|
|
- E mai mult decât atât, nu-i aşa? deveni Claudia serioasă. De ce vă întâlniţi voi 4 mereu cu profesoara de geografie? Şi ce discutaţi?
- Noi 4? se făcu Lisa că nu-nţelege.
Claudia: - Da. Tu, Eclair, Nöel şi Zoe.
Lisa: - Nu-nţeleg despre ce vorbeşti. Noi abia dacă ne-ntâlnim toţi 4. Şi în plus, de ce am...
- Nu te mai ascunde! ridică Claudia brusc glasul. Spune-mi adevărul, Lisanda!
- Nu-mi mai spune aşa! îi stigă Lisa şi plecă furioasă.
- Lisa, stai! încercă să o oprească Claudia, dar Lisa deja era departe.
Fata merse în curtea şcolii, după care se duse către chioşc ca să-şi cumpere ceva. Geamul spart încă nu fusese înlocuit. Deşi era iarnă nu ningea, dar era foarte frig. La fel era şi în chioşcul în care, de obicei, era cald. De aceea, nu mai erau mulţi clienţi. Din gura Lisei ieşiră aburi când ceru un baton de cereale, dar brusc o năpădi teama. Dacă vânzătoarea avea s-o recunoască. Atunci când a omorât primul ei Spectru, pentru a face asta, îi venise ideea inspirată de a cumpăra mere, dar nu se gândise că Spectrul avea să spargă geamul. Vânzătoarele, bine-nţeles, dăduseră vina pe ea şi Zoe, care au fugit numaidecât. Dar acum, ce se făcea Lisa?
Vânzătoarea îi dădu batonul de cereale şi luă banii fără să spună nimic, după care întrebă pe un alt copil ce vrea să cumpere. Lisa răsuflă uşurată. Dădu să iasă, când îngheţă, dar nu din cauza frigului, ci din cauza unui reiatsu incredibil de puternic, mult mai puternic decât al Giuliei. În chioşc îşi făcu apariţia un Shinigami. Era un bărbat ce părea tânăr- dar Lisa era sigură că era cam de o vârstă cu Giulia-, cu părul şi ochii negrii, însă cu piele neobişnuit de albă. Semăna puţin cu Isshin Kurosaki, doar că era mai tânăr şi ceva mai frumos. Lisa observă că era rănit la un braţ.
,,- Ce caută ăsta aici?'', se întrebă fata, dar din cauza reiatsu-lui puternic nu fu în stare să mişte nici măcar un muşchi.
Înţepenise în poziţia aia. Lisa se gândi apoi la Giulia, care era în pericol. Dar cum putea s-o anunţe, când nici nu se putea mişca? Îngerul Morţii se aproprie, iar de data asta Lisa simţi cum o greutate imensă îi apăsa umerii şi o obliga să cadă. Disperată, se chinui să rămână în picioare, şi descoperi că se putea mişca, însă cu încetinitorul. Vru să facă un pas, dar se simţi de parcă ar fi înotat într-o apă deosebit de tulbure. Aşa că se mulţumi să se încrunte. Acum tipul era la numai 2 paşi de ea. Se uită la ea, iar ea la el. Ochii negri îi studiară curioşi pe cei căprui ai Lisei. Aceasta simţi cum i se urcă sângele la cap, iar obrajii i se înroşiră, în ciuda frigului. Îngerul Morţii păru să-şi dea seama de asta şi, după ce îi mai aruncă o privire, plecă. Câteva picături de sânge din rană îi căzură pe pământ, vizibile doar pentru Lisa, dar nu şi pentru ceilalţi di chioşc. După ce reiatsu-l dispăru, Lisei îi cedară picioarele şi se prăbuşi.
- Eşti bine? o întrebă îngrijorată o vânzătoare blondă şi câţiva copii se adunară în jurul ei.
O fată o ajută să se ridice. După ce îi mulţumi şi le spuse celorlalţi că e bine, Lisa îşi mai reveni în pic. Înghiţi în sec şi ieşi, dar, spre surprinderea ei, nu mai simţea nici urmă din reiats-ul acelui Shinigami. Ori era prea departe pentru ea, ori şi-o ascunsese. Lisa mai făcu câţiva paşi şi se opri, gândindu-se la cele întâmplate. Deşi se sună, rămase acolo, holbându-se în neant.
- Ce faci aici? o întrebă un glas cunoscut, iar Lisa tresări şi îl văzu pe Cezar, încă cu urma de palmă pe faţă. S-a sunat, nu mergi în clasă? continuă acesta.
- Cezar? întebă nedumerită Lisa. Deja ţi-ai revenit?
Cezar: - Da, nu m-a lovit...prea rău -_-''...
Lisei îi veni să râdă, dar îşi aminti că avea întrebări de pus.
Lisa: - Şi ce te-au întrebat? Iar tu ce le-ai răspuns?
Cezar: - Păi m-au întrebat cum am păţit asta şi eu am zis c-am fost supărat c-am luat o notă mică şi că mi-am tras tare o palmă, după care m-am dat cu capul de perete.
Lisa: - Şi te-au cre..., dar după aceea simţi cum îi cade gura.
Ea şi Adi nu se gândiseră la varianta asta!!!
Cezar: - Da, şi mi-au dat şi drumul fără să mai pună alte întrebări.
Lisei îi veni să se dea cu capul de perete.
Cezar: - Hai, mergem acum, că s-a sunat!
Fata îl urmă prostită gândindu-se că Dumnezeu i-o făcea în ciudă.
Ora de informatică era ultima pe care o aveau. După aceea, Lisa o căută pe Giulia ca să-i spună de întâmplarea din chioşc, dar când să intre în casncelarie după ce o căutase peste tot căscă gura până la pământ. Giuli şedea pe burtă pe o masă, în timp ce doi profesori o masau pe spate, iar unul îi aducea un pahar de bere şi le lua pe celelalte 6 de pe covor. După ce luă o îghiţitură de goli jumate din pahar, Giulia îşi continuă vizionarea spectacolului în care vreo cinci profesori se luau la bătaie.
- Parcă ziseşi că ţi se scad puncte! ţipă Lisa la ea după ce-şi recăpătă graiul.
- Nu ţipa aşa, dragă, îi spuse Giulia pe un ton calm şi mulţumit. Şi te rog, dă-te mai încolo, nu văd lupta.
- Lupta pentru ce? o întrebă Lisa ceva mai încet, dar nu se mişcă din loc.
Giulia se uită la ea, după izbucni în râs, iar Lisa se uită la ea ca la o nebună. După ce se mai potoli puţin, Giulia îi răspunse amuzată:
- Hai că eşti sarcastică! Pentru mine, desigur!
Fu rândul Lisei să izbucneacă în râs şi al Giuliei să se uite la ea ca la o nebună.
- Pentru tine? spuse Lisa printre hohote. Hai Giulia, că tu eşti sarcastică.
- Dar nu sunt sarcastică! îi spuse Giulia frustrată. Spun adevărul!
- Gata cu gluma, Giulia, redeveni Lisa serioasă. E mai clar ca lumina zilei că ai folosit Hipnokko.
Giulia: - Ba nu!
Lisa: - Ba da!
_______________________________________
Doar cel care are curaj să viseze are şi puterea să lupte!
|
|
strigă Lisa şi toţi se uitară la ea.
