|
|
- Din care bani ai luat? o întrebă ea pe Giulia.
- Cum adică?
- Adică de unde i-ai luat.
- Din debara, de ce.
- Ufff!..., oftă Lisa uşurată. Atunci n-am de ce să te omor.
După ce spuse asta vru să plece acasă, dar Giulia merse după ea şi o-ntrebă panicată:
- Stai! Ce vrei să spui?
- Nu contează, îi tot spunea Lisa Giuliei, care era din ce în ce mai panicată.
O tot ţinură aşa până când ajunseră acasă la Lisa. Fata se duse-n dormitor şi-şi luă o carte ca să citească, dar Giulia iar o sâcâi cu întrebările.
- Poţi să taci! îşi pierdu Lisa într-un final răbdarea. Am şi eu liber seara asta iar tu mă tot bruezi la cap!
- De ce ai liber seara asta? întrebă Giulia curioasă.
- Pentru că azi e vineri.
- Aşa e! Am şi uitat!
Roşcata începu să-şi dea palme.
- Nu e o crimă că ai uitat! încercă Lisa s-o liniştească, îngrijorată.
- Nu-i asta, azi e ziua de naştere a lui Nemu taijou!
- Nemu taijou? făcu Lisa ridicând dintr-o sprâncană. E căpitanul tău?
- Da! exclamă Giulia şi mai alertată şi ieşi în fugă din dormitorul Lisei.
,,- Ce-o fi având?'', se întrebă Lisa mirată, dar în acelaşi timp bucuroasă că nu mai o sâcâia cu întrebările legate de bani.
Lisa se relaxă toată seara, iar Giulia în mod ciudat dispăruse, dar fata nu se-ngrijoră, ştiind că-şi putea purta singură de grijă. Bunica Lisei trebăluia, ca de obicei, prin casă. Aceasta, de când Giulia folosise asupra ei hipnokko, nu o mai stresa atât pe Lisa, şi, cel mai important, ,, nu-i mai ţine predici, după cum spunea fata. După ce se-ntunecă, Lisa se culcă fericită că Giulia nu mai era acolo ca să-i dea şuturi, şi se afundă într-un somn plin de vise.
A doua zi, Giulia o trezi pe Lisa. Fata îşi dădu seama că roşcata nu prea era în apele ei, deoarece avea cearcăne la ochi şi căsca mereu, semn că stătuse trează toată seara. Ce nu ştia Lisa era faptul că Giulia fusese plecată atâta timp şi pentru că simţise ceva neobişnuit legat de Marea Reiatsu, aşa că cercetase şi făcuse calcule şi alte chestii de genul acesta toată noaptea. Nu se întâmplse nimic neobişnuit în acea dimineaţă. Lisa îşi făcea temele la matematică în camera ei,iar Giulia se uita plictisită pe nişte lucrări de-a le elevilor în sufragerie, când cineva sună la uşă.
Lisa: - Giulia, răspunde!
Giulia: - N-am chef, sunt obosită. Răspunde tu!
- Haide, Giulia!
- Unde?
- Nu asta, ci răspunde la uşă! Doar nu trebuie să faci cine ştie ce efort!
- Exact! Aşa că de ce nu răpunzi tu?
- Eu sunt ocupată!
- Iar eu somnoroasă.
- Of, răspunde odată!
- Ba nu, tu!
- Ba tu!
- Ba tu!
- Răspund eu! spuse bunica Lisei care se săturase ca cele două să-i tot strige în timpane( căci era şi ea în sufragerie şi se uita la televizor, fiind exact între Lisa şi Giulia) şi de duse să deschidă uşa.
- Bună ziua, sunt colega Lisei, Zoe, spuse aceasta, căci ea sunase la uşa.
- Salut, intră! o pofti bătrâna înăuntru.
Lisa şi Giulia se duseră la cele două şi o salutară pe Zoe, după care cele 3 se duseră în camera Lisei, iar bunica îşi văzu în continuare de uitatul la televizor.
- Hei, Zo, ce s-a-ntâmplat? o-ntrebă Lisa îngrijorată.
- Nimic, ma-i invitat la tine să facem referatul la istorie, ai uitat? îi răpunse aceasta amuzată.
- A, da, aşa e! îşi aminti Lisa. Ei, atunci hai să ne-apucăm de lucru!
- Apropo de referate, spuse şi Giulia, şi eu trebuie să vă dau unul de făcut.
- Ceeeeeeee? De ce? făcu Lisa îngrozită.
Giulia: - Cum adică de ce? O să vină vacanţa de Crăciun şi eu încă nu v-am dat a doua notă.
