sa iti pastrezi jucaria, insa pentru a-l tine in viata vei plati scump: cata vreme il vei mentine om va fii in pericol chiar fata si de adoratul tau Marcos! Iar daca iti permit asta va trebui sa imi indeplinesti niste dorinte, nu este nimic cu care sa nu te descurci. -Daca este asa de usor, i-a soptit, de ce nu o faci singur? -Ar fii suspicios, in schimb daca o faci tu…nimeni nu va stii fiindca nu te-as trada daca nici tu nu o vei face! Accepti? -Cu siguranta, insa in intelegere intra toi cei la care tin, inclusiv oamenii de care m-am atasat! -Te pricepi sa pui conditii, la fel facea si mama ta, mereu vroia ceva in schimbul oricarui serviciu, iar la auzul vorbelor lui a inceput sa tremure tot mai tare sis a simta cum genunchii i se inmoaie. Incet vei afla tot mai multe despre ea, fara sa ma fortezi sa iti divulge vreun secret, o voi face de bunavoie atata timp cat vei fii supusa, intelegi?dar niciun cuvant nu reusea sa-si faca loc prin spatiul minuscule format la granite buzelor sale. Sa nu te simti prost fiindca cedezi asa usor, o faci pentru o cauza buna!iar dandu-I drumul s-a indreptat spre tronul lui, in timp ce ea s-a prabusit langa locul primei probe. Nu reusea sa isi mai gaseasca echilibrul si nici sa se concentreze pentru a-I reda viata celui al carui nume nici macar nu-l stia, il privea rugandu-se sa il vada in viata insa rugamintile ei nu aveau nicidecum sa fie suficiente pentru a-l retrezi. Nu reusea sa priveasca pe nimeni si zacea lipita de podea, inerta, pierduta printre ganduri. Stia ca ii ingrijoreaza pe Marcos si pe Antoine prin comportamentul ei, dar nu reusea sa-si revina, facuse o intelegere cu Enzo, iar asta era ca si cum si-ar fii vandut sufletul diavolului, iar printre simtiri amortite si ganduri pierdute, buzele tremurande au rostit, fara sa vrea, cuvintele strainului “Corpus vividus”, iar in fata ei a aparut o cascada de lumina si incet incet trupul copilului a inceput sa se contureze pana ce a ajuns la forma initiala chiar sub ochii ei. Toti au privit-o cu suspiciune, apoi si-au indrptat atentia asupra baiatului care deschizandu-si ochii si-a intins mana spre ea, mangaindu-I parul si luandu-I grijile in palma sa. -Ai facut-o, m-ai trezit, chiar daca m-am indoit de tine…iarta-ma!i-a sarit in brate strangand-o cu putere, agatandu-si mainile in parul ei precum un copil in bratele mamei sale. Nu vreau sa ma mai indoiesc vreodata de tine, Sonya, iti jur sa te apar atunci cand nimeni nu o va face! Vorbele lui erau atat de sincere incat si-a amintit ca oricat de greu i-ar fii trebuie sa reziste pentru oamenii care depindeau de ea, s-a ridicat in picioare mai convinsa si mai hotarata decat fusese vreodata si gata de orice, de data asta chiar nu-I mai pasa de ce va fii necesar sa faca pentru a isi indeplini datoria fata de parintii sai. -Enzo! Accept! Orice vrei si va fii necesar, nu te retine sa imi spui orice dorinta ai avea si eu o voi transforma in realitate! -Foarte bine, Sonya, stiam ca vei face alegerea corecta, iar fata l-a intrerupt amintindu-I ca totul se va face doar respectandu-si reciproc conditiile. Ai trecut primul pas, jucaria ta vrea sa ramana si sa asiste la al doilea? Daca isi doreste cu atata ardoare sa fie ca tine va dori si sa vada prin ce trebuie sa treaca pentru a fii acceptat… -Nu, acum cer doar cateva momente pentru a-l duce intr-un loc sigur, voi reveni pe cat de repede posibil pentru a doua incercare, mi se acorda ragazul asta? -Ti se acorda, foloseste-te de timp dupa bunul plac, iar ceilati, va puteti dezmorti in timp ce ceremonia va lua o scurta pauza, aveti nevoie fiindca s-a strans multa tensiune aici si… multe cioburi, iar auzind-l, Sonya a rostit incantatia potrivita si intr-o cascada de lumina bucatile de sticla s-au indreptat spre locurile lor, redand acelasi intuneric luminat doar de lumina lunii.
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
Micutule, daca va fii sa traiesti aici va trebui sa ai un nume, cum ai dori sa te numesti? Nu voi putea sa te strig la nesfarsit asa…iar acum ai ocazia sa iti schimbi numele cu oricare altul l-ai dori tu, deci, ce alegi? S-a lasat usor in jos pana la nivelul privirii copilului si i-a strans manutele intr-ale ei. -Chiar pot face asta?Cu incantare a inceput sa balmajeasca multe apelative insa, intr-un final a ales doua, Cum suna Armand? Sau stai, cum suna Sebastien? Trebuie sa fie un nume puternic, trebuie sa ii faca sa nu se atinga de tine cand vor stii ca esti sub protectia mea! -Mai este mult pana atunci,i-a raspuns razand, insa imi poti proteja inima pentru moment, i-a adus palma in dreptul batailor puternice lasand sa simta zbuciumul din corpul ei. Ei nu mai au o inima,le este mai usor sa faca lucruri rele, asa ca am un dezavantaj si daca vrei sa ma protejezi poti incepe prin a nu privi ceremonia, nu as vrea sa te afecteze in vreun fel. Imediat ce totul se va fii trminat voi veni la tine si iti voi povesti cum am ajuns aici in loc de basm inainte de culcare, nu am avut parte de ele asa ca nu as putea sa iti impartasesc unul…dar daca vrei voi incerca sa aflu povesti si ti le voi spune, numai sa iti doresti! -Nu, nu vreau decat sa stiu cum esti, de fapt cine esti pentru a-ti fii de folos in vremea ce va urma, un gardian trebuie sa isi cunoasca protejata, nu? -Cu siguranta, acum, da-mi mana si te voi conduce intr-un loc unde nimic nu te va deranja, bine? I-a prins palma si l-a luat pe scari spre camera ei, ignorandu-I complet pe cei doi barbati ce-si disputasera iubirea ei. A deschis usa, intrand in universul complet diferit fata de intreaga casa. Iti place? -Mai intrebi? Camera asta,i-a zis rasucindu-se si privind spre tavanul pictat, este mai mare decat intreaga mea casa, nici macar nu am mai vazut vreodata un loc de dormit asa de mare…de ce este urias? Doar ai un pat, niste dulapuri si cam atat, in rest este gol… -Deoarece tu vei umple golul! Cat de curand voi dori sa ma ajuti sa luam cateva lucruri pentru incapeerea asta fiindca aici vom sta noi si nimeni, absolut nici unul din cei de afara nu ne vor deranja, va fii oaza noastra de liniste, locul in care vom evada de tot, vrei? In timp ce astepta raspunsul viitorului vampir, Marcos a deschis larg usile, intrand fara a mai cere permisiunea si s-a apropiat de Sonya, strangandu-I bratele cu putere. -Ti-am zis sa nu mai folosesti cuvintele alea vreodata, ai promis ca nu o vei mai face si totusi… nu-ti poti tine o promisiune? -Da-mi drumul, sunt atatea promisiuni de care nici macar tu nu te-ai tinut, de ce as face-o eu?Unii inca mai au inimi cu care gandesc in timp ce altii le pastreaza ca amintire! Nu imi cere mie socoteala pentru ce fac fiindca la fel de usor cum ti-am spus “da” as putea zice “nu”. -Ai fii in stare sa faci asta?! -Desigur, as putea fii un vampir liber de orice obligatie, nu as avea de ce sa explic nimanui ce am de gand sa fac ori sa imi fie comentate deciziile, in plus nu as avea de la cine sa astept ajutorul si sa nu il primesc! rostind ultimele cuvinte i-a intors spatele, indreptandu-se spre copil. Am treaba acum, poti pleca din camera mea, ori daca te incomodez, spune-mi-o si cu siguranta Enzo nu s-ar supara sa-mi ofere suportul sau. -Nu ma deranjeaza cu nimic prezenta ta, te doresc in preajma mea, numai a mea, nu-mi doresc sa te impart cu nimeni si cu atat mai putin cu Enzo, oricat de superior mi-ar fii! Ce te irita atat de mult ca nu ti-am oferit ajutorul acum? -Mai indraznesti sa intrebi, l-a intins pe baiat in pat, sarutandu-l pe frunte si ingrijindu-se sa adoarma rapid, dupa care s-a indreptat spre Marcos, impingandu-l afara din camera si urmandu-l. Nu vreau astfel de discutii in preajma lui, lasa-l sa fie fericit! Ce ma irita te intrebi tu, este acelasi lucru a-ti cere ajutorul acum ori cand am fost atacata de Carlos in padure, oricum am strigat in van asteptand sa vii si nici macar nu ai depus un minim de efort pentru a ma ajuta! -Sonya, este ceremonia ta! Trebuie sa faci orice ti s-ar spune, eu nu pot modifica nicicum mersul lucrurilor si ar fii bine sa nu incerci nici tu fiindca risti prea mult! -Eu o fac, nu tu asa ca nu mai fii asa de ingrijorat de parca maine ma vei pierde! Ti-am zis ca tu ai fost cel ales, crede-ma ca am fost sincera cand am spus asta si nimic nu m-ar face sa imi schimb alegerea, doar te tachinez, te necajesc pentru a te cunoaste, vreau sa stiu cum iti pot atinge arcurile sensibile, sa stiu ce te face sa te nelinistesti, tot! Vreau sa te fac sa simti acelasi lucru ca si mine, vreau sa fii al meu la fel cum sunt a ta, insa nu doar cu o promisiune, imi doresc sa ma intelegi si sa te inteleg fara ca macar sa ne adresam un cuvant…vreau sa fim unul si acelasi, sa ne completam reciproc, sa ne cunoastem gandurile si sa ne ajutam oricat de tacanita ar fii ideea celuilat, asta inseamna pentru mine a fii al meu, Marcos! Asta imi doresc eu si uneori ma intreb daca si tu vrei acelasi lucru, daca nu cumva cer prea mult de la tine si nu voi primi nimic…nu vreau sa sufar, nu mai mult decat o fac pentru gandurile care-mi chinuie mintea ori de cate ori ma gandesc la ce li s-a intamplat atatora din cauza noastra, ce li s-a intamplat celor ce mi-au dat viata asta! -Sonya… -Lasa-ma sa termin, te rog, vreau sa fii mai uman, sa intelegi de ce aleg lucruri pe care tu le vezi gresite, intotdeauna o voi face, mereu voi gandi cu inima atat cat voi mai fii umana, pana ce monstrul din mine v-a pune stapanire si va fii complet pe placul tau: supus, crud…nemilos. -Sonya, nu mai spune un cuvant! Chiar si vorbele pe care le rostesti ascund atat de multa durere! Nu am crezut ca simti asta, ca te temi atat de tare sa devi un vampir…Eram sigur ca pana acum stii ce se cere de la tine si ca vei fii in stare sa accepti ordinele fara sa le gandesti ori sa le analizezi, insa tu…influenta celor ce te-au crescut te-a facut sa te chinuiesti atat de mult sa accepti ce esti si sa nu realizezi ca au facut totul doar pentru binele lor, NU au facut-o fiindca te iubeau, iar prin straduinta ta de a fii pe placul lor si de a le castiga afectiunea te-ai indepartat de ceea ce simteai cu adevarat! Nu am putut sa te inteleg niciodata si tot imi va fii greu sa o fac, chiar stiindu-ti sentimentele… -Ma intelegi?l-a intrebat apropiindu-se de el si cautand caldura pieptului sau, dar Marcos a indepartat-o. -Cunosc ce simti insa nu sunt sigur ca te inteleg! Intai trebuie sa te accepti pe tine si apoi vei putea sa ma accepti pe mine! Pana acum am fugit pentru tine pentru a vedea acum ca nici macar nu simti nimic pentru mine! -Ba da! Crede-ma ca inima-mi apartine tie, nimanui altcuiva, tu esti singurul pe care il vreau alaturi pana la finalul veacurilor! -Chiar crezi asta?iar adresandu-I cuvintele a abandonat-o langa usa, coborand scarile si intretinandu-se cu invitatii. -Nu ma intelegi, nici eu nu mai pot sa o fac fiindca nu mai sunt aceeasi! Nu este vina mea ca sunt asta, ca tu nu ma accepti pentru ce am devenit, odinioara ai fii facut orice pentru mine si acum…imi intorci spatele? A inspirat adanc o gura de aer si a coborat la randu-I scarile, a iesit din casa pe o usa laturalnica si a incercat sa isi puna ordine in ganduri, insa ii era greu. Se simtea nedorita, mintita, vroia sa scape de toata agitatia si sa isi continue viata alaturi de cel pe care il crezuse potrivit, dar care o data cunoscandu-I gandurile a refuzat sa o mai accepte, “probabil s-a saturat sa ma mai astepte”si-a spus in gand ridicandu-se. Nu il voi mai face sa astepte vreodata, nu va mai avea de ce! Voi termina ritualul si apoi nu-mi doresc sa te mai vad pana ce nu imi voi cunoaste adevaratele sentimente si pana ce nu ma voi cunoaste pe mine…a intrat din nou in sala, apropiindu-se de Enzo cu un calm iesit din comun, luandu-l din mijlocul unei multimi. -S-a intamplat ceva? -Nimic, vreau sa terminam cu ceremonia, trebuie sa fie obositi cu totii si plictisiti de prezenta mea, vreau sa ii scutesc de o obligatie, se poate?Cu cat terminam mai repede, cu atat ne vom relua cu totii locurile noastre si ne vom accepta greselile. -Ce-I cu vorbele astea, esti bine? A incercat sa o atinga pentru a-I citi gandurile, insa Sonya l-a impiedicat. -Nu-I nevoie sa te pierzi in mintea mea, conteaza doar ca eu sa-mi stiu haosul, datoria ta este sa reiei ceremonia, atat!apoi a disparut din fata lui, apropiindu-se de Antoine. -Nu este bine sa fii vazuta in preajma mea, te vor judeca... -Nu conteaza ce vor ei, doar ce imi doresc eu, iar acum dorinta mea cea mai mare este ca tu si Zee sa fiti din nou impreuna fiindca ce aveti voi este deosebit, este ceea ce oamenii numesc iubire. Nu-mi mai pomeni de sentimente pentru mine fiindca ele nu mai exista, l-a convins, blocandu-I din minte amintirile cu ei impreuna. Zee este cea ce te va iubi si iti va acorda intotdeauna votul de incredere pentru orice ti-ai dori sa faci, Zeena este cea mai potrivita pentru tine, accept-o! Este spre binele tau sa o ai alaturi pe ea si nu pe nimeni altcineva fiindca nici macar o alta nu-ti va impartasi sentimentele si nici nu te va intelege asa cum face ea, iar Antoine s-a indepartat, apropiindu-se de coltul in care Zee se servea cu o cupa insangerata. A fost fericita sa ii vada cum se imbratiseaza si un zambet trist I s-a intiparit pe fata, un suras pe care l-a pastrat chiar cand a inaintat in fata vampirilor, chemata fiind de Intelept. -Urmeaza cea de-a doua proba pentru tine, va trebui sa-ti daruiesti sangele tuturor celor pe care i-ai intalnit, cu cat ai fost inconjurata de mai multi de-ai nostri cu atat mai solicitanta va fii pentru tine incercarea asta. -De intalnit am intalnit multi, dar de cunoscut nu am ajuns sa il stiu pe niciunul! S-a dovedit ca educatia data de cei ce m-au crescut ca pe un om sa nu imi ofere o buna judecata si sa ma faca sortita greselilor. In privinta unui singur lucru doar am certitudinea ca este corect: acela de a ma accepta asa cum sunt, nu ma voi schimba pentru nimic in lume si pentru nimeni, orice ar fii voi ramane acelasi vampir consumat de ganduri umane, sortita greselilor si unor proaste alegeri. Imi asum asta, iar daca cei ce m-au intalnit nu se sperie, atunci le voi impartasi din sangele meu blestemat si gresit. -(De ce il consideri blestemat?a intrebat-o insa nici nu s-a chinuit sa ii raspunda lui Enzo.) -Am intalnit vampiri in prima mea misiune, doua grupuri, am intalnit-o pe Reyna, i-am intalnit pe Zeena si pe Antoine, i-am intalnit pe supusii ce au torturat si ucis oamenii unui satuc de munte, l-am cunoscut pe cel ce ma vroia adusa pe drumul cel bun si nu in ultimul rand pe nepotul sau, acestia sunt cei de a caror cunostiinta sunt sigura. Apoi daca mai este cineva sa se alature grupului, unul in plus sau in minus nu strica, si fara sa uit mai sunt si vampirii ce mi-au luat apararea cand am fost atacata in curtea croitorului ce mi-a oferit o rochie superba pentru aceasta ocazie, insa la care am cedat pentru aceasta a carei valoare se presupune ca o au sentimentele cu care a fost oferita, insa singura valoare o au pietrele de pe ea, atat. -Multi dintre cei ce i-ai enumerat nu sunt vrednici sa participe la acest ritual, sunt doar supusi, respectiv jumatati, insa ai uitat o persoana, crezi ca iti poti aminti? -Asa este, l-am uitat pe Xavier, el m-a ajutat dupa ce am scapat de Dankan Crow, un sarpe mincinos. Si el ar fii avut dreptul asta daca nu era un tradator si nu ar fii pierit, greseala lui, iar un suras malefic i-a aparut pe fata, transformandu-se in vampirul legendar in fata tuturor. -Doar gandul a ce i-a facut… -…a facut-o sa se transforme!si-au spus din inviati, privind-o. -Este de temut, cu siguranta!si-a spus un altul, abandonand prima linie si retragandu-se intrun colt al incaperii. -Nu copila, mai este o persoana, un tanar pe care… -…m-ai vazut o singura data, i-a spus o voce aparand prin spatele ei. Eu sunt Evan, m-ai intalnit la sala lui Carlos, eram unul din invataceii sai, insa tu te-ai dovedit preferata lui. Avea si de ce sa te aleaga pe tine, stia ce esti asa ca doar facandu-te mai puternica si castigandu-te de partea sa avea sa-si obtina locul mult dorit, doar ca nu a stiut cand sa inceteze si atunci i-ai spus tu stop, recunoaste! S-a intors spre turnator si a inceput sa se joace cu degetele prin parul lui, zambindu-i. -Bun baiat, iti aperi maestrul, asta este prima lectie, insa te inseli, nu eu l-am ucis. Mi-am dorit sa o fac si dorinta mi-au indeplinit-o spiritele din lac, in schimbul unei cantitati din sangele meu. Se pare ca era foarte pretios pentru ele asa ca au considerat schimbul echitabil, iar eu am fost cu adevarat satisfacuta de serviciu. Au facut cea mai buna treaba, daca ar fii fost vampiri ar fii fost dintre cei mai apreciati fiindca sufletele lor sunt atat de putrezite incat o viata in minus nici macar nu conteaza, nici macar nu cracnesc in a indeplini un astfel de ordin. Asta imi aminteste ca si tu ai o datorie, alaturi de ceilalti ce isi asteapta randul, nu vrei sa le tai fata si sa fii primul, l-a ispitit vampirul? -Sonya, a strigat-o Enzo, exista o ordine, cei pentru care sentimentele tale umane sunt mai puternice vor fii printre ultimii, iar in fata vor sta cei cu a caror intalnire a fost doar intamplatoare. Asta exclude cele doua grupuri si la fel si pe cei de pe munte, iti raman atat de putine persoane…te simti in stare? -Doar daca ei pot accepta nebunia, i-a spus zgariindu-si usor pielea si lasand parfumul de trandafiri sa inunde inca o data sala si sa ii ademeneasca pe cei prezenti. In timpul actului ei, Inteleptul i-a aruncat cu o viteza si o precizie incredibile un pumnal pentru proba, iar Sonya l-a prins, lasandu-l sa I se infiga in palma, dupa care, rasucindu-l l-a scos cu picaturi ce s-au prelins pe marmura alba. Primul chemat a fost Evan, iar apoi a urmat Xavier care s-a codit, considerandu-se prea neinsemnat pentru un asemenea dar, insa in cele din urma l-a acceptat. A urmat Zeena, careia Sonya i-a permis sa se infrupte cu cat de mult a vrut, soptindu-I pe intregul procesului sa nu il mai piarda pe Antoine, iar abia apoi a aparut Reyna. -Surioara, nici nu stii cata placere imi face sa te vad aici, prezenta la “botezul”meu…esti singura mea ruda si ar fii pacat sa nu fie nimeni din familia noastra aici, ai idée cat de singura m-as fii simtit fara tine aici? S-a apropiat de ea pentru a o imbratisa, insa femeia s-a indepartat, temandu-se pentru viata ei. Stai linistita, securea razboiului este ingropata, razbunarea nu-si mai are rostul. -De unde am certitudinea ca ma pot increde in spusele tale?a intrebat-o,imbratisand-o ca pe o apropiata. -Fiindca iti ofer ce ti-ai dorit intotdeauna, pe Marcos, nu-mi este de niciun folos! Iar declaratia tinerei a socat-o, nu isi putea crede urechilor si a pus-o sa ii spuna motivul, dar ea a evitat. Sa zicem ca nu mai impartasim aceleasi interese, el doreste lucruri marunte, neinsemnate, ca tine, in timp ce eu vreau mai mult, acum ai inteles? Este darul meu pentru tine, un cadou pentru impacarea noastra si sper sa ai determinarea si puterea necesare pentru a-l tine departe de mine! -O voi face, intotdeauna am stiut ca se va intoarce la mine, ca tu esti doar ceva pasager… -Si eu ar fii trebuit sa te ascult, doar il cunosti atat de bine…si-a scos inelul de pe deget, asezandu-l pe inelarul fostei rivale, apoi i-a cedat si colierul, fara sa regrete vreunul din gesturi. Acum ai certitudinea ca tu ii esti aleasa, in timp ce eu sunt doar trecutul ce va disparea pierdut in prezent. Fa-l fericit si fii asa cum isi doreste el, asta daca vei putea, iar cu cea mai mare satisfactie, Reyna a muscat-o, sorbind din lichidul oferit ca ofranda de pace, tot mai mult, pana ce s-a oprit satisfacuta. -Il voi face!si s-a indepartat din centrul salii, asezandu-se victorioasa la o masa si sorbind o alta cupa de bautura. -Mai ai doua persoane cunoscute, iar doar tu poti alege ordinea, cine sa fie, cine sa fie penultimul?a intrebat-o ca intr-un joc Enzo, strigandu-l pe Antoine, iar vampirul s-a supus fara sa stea prea mult pe ganduri, oricum ii fusesera blocate amintirile sale in care Sonya isi facea aparitia, iar ajuns langa ea nu a avut nicio retinere in a se servi ca de pe un platou, band cat a putut de mult, secatuind-o de puteri asa cum mai facuse candva. -Poate vei invata candva ce inseamna chibzuinta si vei renunta la a te lacomi cand ai alaturi pe cineva ca ea! Fa-I cinste si nu ii pata numele cu un comportament neadecvat pentru un vampir intreg!dar vorbele ei nu aveau niciun inteles pentru cel pentru care nutrise anumite sentimente, indepartandu-se de ea la fel cum facuse cel pe care il considerase ca-I va fii alaturi pe vecie. -Marcos, urmeaza clipa mult asteptata de tine, Sonya urmeaza sa iti ofere tie placerea de a testa cat rezista, cu cat sange pierdut intr-o lupta ar putea continua. Te vei opri doar in momentul in care vei simti ca viata ii este pusa in pericol, si doar atunci deoarece altfel ai compromite orice efort al ei, intelegi?l-a intrebat unul dintre batranii intelepti, un altul decat cel ce se ocupase si care acum savura momentul cu o urma indreptatita de ingrijorare. -Se pare ca va trebui sa o faci, chiar daca asta iti repugna, i-a spus fata devenind mai serioasa si pierzandu-si din stralucirea vampirului legendar. -Am spus eu asta? Nicidecum, era dreptul meu de atat vreme iar tu m-ai privat prea mult timp de ce mi se cuvine! -Bucura-te acum cat mai ai ocazia, Marcos, apoi poate va fii prea tarziu, cine stie?si-a dat parul pe spate in dreptul locului in care toti o muscasera, dar gestul ei l-a enervat. -Iar te joci? Incerci sa ma tratezi ca pe ceilalti, sa vezi daca asta ma enerveaza sau ma face sa-mi pierd cumpatul? Sa stii ca o face!s-a invartit in jurul sau, privind-o, iar ajuns in spatele sau a eliberat cealalta parte a gatului ei, tragand-o de par si acoperind celelalte muscaturi. -Si crezi ca asta doream eu? Sa te vad suparat? Nu, nu-mi doresc sa ai parte de neplacerea asta, dar linisteste-te fiindca va fii de scurta durata!iar apoi a tacut, devenind o prada muta. Faptul ca nu ii intelegea cuvintele si nici intentiile, ca nu-I putea citi gandurile l-au facut sa isi doreasca si mai mult sa-I arate ca el nu-I accepta copilariile si nici balmajelile, i-a impins capul in dreapta, magaind usor locul unde urma sa isi lase urma, iar apoi si-a trecut o mana pe deasupra abdomenului sau, iar o alta peste pieptul ei, strangandu-I apoi corpul ca o menghina, lasandu-I foarte putina libertate de a respira. -Orice ai zice sau ai face, TU imi aparti! Si-a infipt coltii adanc in pielea ei laptoasa, lasand sangele sa I se prelinga pe spate in timp ce se pregatea de o noua muscatura. Sa nu uiti niciodata asta! Si cea de-a doua a fost mult mai puternica, i-a sfasiat venele atinse si a facut-o sa geama de durere, un zgomot aproape surd pentru urechile tuturor, dar atat de constient pentru amandoi, iar durerea ei l-a facut sa o stranga si mai puternic, gata sa o franga. -Te razbuni?l-a intrebat pierzandu-si din respiratie si incercand sa se elibereze de durere. -(Urmez indicatiile lor, nu poti sa te opui ritualului si eu nu intentionez sa ma opresc pana ce nu voi simti cum puterea ta piere, cum ideile se duc si devi aceeasi pe care am cunoscut-o! ) -Atunci va trebui…sa ma omori…doar atunci vei avea sorti de izbanda! Si-a intins degetele spre o mana, mangaindu-l usor si acceptandu-si soarta. Fa ceea ce trebuie, apoi vom fii amandoi liberi… si pana sa apuce sa mai spuna ceva, mainile si-au pierdut puterea si pleoapele cu gene lungi s-au lasat sa ii acopere ochii chinuiti. Nu stia daca ar trebui sa continue ori sa se opreasca, nu stia sa interpreteze ultimele ei cuvinte si se temea ca nu cumva, orbit de furie, sa ii termine existenta, ar fii suportat sa nu il inteleaga, dar nu si sa nu o mai stie in viata. A continuat sa soarba lichidul dulceag pe care Antoine il incercase de atatea ori, iar cu gandul ca trebuie sa egaleze pentru datile pierdute, a continuat pana ce inima si-a pierdut puterea, iar bataile au devenit tot mai lente. Abia atunci si-a scos coltii, vazand rezultatul furiei lui, o rana adanca, o muscatura violenta nejustificata. -Marcos, poate ai exagerat putin, i-a sugerat unul dintre Batrani, apropiindu-se de el si fiind urmat de ceilalti patru. -Crezi ca acum ar mai putea lupta? -Ori nu ai inteles sarcina ta? -Sau poate te-a cuprins lacomia, scumpul nostru si nu ai stiut sa ii mai pui capat setei si dorintei de a-I arata latura ta de bestie, au fost cuvintele lui Enzo. Ti-am spus ca este puternica insa stii ca nu putea refuza ceremonia acum, asta este singurul motiv pentru care te-a lasat sa gusti nebunia, haosul care o mistuie ca o flacara…Nu ai vrut nici macar sa lasi o urma de indoiala ca poate suporta multe! -Am facut ce mi-ai zis, nu da vina pe mine! -Si asta ti se pare ca este o stare in care ea poate sta in picioare? Da-I drumul, vreau sa ne convingem cu totii daca o poate face, iar in momentul in care si-a luat mainile de pe trupul ei, Sonya a cazut ca secerata la picioarele lui, iar puterea cu care il tinuse adormit pe baiat s-a stins. Zarva si