- Şi ce dacă? spuse Zoe, care nici ea nu avea giografia la inimă. Fostul profesor a ascultat câţiva şi deci unii dintre noi au deja două note.
Giulia: - Cu atât mai bine! Cei care au două vor avea trei şi cei cu una două.
Lisa: - Sunt blestemată! T_T
Zoe: - Nu vorbi doar pentru tine! Şi eu sunt!
Giulia: - Nu pot înţelege de ce nu vă place geografia la voi două.
Lisa: - Nici Claudiei!
- La voi trei! se corectă Giulia.
Zoe: - De-aia ca să-ntrebi tu! 
- Bine că-ntreb! nu se lăsă Giulia.
- Bine! nu se lăsă nici Zoe.
Giulia: - Mă rog!
Zoe: - Roagă-te!
Giulia: - Taci odată! 
Zoe: - N-am chef.
Giulia: - Bine!
Zoe: - Perfect.
Giulia: - Of, las-o baltă!
Zoe: - De ce nu râu?
Giulia, scoasă din sărite, fu gata să ţipe la Zoe, dar Lisa o linişti, spunându-i:
- Mai bine taci, altfel nu rezolvi nimic, ci mai rău îţi face.
După ce se calmă, femeia zise:
- Nu semeni deloc cu Lisa, deşi sunteţi prietene.
Zoe: 
Giulia oftă clătinând din cap, iar Lisa îşi înăbuşi un râset.
Cele două fete se apucară de referat, iar Giulia se întoarse la lucrările copiilor. După vreo două ore, toate trei terminară, iar bunica Lisei spuse că vrea să doarmă, aşa că Zoe trebuia să plece. Fetele se-mbrăţişară de plecare.
Zoe: - Pa, ne-ntâlnim luni.
Lisa: - Da. O, stai puţin.
Lisa se duse în sufragerie sub privirile mirate ale Giuliei şi lui Zoe şi se întorse cu o carte cu o copertă frumoasă în mână.
- Poftim, am terminat-o aseară, spuse Lisa şi îi dădu lui Zoe cartea. E foarte frumoasă şi sunt sigură c-o să-ţi placă şi ţie.
Zoe: - Mersi, ţi-o aduc luni şi pe asta şi pe cealaltă.
Lisa: - Da, dar pentru asta trebuie să te-apuci serios de citit.
Zoe: - Da.^-^ Pa, Giulia!
Giulia: - Ja ne!
După asta Zoe plecă. Lisa o-ntrebă pe Giulia:
- Ce înseamnă ,, ja ne''?
- Înseamnă ,, pe curând''. E o expresie în japoneză.
- În japoneză? întrebă mirată Lisa.
- Da. În Soul Society sunt mulţi Shinigami japonezi.
- Aaa...
Cele două îşi văzură de treabă, şi nu se mai întâmplă nimic nici toată ziua, nici a doua zi. Giulia se ducea în fiecare noapte să vadă ce se mai întâmplă cu Marea Reiatsu, dar nu se mai întâmpla nimic şi aceasta rămânea constantă, aşa că Giulia se întorcea repede şi o trezea pe Lisa din somn, care furioasă, o forţa pe Giulia să doarmă pe covor. Lisa îşi făcuse obiceiul de a se uita la ştiri, care tot spuneau că dispăreau copii în mod misterios. Până atunci nu dispăruseră decât vreo 3 sau 4, dar totuşi Lisa era îngrijorată. Luni de dimineaţă, Lisa se pregăti pentru şcoală. Giulia avea ore înaintea ei, aşa că plecă mai devreme. Pe la intrarea în curtea şcolii, Lisa o întâlni pe Claudia.
- Salut, Lisa! o salută Claudia.
- Bună, o salută şi Lisa, vrând s-o evite.
Claudia păru să-şi dea seama, aşa că zise:
- În legătură cu discuţia de vineri, să ştii că-mi pare sincer rău. N-am vrut să te supăr.
- Nu-i nimic, zâmbi Lisa, care deja o iertase, dar căreia îi era teamă ca Claudia să nu intre prea mult în treburile sale şi ale prietenilor săi. Ce-ai făcut în week-end? scimbă aceasta subiectul.
- Am fost pe la ţară, îi răspunse Claudia, vădit uşurată. Dar tu?
- Nimic deosebit. Hai, mergem?
- Da!
_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!
|
|
La mine in scoala daca vi imbracat asa iti zice ca esti satanist 
. Spre ghinionul celor două fete, erau destui de mulţi oameni acolo, care vedeau tot ce se întâmplă şi nu înţelegeau nimic, şi pe deasupra mai era şi o droaie de copii pe drum. Doar că oamenii, deşi panicaţi, nu fugeau, din contră, se-apropiau ca proştii către propria lor moarte.
)