comentariile ce ii rasunau in camera i-au captat interesul, iar cum nu stia cat dormise si pentru ca ea nu era acolo a iesit incet din incapere si apropiindu-se de scari a vazut-o zacand pe podeaua rece. -SONYA! Ce i-ai facut?i-a reprosat lui Marcos, coborand scarile cu cea mai mare graba si ingenunchind langa trupul ei. Cu degetele lui subtiri i-a dat parul de pe fata si i-a mangaiat obrajii deveniti iarasi palizi, i-a cuprins mainile reci de aceasta data si I le-a sarutat. Ti-am zis ca te voi proteja, de ce nu m-ai lasat?! Doar era datoria mea! Cum iti vei mai tine promisiunea acum si cum voi mai putea eu sa am un cuvant cand nu am putut respecta ce ti-am jurat?!si-a intins capul pe pieptul ei, iar usor i-a simtit inima batand tot mai tare, iar cu o mana i-a mangaiat parul ciuntit. -M-ai vazut pe mine invinsa?l-a intrebat deschizandu-si ochii. Nu ai pentru ce sa-ti faci griji, sunt bine, iar cu asta, s-a ridicat cu greutate, sprijinindu-se pe umerii copilului, cred ca s-a terminat si ritualul asta…acum sunt considerata un pureblood adevarat, nu Inteleptule?a continuat sa se joace in parul celui mic fara a ridica privirea catre Marcos sau spre vreo alta persoana in timp ce le astepta confirmarea. -Prea bine, te-ai achitat de datorii tinere vampir, iar incepand din acest moment esti una dintr-ai nostri! Vrei sa le spui ceva celor care au fost prezenti aici si nu au avut incredere ca vei duce totul pana la capat? -Nu, oricum vorbele nu cantaresc nimic, iar ale mele si mai putin de atat. Tot ce-mi doresc acum este sa ma odihnesc, sper ca decizia mea sa nu va jigneasca in vreun fel, dar nu-l pot forta pe cel mic sa-mi mai suporte greutatea multa vreme, as fii lipsita de consideratie daca as face-o. -Odihneste-te, recapata-ti energia si cand vei fii gata te vei putea implica in activitati mai potrivite pentru cineva ca tine, i-a spus unul din cei cinci, scuzandu-se si pentru retragerea sa, fiind urmat apoi de inca doi ce considerau terminat evenimentul. -Enzo, iti multumesc pentru tot! Cand vei dori sa-mi indeplinesc sarcinile…doar spune-mi si o voi face, insa in schimb respecta-mi si mie cerintele. Atat vreau, intelegere,s-a apropiat de el, iar vampirul cu mult mai inalt decat ea a strans-o puternic la piept, amintindu-I de fiica pe care o pierduse cu mult timp in urma, iar inainte sa devina sentimental i-a dat permisiunea de a se retrage in camera sa. -Marcos, trebuie sa vorbim, i-a spus, luandu-l intr-un colt ferit. Imi este ca o nepoata, stii, iar langa tine pare sa nu fie asa de fericita cum mi-am dorit…de ce? -Recunosc, am avut o discutie cu putin timp in urma si este posibil ca unele cuvinte sa o fii afectat mai mult decat mi-am dorit, dar Sonya ma iubeste si va fii fericita aici! Nu va pleca niciodata atata timp cat sunt eu langa ea. -Dar ea nu te mai considera potrivit, iar la rivalul tau a renuntat in seara asta: memoria lui Antoine este blocata, l-a reunit cu Zeena, iar asta mi-a dat de banuit…daca isi doreste sa se rupa de lumea noastra? Mintea ei este o cumplita necunoscuta pentru mine, oricat as vrea nu reusesc sa ii citesc gandurile si nici ea nu lasa sa fie citita… -Nu te ingrijora, voi avea grija de ea, vei fii incantat atunci cand familia ni se va mari, iar asta va fii cu siguranta cat de curand. Voi astepta sa plece toti invitatii si o voi vizita, va fii bucuroasa sa vada ca sunt acelasi iar faptul ca l-a abandonat pe Antoine ma face sa o apreciez si mai mult!insa in timp ce el isi expunea planurile, Sonya isi dorea sa evadeze. -Esti fericit aici? -De ce ma intrebi? Tu nu esti? -Sebastien ar fii mai potrivit pentru tine, Armand pare mai degraba numele unui vampir care nu pretuieste nimic, unul care ar putea calca totul in picioare, in timp ce tu nu esti asa. Esti prea loial si sentimental, insa nu fii naiv niciodata deoarece te vor folosi iar cand nu vor avea nevoie de tine te vor abandona…cu totii. -Sonya, vreau sa plecam de aici! Tu nu te simti bine aici, nu ti-e usor langa el, iar mie nu mi se potriveste o camera atat de mare, atata vreme cat voi fii langa tine voi fii mai fericit decat daca as avea toata bogatia din lume! Haide, sa pleca de aici, acum nimeni nu o sa stie fiindca sunt prea ocupati unii cu ceilalti, nici nu cred ca au observat ca ai plecat… -Iti doresti asta? Din toata inima?l-a intrebat cu o privire sclipitoare, bucuroasa ca se gandea la ea insa nu vroia s ail priveze de nimic in dorinta ei de a evada. -Da, vreau. Tu alegi unde si eu voi veni!Unde mergem? -Cum ti se pare daca am trai printre oameni? Stiu pe cineva deosebit care te-ar putea invata cum sa te aperi si sa te comporti adecvat pentru un barbat, stiu, stiu, acum esti inca un copil insa vei avea responsabilitati si va trebui sa poti sa le indeplinesti. Este o persoana speciala, iar vorbind despre el, fata I s-a inseninat, inchide ochii, o sa ajungem mai repede asa, iar concentrandu-se pe imaginea vanatorului au disparut, insa nu au ajuns in fata casei lui.
Cherry L.O.V.E. – poza de Nicoletame, in Fan fiction · 58.8KB
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Unde suntem?Locul asta pare periculos… -Stai linistit, nu suntem asa de departe, daca ti-e frica tine-ma de mana si o sa iti treaca. Stiu ca este intuneric insa te vei obisnui, uite,si-a crestat usor degetul, intinzandu-l spre Sebastien, daca bei asta acum o sa vezi mai bine prin intuneric, iar picatura rosiatica si-a facut datoria. -Asa vezi tu? A intrebat incantat, alergand inaintea ei, fara sa simta ca era vizat de o sageata. -Lasa-te jos, i-a strigat Sonya, insa vazand ca el nu reactioneaza, s-a napustit asupra lui, lipindu-l de pamant, iar in aceeasi clipa o sageata i-a zburat pe deasupra capului, jucandu-se cu cateva suvite ratacite. -M-ar fii omorat daca nu ma ajutai, s-a socat copilul, privind cu ochi umezi spre salvatoarea lui. -Nu lasam sa ti se intample asta, este de datoria mea sa te pazesc pana ce-mi vei intoarce favorurile, iar cu cat mai multe cu atat mai mult ajutor astept de la tine, a inceput sa rada si sa il gadile in timp ce in spatele lor a aparut un vanator. -Iertati-ma va rog, credeam ca este o caprioara, nu am realizat ca este un copil, este vina mea…Inainte sa trag va jur ca am vazut o caprioara, pe ea am ochit-o! -Nu este nicio problema, si noi am vazut-o, a zis astupand gura celui mic. I-a luat arcul cu sageti din mana barbatului si tintind spre intuneric a tras, lasand sa se auda in zare zgomotul unei prazi mari cazand. Acolo era caprioara, va ajutam sa o carati fiindca este o prada destul de mare. -Cum ai facut asta? Este prea intuneric ca sa vezi ceva printre copacii aia, nici chiar un vanator experimentat nu ar putea tinti ceva in locul ala. -Conteaza? Daca nu ne doresti ajutorul, atunci macar ne poti spune unde este satucul vanatorilor de vampiri? Trebuie sa reintalnesc pe cineva acolo si… -Intr-acolo ma indrept eu, imediat ce termin vanatoarea, as putea sa va conduc, daca doriti,insa acum, trebuie sa iau prada, nu o pot lasa. -Desigur, Sebastien, fugi sa-l ajuti! -Cum sa car eu o caprioara? Este prea grea pentru mine, Sonya, chiar daca iti sunt dator asta nu o voi face! -N-am zis nimic de vreo caprioara, pentru tine este iepurasul peste care animalul ala s-a prabusit. Daca te grabesti il vei gasi in viata si o sa poti sa-l pastrezi, acum fugi! Vanatorul a privit-o ciudat insa l-a urmat pe micutul care, precum si ea, reusea sa zareasca mult mai bine totul in intuneric, iar dupa ce zgomotul pasilor s-a pierdut, a auzit un strigat puternic. -L-am gasit, Sonya, l-am gasit!iar la scurt timp micutul a aparut incantat cu noul sau tovaras. De unde ai stiut ca este acolo?Insa fata doar l-a mangaiat pe par si s-a asezat pe o piatra in asteptarea barbatului care a ajuns mult mai greu decat o facuse Sebastien. -Domnisoara, ati avut intr-adevar o tinta buna sau norocul a fost de partea noastra fiindca ati ochit-o in inima. Niciodata nu am mai vazut pe nimeni sa reuseasca asta… -Am avut un maestru bun pentru care faptul ca sunt fata nu a contat si m-a invatat tot ce ar fii putut sa isi invete un fiu. Asta este singura explicatie, alta nu exista,i-a zambit apropiindu-se de prada si ajutandu-l sa o urce pe umeri fara sa trezeasca vreo banuiala referitor la usurinta cu care o ridica. -Si pe cine cautati acolo? -Unde? Aaa, in sat. Este o cunostiinta de ceva vreme si cum eram in apropiere ne-am zis sa il vizitam. Vreau sa isi puna amprenta asupra educatiei fratelui meu fiindca il apreciez pentru felul lui de a fii. -Atunci inseamna ca intentionati sa stati mai mult, nu? s-a interesat barbatul vazand ca pe tanara nu o deranjeaza sa vorbeasca si in plus conversatia usura greutatea prazii. -Doar daca prezenta noastra nu il va incomoda. Ultima oara nu ne-am despartit in cele mai bune conditii asa ca este posibil sa fii lasat urme adanci si greu de trecut peste, dar nu m-ar mira daca ne-ar primi cu bratele deschise fiindca isi permite sa ierte…iar auzind vorbele ei barbatul nu a mai indraznit sa mai spuna nimic o bucata de drum, incepand iarasi. -Si cum ati calatorit pana aici?Ar fii trebuit sa va opriti undeva peste noapte fiindca locurile astea sunt periculoase, mai ales pentru niste copii ca voi! -Nici cand eram mai mica nu era nimic sigur, insa am scapat de fiecare data fiindca sunt nemuritoare probabil, iar Sebastien este momentan sub protectia mea. Poate in cativa ani, ori cand isi va dori el, va avea aceeasi stapanire de sine si niciun fel de teama sa calatoreasca fara sa isi faca griji ca ar putea fii atacat de vreuna din creaturile de care va temeti. Pentru moment, chiar daca este cu mine, nu este in siguranta decat in acest sat unde toti locuitorii stiu cum sa scape de monstrii care ar putea sa atace, sunt sigura ca de cand am fost aici ultima oara si pana acum s-au strans mai multi si sunt mai uniti. -Oricat de bine te-ar fii invatat maestrul tau tot nu ar trebui sa te aventurezi prin locuri periculoase, mai ales cand de viata ta depinde inca o persoana! Oricare ar fii motivul pentru care calatoriti trebuie sa fiti mai precauti si mai prevazatori fiindca altfel… -Nu se va intampla nimic, nu va faceti probleme! Mai este mult pana in sat? -Nu foarte mult, poate un kilometru, nu stiu sigur cat am mers pana sa gasesc o prada. -Sebastien, vino incoace putin, iar baietelul s-a conformat in timp ce barbatul continua sa mearga cu prada in spate. Vrei sa facem un test mic? Eu pot simti de aici cat mai este pana in sat insa vreau sa vad daca poti si tu, deci? -Nu mai este departe, nu stiu daca de vina este mirosul focului, al lemnelor arse sau zgomotul oamenilor, insa cu siguranta nu mai este mult. Vrei sa o iau inainte ca sa chem pe cineva sa il ajute pe omul asta? -Nu ar fii o idée proasta, iar urmarindu-l cum se indeparta i-a strigat, ai trecut proba! Iar alergand si ea l-a ajuns din urma pe barbatul care obosise de greutatea caprioarei. -Unde s-a dus fratele tau? Nu ti-am zis ca… -Se descurca singur, dar dumneata nu mai poti face fata greutatii asteia. Las-o jos pana ajunge cineva aici sa te ajute! -Nu o pot face din acelasi motiv pe care ti l-am spus! -Atunci, puneti-o in apatele meu si o voi duce eu! Sunt mai tanara si am mai multa forta decat dumneavoastra, ajutati-ma sa o ridic!insa rugamintea ei a ramas fara raspuns caci barbatul a continuat drumul fara sa o bage in seama si a lasat-o in urma. Atunci a simtit o prezenta cunoscuta in apropiere si s-a intors, observand silueta unui barbat care o privea dupa un copac. Daca vrei sa spui ceva inainteaza, iar daca ti-ai terminat vorbele poti sa te intorci de unde ai venit, dar noi nu vom mai veni acolo, nici unul nu ne simtim bine acolo! Silueta a disparut, iar atunci i-a simtit mainile cuprinzandu-I corpul, iar lasandu-si usor capul pe umerii ei a rasuflat usurat. -Credeam ca ai patit ceva! Ma bucur sa stiu ca esti in siguranta si imi pare rau ca vorbele mele te-au ranit atat de mult, nu trebuia sa iti spun asa ceva. -Stai linistit, Marcos, ai spus doar ce simti, iar acum este mai bine ca stiu ce este in inima ta fiindca imi pot vedea linistita de viata mea. Acum, daca ma scuzi, trebuie sa plec, l-am lasat singur pe Sebastien si nu vreau ca pentru a va razbuna pe mine sa il atace vreun acolit de-al tau! S-a tras din bratele puternice ale lui si dupa ce i-a dat un sarut de ramas-bun l-a parasit in mijlocul drumului. -Sonya! Intoarce-te! Intorceti-va si iti promit sa fiu diferit! -Dar eu nu vreau sa te schimbi, a strigat, dar a continuat sa se indeparteze de el si sa se gandeasca tot mai mult la vorbele pentru Tonnio. -(Te voi astepta pentru cand vei vrea sa te intorci!) -(N-ai de unde sa stii daca o voi mai face vreodata, in plus mi-am cedat dreptul meu altcuiva mai apropiat tie, iar ei nu-I va placea sa fie abandonata asa de usor.Salut-o pe Reyna din partea mea!) -(Ce ai facut? TU imi aparti, nu EA! Te voi astepta, pe tine si pe nimeni alta! Sa te intorci dupa ce-ti trece cheful sa traiesti printre oameni!) -Oricum nu vei intelege nimic, nu ai facut-o in atata timp asa ca acum iti va fii si mai greu. Asta probabil va fii ultima data cand vom mai vorbi asa de apropiati fiindca viitorul nu ne rezerva nicio iubire! Eu nu voi mai exista pentru tine!a privit peste umar, vazandu-l in acelasi loc, privind-o. PLEACA! Nu vreau sa te mai vad vreodata! A inceput sa fuga tot mai tare pentru a scapa de privirea lui trista si l-a ajuns pe vanator din urma, cu privirea inlacrimata. -Pentru o clipa am crezut ca nu mai vii si ca ai patit ceva. De ce plangi? -Mi-a intrat ceva in ochi, dar o sa treaca. Intr-un final timpul sterge totul, a spus cu o voce stinsa privind spre lumina ce se vedea in zare si observandu-l pe Sebastien urmat de inca un barbat. V-am spus ca se descurca? Doar imi este frate… -Tii mult la el nu? Incep sa cred ca este singura ta ruda. -Nu este singura, insa as putea considera si asta fiindca nimeni altul nu mai conteaza! El este singurul important acum si intotdeauna, pana ce isi va putea purta singur de grija. -Atunci vei ramane singura in curand fiindca el va creste si se va aseza la casa lui, te va uita pe tine si tot ce ai facut pentru el. Asa se intampla intotdeauna, insa poate voi veti fii diferiti. Vorbele barbatului au prins radacini adanci in mintea Sakurei, iar gandul ca ar putea ramane singura a ingrozit-o, nu-si putea imagina ca nimeni sa nu-I fie alaturi, iar daca micutul ar fii ales in cele din urma sa ramana fiinta umana atunci ar fii fost obligata sa plece si sa-l lase sa isi traiasca viata. Atunci realizase ca daca asta avea sa se intample atunci cu siguranta ii va fii foarte greu sa accepte ca gresise in a-I indeparta pe cei ce tinusera la ea ori isi aratasera interesul pentru ea. -Sora? Surioara? Ce ai? -Sebastien, iarta-ma, nici nu am observat cand ai ajuns aici…s-a aplecat la nivelul lui, insa baiatul i-a observat lacrimile, stergandu-I-le usor, nu te ingrijora, nu a fost decat ceva ce mi-a intrat in ochi, dar cred ca l-am scos, te poti uita? -Nu ai nimic, ai plans si nu stiu de ce ai facut-o? Ti-a fost cumva teama ca voi pati ceva?a continuat sa o priveasca cum se abtinea sa nu planga si atunci a inteles ca desi luase o decizie, inima ei nu era de accord. -Nu vreau sa ramanem mult timp aici!s-a indepartat de ea, apropiindu-se de unul de vanatori si intorcandu-I spatele. -De ce? S-a apropiat de el, intorcandu-l cu fata catre ea insa baiatul nu i-a spus nimic nou, doar a reptat acelasi lucru si a fugit catre sat. (De ce faci asta Sebi? Unde am putea merge? Poate ti-e dor de satul natal si eu te oblig sa stai aici…sigur asta este insa ma voi revansa, o voi face!) Stai, asteapta-ma! Cei doi barbati mergeau in fata lor, iar in spate, Sonya il tinea strans de mana, incercand sa ii spulbere grijile celui ce incerca sa o inteleaga, cand au vazut ca desi era o ora inaintata din noapte ori mult prea devreme in zi oamenii erau majoritatea treji, iar copii de toate varstele se invarteau in jurul caselor. -Du-te sa te joci! O sa iti faci sigur prieteni aici fiindca oamenii sunt mult mai primitori decat noi… -Nu plec pana nu te las cu cel cu care vroiai sa vorbesti! Nu te mai las singura, niciodata! -Cine este aici adultul? Eu, asa ca trebuie sa ma asculti altfel imi voi incalca promisiunea si vei ramane vesnic om, incapabil sa ma protejezi vreodata! Atata timp cat esti om comporta-te ca atare si fii fericit, apreciaza fiecare moment! -Nu ai face-o! Nu ti-ai incalca juramantul! -Nu ma provoca, acum, hai la joaca! L-a privit cum se indeparta cu iepurasul tinut la piept si cum fusese primit cu caldura de ceilati copii. Isi amintea ca si ea fusese candva la fel de fericita si stia ca daca Sebi va deveni vampir, viata I se va schimba si nu va mai putea sa se bucure de viata simpla a oamenilor de rand.
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Astupa-I odata gura impielitatului aluia al tau, imi trezeste coopilul ori de cate ori adoarme, a strigat o femeie catre casa pe care o recunoscuse ca fiind a lui Tonnio, in timp ce-si legana pruncul abia trezit din somn. -Nu am ce-I face, asa plang copii, iar daca fiul meu te deranjeaza atunci nu mai sta pe langa casa mea cand incepe sa se smiorcaie, bine?s-a auzit o voce agitata din casa, fara ca cineva sa iasa sa se confrunte cu femeia. -Intotdeauna este la fel,de cand s-a intors dintr-o misiune a adus cu el diavolul ala care nu face decat sa ii deranjeze pe ceilalti copii sip e parintii lor. Nimeni nu se poate bucura de liniste de ceva vreme…ar fii facut bine daca ar fii lasat bastardul cu taratura care l-a nascut, a cuvantat in fata Sonyei, enervand-o. -De unde stiti ce era mai bine pentru copil? Vedeti-va de al dumneavoastra si nu mai faceti comentarii rautacioase! Nu stiti nimic si nu aveti dreptul sa spuneti ceva, niciun copil nu e un diavol, singurii demoni sunt parintii care nu stiu sa si-I educe! -Cata nesimtire!s-a indepartat balmajind cuvinte pe care ea inca le auzea, dar indepartandu-se de locul certei s-a indreptat spre casa celui in jurul caruia se adunau comentariile. S-a lipit de usa fara ca insa sa-si poata gasi curajul de a lovi lemnul si de a-l chema. Auzea cu usurinta scancetele baietelului si se intrista ca nu este in stare sa il opreasca. O deranja lasitatea ei si singurul lucru pe care il facea era sa-si muste buza inferioara pana ce i-a dat sangele. Fara sa realizeze ce facuse s-a asezat langa intrare incercand sa-si gaseasca curajul si sa intre in casa in care gasea doua din persoanele la care tinea cel mai mult, dar pana sa reuseasca ea ceva, Tonnio a deschis usa, vrand sa iasa. -Ce cauti aici?! -Ceea ce nu am putut gasi acolo unde am fost, l-a privit o clipa, coborandu-si privirea, se pare ca nu sunt potrivita sa fiu ceea ce-si doresc ei sa fiu si acolo nu am parte de ceea ce-mi doresc… -Si ce vrei? Copilul? Alesul tau iti poate face un altul care sa-ti si apartina! Acum am ceva treaba asa ca da-te din usa mea! -Nu, eu nu voi gasi niciodata la el ce am gasit la tine, tu ai fost singurul care mi-a spus tot ce a gandit de la inceput, fara ascunzisuri sau cel putin asta am simtit eu… -Gaseste-ti atunci un monstrulet si invata-l sa iti faca pe plac! Acum dispari, nici eu si nici copilul nu avem nevoie de tine! s-a indepartat cu doua galeti, lasand-o la intrare, cu usa deschisa. -Nici nu vrei sa ma asculti, de ce? Doar pentru ca sunt asta, ai inceput si tu sa ma urasti?insa intrebarile fara raspuns i-au fost intrerupte de plansetul copilului, a intrat fara sa se mai gandeasca la nimic altceva si l-a luat in brate, sarutandu-l pe frunte. S-a ghemuit intr-un colt si a inceput sa il legene pana ce a incetat si a adormit, agatandu-se de parul ei. Doar tu iti amintesti de mine, nu, restul vor sa ma uite. Poate ar fii mai bine ca si tu sa o faci fiindca nu sunt buna de nimic, nici macar sa-ti fiu alaturi n-am fost in stare. Daca ma uiti atunci nu vei mai plange si nimeni nu te va mai judeca asa de aspru…s-a ridicat usor, indreptandu-se spre patutul copilului, l-a asezat cu grija si dupa ce l-a invelit bine si si-a desprins mana din suvita de par a ridicat usor o mana apropiind-o de capul sau. -Ce ai de gand sa faci? S-a impacientat Tonnio impingand-o catre un perete si imobilizand-o. -Ce este cel mai bine pentru el, trebuie sa ma uite si atunci nu va mai plange, tu nu vei mai avea probleme, iar nimeni nu te va mai jigni. Totul se intampla din vina mea si nu este corect ca voi sa fiti judecati atat de aspru pentru pacatele mele… -Ai intrebat cumva pe cineva, ne-ai intrebat si pe noi daca suntem de acord cu decizia ta? Iar in timp ce o intreba o izbea cu furie si durere de perete, tot mai tare. -Inceteaza, eu te-am bagat in asta, este datoria mea sa te scot din… -Din ce? Din viata pe care mi-am dorit-o? Nici macar nu stii daca noi ne dorim sa te uitam! Poate tot ce ne dorim este sa ne alegi pe noi in locul celorlati, sa realizezi ca noi suntem potriviti pentru tine fiindca… -Fiindca? Fara vreun avertisment sau ceva care sa-I dea de gandit, Tonnio si-a lipit buzele de ale sale, sarutand-o fara insa sa ii permita sa isi traga mainile din strangerea sa. Nu-si putea crede ochilor ca cel ce trebuia sa o omoare facuse asta, nu intelegea ce putea vedea la ea, iar privind socata nu a putut raspunde sarutului sau. -De ce ai facut-o? Nu intelegi ca nu sunt potrivita pentru nimeni? Chiar tu mi-ai spus la inceput ca sunt un monstru, iar acum faci asta? -Atunci nu stiam la fel de multe cat cunosc acum! Iar acum stiu ce vreau de la viata, daca pana acum am bajbait prin intuneric, acum simt ca a aparut soarele si in calea mea! -Nu incerca sa spui lucruri pe care nu le crezi! Ai vrut doar sa vezi ce simti atunci cand ma atingi, nu? erai curios daca un vampir este precum un om sau daca simtirile-I sunt amortite, asta ai vrut sa testezi? -Nu incerca sa te convingi ca as fii facut-o din alte motive, chiar si tu intelegi de ce am facut-o, pana si cel mic ar intelege ca te vrem in vietile noastre. Abandoneaza-I pe ceilalti si stai aici, vei trai precum un om, vei fii tu si promit sa te judec ori de cate ori am ocazia, iar daca nu imi oferi motive, tot o voi face! Nu eu am ales sa imi placa de tine, insa daca s-a intamplat si acum tu esti aici…cel mai bine ar fii sa nu te mai gandesti sa pleci! -Vroiam sa te rog altceva, nu mi-am imaginat ca voi da peste asta…Nu sunt singura acum si nici sigura de ce simt in momentul asta insa m-am gandit ca tu ai fii singurul potrivit sa ma ajute sa educ pe cineva in aceeasi maniera in care ai fost tu… -Adica ai batut atat drum doar ca sa imi mai aduci un copil pe cap? Fiindca te-ai gandit ca va fii sclipitor daca sta pe langa mine? Dar Marcos, parca asta ii este numele, ce avea, nu era capabil?i-a dat drumul, intorcandu-I spatele si trantindu-se intr-un pat. -Marcos…nu mai stau cu el, ne-am despartit, el nu ma intelege asa cum o faci tu, el nu imi spune ce gandeste cum o faci tu, iar cand in sfarsit spune ceva reuseste doar sa ma raneasca si sa ma convinga ca am facut alegerea gresita si ca nu-mi doresc sa imi petrec eternitatea langa el! Nu ne meritam unul pe celalalt! -Cand ti-a venit ideea asta brilianta?cuvintele-I ironice vroiau doar sa o raneasca asa cum si lipsa sentimentelor ei pentru el o facuse. Ai atipit, ai visat urat si atunci v-ati despartit? S-a indepartat de peretele de care fusese lovita si s-a intins langa Tonnio, fara sa spuna un cuvant. Privea tavanul alb fara vreo reactie, iar intr-un tarziu a raspuns. -Chiar inainte de ceremonie, atunci am inceput sa am dubii, iar inspre final panza ce mi se asezase pe ochi si nu ma lasa sa vad realitatea a fost indepartata. Tot ce parea feeric s-a transformat intr-un vis urat, atunci mi-a spus ca nu intelege de ce nu accept ce sunt, ca se indoieste de sentimentele mele si ca sunt vinovata ca gandesc precum un om. Mi-a zis ca il voi accepta abia atunci cand ma voi accepta pe mine, precum un vampir si atunci ma tem ca asta nu va fii posibil niciodata. M-am vazut prin ochii tai atunci cand am reactionat ca unul din acei monstri si nu vreau sa mai revad vreodata privirea aia, este prea dureros sa vad cum din sentimente calde, cum din tot ce parea frumos sa se transforme in raceala si indiferenta. Nu-mi mai doresc asta, insa Sebi o vrea pentru a ma proteja fiindca acelasi lucru i-am promis si eu, abia atunci a intors capul spre cel caruia parea sa ii povesteasca ultimele clipe din viata ei de vampir. M-au pus sa imi calc promisiunea si sa il ucid, chiar daca ii promisesem sa il apar, a trebuit sa mint un copil nevinovat pentru a fii pe placul lor, iar el ma rasplateste cu iubire si cu dorinta de a ma proteja, pe mine, un monstru, poti crede asta?Privirea ii era goala cand i-a spus motivul pentru care a venit, povestindu-i ca el este singurul care ar putea sa ii scoata din minte ideea de a deveni nemuritor. -De ce as fii eu potrivit sa o fac? Nu sunt potrivit nici macar sa iti fur un sarut si ma consideri capabil sa fac asta? -Sunt sigura ca esti in stare de mai mult de atat, cred ca doar tu il poti face sa nu-si mai doreasca drumul singuratatii, nu vreau sa ajunga precum mine, nu sunt deloc un exemplu bun pentru el. I-am spus ca tu esti special si… -Sunt special? -Da, tocmai asta este motivul pentru care… -Esti sigura cand spui asta? Ori o faci doar fiindca ai nevoie de ajutorul meu?a inceput sa zambeasca asteptandu-I raspunsul, foarte prompt. -Da, sunt foarte sigura. Niciodata nu am mai fost la fel de sigura de un lucru asa cum sunt acum: doar tu il poti invata ca a fii nemuritor nu este totul, ca nu este cea mai fericita alegere. -Fiindca nu-ti doresti sa fie! Daca ti-ai dori atunci ai fii fericita langa cei ce te vor! Si nu-s putini, chiar daca te indoiesti de asta, mi-ar fii greu chiar sa ma gandesc contra cator altor admiratori de-ai tai sunt obligat sa le fac fata, ca doar nu-s numai doi. Pe oriunde mergi atragi atentia si admiratia tuturor! -Nu eu ii oblig sa se uite la mine, nici macar nu-mi pasa ce-si doresc altii, cunosc doar ce vreau eu si ce trebuie sa fac, atat, iar tu ar trebui sa procedezi la fel! -Exact asta fac, incerc sa-mi indeplinesc visele, fie ca-ti place sau nu! Puteti ramane amandoi atata vreme cat va veti comporta normal, la primul semn ca nu ti-ai putea retine instinctele de bestie… -Ma poti ataca si voi pleca, nu vreau sa iti creez mai multe probleme decat ti-am facut pana acum…
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Prea bine, inseamna ca intelegi conditiile intelegerii noastre, eu am grija de inca unul din protejatii tai, atata timp cat parem o familie fericita si tu reusesti sa-ti infranezi pornirile. Ambii copii au nevoie de amandoi, iar noi avem nevoie unul de celalalt asa ca targul asta mi se pare cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat. -Vom fii cea mai fericita familie, iti promit asta, voi avea grija de copii si de tine, spune-mi ce doresti sa fac ceva acum pentru tine? s-a intors spre baietel, l-a luat din patut si l-a asezat in patul lui Tonnio, lasandu-l sa se tarasca spre ea. -Vreau sa incerci sa tii la mine si nu doar ca la cineva care iti ofera o sansa, nu te forta sa-mi indeplinesti dorinta daca nu vei vrea…poti incepe prin a pregati ceva de mancare, cu siguranta ne este foame, mie si celuilalt baiat, poate mi-l prezinti! Sonya a iesit in fuga cu bebelusul pe usa, cautandu-l pe Sebi, insa nu l-a mai vazut langa ceilalti copii. I l-a inmanat pe micut vanatorului si s-a apropiat de grupul de copii, iar din raspunsurile lor a aflat ca un barbat l-a chemat pe Sebi si ca el ar fii plecat impreuna cu strainul. -Tonnio, trebuie sa plec putin, revin repede! A strigat, disparand in verdeata fara ca cineva sa poata tina pasul cu ea, a fugit furioasa fara sa aiba o tinta pana ce a simtit o prezenta cunoscuta, facand-o sa se opreasca si sa priveasca in jur pentru a-l gasi. -Stiam ca asta iti va atrage atentia! Nu stiu nici de ce te prefer in schimbul alteia insa nu vreau sa-mi scapi asa de usor, Sonya… -Ma preferi? Nici nu ma cunosti, da-I drumul , el nu are nicio vina! Arata-te daca esti asa de curajos! -Ba o mare parte din vina o poarta toate insectele astea carora le permiti sa ti se urce pe inima! Ar trebui sa fii diferita si indiferenta la sensibilitatea lor, dar tu, ai face orice pentru amarastenii astia, de ce? -Nu cunosti deloc viata unui om, nu ai niciun drept sa ii judeci, Evan, da-I drumul lui Sebi, acum sau cum te voi gasi o vei incurca, ti-o jur! Furia o facea sa isi doreasca s ail atace pe cel care il folosise pe copil pe post de momeala insa pozitia lui parea sa se schimbe continuu, iar la un moment dat a simtit vag sangele protejatului. -Ti-ai dat seama, nu, incerc sa ii dau ce tu nu ai fost in stare, ii dau nemurirea!a aparut in fata ei, insa s-a retras, lasandu-I la picioare corpul vlaguit al copilului. Esti un las, spune ce vrei si dispari inainte sa o fac eu! -Asa-mi placi mai mult, imi amintesti de micuta ucigasa a lui Carlos, asa te prefer mai mult, esti mult mai buna decat mironosita lui Marcos, ce ciudat te pot schimba doua persoane din aceeasi familie, oare langa mine cum vei fii? -Ce te face sa crezi ca o sa-ti apartin tie vreodata? Nu ii apartin nici macar celui caruia i-am daruit inima asa ca tu, i-a observat pozitia, a aparut in fata lui, prinzandu-I gatul intr-o inclestare puternica, nu ai nicio sansa!(Enzo, poate te deranjez insa un gandac isi doreste sa fie strivit, imi permiti sa o fac? Acolitul lui Carlos are impresia ca el mi-e de folos in schimbul lui Marcos.) -Chiar asa, Evan? Iar langa cei doi a aparut Inteleptul. Nu credeam ca ti-am dat permisiunea sa te apropii de ea mai ales acum. Tu nu esti deloc potrivit pentru ea, doar eu voi decide cine va intra in viata ei, nimeni altcineva nu va lua decizii de capul lui, m-ai inteles?l-a privit scarbit ordonandu-I Sonyei sa ii dea drumul. -Enzo, habar nu ai de nimic, protejata asta a ta este o prefacuta! Langa Carlos a fost ceea ce vreti toti, iar langa Marcos a redevenit slaba, asa ca imi revine datoria de a o aduce pe drumul bun! -Si cine ti-a dat tie dreptul asta?!l-a impins in trunhiul unui copac, in timp ce-l ridica de la pamant si isi infigea ghearele in gatul lui. Meriti sa mori, Evan!cu fiecare bataie a inimii parea sa devina si mai rece, iar transformarea era completa. Vezi ce ma obligi sa fac, sa-ti doresc moartea! Enzo, lasa-ma sa o fac, nu mai vreau sa astept! -Scumpa mea, un vampir trebuie sa aiba rabdare si sa stie cand sa actioneze, s-a apropiat de amandoi si in timp ce ii dadea sfaturi fetei si-a intins mana spre inima vampirului, ucigandu-l. Totul sta in sincronizare si nu ai de ce sa te grabesti cu chestii d-astea, nu trebuie sa lasi urme, trebuie sa ai grija, mai ales cand este vorba despre un pureblood. In plus, tu ai sansa sa pui totul in carca altora, a demonilor in special fiindca ei fac parte din trecutul tau, pentru o asemenea fiinta mama ta ne-a parasit si te-a lasat singura…stiu, este dureros sa afli ca nu a putut sa ramana cu noi, insa s-a intors contra tuturor doar dintr-un capriciu! -Nu-I adevarat, mama m-a iubit, altfel nu si-ar fii dat viata pentru mine, stiu asta! A urlat ramanand fara pic de voce, dand frau furiei si lasand urme asemanatoare ghearelor demonilor pe corpul lui Evan. -Foarte bine, esti perfecta pentru ce mi-ai promis. O sa revin in cateva zile sa iti cer sa-ti indeplinesti datoria si vreau sa o faci la fel de bine ca si acum, nu lasa nicio urma, fa totul sa para vina lor si nimic nu ti se va intampla, nici tie si nici mie! Cu bine, micul meu invatacel! -(Ce a fost cu toata nebunia asta? Sebi? Esti bine? Puiule, raspunde-mi!)vedea ca orice ar face, omuletul nu reusea sa-si revina, l-a ridicat in brate, carandu-l asa o buna bucata de drum pana ce vocea misterioasa a oprit-o. -Ce ai facut acolo…aia ni se va pune in carca noua, insa singura vinovata esti tu, de ce nu-ti asumi fapta? Cumva te temi?Tu de ei?si vocea s-a transformat intr-un ras isteric, insa Sonya nu-I putea raspunde fiindca isi pierduse vocea. Pret de cateva secunde a inchis ochii luand o gura mare de aer in piept pentru a se controla in fata strainului, insa cand i-a deschis in jurul sau era numai intuneric si nici urma de Sebastien. A inceput sa mearga fara urma, auzind in continuu rasul demonului. Daca stiam ca ma pot distra asa de bine cu tine as fii facut asta mai devreme! Durerea ta imi face asa o mare placere si doar asa o sa poti sa-ti platesti vina! Doar nu crezi ca poti scapa fara sa platesti ca iti bati joc de noi, nu? Multumeste-mi ca sunt asa de bland si ca nu ii las pe ceilalti sa-si faca de cap, atacandu-te ori furandu-ti sufletul…poate era mai distractiv asa insa eu zic ca a nu mai vedea nimic este mult mai amuzant. Gandeste-te doar, in momentul in care vei recunoaste ca tu si celalalt vreti sa ne puneti in carca anumite lucruri abia atunci vei scapa de intuneric, pana atunci obisnuieste-te si fa-ti-l cel mai bun prieten! -(Stai, nu ma lasa asa! Cel putin fa-l bine pe Sebi, te rog.) -Adica sa-ti fac inca un favor ca tu sa ne injunghi pe la spate? Pe noi, cei ca tine?nu am motive sa te mai ajut, nu o meriti, Satinne! Nu mai meriti decat dispret si durere! -(Asa imi spuneti voi, Satinne? Oare cate nume mai am printre toate creaturile astea blestemate? In afara de voi si de cei ca mine…) -Si tu esti ca si mine si totusi si ca ei, esti o incalcare a regulilor. Nici chiar daca parintii tai au considerat de cuviinta sa incalce juramantul, asta nu a schimbat cu nimic ordinea, cei ca ei si cei ca noi nu ne asociem, tu nici nu ar trebui sa mai traiesti! Considera-ti orbirea o pedeapsa mult prea mica pentru nenorocul de a te fii nascut! Orice rau ti se va intampla il vei merita, am vrut sa iti fiu prieten si sa te fac sa intelegi ce esti, dar tu te incapatanezi sa ramai vampir! -(Crezi ca vreau sa raman asa ceva? Daca ai puterea sa ma transformi in om atunci ti-as ramane vesnic datoare, nu-mi mai doresc nimic din tot ce sunt, nu imi este de niciun folos! Sau si mai bine, atat iti cer si apoi poti face orice doresti cu ramasitele mele…Du-l pe Sebi inapoi la Tonnio si omoara-ma! V-ati face un bine, atat voua cat si vampirilor, poate chiar si oamenilor…te crezi in stare sau ar trebui sa apelez la cineva mai puternic?) -Incerci sa ma enervezi, Satinne? Nu crezi ca sunt indeajuns de puternic cat sa-ti frang fiecare oscior din corpul tau? Nu ma tenta fiindca nu stii cat imi doresc asta! S-a aplecat catre copil, a soptit niste cuvinte greu de inteles si a revenit langa Sonya, apropiindu-si privirea de ochii ei, stii, culoarea asta te prinde si mai bine, rosul ala te strica. A inceput sa rada zgomotos si a disparut, lasand-o in bezna, speriata de fiecare sunet pana ce baiatul si-a revenit. -Sonya, ce s-a intamplat, ce este cu sangele asta pe tine? Trebuie sa te curatam de asta, nimeni nu trebuie sa vada asta, altfel te vor izgoni! Vino, i-a strigat inaintand pana ce zgomotul pasilor lui a disparut, lasand-o singura pe o poteca pe care nu mai era in stare sa o tina in linie dreapta. S-a ciocnit de un copac de pe marginea drumului si a cazut, prabusindu-se la vale pana ce un alt trunchi de copac a izbit-o violent in stomac, oprindu-I caderea. Cu vocea ragusita si abia sesizabila a inceput sa il strige pe Sebastien si pe Tonnio, insa nici unul nu puteau sa o auda. S-a ridicat in patru labe si a inceput sa se tarasca, plangand mai rau decat micutul ce o astepta acasa, isi amintea cuvintele lui Marcos si pe cele ale demonului si intelegea cat de gresita ii este viata, insa nu indeajuns cat sa se invinovateasca pentru razboiul dintre vampiri si demoni. A continuat sa se tarasca pana ce corpul ei o data puternic nu mai ii vindeca ranile la fel de repede. Intre timp copilul descoperise ca Sonya nu il urmase si ca nici macar nu-I raspunde la strigari, a facut cale intoarsa insa negasind-o s-a indreptat spre sat tipand cat de tare a putut ca Sonya a disparut. Nimeni nu l-a bagat in seama cu exceptia unei persoane, a lui Tonnio. Amandoi au plecat pe drumul indicat de copil pana in dreptul copacului de care se lovise si pe scoarta caruia se gasea foarte putin din sangele ei. -Probabil a alunecat cumva pe aici, Sonya, daca ma auzi, tipa! Tipa cat de tare poti si o sa ajungem la tine imediat! -Tonnio, a strigat ragusita, fara insa ca macar vocea sa ii fie purtata catre cei doi cautatori, Tonnio, sunt aici, vino, vino! Era disperata fara sa isi poata da seama unde este, iar fiecare pas era unul nou catre necunoscutul cu care trebuia sa se obisnuiasca acum, pana ce va face ceva pe placul demonului pentru a-I ridica blestemul. S-a intins cu privirea catre soarele ce incepuse sa isi faca aparitia prin frunzarisul copacilor si chiar daca nu il mai putea vedea, ii simtea caldura pe fata, iar asta o facea fericita, calmand-o. Era sigura ca se facuse dimineata si ca acum nu va mai fii atacata de niciun animal fiindca toate se tem de lumina la fel de mult cum se teme ea de intunericul din privire. Prin minte ii trecea chiar gandul ca orbirea nu va fii un blestem, ci un pur noroc ce o va ajuta sa se rupa de ambele lumi fiindca nu-si doreste nimeni un nevazator, asa ca de la disperare a ajuns la bucurie. S-a asezat linistita cu fata catre soare si l-a lasat sa se joace cu caldura pe trupul ei sis a ii mangaie fata cu razele sale. Afisa un zambet mai fericit decat orice alta data in timp ce incerca sa isi cunoasca trupul fara s ail poata vedea si toate senzatiile care o incercau ii dadeau o stare de liniste, ajunsese sa fie mai fericita ca niciodata. -Iti multumesc enorm, demonule, i-a strigat ea razand, nu am crezut ca ai vrut sa faci ceva bun insa ai reusit sa ma faci cea mai fericita persoana din lume, m-ai scapat de orice greutate si mi-ai daruit pacea. Iti voi fii datoare asa ca nu te sfii sa-mi ceri ceva la urmatoarea noastra intalnire, a strigat si mai tare, atragand atentia vanatorului care se concentrase asupra oricarui sunet. -Sonya unde esti? Mai striga o data daca ma auzi! -Tonnio, Tonnio sunt aici, nu te grabi, sunt bine, doar m-am ratacit a strigat cu vocea ragusita, insa cand el a ajuns a fost socat sa o gaseasca zacand in hainele imbibate in sange. -Ce ti s-a intamplat? -Cum adica? Am primit un dar, poate cel mai bun dintre toate, acum voi putea fii parte din familia ta pentru totdeauna. -Sonya, esti toata acoperita cu sange si vorbesti prostii, te-ai lovit rau? Da-mi o mana sa tea jut sa te ridici, insa a ramas socat cand si-a intins mainile intr-o cu totul alta directie decat a lui. Sonya, tu nu mai vezi? -Nu, asta incercam sa-ti spun, asta este darul! -Cum poti spune asta? Este un blestem sa nu mai poti fii tu…ce vei face de acum inainte?a intrebat-o inca in stare de soc. -O sa locuiesc cu voi si voi invata sa ma accept asa fiindca nimeni altcineva nu o va face, imagineaza-ti nu cred ca mai ma vor nici vampirii si nici demonii ca doar nu au nevoie de un orb, si-a deschis ochii s ail priveasca insa erau mai albi decat fusesera vreodata. In plus am scapat de rosul ala care nu-mi statea bine, a inceput sa zambeasca pentru a-I calm ape cei doi insa, speriat, Sebi i-a sarit la piept. -Fa-ma vampir, vreau sa te razbun! Fa-ma acum! -Nu puiule, tu trebuie sa cresti si abia apoi iti void a ce ti-am promis, acum te iubesc asa cum esti si nu te-as schimba pentru nimic din lume! La fel sip e tine, Tonnio, te prefer asa cum esti tu, niciodata sa nu te schimbi, pentru nimeni! -Dar uita-te cum te-au lasat, acum nu-l vei mai vedea nici pe Marcos, nici pe celalalt, pe nimeni, i-a soptit copilul, dar ea l-a linistit. -Si sunt recunoscatoare pentru asta, faptul ca nu ii voi mai vedea ma va ajuta sa ii uit mai repede ca sa imi pot umple inima cu sentimente pentru cei care chiar merita, iar atunci a inceput sa simta si mai tare batand inima lui Tonnio. A ascultat atenta si s-a ridicat, fara niciun fel de greseala s-a indreptat spre el, imbratisandu-l si tinandu-l strans, nu are de ce sa iti fie frica pentru mine acum, voi fii si mai buna, iti promit, acum ajutati-ma sa ajung acasa, probabil cel mic plange iarasi…
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Cum te poti gandi la altceva decat la tine in momentul asta? a intrebat-o Tonnio socat de devotamentul pe care il arata fata de puiul de om. -Sonya, nu il pot lasa nepedepsit pe cel ce ti-a fact asta, i-a reprosat Sebastien, fa-ma vampir si te voi razbuna! -NU! Nu voi face greseala asta, vei trai precum un om, iar daca la maturitate inca iti vei mai dori asta...atunci iti voi darui blestemul meu... -Daca nu mi-l dai acum, si-a aruncat privirea spre drum, va trebui sa lupt cu ce am si a fugit de langa ea, disparand prin verdeata pana spre drum, pana ce nici privirea lui Tonnio nu l-a mai ajuns. -Sebastien, intoarce-te, nu ii poti face fata, intoarce-te la mine! s-a ridicat de langa Tonnio si a urmarit mirosul copilului, lasandu-l pe vanator cu mult in urma. (Unde esti, unde ai disparut? Si doar ti-am zis cat de periculos este monstrul ala...totul este doar vina mea, greseala-mi de a te aduce langa mine te poate face sa platesti cu viata, blestemat fie momentul cand m-ai intalnit!) A continuat sa alerge o buna bucata de drum pana in momentul in care nu a mai putut simti deloc mirosul copilului, s-a rasucit fara sa isi poata da seama de directia in care ar fii putut disparea si ingrijorarea i-a facut inima sa bata si mai tare, a inaintat cativa pasi insa nici asa nu il simtea, iar telepatic nu ii putea transmite nimic, a cazut in genunchi, strigandu-i numele, iar atunci demonul s-a intors. -Esti cel mai amuzant monstru al intunericului pe care l-am vazut, s-a lasat usor langa ea, incrucisandu-si picioarele si intinzandu-si mainile cu palmele la ceafa s-a intins pe drum. -Ce i-ai facut, nenorocitule, el nu are niciun amestec in toata povestea asta! Daca vrei sa te razbuni in vreun fel fa-mi mie orice doresti, dar pe el ocoleste-l, nu merita sa sufere pentru mine! Te implor, da-i drumul...cu privirea orbita incerca sa isi indrepte fata catre cel caruia i se adresa, dar se uita in gol, unul intunecat si departat de interlocutor. -Tentanta oferta dar NU!si-a scos mainile, ridicandu-se pe jumatate si asezandu-se pe vine exact in fata ei, fixandu-i ochii. -Cum nu? Nu poti face asta! Ia orice vrei de la mine doar da-i drumul, a facut o plecaciune, ramanand la pamant in directia in care credea ca se afla demonul, ia-ma pe mine... -...mai usor, ma faci sa regret ca nu il am cu mine pe mucosul tau! Nu eu l-am luat, daca o faceam atunci mi-ai fii apartinut, Satinne?a intrebat radicandu-si o spranceana in semn de uimire. -Da, pentru a-l stii pe el in siguranta ti-as darui orice doresti, nu mi-ar pasa de nimic! Pentru el, pentru pruncul meu si pentru Tonnio as face orice!i-a strigat cu toata forta. -Adica inca am sanse sa te fac a mea, a inceput sa rada si mai malitios decat prima data si i-a cuprins fata intr-o mana, aducand-o si mai aproape de a lui, as putea sa il folosesc pe oricare din ei pentru asta, mai am doua sanse din moment ce una s-a dus. -Nu, sa nu te atingi de ei!a incercat sa se ridice insa si doar cu o mana, demonul nu i-a permis, strangandu-i si mai puternic fata in inclestarea lui. -Nu am terminat sa observ golul din ochii tai, e mult prea agitat chiar si asa...nu pleci de aici pana ce nu ma satur!a trantit-o la pamant, coninuand sa ii imobilizeze fata in timpul in care s-a asezat langa ea. As putea sta asa....o eternitate. Doar gandul ca daca nu i s-ar supune dorintei demonului i-ar pune in pericol pe Tonnio ori pe bebelus o faceau sa stea nemiscata, asemeni unui cadavru, insa ideea ii displacea intr-atat de tare incat din nervositate a inceput sa-si muste buzele pe interior, tot mai puternic pana ce din muscatura a rezultat nectarul atat de delicios ce i-a colorat proeminentele fetei. -Nu puteai sa ma lasi sa ma delectez cu abisul din ochii tai, trebuia sa incerci sa ma tentezi cu asta? Speri oare sa obtii ceva? -Vreau sa imi dai drumul, nu pot sta aici cand Sebastien... -Mai usor...un fluture isi intelege soarta o data prins in panza unui paianjez, tu de ce nu o accepti? iar omul nu mai este de multa vreme aici, ai rataci in zadar, alternativa pe care ti-o ofer este mult mai ... -Nu imi pasa de ce imi oferi, a rostit intorcandu-si capul spre glasul auzit, am facut o promisiune, trebuie sa mi-o respect! Tie nu ti-am promis nimic, da-mi drumul, trebuie sa... -...sa taci! Irosesti clipe atat de satisfacatoare, s-a apropiat de fata ei si i-a lins sangele ce i se prelinsese pe obraz apropiindu-se de buzele ei, moment in care s-a oprit cand a observat tremurul celei inferioare. Teama?a facut intentionat o pauza, sau placere? -Cu tine?Niciodata! a ridicat o mana sa il atace, insa tinta a fost gresita, demonul a impins-o din drum, lasand-o sa se prabuseasca la vale, printre copaci, pana ce trupul i-a ajuns intr-o balta, iar fata i-a fost acoperita in intregime cu apa. A incercat sa se ridice insa o mana a impins-o si mai puternic in lichid, obligand-o sa il inhaleze, aerul pierdea in defavoarea lacrimilor pamantului. -Nu-mi lasi nicio alta alternativa, printesa a intunericului! Eu am vrut din tot sufletul sa fiu cat mai bun, dar tu...probabil ai atatea pacate ca-ti doreai moartea deja de multa vreme asa ca iti voi indeplini dorinta, insa nu a apucat sa isi termine cuvintele ca a inceput sa simta o raceala ce-i cuprindea fiinta. Trupul Sonyei devenea tot mai rece, mai palid, iar parul a inceput sa-si schimbe culoarea intr-un argintiu cu o tenta de albastru, iar apoi intreg corpul a fost acoperit de o stralucire ciudata. Era oare o reactie a vampirului legendar ori Satinne avea o surpriza pentru amicul sau?Demonul a continuat sa observe modificarile pe care cea aleasa le suferea pentru prima data, simtind deodata nevoia sa se indeparteze, iar profitand de ocazia oferita, micuta a inceput sa se bucure din nou de aer. -Vroiai sa ma omori, l-a intrebat o voce in surdina, crezi ca ai putea sa imi faci asta? -Nu asta ai cerut, asta iti ofer! -Poate nu ai inteles, insa imi esti inferior din orice punct de vedere, i-a strigat Sonya, aparandu-i in spate si imobilizandu-l, nu ai niciun drept sa ma privesti! Nu dupa ce mi-ai facut! -Doar sunt un demon, ce te asteptai? Si-a folosit descantecele si cu doar o miscare s-a intors spre ea, insa a ramas blocat: era in intregime una de-a lor; parul, trupul, pielea, insa privirea era cel mai seducator aliat al ei, alaturi de buzele ce capatasera un rosu sangeriu. Chiar si fara vaz ochii ii straluceau de un albastru incredibil de senin, punctat de mici dungi intunecate de rosu, iar de fiecare data cand clipea, parea atat de inocenta si de inofensiva, incat ar fii putut jura ca nu poate fii fiica unui demon. -Ti-am cerut un singur lucru, il vreau pe Sebastien i-a strigat apropiindu-si buzele de urechea lui dreapta in timp ce-si lasa capul pe umarul lui doar cu scopul de a-l dezorienta, insa indrazneala de care monstrul dadea dovada era ireal. -Un muritor,hmmm, noi doi am putea creea atat de multi Sebastien pe cat ti-ai dori tu, printesa, iar mie mi-ar face placere sa iti indeplinesc dorinta de a ti-l darui pe muritorul tau! Mi te alaturi?a cuprins-o cu mainile in jurul taliei si a tras-o si mai aproape in momentul in care a mai simtit o prezenta in apropiere. Vei si tu sa ni te alaturi, dar din pacate domnisoara deja m-a ales pe mine, iar in fata strainului a strans-o in brate si a sarutat-o pret de cateva momente, fara sa ii pese de sentimentele ei ori de faptul ca se zbatea in mainile lui precum un canar in colivie. -Da-i drumul! i-a ordonat intrusul, dar demonul a continuat sa-si satisfaca setea,muscandu-i buzele prizonierei care se afla sub vraja imobilizarii. -Ea nu-si doreste asta, s-a opus la inceput, dar priveste-o acum...daca nu si-ar fii dorit m-ar fii lasat sa fac asta? l-a intrebat in timp ce o saruta pe gat, iar intorcandu-i capul spre el i-a lins sangele rezultat din muscatura anterioara in timp ce savura lumina din privirea ei. -Lasa...ma...a apucat sa ii spuna inca sub influenta vrajii, dar demonul nu s-a lasat induplecat. -Printesa mea, orice dorinta ai avea eu ti-o voi indeplini, iar acum stiu ca singura ta doriinta este sa il inlatur pe musafirul asta nepoftit! Asteapta-ma aici si voi reveni in cateva clipe fiindca unul ca el se distruge imediat. -Cum indraznesti sa te porti asa cu EA? Sonya imi apartine, s-a auzit vocea strainului, simtindu-se furia cu care se incarcase in urma a ceea ce vazuse. -Corectie, Satinne nu este a ta, priveste-o! EA este un demon, iar un vampir ca tine nu poate avea pretentia de a fii cu una dintr-ai nostri, probabil iti mai amintesti acordul dintre speciile noastre, iar daca vreunul il incalca atunci iadul se va dezlantui! Da, s-a intamplat o singura data insa culpabilii au platit pentru nesabuinta lor, iar tu ai avea aceeasi soarta daca te-ai atinge de ceea ce eu vreau! -Sonya este vampir, imi apartine doar mie si pentru indrazneala ta te voi face sa ceri sa mori fiindca iti jur ca te voi chinui asa cum nu ai mai simtit vreodata! Te voi face sa regreti momentul in care te-ai decis sa te pui cu noi! -Inca va considerati superiori? Oare ce va face atat de speciali pe voi incat sa credeti ca demonii va sunt inferiori, a soptit cateva cuvinte si in jurul lui au aparut inca 10 demoni, acum vom vedea cat de superior ne esti! s-a apropiat cu pasi repezi de Marcos si l-a atacat, insa vampirul a contracarat lovitura. -Nu te voi lasa sa mai apuci o noua zi, pana la rasarit vei fii deja mort!cu o lovitura l-a zgariat intr-atat incat intregul piept i s-a umplut de sange, insa in acelasi moment Sonya a tipat puternic, prabusindu-se intr-o balta de sange. -Oh, da, am uitat, in momentul in care am impartasit un sarut intre noi s-a legat o legatura de nedistrus nici chiar de tine, acum ea este a MEA, orice mi-ai face mie ea resimte asa ca vreau sa te vad ce faci! a inceput sa atace si mai puternic insa Marcos doar para loviturile, ii era teama de ce ar putea simti Sonya in cazul in care l-ar fii atacat pe nenorocit. -(Marcos...ataca-l! i-a soptit Sonya, nu te lasa...influentat...sunt bine...omoara-l...Sebastien trebuie gasit!) -SONYA! -SATINNE e numele ei, iar cu o lovitura puternica l-a doborat, tintuindu-l cu o mana la pamant. Vezi, imi esti inferior,nu o meritat nici tu nici ceilalti pentru care ea a fost doar o surasa din care sa va infruptati cu sangele NOSTRU!a ridicat o mana in aer, iar unghiile i s-au ascutit imediat, transformandu-se intr-o arma letala, atacand in forta, MORI VAMPIRULE! -NU! N-o face! a strigat puternic Sonya, opreste-te! -Te-ai trezit, scumpa mea placere? -Eu pentru el!s-a ridicat strangandu-se cu bratele puternic in jurul pieptului, cruta-i viata si voi fii a ta, imediat ce il gasesc pe Sebastien! a inceput sa se apropie tot mai mult de demon, iar o data ajunsa langa el i-a cuprins mana intr-a sa, sarutand-o si ingenunchiind in fata lui. Te recunosc ca stapan atata timp cat imi indeplinesti dorinta! -Nu o face, Sonya, nu accepta, oricum nu ma va omori! Daca o face te pierde pe tine si nu vrea asta, nu are voie sa te piarda, este un ordin! -Taci atrocitate, taci ori iti voi taia capul, iar cu o lovitura precisa i-a crestat usor gatul, urmatoarea nu va mai fii asa de blanda, sa nu-ti mai aud vocea cand vorbeste EA! -Demonule, este singura mea rugaminte, iar apoi te voi servi etern, doresc doar sa ii permiti sa traiasca si mie sa il regasesc pe... -Daca asta iti doresti...totusi, tu nu cunosti tot adevarul, atat de puternica si totusi atat de naiva: vampirii vor doar sa te foloseasca, sa le oferi cel mai puternic urmas iar apoi vei impartasi soarta parintilor tai, scumpul tau ales este aici tocmai pentru a se asigura de asta, dar noi, tu si eu, nu ne dorim asta, nu? i-a intins un pumnal, cu asta poti face ce trebuie iar apoi iti voi reda libertatea, nu vrea sa fii intr-o colivie, i-a soptit, muscand-o de lobul urechii sub ochii lui Marcos. -Nu-l crede, unul ca el nu isi va tine niciodata o promisiune, iar cand sa continue a aparut Tonnio in spatele celorlalti demoni, strigand-o. -Altul? Tu ce mai vrei, omorati-l, iar pana sa termine de dat ordinul, Sonya a scapat din mana lui, transformandu-se in demonul pe care nimeni nu-l vazuse pana acum, era o lumine orbitoare in jurul ei, iar in afara mainilor ale caror extremitati devenisera niste gheare letale aparusera aripi negre precum ale unui inger al mortii, era o combinatie interesanta de bine si rau, de dreptate si de injustitie, iar dintr-o bataie de aripi a ajuns in fata vanatorului. -Stai linistit, te voi proteja si nu iti voi permite sa nu iti respecti juramantul! a strans puternic pumnalul si a inceput sa ii atace pe demonii ce se napusteau asupra ei, insa stapanul ei i-a avertizat nu cumva sa o raneasca, cel ce avea sa o faca va plati cu viata. Demonilor le devenise imposibil sa continue doar in defensiva asa ca unul l-a rugat sa rupa vraja de legatura altfel le va fii fost imposibil sa o atace fara sa fie ei cei raniti, insa el nu se indura. Profitand de momentul de slabiciune al creaturii, Marcos a scapat din stransoare, intorcand roata si de data asta fiind el cel in controlul situatiei. -Sonya, nu e nevoie sa iti mai murdaresti mainile cu sangele lor inferior, il am pe conducatorul lor, nu vor indrazni sa mai faca ceva daca ii pun in pericol viata! -Satinne, omoara-l pe vampir, se pune contra sortii! Fa-o! Presiunea era prea mare pe umerii ei inca nu indeajuns de lati, nu o pot face a strigat ea infingandu-si pumnalul in mana si facand toata lumina din jur sa isi piarda stralucirea, redevenind cea de dinaintea transformarii, nu pot pune pe nimeni in pericol, nu o mai pot face! -Sonya, arunca lama aia, nu te mai rani, s-a apropiat de ea Tonnio, insa vampirul s-a indepartat chiar si de el. -Nu va vad, dar nici nu-mi mai doresc asta, tot ce vreau este pace! Vampiri, oameni si demoni care sa traiasca in armonie, nimni sa nu fie considerat inferior, imi doresc sa pot alege pentru mine, nu sa ia altcineva deciziile in locul meu! Vreau sa incetati! Toti, nu va vreau pe niciunul, Marcos tu nu ma intelegi, Tonnio tu imi ceri imposibilul, iar tu...nici nu stiu ce planuri ai dar nici nu doresc sa le cunosc! Din momentul asta nu vreau sa mai... -Mi-ai jurat ceva, Satinne, nu poti sa nu te tii de cuvant!a spus demonul zambind chiar daca acum era prizonier. -Sunt demon, demonule, noi nu ne tinem promisiunile, cu atat mai putin eu care sunt cea mai rea combinatie de aici: jumatate vampir, jumatate demon! -Bine spus, fiica mea, s-a auzit o noua voce si langa ea a aparut Enzo, nu te poti alia cu nici unul din ei! Nu ii apartii niciunuia si nici nu vor fii indeajuns de buni pentru tine, a scos pumnalul din mana ei, ridicand-o in brate, Te asteapta vremuri grele, copila, va trebui sa iti recuperezi pruncii si sa iti ocupi locul. -Sebastien si... -M-am ocupat eu de tot, ambii te asteapta in fortareata mea! Nimeni nu te va mai incurca acum, nimeni nu te va mai impiedica sa mai fii fericita acum, Eu ma voi asigura de asta! -Sonya! -Satinne! -Nu va mai sunt de niciun folos, nimanui, le-a spus privindu-i pe rand, iarta-ma pentru promisiunea facuta, vanatorule, sper doar ca in viitor tu sa-ti respecti juramantul cu orice pret! -Nu poti disparea, Sonya, imi apartii, tu esti a mea asa cum si eu sunt al tau, viata mea este in mainile tale! Daca tu pleci atunci nu mai are rost sa traiesc, fara tine eternitatea va fii pustie!i-a strigat Marcos eliberand demonul care l-a injunghiat in momentul in care s-a vazut scapat din stransoare. -NUUUUUU, Marcos! a vrut sa sara din bratele lui Enzo, insa nu i s-a permis, iar cu o simpla atingere de-a maretului Intelept, micuta printesa a adormit. -Sa nu crezi ca scapi, vampirule, tu si tot neamul tau veti plati atat pentru trecut cat si pentru prezent! Nu vom avea pace pana ce nu va vom vedea pe toti cerandu-ne iertare in genunchi si pana nu ne veti inapoia ce ne apartine! -Masoara-ti cuvintele, demonule, Sonya imi apartine, tu si ceilalti blestemati nu o veti avea niciodata, nu are trebuinta de voi si nici de Marcos, mi-ai facut un serviciu scutindu-ma de a-l ataca atata timp cat voi disparea cu nepoata mea! -Satinne nu iti este nepoata, este conducatoarea demonilor, este singura mai puternica decat a fost tatal ei si intr-o zi ea te va ucide, la comanda noastra! -Vise, scarnavie, Sonya va va aduce pieirea si ma voi asigura ca tu sa fii ucis personal de ea in cele mai grele chinuri, in fata tuturor vampirilor, dupa ce ne vei fii fost sclav si vm fii aflat totul despre voi! a vrut sa dispara cand Tonnio a internvenit. -Mu o puteti folosi ca pe o marioneta, este o fiinta umana, are sentimente, nu puteti sa o rupeti de tot ceea ce ea isi doreste! -Muritorule, multumeste-te ca inca esti in viata, i-a rostit cu scarba Enzo, disparand, iar la cateva momente l-au urmat si demonii, lasandu-l in urma pe cel ales de Sonya, ranit grav.
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
-Marcos, te poti ridica? l-a intrebat Tonnio de la distanta, observandu-l pe vampirul care nu facea nici un efort sa se ridice de la pamant. -Dispari, din momentul in care a venit la tine a avut parte numai de probleme! Daca erai capabil sa o protejezi atunci nu mai era urmarita si folosita de demoni, iar Enzo...nenorocitul vrea sa o foloseasca tot pentru planul initial! Nu pot crede ca dupa atata timp nu a renuntat la ideea de a o folosi pentru a duce mai departe mostenirea pureblood! -Vrei sa spui ca... -Enzo vrea sa o foloseasca pentru a creea o specie mult mai puternica aflata sub controlul lui, iar dupa ce armata lui va fii pusa pe picioare o va ucide pe Sonya, asta a fost planul initial, sa o atrag de partea noastra si sa aducem vampirii la conducerea tuturor teritoriilor, eu trebuia sa fac asta insa ea m-a facut sa o regret si am abandonat ideea insa el nu! -Si atunci ce stai ? Ar trebui sa te ridici si sa o ajuti, nu sa zaci aici! Ea nu ar fii stat daca tu ai fii fost cel folosit! Nu indrazni sa ii intorci spatele inca o data, mi-a zis cum ai procedat la botezul ei si nu ar fii corect sa o dezamagesti inca o data asa ca ridica-te si mergi sa o cauti!l-a ajutat sa se puna pe picioare si dupa ce si-au strans mainile si au inclinat capul in semn de salut, Marcos a disparut. Intre timp, in fortareata Inteleptului se faceau ultimele pregatiri pentru printesa intunericului. -Ati aranjat totul? Muritorii?ii intreba Enzo pe cei ce il insoteau spre camera Sonyei in timp ce el o cara pe cea care parea adancita intr-un somn fara sfarsit. -Copiii au fost instalati in camere separate, destul de apropiate de a Ei, insa unul din ei insista sa o vada, in timp ce pruncul continua sa planga neincetat din momentul in care l-am adus aici... -Si ce asteptati sa il faceti sa taca? Faceti ce este necesar si nu ii permiteti sa o deranjeze din somn! Acum sa vina servitoarele si sa o pregateasca fiindca o viitoare conducatoare nu poate sta asa, cu hainele astea normale si nici nearanjata si neimpodobita!iar in fata i s-au deschis doua usi imense din lemn masiv cu ajutorul a patru servitori, iar un altul l-a condus pana spre patul proaspat pregatit, iar niste vampirite au preluat-o din mainile lui. -De aici ne ocupam noi, Majestate, vom avea grija ca pana la cina tanara domnisoara sa arate conform statutului sau, si-a explicat gestul una dintre femei, in timp ce celelalte au carat-o pana inspre o sala de baie pentru a inlatura sangele si noroiul de pe pielea ei. -Pana la cina aveti timp, nu vreau nicio greseala, iar pana atunci nu-i permiteti sa iasa din incapere pentru niciun motiv! Am lucruri mult mai importante de care sa ma ocup in momentul asta asa ca sper sa fiti indeajuns de capabile incat sa nu fiu nevoit sa va iau vietile! Umblati cu mare grija cu ea, nu cumva sa vad o zgarietura sau vreun semn pe pielea ei, nu cumva sa ii permiteti sa isi imbrace straiele vechi, dati-le foc si alegeti-i rochia albastra din dulap, iar de bijuterii...laati-o sa si le aleaga!Nu ii permiteti accesul nici ei si nici muritorilor in incaperea asta, in cazul in care se intampla ma voi vedea obligat sa il pedepsesc pe cel ce mi-a nesocotit ordinele, ati inteles, iar vazand ca toate slujnicele s-au plecat in fata lui s-a simtit si mai puternic inspirand frica din aer. Si-a aranjat volanele de la camasa si s-a retras, lasand-o pe Sonya pe mana vampiroaicelor. Imediat ce Inteleptul a iesit si usile au fost inchise, femeile au inceput sa susoteasca in continuu in jurul ei si sa ii priveasca trupul ranit , parea mult mai fragila decat oricare dintre ele si nu intelegeau cum una ca ea ar putea fii considerata cea mai de pret achizitie a vampirilor, mai ales ca acum era de partea lor deoarece Maretul o salvase din mainile murdare ale demonilor care doreau doar sa o foloseasca contra alor sai. Vocile lor si senzatia de a fii purtata de pe o mana pe alta au facut-o sa isi revina dupa vraja lui Enzo, insa deschizandu-si ochii tot ce a putut vedea era intunericul pe care demonul i-l oferise, insa necunoscutul a facut-o sa se teama, atacandu-le pe femei. -Printesa, linistiti-va, noi doar urmam ordinul Inteleptului, nu este nevoie sa va purtati asa… -Unde sunt, unde este Marcos?! MARCOS?a strigat cat a putut de tare insa nimeni nu i-a raspuns, chiar daca la distanta alesul ei a avut o strangere de inima si un sentiment de panica. Trebuie sa plec, Sebastien si micutul meu, sunt singuri, Tonnio a fost si el atacat…trebuie sa ii ajut, s-a tras din mainile slujnicelor si chiar daca nu vedea nimic si era goala s-a indepartat de sala de baie, lovindu-se de o masa din incaperea de zi. -Va veti rani, domnisoara, lasati-ne sa va ajutam, asta este datoria noastra, s-a rugat una dintre ajutoare. -NU! Unde sunt si unde-mi sunt hainele, nu pot ramane aici cand stiu ca in urma mea am lasat numai distrugere si… -Domnisoara, va rog ascultati-ne si lasati-ne san e facem datoria altfel… -Ce? A intrebat iritata Sonya, se simtea prinsa intr-o capcana si ii displacea senzatia de a se afla la mana cuiva. -…Maretul ne va pedepsi daca nu indeplinim ordinal sau pana la cina…vom pieri daca nu va vom aduce la statutul dumneavoastra, vietile noastre… -…va stau in maini… Sonya a ramas un moment socata, fara sa mai intrebe ceva si-a lasat mainile pe langa corp, realizand ca Enzo era cel ce o adusese aici, ca ceilalti erau raniti si ca doar acceptand sa urmeze ordinele avea sa scape pentru a se asigura ca sunt teferi. -Prea bine, faceti-va treaba, nu vreau sa mai am si alte suflete pe constiinta…Marcos…se poate sa aflati ce s-a intamplat cu el?s-a aratat ingrijorata, dorind un raspuns insa nici una din femei nu i-a mai raspuns de data aceasta continuand sa urmeze dorinta Inteleptului.
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
Trecuse mai bine de un ceas de cand trupul ii era atins de servitoarele lui Enzo, rusinea disparuse, singurul sentiment ce continua sa persiste era ingrijorarea fata de cei pe care ii abandonase disparand alaturi de Intelept. Nu reusea sa ia legatura cu niciunul din necunoscuti iar gandurile incepeau sa ii macine mintea astfel ca nici nu a auzit cand usile incaperii s-au trantit puternic si un vampire mai in varsta si-a facut aparitia. -Nici pana acum nu ati terminat?a intrebat femeia, Maretul m-a trimis sa va verific insa nu am crezut ca va miscati atat de greu…grabiti pasul daca vreti sa nu fiti pedepsite! Au fost cuvintele celei care a disparut la fel de repede precum aparuse. -Cine este ea, a intrebat Sonya, insa niciuna dintre servitoare nu a indraznit sa spuna un cuvant. M-am saturat de linistea asta, a strigat ea pasind in afara cazii, toti ma trateaza ca si cum nu ar trebui sa stiu nimic! Daca nu imi spuneti in momentul asta tot ce vreau eu sa stiu, atunci … -Va rog sa incetati, stapana, insa ne supunem ordinelor!a soptit o slujnica. -Crezi ca imi pasa de asta atata timp cat eu nu stiu nimic de ei? Un ordin poate fii mai important decat cei la care tin si de care nu stiu daca sunt bine ori de au fost raniti, iar voi toate taceti!Nu-mi pas ace v-a ordonat femeia aia, nu-mi pasa de nimic c ear fii spus Inteleptul, eu vreau raspunsuri! -Noi nu vi le putem da…singurul in masura sa faca asta este El… -Prea bine, atunci voi vorbi cu Enzo, iar la auzul numelui sau pe acel ton femeile s-au ingrozit, nimeni nu indraznea sa ii rosteasca numele, mai ales pentru a-I reprosa ceva. Nu am de gand sa raman la mana nimanui daca nu stiu ce este in capul lui, m-a luat de langa demoni, de langa oameni si de langa Marcos si se asteapta sa stau aici tacuta fara sa stiu ceva de copiii mei?! Niciodata! -Nu puteti pleca… -…pedeapsa, stapana… -Nu ma intereseaza! Daca nu aflu ce ma intereseaza in momentul asta atunci nu imi pas ace vi se intampla asa cum nici voua nu va pasa, primiti exact ce oferiti! Nu simtea nimic in fata ei, nu putea vede si mai era si intr-un loc necunoscut asa ca nu-si stia avantajele, insa cunostea cu siguranta ca frica poate sa ii obtina orice. Una dintre servitoare s-a apropiat de ea, incercand sa profite de faptul ca Sonya era nevazatoare, insa tanara s-a smucit si a fost zgariata de una din unghiile slujnicei, iar celelalte au inghetat de panica, iar parfumul sangelui ei s-a raspandit in intreaga fortareata, atragand atentia tuturor, un miros atat de puternic si de cuceritor nu mai simtisera vreodata, proaspetii vampiri simteau din nou un fel de euforie cuprinzandu-le trupurile, iar mintea le-a luat-o razna. -Nu se poate, a strigat femeia mai speriata ca niciodata, iertati-ma va rog, domnisoara, imi pare atata de rau, a ingenuncheat in fata ei, lipindu-si privirea in podea. -Ridica-te, nu m-ai ranit nicidecum, insa sangele I se prelingea pe degete, daca doresti il poti avea, nu ma deranjeaza daca asta ti-a fost intentia, si-a intins palma spre femeie, insa aceasta nu a indraznit sa-si ridice privirea. La naiba cu voi, ce sunteti atat de speriate de putin sange? Nimic nu s-a intamplat,le-a replicat in timp ce-si lingea rana, asta este o nimica toata, iar rostind cuvintele a simtit si mai puternic mirosul fricii lor. Nu-mi spuneti ca va sperie asa ceva, voi ati muri dintr-o rana asa de neinsemnata? S-a indepartat de ele, ajungand pana la un perete, iar urmandu-l a ajuns langa pat. -Vom muri pentru asta, a rostit una din cele vinovate, am fost avertizate, iar din cauza ta…nu a apucat sa rosteasca ultimele cuvinte ca in usile de la intrare au inceput sa se auda zgomote tot ai caudate, pareau un fel de zgarieturi in lemn, dar nu zgomote si lovituri precise ca ale unui templar ci unele fara tinta. -Ce se intampla, a intrebat tragand cearceaful de pe pat si lengadu-l in jurul corpului in doua locuri pentru a-si acoperi goliciunea, cine este acolo? Faptul ca nu ii putea vedea o speria putin insa stia ca este nemuritoare si ca doar un vampir puternic i-ar putea extermina existenta. -probabil v-au simtit mirosul…si nu se pot controla inca… -Oare…copiii? A intrebat o alta. -Care copii?Zi-mi despre ce copii este vorba acum!s-a panicat Sonya la auzul vorbelor vampirului. -Cei din camerele de pe coridor, cei mici pe care Inteleptul ne-a rugat sa ii tinem la distanta de aceasta incapere. -Sebastien? Bebelusul? Sunt doi copii, nu? Unul este mai mare, undeva la 10 anisori si un altul este un copil nou-nascut, nu? -Da. -Atunci orice ar fii acolo nu ma va opri sa ajung la ei, a luat-o la fuga inspre zgomotul din usile masive si agatandu-se de manere, le-a deschis lasand monstrii sa patrunda in dormitor. -Da-ne… -…sangele tau… -…DELICIOS, iar unul a sarit sa o muste de gat, dar tanara i-a aplicat o singura lovitura, transformandu-l in cenusa. -Dispareti sau ii veti impartasi soarta, amenintarea a venit din partea celei care intrate in panica incepea sa se transforme, ascundeti-va fiindca asta nu va iesi deloc frumos, le-a avertizat pe femei in timp ce-si scutura mana de sangele atacatorului, stergandu-si lichidul pe panza care o acoperea. -Trebuie sa ne dai ce ne dorim, altfel nu vom pleca a amenintat-o unul din cei ce pareau a fii conducatorul lor, sangele tau in schimbul linistii nostre, asta ne dorim! S-a apropiat incet de ea, prinzandu-I parul cu un pumn si cu un altul mainile, tot ce vreau este elixirul pe care doar tu il poti oferi, iar apoi esti libera! -Libera? Ce-mi garanteaza asta, cine-mi garanteaza ca o data secatuita de forte voi va veti tine de cuvant, si-a intins mainile in jurul gatului lui, apropiindu-I fata tot mai tare de a ei, pana ce intre buzele lor mai era o distanta de doar cativa centimetri, crezi ca va veti tine de cuvant? L-a intrebat muscandu-l de buza si asteptandu-si raspunsul s-a hranit cu sangele lui in timp ce parul ii devenea argintiu, iar pielea se tranforma in cea a vampirului legendar. -Ti-o garantez eu!a confirmat barbatul innebunit de parfumul pielii ei si de figura angelica a calaului lui. Tanara i-a zambit, eliberandu-I usor buza si gatul din catusele mainilor lui si a facut un singur pas in spate, aranjandu-si parul pe spate: -Un singur lucru iti voi mai spune, EU NU FAC INTELEGERI!iar cu o lovitura direct la tinta i-a scos inima din piept sub privirile celorlalti care o priveau inca palpand in mana ei. Mai doreste careva sa faca intelegeri, a intrebat aruncand organul la pamant in timp ce sangele ii tasnea pe rochia improvizata. Tot mai multi au dat navala spre ea, iar tratamentul a fost acelasi, iar in curand pielea ei devenise de un rosu sangeriu, iar parul ii fusese incaruntit de cenusa tuturor mortilor. Preocupata cu uciderea atacantorilor, printesa intunericului nu a mai simtit prezenta Inteleptului care privea scena de la intrarea in camera ei, savurand fiecare lovitura si varsare de sange. -(Cu siguranta este perfecta, iar daca reuseste sa isi faca treaba cum trebuie poate chiar o voi pastra. In definitiv, tu, Sonya imi esti ca o fiica; ca cea pe care am pierdut-o din cauza unei idile in urma careia te-ai nascut tu! Pentru asta, pentru a-mi demonstra ca esti una de-a noastra ne vei duce sangele mult mai departe si ii vei anihila pe dusmanii nostrii, este destinul tau!) -Mai sunteti multi, se plictisise tanara, mi-as dori sa nu fiti toti asa de slabi si sa nu muriti din doar o lovitura, ce fel de vampiri sunteti voi? Pana si demonii parca au parut mai puternici decat sunteti sau veti fii voi vreodata, iar cuvintele ei i-au facut sa atace si mai violent incat varsarea de sange s-a accentuat si mai tare, iar zgomotul l-a facut pe Sebastien sa se trezeasca din camera alaturata si sa o strige cat putea de puternic, dar vocea lui si mirosul de om a atras atentia la fel de mult cum o facuse si ea. -Este un muritor dincolo, a strigat un vampir, iar mai multi l-au urmat in incercarea de a deschide usile si de a se hrani . -Nici sa nu te gandesti, a sarit Sonya, aparandu-I in fata si taindu-l in doua bucati cu doar o mana, voi urmati, nimeni nu se atinge de copiii mei! -Sonya, tu esti?speranta incoltise iar in sufletul baietelului care se lupta sa deschida usa si asa intredeschisa de creaturile noptii, Sonya, am crezut ca te pierdusem, si-a scos o mana pentru a o atinge insa unul dintre monstrii l-a muscat, facandu-l sa tipe de durere. -Ce ai patit, s-a blocat micuta, SEBASTIEN! Fiara din ea nu a mai putut sa se abtina si chiar fara sa-si foloseasca vederea a inceput sa ucida vampirii si mai iute, mult mai impulsionata de suferinta protejatului ei, rezista puiule, voi venii cat pot de repede, insa baietelul se prabusise pe podea, iar corpul lui intrase in convulsii. -(Daca vrei sa il salvezi ai de ales intre a abandona lupta aici si a-I suge veninul ori il poti lasa sa devina unul de-ai nostril si iti poti continua lupta, ce alegi?) -Enzo, tu esti? Nenorocitule, te distreaza spectacolul? a omorat doi vampiri dintr-o lovitura de furie, mie nu-mi face nicio placere sa te scap de weaklingsi, daca iti doreai asta nu trebuia sa te iei de nevinovati! A fugit printer vampire aplicandu-le lovituri pentru a-i tranti la pamant, nu cat sa ii omoare si a deschis in forta usile, strigandu-si progenitura. Stai linistit, Sebi, nu te vei mai chinui, iti jur! Si-a apropiat gura de muscatura de pe mana copilului si a inceput sa ii suga sangele, constienta de faptul ca un strop in plus l-ar putea transforma in ceea ce ea nu-si dorea pentru el. -Sonya, ma doare… -Stiu, si-a dezlipit buzele de pe rana, insa nu ii voi permite sa te foloseasca! -Vroiam sa te protejez eu, nu tu din nou…ti-am facut numai probleme! Lasa-ma sa devin ca tine si sa am grija sa nu mai suferi! A incercat sa-si traga mana din bratele ei, insa tanara nu i-a permis. -Nu cat nu stii ce inseamna blestemul asta!abia a terminat ca a si fost impinsa la zid de Enzo. -Il consideri un blestem, ca poti sa ii salvezi de la moarte pe muritori? Ca poti trai vesnic? Ca nu vei cunoaste suferinta? Nu cumva vrei sa si mori? Asta ca sa scapi de blestem, i-a fixat capul cu o mana, in timp ce cu o alta se pregatea sa o atace. -Si nu e un blestem? Tu de cand te chinui sa mori si nu mai reusesti, l-a zgariat pe fata incercand sa se elibereze in momentul in care a simtit cum bataile inimii lui Sebastien devin tot mai rare si cum sangele incepe sa isi incetineasca viteza. Daca vrei sa ma provoci, FA-O, dar nu acum, l-a lovit cu un pumn intr-atat de puternic incat a reusit sa se elibereze din strangerea lui sis a ajunga langa fiul ei. Sa nu te prind ca iti mai doresti vreodata asta, nu tu, Sebastien! L-a muscat, sorbind tot veninul si scuipandu-l chiar la picioarele Inteleptului, nu cumva a ma mai impiedici sa il salvez! M-ai impiedicat azi si Marcos, Tonnio si copiii au fost in pericol, sa nu indraznesti sa o mai faci! -Ma ameninti, a intrebat-o uimit? -Poti sa o iei si ca o amenintare, daca asta ma consideri in fata ta, insa o singura data daca ii mai pui in pericol pe cei la care tin nu te voi mai respecta si te voi face sa platesti!l-a ridicat in brate pe micut, incercand sa se ghideze printre lesurile si cenusa lasate de mortile celor ce intervenisera. -Interesanta parere ai despre tine, printesa, insa imi esti datoare! Daca nu ii salvam eu pe protejatii tai si pe tine, atunci fii sigura ca demonii nu ar fii fost la fel de ingaduitori si acum le-ai fii plans moartea! Ai fii fost doar cea care le-ar fii dat un mostenitor demonilor si atat, apoi s-ar fii descotorosit de tine! Eu ti-am oferit protectie, s-a apropiat de ea, si continui sa ti-o daruiesc atata timp cat nu esti de partea lor, dar daca treci bariera…vei muri! -Ma bucur ca intelegi, Inteleptule, insa daca vrei sa fiu marioneta in mainile tale si nu ale lor va trebui sa-mi respecti deciziile si acum am hotarat ca ei, Sebastien si bebelusul meu sa imparta acelasi dormitor cu mine!
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
ms ms, am continuat insa momentan am o problema q uploadul. o sa revin kat d curand pup
_______________________________________ Te amo, te amo He says to me, I hear the pain in his voice Then we danced underneath the candelabra he takes the lead Thats when i saw it in his eyes its over
...ufff...spor la scris
pup